Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
Marian RĂDULESCU
Povestiri şi... reţete culinare
De ce aceste istorioare Aş putea răspunde simplu: aşa a vrut
Radu Anton Roman. El mi-a stârnit această pasiune, care
acum mă chinuie şi încerc să scriu aceste rânduri fără să-l
dezamăgesc, acolo sus, de unde ne priveşte şi unde o să ajungem
cu toţii fără a fi nevoie de bilet de călătorie.
Ciomăgele
Într-o toamnă, i-am făcut lui
nea Bazile, baciul de la Terca, o vizită
pe neaşteptate.
– Parcă ştiam că ai să vii, uite
că am tăiat un batal! - şi mi-a arătat
animalul agăţat în cui, lângă cotlon.
Pentru mata, am să fac ceva din care
dumneavoastră, boierii, nu aţi ajuns să
gustaţi, adică „ciomăgele”. Asta înseamnă
că stai aici până mâine. Uite,
dormi în pătaşca mea, că Liţă e dus
până acasă şi dorm eu la el.
– Ciomăgele
Auzisem de toate, nu şi de
ciomăgele.
– Frigărui, coane, numa’ că
ţin carnea la o zeamă cu lapte. Ai să
vezi ce grozave-s. Ştiam că este bine
să ţii carnea în lapte pentru şniţele, dar
nu şi pentru frigărui. Văzându-mi nedumerirea
- şi caietul scos la repezeală
- nea Bazile mi-a spus reţeta, de
la cap la coadă.
– Mai întâi împart carnea în
pătrate late de trei deşte şi groase de
un deşt. Cam la trei kile de carne fac
zeama, un baiţ, dar eu îi spun zeamă.
La asta pun un kil de lapte cald, abia
muls, cinci linguri de bulion de roşii,
patru linguri de boia dulce, boia iute
una-două după gust, ceva piper boabe,
două căpăţâni de usturoi zdrobit. Iau
ca două cinzeci (adică 100 ml.) de oţet
peste care pun 4-5 ouă, bat bine şi le
pun în lapte, unde mai arunc cimbru şi
busuioc. În zeama asta, pun carnea şi
o ţin până mâine, cu grijă să o-ntorc o
dată. Zeama asta merge la orice carne,
fie de peşte, de pasăre, de porc sau vită.
Numai că la vită se ţine ca la două
zile, iar la peşte sau pasăre merge şi
numai o jumate de zi. Când mergi să
scoţi carnea, ai să vezi că laptele se face
ca apa. Uite aici! Şi-mi arătă altă
oală. Ciomăgelele le pun pe beţişoare
de alun, şi-mi arătă o ulcică unde erau
cam vreo douăzeci de beţişoare.
Orânduiesc carnea între bucăţi
de seu, cu laturile la linie. Le pun
apoi pe jar după ce-au stat ca la un
ceas pe beţişoare, să se usuce. Le ţin
cam un minut pe fiece latură şi le pun
apoi pe tava aia de colo. Le stropesc
cu rachiu şi le mai las tot cam atâta
vreme acoperite cu un ştergar. Asta-i
tot. Mâine seară încingem focul şi trecem
la treabă.
A doua zi, când a început
mulsul, am intrat în târlă şi am dat oile
la strungă, în locul lui nea Bazile, ca
el să ne facă minunatele ciomăgele.
Îndemnam oile să intre, grăbit să iau
parte şi la frigare, stând cu ochii pe
(Continuare în pag. 127)
128