Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(urmare din pag. 165)
ridică şi continuă să urce pe potecă cu
şi mai multă râvnă. Îl urmai gâfâind
mai bine de trei sferturi de oră până ce
ne apropiarăm de o construcţie, ce părea
ireală prin alcătuire. O stâncă uriaşă,
de un ocru intens în lumina apusului,
străjuia trei brazi pe care un mic
gărduleţ de nuiele îi unea parcă ca un
ombilic vegetal. Am dedus că intrarea
era undeva la baza stâncii şi gărduleţul
veghea o grădină mică pentru legumele
Maestrului.
Fumul intens ce se infiltra pe
lângă mine mă aduse în simţiri. Mă
lovisem la cap, probabil la intrare, şi
acum privirea mi se învârti speriată în
toate părţile încercând să descifreze o
taină a locului şi timpului prezent. Tăciunii
încercau eroic să aprindă cele
câteva vreascuri ude pe care pesemne
le aruncasem înainte să mă lovesc la.
,,Unde o fi oare Maestrul”. Am căutat
un reper pentru a înţelege ce se întâmpla
cu mine. ,,Cu certitudine visez,
e imposibil să nu-mi amintesc
măcar unde sunt. Şi gândul acela, dialogul...”.
Fum şi vreascuri umede...
Pleoapa săltă parcă curioasă
să vadă ea prima ce se întâmplă în jur.
Ochiul se mişcă de la stânga la dreapta
şi de sus în jos dar nu reuşi să desluşească
ceva. Hotărât lucru eram singur
într-o peşteră, liniştea nu putea să
fie decât una de piatră. M-am ridicat;
corpul înţepenit trosnea din încheieturile
revoltate de efort. Paşii mă purtau
pe lângă calcarul umed şi în faţă se
deschise priveliştea unei păduri de
brad. În faţă se vede un gărduleţ de
nuiele pe care m-am sprijinit. Priveam
în toate părţile şi parcă recunoşteam
imaginea din vis. Ciudat, foarte ciudat.
,,Maestre, ştiu că eşti prin
preajmă, poţi să apari!”. Un stol de
grauri zburară speriaţi de glasul meu.
Am apucat poteca, şi pădurea de brad
era la dreapta mea. Paşii mă duceau la
vale şi atunci îmi apăru în faţă buturuga
pe care stătuse Maestrul când vorbise
cu mine în ajun. ,,E ciudat, cum
oare de nu apare deja ca să râdă de mine”.
O iau la fugă cu gândul să ajung
cât mai repede la vale. Acolo trebuie
să fie vreun izvor de munte...
Chipul mi se oglindeşte în a-
pă şi nu pot să cred ceea ce văd. Am
cel puţin şaptezeci de ani şi corpul uscat
e adus de spate. Dau cu mâna să
tulbur apa şi-mi frec cu putere ochii.
Un foşnet îmi atrage atenţia. Tânărul
mă priveşte speriat. ,,Maestre...”.
Mădălin Roşioru
27
Are 27 de drame fix. Dar fix! Bob numărat.
(„Să se dea numai câte unul, să
ajungă la toată lumea!
Acum şi-n veacul veacului, Amin!”)
Se administrează o singură dată,
şi bine, intrauterin.
Pot apărea şi reacţii adverse.
Dacă doare, e bine: înseamnă
că-şi face efectul; dacă apar complicaţii
se recomandă repaus la orizontală.
În caz de intoxicaţie sau supradoză
consultaţi un cardiolog. Or something.
Opţional, se poate juca la zaruri, cărţi,
alba-neagra.
Dar cel mai bine se păstrează ferit de
lumină şi căldurăla loc răcoros.
La loc de verdeaţă unde nu-i
întristare nici durere nici suspin.
167