Nr. 2/2010 Anul 125 - Revista Pădurilor

Consideraţii asupra stării pădurilor României
(I)
Declinul suprafeţei pădurilor şi marginalizarea împăduririlor
Victor GIURGIU
Starea pădurilor reflectă gradul de civilizaţie al
unei ţări, influenţând direct echilibrul ecologic, social
şi economic al acesteia. „Ele vorbesc precis un
singur limbaj, care spune lămurit cât de conştient
este un popor de rosturile sale, cât crede un popor
în propriul său viitor [...]. Starea lor nu se poate improviza
de azi pe mâine” (Drăcea, 1937). Întradevăr,
după distrugerea pădurilor, trec decenii şi
secole pentru refacerea lor deplină. Tot atât de adevărat
este şi faptul că starea actuală a pădurilor este
rezultatul modului de gospodărire a acestora în deceniile
şi chiar în secolele trecute.
Faţă de cele prezentate, înţelegem adevărul potrivit
căruia elaborarea şi adoptarea de politici, strategii
şi programe forestiere, fără cunoaşterea stării
actuale şi din trecut a pădurilor, sunt lipsite de fundamentul
informaţional necesar şi, în consecinţă,
pot îndruma silvicultura pe căi nedorite.
Iată de ce, în continuare, vom prezenta, deocamdată
rezumativ, starea pădurilor ţării noastre,
acum, la începutul mileniului al III-lea, făcând şi referiri
la acele stări din trecut care au legături cu
prezentul.
1. Dramaticul declin al suprafeţei pădurilor
1.1. Procent de împădurire: natural, actual,
optim, optim funcţional
Dacă ne referim, pentru început, la întinderea
pădurilor, constatăm că procentul de împădurire
al actualului spaţiu geografic al României a scăzut
treptat de la aproximativ 80, cât a fost în trecutul
îndepărtat (Giurgiu, 1978, 1982, 2004;
Doniţă et al., 1981), la 55-60 la începutul secolului
al XIX-lea (Popescu-Zeletin, 1975) şi la 27
atât cât este în prezent (INS, 2009) (Fig. 1). S-a
produs astfel o considerabilă deteriorare a mediului,
inclusiv o incredibilă îngustare a biodiversităţii
la toate nivelurile.
Referitor la procentul de împădurire natural al
ţării noastre au fost enunţate mai multe opinii.
Astfel, academicianul-biolog Emil Pop (1941) afirma
că „pământul românesc trebuia să fi fost acoperit
altădată în proporţie de 60-70% cu păduri”.
Ulterior, academicianul-istoric C. C. Giurescu
(1975), referindu-se la cifra dată de Emil Pop, spune:
„Sunt de părerea lui, cu precizarea că cifra ultimă
de 70% mi se pare mai indicată decât prima”.
Aparent, cele două opinii sunt discordante.
Explicaţia acestei mari diferenţe este însă dată de
faptul că primul autor s-a referit la România întregită
din perioada interbelică (inclusiv cu Basarabia şi
Cadrilaterul – teritorii slab împădurite), iar cel de al
doilea autor a avut în vedere teritoriul actual al
ţării.
Ulterior, academicianul-silvicultor Constantin
Chiriţă (1986) a apreciat că „natura a înzestrat teritoriul
ţării noastre cu păduri pe aproximativ 75%
din suprafaţă”. Cercetările pedologice referitoare la
geneza solurilor confirmă adevărul că procentul natural
de împădurire al teritoriului actual al României
este foarte apropiat de 80.
Aşadar, moştenim acum, la începutul mileniului
al III-lea, doar aproximativ 33% din patrimoniul forestier
natural al ţării. Această stare, în condiţiile
spaţiului natural al României ultrasensibil la hazardele
geomorfologice, hidrologice şi climatice, explică
în mare măsură amploarea şi frecvenţa în creştere
a eroziunilor, alunecărilor de teren, inundaţiilor,
secetelor excesive, înrăutăţirea peisajului şi îngustarea
biodiversităţii, respectiv explică dezechilibrul
ecologic accentuat din spaţiul geografic românesc.
În condiţiile generate de modificările climatice globale
(FAO, 2009), acest dezechilibru se va agrava
(Giurgiu et al., 2005).
Însăşi sănătatea populaţiei umane are şi va avea
de suferit; într-adevăr, după cele evidenţiate ştiinţific
de academicianul-medic Ştefan Milcu (1997)
„acţiunea microclimatului şi a ecosistemului forestier
asupra biologiei populaţiei umane în general şi
a sănătăţii sale în special, ne apare indubitabilă”.
Revenind la gradul actual de împădurire al ţării,
de 27%, observăm o carenţă a modului de calcul al
acestuia, în sensul că la determinarea lui sunt luate
în considerare: toate terenurile fondului forestier,
inclusiv cele despădurite prin tăieri rase legale sau
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 2 3