Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Paginile 133 - 137
Almanah
Caliopi DICU
Părăsind toate
chemările
Mamă ai uitat rugăciunea
şi îngerii au păcătuit
pe câmp,
pe drumul unde n-are nume sfârşitul,
unde lebăda n-a îmbătrânit niciodată
în zbor.
Apleacă puţin adevărul spre noi
să vezi mamă
ochiul lumii cum se-nvârte pretutindeni.
Diferite sunt tăcerile copilăriei!
Iată punctul pe care se sprijină curcubeul!
Iată pomul cunoaşterii are
o rană apăsată de clipe
pentru viitoarele seminţe
din care să-mi zideşti un teritoriu
de unde să mă întind
până la cel mai inexistent continent
părăsind toate chemările şi dorurile
unei lumi fericite cândva…
Radu VĂDEANU
Peisaj acvatic
Asfixiati, ne ţinem
totuşi de bancuri,
iar peştii, rămaşi
cu gura căscată,
în tembelismul lor de grup,
se uită la noi
şi nu ne înţeleg poantele.
Cei mai capabili înnotători,
scufundători în faliile abisului omenesc,
lovesc graniţa de sticlă cu capul,
lăsând dârele de speranţă să curgă
pe peretele acvariului.
Rostim cuvinte goale,
plescăite printre dinţi,
bule de aer
ce tremură fragil şi se ridică la cer,
una câte una,
picături reci ce cad pe tălpile îngerilor.
Alexandra POPA
poate că zeii se ascund in nisip
pe plajă sunt eu.
soarele se înalţă nesigur
ca şi cum ar fi zmeul meu.
pescarul cerului stă aninat în nori
cu undiţa veşnic în căutare.
pescuieşte el destinele altora,
sau caută doar de mâncare
sunt un peşte care se zbate pe plajă,
solzii îmi sunt nisip făcuţi din timp.
mă sufoc lângă mare,
sub o transparentă vrajă –
e un vis care mă visează,
o clepsidră veche, înstelată,
fibra ei argintie pulsează
buzele miilor de peşti ascunşi
de undiţe, de vise, de tot ce doare...
visul meu mă va pescui din nisip,
mă va conduce în zbor către zare
nu ştiu... zmeul s-a făcut nevăzut,
nu-i nimeni pe plajă,
nici măcar marea.
133