Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
(Urmare din pag. 119)
că cercetările lui Ahron cuprindeau prima descriere a variolei, boală care nu era
cunoscută în medicina greacă veche. Era pe timpul omeyyazilor când el a întreprins
traducerea în arabă a acestei cărţi, pe care califul Umar Bin Abdulaziz a
găsit-o în depozitele de cărţi şi a poruncit să fie scoasă şi aşezată în locul lui de
rugăciune, unde l-a rugat pe Allah să-l îndrume ca să o poată face cunoscută
musulmanilor spre a le fi de folos. Iar după ce s-au împlinit patruzeci de dimineţi
de la aceasta, a înfăţişat-o oamenilor şi a transmis-o în mâinile lor.
Epoca Abbasidă
Abbasizii au preluat medicina mai ales de la greci, dar şi de la perşi şi
indieni. În timpul lui lui Harun Ar-Rashid a fost epoca de aur a Islamului, iar
Bagdadul a devenit capitala lumii în cultură, politică şi economie. Califul Ar-
Rashid a stimulat ştiinţele prin toate mijloacele, fiind urmat de oamenii săi, care
au venit cu mai multă simplitate în cercetări, extindere în tratament, abilitate
în chirurgie şi autopsie, experienţă în medicamente şi prepararea acestora, cunoaştere
în chimie şi analiza acesteia. Au chemat la ei mulţi doctori din acele
naţii, care i-au tratat pe califi şi le-au transmis cărţile. Dintre califii abbasizi,
Al-Mansur şi Al-Maamun s-au ilustrat prin iubirea lor pentru lărgirea cunoaşterii
ştiinţifice şi dorinţa lor de a răzbate către orizonturile ei îndepărtate, ceea
ce a atras asupra lor mânia ultraconservatorilor.
Unii atribuie traducerea cărţilor greceşti în epoca lui Al-Maamun unei
viziuni avute de acesta, când a visat un bătrân învăluit într-o lumină strălucitoare,
şezând pe un podium, care i-a spus: „Eu sunt Aristotel”. Sculându-se din
locul unde dormea şi întrebând despre Aristotel, i s-a spus: „Un înţelept dintre
greci”. Atunci l-a adus pe Hunayn bin Ishaq, care nu putea fi egalat de nimeni
la traduceri şi i-a cerut să-i traducă în limba arabă cărţile înţelepţilor greci.
Califii au intervenit la suveranii romanilor bizantini. Al-Mansur le-a
oferit daruri de preţ, cerându-le cu acest prilej cărţile înţelepţilor şi filozofilor
pe care le aveau. A recrutat apoi pe cei mai buni traducători, cărora le-a încredinţat
sarcina traducerii lor cu acurateţe, apoi a îndemnat oamenii să le citească
şi să dorească să le înveţe. Cei cu renume în ştiinţe se întreceau unii pe alţii,
văzând favorurile pe care obţineau cărturarii de la calif, atenţia şi consideraţia
care li se acorda. Califul se izola împreună cu ei, le asculta cu plăcere controversele
şi era încântat de dezbaterile lor. Dobândeau la el onoruri înalte şi demnităţi
de vârstă, până când statul abbasid a ajuns să egaleze statul roman atunci
când era în culmea civilizaţiei sale. Nu se scurseseră mai mult de trei sferturi
din primul veac de la întemeierea Bagdadului şi lumea arabă ajunsese să
cunoască cele mai importante cărţi ale lui Aristotel, o selecţie din cărţile de
comentarii ale filozofilor neoplatonicieni, o culegere din cărţile de medicină ale
lui Galenus şi o serie de cărţi ştiinşifice persane şi indiene.
120
(Continuare în pag. 121)