Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
Honoria DIACONESCU
DECLARAŢIA DE
DEPENDENŢĂ
(Fragment)
PROZĂ SCURTĂ
O zi din timpul săptămânii.
În niciun caz sâmbăta sau duminica.
Vine doar când este în delegaţie. Iar
delegaţia funcţionează ca acoperire,
un fel de alibi...
El zice că trăieşte febril şi că
ţine doi pepeni într-o mână. Eu ripostez:
„nu sunt doi pepeni, ci un pepene
şi un dovleac...” Mă autodefinesc ca
fiind pepene... Un pepene, adică un
fruct suculent care a trecut cu bine de
controlul calităţii.
Despre un altfel de control
nu poate fi vorba. Gândesc şi mă mişc
după El Nino. Probabil că în construcţia
mea a existat vreo programare
pe bază de averse, descărcări electrice
şi alte fenomene adiacente. Apropo!
În loc de „construcţie” era să zic „zidire”
dar, nu ştiu de ce, simt fizic un
impact cu rădăcina cuvântului, adică
„zid”!
Îmi place să-i spun Rozmarin,
Busuioc sau Bucheţel, apelative
legate de simţul olfactiv. Am citit undeva
- după ce l-am întâlnit! - că mirosul
sau mirosurile le ajută pe femei
să-şi repereze partenerul.
Parcă n-aş şti că e doar un
criteriu. Sau poate că nu e... Am precizat
„după ce l-am întâlnit” pentru că
n-am intenţia să-mi păcălesc creierul,
îndopându-l cu idei deştepte despre
sentimente şi premoniţii. Nu-mi trişez
propriul ego.
Ne-am apropiat pentru că
altminteri s-ar fi surpat ceva în univers.
Sau s-ar fi ivit un fel de black
hole. De fapt, oricum se ceartă moleculele
lumii de câte ori ne vedem.
– E înfricoşător şi nelumesc
cât de mult semănăm! Şi fraţi să fi
fost...
– Doamne, parcă am săvârşi
un incest...
Apropo de „să fi fost”. Îmi
amintesc că, la o onomastică şi, cu ceva
ani în urmă, am cunoscut un tânăr
care a făcut impresie bună asupra
asistenţei. Eu, una, nu l-am putut ierta
pentru un motiv aproape indecent.
Iubesc cuvântul, vorba grea
de dulceaţă şi de miez. De aceea, când
l-am auzit pe acel tânăr spunând de
mai multe ori „s-oi fi fost”, l-am ucis
- spiritual - în acel moment. Şi i-am
detestat pe toţi nevorbitorii de limba
română. (a se citi: „pe siluitorii de
idiomuri”)
Din fericire, Rozmarin are
„nas” pentru verb şi-mi place cum
îmblânzeşte cuvintele. Îl ajută timbrul
vocal, amestec de mătăsuri şi oţeluri
speciale.
Şi nici nu este sâmbătă. Este
miercuri, nu ştiu dacă înainte sau după
sâmbătă. Oricum, e miercuri cu iz de
duminică. Trebuie să vină „alcoolul„
meu. Fiind vorba de o iubire-opium,
mi-e greu să-mi păstrez toate „facultăţile”...
Nu este o fire declarativă. În
schimb, eu semnez săptămânal câte o
declaraţie de dependenţă „faţă de el”.
Mărturisesc că niciodată n-am înţeles
mai bine sensul şi n-am simţit mai
profund „carnea” oximoronului decât
(Continuare în pag. 163)
162