Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
Pagini din istoria medicinei siriace
MEDICII ILUŞTRI
DIN EPOCILE OMEYYADĂ
ŞI ABBASIDĂ
Siriacii au servit medicina în epoca arabă prin practică, traduceri, scriere
şi învăţământ. Majoritatea erau filozofi şi medici deopotrivă. Creativitatea
lor este integrată în civilizaţia arabă, de vreme ce au apărut în cadrul statului
arab, i-au vorbit limba, au avut o viaţă îmbelşugată şi au beneficiat de sprijinul
său spiritual şi material, fiind medici de palat, iar majoritatea lucrărilor lor
au fost în limba arabă.
Siriacii traduceau cărţile greceşti în limba lor, după care le traduceau
din siriacă în arabă. În acest fel, au devenit o verigă de legătură între cultura
elenistică şi cultura arabă, cultura elenistică ajungând la gândirea arabă prin
intermediul lor şi al limbii siriace.
Centrele ştiinţifice ale medicilor siriaci
JUNDISHAPUR
a fost un oraş în Kuzistan, din Al-Ahwaz, pe locul căruia se află în
prezent oraşul Shahabad, în partea de sud-vest a Iranului. A fost întemeiat de
regele sasanid Shapur I, care s-a căsătorit cu fiica împăratului bizantin Aurelianus
şi căreia i-a construit acest oraş, dându-le medicilor care îl însoţiseră un
loc pentru construirea unei şcoli şi a unui spital. In acest fel, medicina greacă a
ajuns în ţinutul persan. Chosroes Anushirvan (531 – 579 d. Chr.) s-a preocupat
de oraşul Jundishapur şi universitatea acestuia, ajutând la extinderea ştiinţelor
medicinii. De asemenea, el a dispus să se întocmească un tratat despre
otrăvuri, care a cuprins treizeci de volume şi care a fost tradusă apoi de către
arabi.
Şcoala de medicină de la Jundishapur ajunsese în culmea gloriei sale,
când arabii au cucerit ţinutul persan (în anul 19 d. Hegira – 642 d. Chr.) în timpul
califului Omar Ibn Al-Khattab. În ea se întâlniseră civilizaţia Greciei cu
civilizaţiile Orientului, datorită învăţaţilor siriaci, care au făcut din ea un centru
marcant între centrele ştiinţifice ale statului islamic.
Limba ştiinţei din Jundishapur era greaca,
alături de limbile persană, siriacă şi arabă, iar
şcoala din Jundishapur avea unul din cele mai mari
spitale din epoca Islamului de acum trei secole.
Siriacii au avut o contribuţie deosebită în
(Continuare în pag. 118)
117