Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra
Constantin DENEŞ
Fetiţa cu chibrituri
Trăiesc în cărţi ajunse
mituri,
Visând un Moş Crăciun
etern,
Eu sunt Fetiţa cu chibrituri
Din cugetul lui Andersen.
Pe frig cumplit, în plină
noapte,
În prag festiv de Anul Nou,
Cu globuri, brad şi mere
coapte,
Eu n-am primit nici un
cadou.
Azi, n-am vândut nici o
cutie
Şi voi primi curând răsplata,
Că-n loc de-o mică bucurie,
De Anul Nou mă bate tata.
Aprind prin ger o luminiţă
Şi văd o sobă de-ncălzit,
O gâscă friptă-n furculiţă,
Dar toate-s flăcări de chibrit.
Un adevăr e doar în Cer
Stând agăţat de câte-o stea,
Iar când ea cade, un mister
Omoar-aici pe cineva.
Să mai aprind un băţ, că-i
bine,
Lumina lui mi-alungă frica
Şi-ntr-o căldură cu suspine,
Mă ia în braţe chiar bunica.
Ea e în Cer de multă vreme
Şi, după faţă, îi convine,
O rog, chiar fără să mă
cheme:
– Bunico, ia-mă şi pe mine!
A doua zi, când lumea toată
Pornea spre alte noi zenituri,
Pe stradă, o fetiţă moartă
Şi-n jur, mulţime de
chibrituri.
De-ar fi un Andersen la noi,
În nopţile cu vârcolaci,
Printre mormane de gunoi,
Ar tot vedea copii săraci.
Dar nu-ntrebaţi, stând
somnoroşi
La filme cu ecran color,
Când voi vă naşteţi Feţi
Frumoşi,
De unde vine soarta lor
Eu vă doresc s-aveţi mulţi
bani,
Doar bucurii fără sfârşituri
Şi vă urează „La mulţi ani!“
Din basm, Fetiţa cu
chibrituri.
Constantin POPESCU
– BERCA
Cronică rimată
Au fost odată nişte tinerei
(Acum te strâmbi de râs
privind la ei)
Care sfârşind liceul, fiecare
Cu greutăţi şi-n lipsă
de parale
S-au dus la facultate
ntărâtaţi
Să-nveţe, să se facă avocaţi.
Aş scrie, deci, o cronică
rimată,
După un gând de ţuică
adăpată,
Într-un decor prozaic,
cu măsline
Şi-o muzică din vremuri
114
de-altă dată,
Să uit de greutăţi, să uit
de mine!
Încerc să scriu, însă aud
vioara
Iar ochii mei nu umblă după
rime
Ci după Tanţi, Ana,
Mărioara!
Încerc să scriu o cronică
rimată
Dar scriu numai atât:
„A fost odată…“
Virgil PETCU
La bloc
Dansează lustra pe tavan
În ritm de rok şi de lambadă.
Perţii gata stau să cadă
În vuiet grav de uragan.
Şi-n tropote de cavalcadă,
Privesc uimit de pe divan,
Cum joacă lustra pe tavan,
În ritm de rok sau de
lambadă.
Şi-asta, de-atâtea ori pe an,
Când sus la trei se strâng
grămadă,
Şi de prin bloc şi de pe
stradă,
Chefli ce trag câte-un
chiolhan.
De-mi sare lustra din tavan!