Nr. 2/2010 Anul 125 - Revista Pădurilor

2004). Cu ocazia lucrărilor de teren şi în concordanţă
cu obiectivele stabilite, au fost recoltate în
total 156 de probe de creştere de la arbori situaţi în
plafonul superior şi de la celelalte clase fitosociale,
pentru a se putea urmări comparativ influenţa mai
multor factori asupra creşterii radiale.
După prelevare şi uscare, carotele au fost montate
pe suporţi din lemn, apoi şlefuite mecanic cu
hârtie abrazivă cu o granulaţie variată, pentru a pune
în evidenţă structura inelelor anuale. Măsurarea
probelor a fost realizată cu ajutorul digital poziţiometrului
Lintab, iar validarea, interdatarea, prelucrarea
şi analiza datelor obţinute au fost realizate cu
ajutorul unor programe informatice specializate
(Cofecha, Arstan, SPSS etc.). Nu au fost depistate
inele anuale lipsă, însă pentru anumite perioade de
timp au fost găsite creşteri radiale foarte înguste,
foarte dificil de cuantificat, chiar şi cu ajutorul dispozitivului
optic al aparatului Lintab, dar şi inele anuale
decalate de-a lungul razelor medulare (Fig. 1).
a
b
Fig. 1. Structura tipică a inelelor anuale ale unui
arbore de stejar, cu creşteri radiale foarte înguste (a)
şi frecvent cu inele defazate (decalate) de-a lungul
razelor medulare (b).
Cu ajutorul programului informatic COFECHA
(Holmes, 1983) a fost verificată calitatea măsurătorilor
şi a interdatării seriilor de creştere radială, obţinându-se
astfel un nivel foarte bun al preciziei şi al
maximizării semnalului.
Metoda de analiză a datelor este fundamentată
pe relaţia dintre media şi varianţa parametrilor creşterii
radiale, metodă care a fost dezvoltată la mijlocul
secolului trecut în domeniul econometriei cu
scopul de a evalua riscurile unei investiţii şi de a
maximiza rentabilitatea corespunzătoare unei activităţi
economice (Markowitz, 1952, 1989). Însă, în
cadrul acestei lucrări, scopul este de a oferi o altă
perspectivă asupra creşterii arborilor prin prisma
unor indicatori statistici elementari, respectiv media
şi varianţa seriilor de creştere, care pot furniza informaţii
folositoare, accesibile şi lucrative din punctul
de vedere al demersului statistico-matematic.
3. Rezultate
Este în mod universal acceptată ipoteza modelului
agregat al creşterii arborilor, ca rezultat al sumei
influenţelor unui întreg complex de factori: perturbările
endo- şi exogene, semnalul macroclimatic
al zonei, vârsta şi componenta aleatoare (Cook et
al., 1990, 2005, Popa, 2004). Accentul principal este
reprezentat de varianţa sistematică comună tuturor
arborilor din cadrul unei suprafeţe de cercetare
sau al unei întregi regiuni geografice, care devine
astfel un model de referinţă pentru toate celelalte
componente ale varianţei.
Pentru fiecare din suprafeţele de cercetare au
fost determinate seriile valorilor medii ale creşterilor
anuale I(t) şi respectiv seria varianţelor V(t).
Pentru a pune în evidenţă componenta comună sistematică,
au fost reprezentate grafic, la o scară logaritmică,
legăturile dintre varianţă şi media seriilor
de creştere radială, exemplificate pentru două dintre
suprafeţele de cercetare (Fig. 2). Scopul acestei reprezentări
a fost acela de a standardiza varianţa şi de
a pune în valoare ipoteza liniarităţii legăturii dintre
cei doi parametri statistici. De asemenea, schimbările
marcante ale relaţiei dintre medie şi varianţă indică
automat modificări în comportamentul normal al
seriei de creştere. În acest mod, poate fi reliefată
evoluţia procesului acumulării de biomasă prin determinarea
deosebirilor dintre diferite rate ale modificării
varianţei în raport cu un moment de referinţă.
Din reprezentarea grafică a seriilor mediilor, varianţelor
şi a coeficienţilor de variaţie ale lăţimii
inelelor anuale în raport cu timpul se poate constata
faptul că atât media, cât şi varianţa, prezintă o variabilitate
însemnată de-a lungul timpului. În cazul
coeficienţilor de variaţie se poate afirma că prezintă
o tendinţă cvasi-crescătoare, însă situaţiile sunt diferite
semnificativ în suprafeţele de cercetare din
punct de vedere al detaliilor de comportament de-a
lungul timpului (Fig. 3 şi 4). Legătura dintre medie
28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 2