Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(Urmare din pag. 128)
tră şi mai bine de vin alb sec sau demisec,
o bere brună, una, două, după
gust, linguri de boia iute, o linguriţă
de piper negru măcinat proaspăt, două
linguri de pudră de busuioc, două linguri
de cimbru, două-trei căpăţâni de
usturoi, trei-patru linguri de oţet de
mere, două cepe întreagi destul de
mari.
– E bine
– Este… Ai un pic de răbdare,
şi dispăru în spate, după cortină,
unde era dulapul frigorific. Apăru cu o
pungă de plastic pe care mi-o întinse.
– Ai aici cărnăraia necesară
pentru două tochituri. Tu fă una şi pe
seară te aştept.
Am luat punga şi nu am mai
comentat şi, de frică să nu se răzgândească,
am dispărut după colţul străzii.
Cum am ajuns acasă am trecut la
treabă: Într-un ceaun, cu capac, în care
mama făcea zacusca, la foc potrivit,
am pus la prăjit în unt momiţele,
şlungul, creierul şi măduva tăiate
foarte mărunt şi, când au început să se
rumenească, am adăugat circa o jumătate
de litru de apă. Am mărit flacăra
şi, când a scăzut apa, am pus uleiul,
lăsând să se încingă bine, apoi am
adăugat, pe rând, ceafa de vită şi de
porc, iar după cinci-şase minute am
adăugat ficatul, fuduliile şi rinichii,
toate tăiate în bucăţele cât să îmbuci
odată. Am lăsat să clocotească la foc
iute circa cinci-şase minute, având
grijă să amestec permanent, după care
am adăugat jumătate din vin îndoit cu
berea brună, ba chiar şi puţină apă, cât
să treacă un pic peste cărnăraie. Am
condimentat, după gust, cu sare, boia
de ardei iute, piper, pudră de busuioc
şi cimbru. Apoi am pus ceapa întreagă
şi am dat focul la mediu spre mic, am
pus capacul la ceaun şi am lăsat să
fiarbă la foc foarte mic circa o jumătate
de oră, timp în care tot la cinci
minute amestecam cu linguroiul să nu
se lipească.
Din usturoi am făcut mujdei
frecat cu puţin ulei şi stins cu sos din
ceaun la care se pune, după gust, pentru
acreală, oţet de mere, şi cu cinci
minute înainte, am adăugat restul de
vin îndoit tot cu atâta apă.
Când pe fundul ceaunului
s-a făcut un sos consistent, iar grăsimea
a început să iasă deasupra, am
stins focul. După ce mai întâi am lăsat
acasă jumătate, am luat ceaunul, l-am
acoperit cu o faţă de masă să nu vadă
vecinii, şi am fugit la nea Babeş.
De cum m-a văzut, a intrat
iute în prăvălie, a lăsat jos geamul şi
m-a tras după perdeaua care ascundea
frigiderul.
– Ia să vedem ce ai făcut, şi
numai ce rupe un coltuc din pâine şi
întinge în sos. Îşi şterge mustaţa după
câteva îmbucături şi dă verdictul:
– Măi, tu bucătar să te faci,
auzi îmi zise printre mestecături!
Peşte şi iar peşte
A fost o primăvară tare ploioasă,
aceea. Nefiind nevoit să meargă
la muncile câmpului, bunicul a-nhămat
calul la docar şi a plecat la târg,
cu lapte pentru muşterii. La întoarcere,
a hotărât s-o ia direct prin gârla
mare, să nu mai ocolească prin vadul
Câlnăului. Când a ajuns la mal, apa
era învolburată rău de torentele de la
munte, care spărseseră zăgazurile la
(Continuare în pag. 130)
131