Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(Urmare din pag. 126)
nea Bazile să nu-mi scape nimic.
Când a trecut şi ultima oaie
prin strungă, am sărit pârleazul şi am
dat fuguţa la el. Taman punea ciomăgelele
pe grătar, îndemnându-mă
să le întorc cu grijă. Păreau acadele în
alb şi roşu, un roşu ce bătea în vânăt.
Cu ochii pe ceas, le-am întors, ţopăind
şi aruncându-le dintr-o mână în cealaltă,
să le răcoresc de pârjolul jarului.
Acum alb-arămiul se făcea maroniufriptură.
Mi se umpluseră plămânii de
miroazna ciomăgelelor, când, după ultima
întoarcere, am dat fuguţa şi am
adus tava pe care le-am scos, repezindu-mă
cu ea la nea Bazile, care le-a
stropit cu rachiu şi le-a acoperit cu un
şervet curat lacrimă.
Ne-am terminat fiecare treaba
şi ne-am aşezat cuminţi la masă
aşteptând ca nea Bazile să spună rugăciunea
şi să închine păhărelul de rachiu.
Venea dinspre tava acoperită
un miros de friptură şi rachiu de nu ne
puteam dezlipi ochii de ea, până când,
în sfârşit, a poposit şi ea pe masă.
Nu mai ştiu când s-au terminat
ciomăgelele cu seu cu tot, că am
căzut moleşit pe patul din pădaşcă şi
am adormit ca un pruncuşor, ca să visez
alte ciomăgele.
Făcătură de legume
Moş Ilion, baciul de la Plaiul
Nucului, mesteca în ceaunul de pe foc
cu linguroiul cel mare din lemn de
plop, meşterit de el în clipele de răgaz
din vară (neapărat când faci o mâncare,
numai lemn să foloseşti, zice el), în
timp ce prichindeii de nepoate, nepoţi
şi alţi copii din vecini îl îndemnau să
le spună poveşti sau să le cânte din
fluier sau cimpoi.
După ce m-a invitat să iau
loc în bucătăria imensă, unde avea şi
două paturi aşezate cap la cap, încărcate
cu perne şi macaturi, a pus pe
masa dintre paturi o ulcică cu rachiu
din prune şi una cu rachiu de pere, punându-mă
în încurcătură să aleg. Şi-a
dat pălăria pe spate şi aliniind prichindeii
pe unul din paturi, apoi s-a pus pe
povestit:
– La masa asta au stat mulţi
domni de la târg, dar nici unul cu pritenţiile
mătăluţă, rupe moş Ilion tăcerea.
Toţi au venit fie după brânză sau
caşcaval, fie după ceva animale pentru
cârnaţi şi pastramă. Eu ce să-ţi
zic... nu prea ştiu aşa mâncăruri dichisite,
că noi, la stână, mâncăm mămăligă
cu brânză şi ceapă, lapte, hiertură
şi friptură de carne sau ciuperci şi
bureţi şi arareori o mâncare mai gospodărească,
pentru că nu-i timp să stai
să dichiseşti la vatră. Acasă mai facem
câte ceva mai dichisit, mai ales din
carne de oaie, dar şi din porc când îi
vine ignatul. Uite, aici am pus de o făcătură
cu legume. La asta punem carnea
de pe coaste, că-i împănată cu seu
şi muşchii mici şi de la ceafă; imediat
după ce l-am tăiat şi când începe să se
rumenească punem, iaca, un pahar de
rachiu de pere şi lăsăm să dea în douătrei
clocote, apoi aruncăm peste tot felul
de legume, aşa câte puţin; punem
apoi ceapă tocată mărunt şi când sticleşte,
punem cartofi, morcov, ţelină,
ardei, oleacă de varză şi conopidă, dacă
ai, dar şi o mână de prune uscate şi
felii de gutui. După ce se călesc toate
(Continuare în pag. 128)
129