Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
Rime cu haz... de necaz
George PETRONE
Ingratitudine
Când Galii năvăliră noaptea, droaie,
Să îngenunche mândrul Capitoliu
A gâştelor spontană hărmălaie
Salvat-a Roma de măcel şi doliu.
Scăpaţi astfel de tragică pierzare,
Latinii se-aşternură pe festin:
Sosiră muzicanţi şi dansatoare,
Se destupară buţile cu vin;
Şi se mai spune -oarecum în râs- că
Atunci când foamea prinse să-i răzbată
Şi-o potoliră cu… fripturi de gâscă!
MORALA După faptă şi răsplată…
Sorin OLARIU
Întâmplare dintr-un sat
(Poezie în grai bănăţean)
Păvălică-a lu Scovardă şî ortaca lui, Florica,
Or plecat în lumea largă la Cicago-n Ameríca.
Ş-acolo, cum nu făcură, cum făcură, ţuşe-i tata,
S-or îmbogăţît pă rupce şî-ntorc banii cu lopata.
D-aia, Dumnezău să-i ţînă, că nepotu Păvălică
An dă an să-ntoarşe-n ţară dă Sântămăria Mică.
Strânje lumea la negeie, parcă-i popa la altari,
Ca să deie la tot natu cîce-o sută dă dolari.
Ş-uice-aşa, ne adunarăm, cum făşeam
dă cîţva ani,
Băbăşiuni, copii dă ţîţă, să ne deie iară bani.
- Draji săceni, înşepe-a spune, cum stăcea suit
pă bină,
Că oprisă lăutarii, la bisărică-n grăgină.
Şciţ voi, fata me, Doiniţa, o intrat la facultace
Să să facă doftoriţă, ş-acolo-s cam scumpe toace.
D-aia, fi'ncă anu ăsta cheltuielili-s cam mari
Iaca-i musai să vă dau numa şinşizăşi dă dolari.
Ţîn-ce-atunşi potop da zarvă, suduieli,
fluierături,
Cum ieşau bătu-le-ar focu, dîn spurcacili dă guri:
-Hoţu, hoţu!... Pringeţ hoţu!...zbiară baba
lu Topală,
C-ăsta vre' pă banii noşcii ca să-ş ţînă
proasta-n şcoală!
Lucian MĂNĂILESCU
Vântu în Codrii Vlăsiei
Prin codrii doamnei Vlas, şi ştiţi cu toţii
Codrii Vlăsiei se numeau cândva,
Pe la răscruci pândeau într-una hoţii
Şi numai Vântu, vesel, fluiera.
Oh, Vântu! – tip ascuns, pe cât se poate,
Fura şi el, cu gaşca de ciulini,
Îşi inventase o „Realitate” –
Prin care risipea diverse ştiri.
Ades’, ce-i drept, bătea cam într-o dungă,
Se-mprumuta la proştii de stejari…
Le lua şi ghinda ultimă din pungă
S-o dea unor mistreţi sau porci mai mari.
Se legăna pe crengi, stârnea furtună,
Părea, mă rog, un vânt din Răsărit,
Pus pe gâlceavă, ură şi minciună,
Care pe Dumnezeu l-a păcălit.
Morala, evident, un om o ştie:
Doamna Vlăsiei dar... e-n puşcărie!
- Mă revoltă curentul!
- Pe mine vîntu...
143