Nr. 2/2010 Anul 125 - Revista Pădurilor

Capitolul 3 (Pre-condiţii pentru creşterea speciilor
de foioase preţioase) include consideraţii privind genetica
şi ameliorarea acestor specii (autori J. Kleinschmitt şi
J.R.G. Kleinschmitt), precum şi referitoare la bolile şi
dăunătorii unor specii de foioase preţioase (autori A.
Wulf şi R. Kehr). Sunt menţionate, între altele, succesele
multiplicării in vitro a cireşului şi frasinului, precum şi
existenţa a numeroase plantaje semincere, cele de cireş
făcând obiectul unui program european între Danemarca,
Olanda şi Belgia. La acestea se adaugă o listă exhaustivă
a principalelor boli şi dăunători de care suferă aceste
specii, cu referire specială la cele care provoacă cancere
la frasin şi cireş (bacterii din genul Pseudomonas) sau
înfurcirea la frasin (molia mugurelui terminal Prays
fraxinella).
Capitolul 4 al lucrării, cel mai extins, se ocupă de
gospodărirea (îngrijirea-conducerea şi regenerarea)
speciilor de foioase preţioase. După prezentarea in
extenso a arhitecturii coroanei celor trei specii principale
(autori D. Barthélémy, Y. Caraglio şi S. Sabatier), este
tratată problematica elagajului natural şi artificial al
acestora (autor S. Hein), respectiv a controlului creşterii
lor în diametru (autori S. Hein şi H. Spiecker). Dacă
frasinul comun şi paltinul de munte, în condiţii de
arboret des, se pot elaga natural perfect pe înălţimi de
până la 10-15 m, cireşul, în orice condiţii de creştere,
datorită „spălării” lente şi imperfecte a crăcilor uscate,
reclamă intervenţii obligatorii cu elagaj artificial. Se
subliniază necesitatea ca silvicultura acestor specii,
în arborete regenerate natural, să se desfăşoare în
două etape: prima care să favorizeze elagajul natural,
prin păstrarea desimilor mari, cea de-a doua care să
concentreze toate lucrările de rărituri de sus foarte
puternice numai în jurul arborilor de viitor groşi şi cu
coroane mari şi simetrice, pentru amplificarea creşterii
lor radiale şi atingerea diametrului ţel (în Europa,
în medie, cuprins între 46,5 cm la cireş şi 52,3 cm la
paltin) la vârste medii de tăiere de la 65 ani (cireş) la 94
ani (paltin). În plantaţii, se recomandă un mod intensiv
de conducere, cu tăieri de formare a coroanelor, elagaj
artificial şi rărituri intense de sus, pentru a promova
creşterea în diametru a arborilor de viitor şi a reduce
vârsta lor de tăiere astfel încât riscul de apariţie a
putregaiului la cireş (de la aprox. 50 de ani) sau a inimii
negre a frasinului (de la 60, maximum 70-80 de ani) să
fie reduse la maximum.
Capitolul se continuă cu prezentarea sistemelor
silviculturale (tratamente) aplicabile foioaselor preţioase
(autor N. Lust). După ce se accentuează necesitatea de
a se abandona aplicarea unei vârste a exploatabilităţii
fixe la aceste specii, care apar diseminat în păduri
dominate de fag sau cvercinee (gorun, stejar pedunculat)
şi nu formează, în general, arborete pure, cu excepţia
frasinului în condiţii ecologice speciale, se consideră
că folosirea unei silviculturi de arbore (deci nu a unor
tratamente clasice) este cea mai adecvată acestora. Se
ia în considerare şi o silvicultură de arborete mici (de
maximum 1 ha), cum sunt plantaţiile pure din diverse ţări
europene, sau chiar a unor tăieri în ochiuri cu mărimea
de 0,1-0,5 ha şi perioade de regenerare de 10-20 de ani,
concentrate în jurul arborilor de valoare.
În fine, în capitolul 4 sunt prezentate şi unele aspecte
privind proprietăţile şi procesarea lemnului de foioase
preţioase (frasin comun şi paltin de munte) în sud-vestul
Germaniei (autori G. Becker şi J. Klädtke). Se subliniază
că, la ambele specii, datorită riscului de apariţie de la
vârste mici (60 de ani la frasin) a coloraţiilor anormale
ale lemnului, „...conceptele silviculturale care urmăresc
producerea arborilor de calitate superioară şi cu
dimensiuni mari în timp relativ scurt prin rărituri intense
de sus trebuie favorizate”.
Cel de-al cincelea capitol al cărţii (Mediu
înconjurător şi societate) prezintă pe larg rolul din ce
în ce mai important al foioaselor preţioase în landşaftul
european (autor S. Bell), efectele speciilor de foioase
preţioase asupra conservării naturii (autor A. Reif),
precum şi aceste specii „ca obiect al percepţiei publicului
şi al politicii forestiere” (autori U. Schraml şi K-R.
Volz). Cu toate rolurile – economic, social, peisagistic -
în creştere pe care aceste specii le realizează în Europa,
totuşi nu există la nivel continental nici o politică
articulată referitoare la acestea, cu toate că exemple
edificatoare ale promovării lor în anumite zone, mai ales
pe foste terenuri agricole abandonate, sunt cunoscute.
Capitolul 6 al cărţii (Concluzii) prezintă sintetic
principalele caracteristici ale cultivării foioaselor
preţioase în Europa (H. Spiecker) şi strategiile viitoare
pentru cultivarea acestor specii pe continentul nostru
(H. Spiecker). La acestea se adaugă unele consideraţii
privind cercetările necesare în viitor în arborete cu
foioase preţioase (H. Spiecker), între care suprafeţele
demonstrative, cu un rol major şi care să prezinte diverse
scenarii silviculturale, trebuie distribuite de-a lungul
întregii Europe.
Cu (i) definirea noţiunii de „specii de foioase
preţioase” şi (ii) a distribuţiei acestor specii în Europa se
încheie o lucrare foarte importantă în peisajul literaturii
forestiere de profil, care merită efortul de lectură şi
reflecţie.
Prof.dr.M.Sc.ing.
Valeriu-Norocel NICOLESCU
56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 2