Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Sylvia PLATH
Electra pe Poteca Azaleelor
În ziua în care ai murit am intrat în mizerie în hibernaculul fără de lumină
Unde albinele, vărgate cu negru şi auriu, se adăpostesc de viscol
Precum pietrele hieratice, iar pământul este tare.
A fost binevenit timp de douăzeci de ani, acel iernat -
Nu mai aveam nimic de-a face cu vinovăţia sau orice altceva
Când mi-am croit drum înapoi sub inima mamei mele.
Mică precum o păpuşă în rochia inocenţei stau întinsă
Visând epopeea ta, imagine după imagine nimeni nu s-a stins
Sau ofilit pe scena aceea. Totul şi-a luat locul într-o albeaţă durabilă -
În ziua în care m-am trezit, m-am trezit pe Churchyard Hill,
Ţi-am găsit numele, ţi-am găsit oasele şi totul raliat la o necropolă stâmtă.
Piatra ta pătată, strâmbă lângă un gard de fier.
În acest pavilion al carităţii, acest azil, unde morţii se înghesuie
Picior lângă picior, cap lângă cap, nici o floare nu răzbeşte prin ţărână.
Aceasta este Poteca Azaleelor. Un câmp de brusturi se întinde la sud
Doi metri de pietriş galben te acoperă.
Roşia salvie artificială nu se mişcă în coşul de plastic ei pun arbuşti de tuia
La piatra funerară de lângă piatra ta, şi nici nu putrezeşte
Deşi ploile dizolvă o vopsea sângerie: petalele surogat picură, şi picură cu roşu.
Un alt fel de roşeaţă mă deranjează: ziua în care pânza ta
Vlăguită a înghiţit suflarea surorii mele. Marea întinsă s-a înroşit
Precum acel postav diavolesc pe care mama l-a întins la ultima ta venire acasă.
Împrumut mijloacele unei vechi tragedii.
Adevărul este că, într-o lună de octombrie tărzie, la ţipătul naşterii mele
Un scorpion i-a înţepat capul, o întâmplare nenorocoasă;
Mama te-a visat în mare, zăcând cu faţa în jos.
Actorii de piatră stau locului şi iau o pauză să-şi tragă răsuflarea
Mi-am adus iubirea pentru a o îndura, şi apoi te-ai stins.
Gangrena a fost cea care te-a măcinat până la os spuse mama;
Te-ai stins ca orice om. Cum să îmbătrânesc cu acest gând
Sunt fantoma unui suicid mârşav, propria mea lamă albastră
Ruginindu-mi în gâtlej. O, iart-o pe cea care caută iertarea la
A ta poartă, tată - căţeaua ta de vânătoare, fiică, prietenă.
Dragostea mea a fost cea care a adus moartea pentru amândoi.
Traducere în limba română de
Mădălina - Teodora Dogaru
161
Almanah