Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Andreea Despina POPOVICI<br />
Acelaşi eu<br />
(de ce ai buzunarele cusute uite aşa e mami<br />
îmi coase toate buzunarele să nu mai am<br />
unde-mi pune ţigările şi ea să râdă de mine)<br />
nu mai pot umbla aşa cu sufletul în tălpi<br />
de multe ori port tocuri îmi intră<br />
sufletul în degete îmi cad unghiile<br />
şi mi se exfoliază sentimentele<br />
parcă am două feţe suprapuse imperfect<br />
primele pleoape scobesc din obrazul următor<br />
şi o gură flămândă moare în fiecare secundă<br />
de muşcătura celeulalte din resturi<br />
mă nasc eu copil bătrân<br />
cu mâini livide şi sindrom dowm<br />
colţurile gurii ţipă de câte ori le ridic<br />
de acolo urletul ăla surd de câte ori zâmbesc<br />
dac-aş avea şi eu gropiţe în obraji<br />
mi s-ar aduna în ele toate grijile<br />
şi le-aş arde periodic în scrumieră<br />
bătăile inimii se reflectă în paginile<br />
astea târzii şi-n doi ochi bolnavi<br />
de cearcăne din naştere<br />
cu care mă privesc în fiecare dimineaţă<br />
Vlad -<br />
Ionuţ SIBECHI<br />
în casa bunicii<br />
e seară bunica îşi ţine<br />
nepoţii lângă ea<br />
ca o cloşcă<br />
podul casei e plin cu poveşti –<br />
nişte fluturi de noapte ascunşi<br />
printre vechi ulcioare şi războaie de ţesut<br />
în picioarele goale noi căutăm jeraticul<br />
cu care hrăneşte caii<br />
bunicul ne ceartă că-i împrăştiem grăunţele<br />
apoi ne îmbrăţişează spunându-ne poznaşi<br />
135<br />
casa bunicilor e un loc paradisiac<br />
în care trecutul şi prezentul<br />
sunt două mirese la aceeaşi nuntă<br />
bunicul are super-puteri<br />
poate să cânte dintr-o frunză<br />
să oprească ploaia mama a spus<br />
că demult şi bunicii au fost copii<br />
cineva i-a furat pe bunicii-copii<br />
şi i-a scimbat cu aceşti bătrânei<br />
cu pleoape tot mai grele pe care<br />
doar zâmbetele noastre le pot deschide<br />
Elvira RUS<br />
câteodată cuvintele<br />
Almanah<br />
câteodată cuvintele mor ca acum<br />
nu toate doar ale tale ca un făt<br />
ce nu se va naşte niciodată s-au încovrigat<br />
în măruntaie şi nu mai vor să ştie nimic<br />
pântecul ţi-e ghem de sfoară încâlcită<br />
uite, ai atâtea să arunci afară din tine<br />
năzuinţe iubiri neîmplinite<br />
hobby-uri... la ce bun!<br />
afară, afară, n-aveţi ce căuta în trupul meu<br />
însă ele au murit înainte de a înmuguri<br />
tu le-ai ucis închizându-le<br />
ca pe nişte sclave, condamnare fără apel<br />
frică cine ştie... acum ai rămas<br />
fără răsuflare chircită între lumi<br />
a ta a lui a celorlalţi<br />
nu mai pot inspira nu mai pot expira<br />
nici un sunet dar’mite cuvinte<br />
pentru că te-au plăsmuit zodiile<br />
în lumea unde este interzisă speranţa<br />
este interzis visul până şi cuvântul<br />
s-a eliminat din limbaj ca fiind mult prea uzat<br />
băştinaşii aleargă, aleargă, aleargă<br />
se prefac că trăiesc se prefac că iubesc<br />
se prefac că nasc şi cresc copii<br />
se prefac...
Change language