Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(Urmare din pag. 106)
treaga mănăstire. La mănăstirea Grigoriu
se păstrează o icoană Maicii
Domnului, dăruită de Maria de Mangop,
soţia lui Ştefan cel Mare.
Fără îndoială că daniile româneşti
la Athos au fost mult mai numeroase,
reliefând nevoia de solidaritate
a lumii ortodoxe, după Marea
Schizmă din 1054.
Profesor Carmen Marin
O viaţă duhovnicească
(Interviu cu părintele monah Gheronte
Nica de la Muntele Athos, realizat de
Emil PROŞCAN)
12 octombrie 2009, o zi în
care toamna îşi desăvârşea personalitatea.
Am primit vizita părintelui monah
Gheronte Nica, un mizilean ce
slujeşte la Mănăstirea Sfântul Pavel
de pe Muntele Athos.
Părintele monah mi-a mărturisit
că a venit la Mizil într-o scurtă
vacanţă şi că a dorit să mă cunoască şi
să stăm de vorbă. Am rămas plăcut
surprins şi am mărturisit gândul că e o
plăcere şi chiar mândrie pentru noi
mizilenii să ştim că cineva care s-a
născut aici a ajuns în acel loc sfânt şi
luminat de Dumnezeu.
De fiecare dată când mă aflu
în faţa unei distinse feţe bisericeşti
sunt tentat să întreb care a fost motivul
alegerii acestui drum al pioşeniei
– Care ar fi povestea dumneavoastră
– Omul, încercând să trăiască
o viaţă duhovnicească cât mai a-
proape de biserică şi Dumnezeu, începe
să îşi dea seama, cu trecerea
timpului, de realitatea cealaltă a existenţei
noastre, adică viaţa veşnică.
Dându-şi seama care este realitatea
primă şi conştientizând că nu ne putem
juca cu veşnicia, alege cale arătată
nouă de Hristos în Evanghelie, ca
pe una ce ne pune pe temelii mult mai
sigure în vederea mântuirii, în comparaţie
cu viaţa lumii, plină de gâlcevi
şi de curse la tot pasul. Toate acestea
sunt îmbinate cu credinţa şi iubirea de
Dumnezeu, care aşa cum spunea
Vechiul Testament, este un Dumnezeu
zelos, pe care parafrazându-L L-am
putea numi un Dumnezeu gelos, în
sensul că vrea de la noi să-I dăruim
toată iubirea noastră. În felul acesta
omul e mai sigur că e mai aproape de
mântuire.
În ceea ce mă priveşte, a-
tracţia pentru biserică şi mai ales
pentru citit a tot ceea ce înseamnă calea
spre Dumnezeu, a fost Liga Tineretului
Ortodox din Mizil unde, spre
deosebire de societatea comunistă care
m-a crescut, am regăsit calea bună
a bisericii.
– Sunteţi pe Sfântul Munte
Athos; cum aţi ajuns acolo
– Primul meu contact a fost
la Schitul Sihla, unde a fost marea
noastră Sfânta Teodora (acum este la
Mănăstirea Pecevscaia, în Ukraina,
la Kiev). Aici am fost primit cu multă
uşurinţă alături de alţi tineri. Aveam
18 ani atunci! Mi-am întrerupt studiile
universitare devenind autodidact.
„Mănăstirea este o universitate unde
examenele le dai aici, iar diplomele
le primeşti în viaţa cealaltă” – spunea
cuviosul Sofronie Saharov de la
Mănăstirea Esse – Anglia.
Aici am stat 6 ani, timp în care am fost
(Continuare în pag. 108)
107