Nr. 2/2010 Anul 125 - Revista Pădurilor

Bibliografie
B r a u n e r, H . , 1 9 2 9 : Comerţul şi industria lemnului
din România. Editura Krafft & Drotleff S.A., Sibiu,
248 p.
B r ă t i a n u , V. , 2 0 0 6 : Politica de stat a lemnului.
În: Revista Pădurilor, nr. 1, pp. 44-49.
D e m . - G â r b o v i Ş t . , 1 9 3 0 : H. Brauner,
Comerţul şi industria lemnului din România. Recenzie
precădere pe cale manuală, din butuci de lungimi corespunzătoare,
obţinuţi prin secţionarea transversală a buştenilor.
Doagele de fag trebuiau să se facă din lemn sănătos
şi puteau avea noduri mici pe o singură faţă. În cazul doagelor
de stejar (cele de cer erau excluse), lemnul trebuia
despicat longitudinal, nu şi ferăstruit, având grijă ca razele
să fie vizibile pe ambele suprafeţe. În ceea ce priveşte butoaiele,
acestea se produceau doar în câteva fabrici, care
nu acopereau decât ceva mai puţin de 20% din necesar.
c) Produse în stare brută, neprelucrată. Această categorie,
conform celor arătate mai înainte, cuprindea
grinzi, manele, lemn de mină realizate la pădure.
d) Lemnul de foc era în anul 1929 produsul cu cea
mai mare pondere realizat din masa lemnoasă exploatată
în România, proporţia ridicată, de 60% (echivalent 12,6
mil. m 3 volum net după scăderea aşa-numitelor deşeuri),
ce revenea acestuia, având darul de a exprima stadiul modest
de dezvoltare a economiei forestiere româneşti la data
respectivă, evident şi dacă se iau în considerare celelalte
direcţii de valorificare relevate până acum. Această
opinie este de altfel clar exprimată de însuşi autorul cărţii,
care în termeni lipsiţi de orice urmă de ambiguitate
subliniază că “o producţiune intensă a lemnului de foc
este în dauna industrializării şi a economiei naţionale,
pentru că se dă materiei prime o valorificare redusă la minimum,
pe când prin industrializarea lemnului, ne stau la
dispoziţie variate feluri sub care lemnul ar putea fi valorificat
mult mai folositor”. Având în vedere termenii laudativi
la adresa calităţii lemnului de la noi din acea vreme,
remarcaţi în cele deja prezentate, putem bănui că, cel
puţin în parte, la fasonarea acestui sortiment inferior era
utilizat şi lemn cu însuşiri ce ar fi permis o mai bună valorificare
a sa. În acest sens, autorul adăuga: “Cu timpul
ar trebui să se întrebuinţeze pentru combustibil numai
acel lemn care nu corespunde unei întrebuinţări mai
valoroase”.
În acelaşi timp trebuie reţinut că, în ţara noastră, consumul
anual de lemn de foc pe locuitor era în acea perioadă
de 0,500 m 3 , înregistrându-se drept consecinţă un
consistent surplus care era destinat exportului.
Exportul şi importul de produse forestiere. Aruncând
o privire spre trecut, autorul consemna faptul că începutul
exporturilor din România s-a făcut cu lemn provenind
de pe valea Bistriţei, tranzitat prin Galaţi, de unde lua
drumul spre Turcia. Iniţial, lemnul s-a exportat sub formă
de buşteni şi sub formă de dulapi, tăiaţi la Galaţi. Pentru
realizarea acestora din urmă, butucii rezultaţi prin secţionarea
buştenilor erau aşezaţi pe capre speciale şi tăiaţi cu
beschia, un ferăstrău cu lamă lată, mânuit în plan vertical
de doi muncitori, de obicei turci, unul stând pe capră iar
ce de al doilea la sol.
Primele ferăstraie din Moldova odată instalate, mai
târziu s-a trecut la exportul de cherestea, al cărui volum a
crescut an de an. În anul 1925, România a exportat un volum
de circa 2 mil. m 3 cherestea, ocupând al treilea loc
între statele europene exportatoare de astfel de produse,
după Finlanda şi Suedia şi înaintea Rusiei.
În perioada redactării lucrării se mai exportau doage,
deşi butoaiele ce se fabricau nu acopereau decât o mică
parte din cerinţe. Se exportau, de asemenea, în cantităţi
mici, mobilă din lemn curbat, talaş, în Egipt şi Grecia.
Dar, un loc aparte îl ocupa exportul de lemn de foc,
în exclusivitate de fag. Înainte de primul război mondial,
din vechiul regat se exporta anual o cantitate de circa
20.000 t, pentru ca, după război, media anuală să se ridice
la 1.200.000 t (în text, 120.000 vagoane de cale ferată
a 10 t), un volum impresionant, care ar fi putut fi valorificat
în mod mult mai eficient.
Subliniind starea de înapoiere a industriei lemnului
din ţara noastră, cartea conţine unele referiri la exportul
de buşteni care se practica. Se arată că se exportau buşteni
grevaţi de taxe mari de export (pentru un vagon de
10 t: 3.000 lei la fag, 3.500 lei la carpen, 8.000 lei la tei,
4.000 lei la plop, 5.000 lei la frasin), pentru a se importa
în schimb produse industrializate, la care se plăteau taxe
de import şi ele destul de ridicate.
Predominau la importuri produse precum: cutii, casete,
pervazuri, bastoane, scule de lemn, mânere pentru
unelte etc.
Ca şi în prezent, acum 80 de ani unele ţări europene
duceau o politică de conservare a propriilor resurse, importând
o parte din lemnul necesar. Sunt menţionate în acest
sens Germania şi Franţa care, deşi se evidenţiau printr-un
fond forestier destul de însemnat, recurgeau la import.
în: Revista Pădurilor, nr. 2, pp. 149.
G u i n a r d , D . , 2 0 0 4 : Aperçu de la filière-bois
dans le monde et en Europe. În: Revue Forestière
Française, numéro spécial, pp. 39-46.
M i l e s c u , I . , A l e x e , A . , 1 9 8 2 : Economie
forestieră. Editura Ceres, Bucureşti, 338 p.
P o p e s c u , G h . , P ă t r ă ş c o i u , N . , G e o r g e s -
c u , V. , 2 0 0 4 : Pădurea şi omul. Editura Nord Carta,
Suceava, 603 p.
Prof. univ. dr. ing. Eugen C. BELDEANU
Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Brașov
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 2 43