variante grile

Tematica şi bibliografia pentru examenul de licenţă la 

Facultatea de Medicină Dentară 

2009 

DISCIPLINE GENERALE 

1. Originea reală a nervului trigemen este în: 

A) ganglionul trigeminal 

B) nucleul motor al nervului trigemen 

C) nucelu pontin al nervului trigemen 

D) nucleul spinal al nervului trigemen 

E) nucleul facialului 

2. Nervul maxilar străbate următoarele regiuni: 

A) fosa zigomatică 

B) fosa pterigopalatină 

C) fisura sfenomaxilară 

D) şanţul infraorbitar 

E) fosa pterigoidiană 

3. Din nervul mandibular se desprind următoarele ramuri: 

A) nervul pterigoidian medial 

B) nervul auriculotemporal 

C) nervul lingual 

D) nervul alveolar inferior 

E) nervul timpanic 

4. Nervul mandibular inervează prin intermediul ramurilor sale: 

A) muşchiul maseter 

B) muşchiul temporal 

C) muşchiul buccinator 

D) muşchiul milohiloidian 

E) muşchiul stiloglos 

5. În glandele salivare se găsesc următoarele tipuri de receptori: 

A) colinergici de tip nicotinic 

B) colinergici de tip muscarinic 

C) adrenergici 

D) dopaminergici 

E) purinergici 

6. Saliva primară este: 

A) este hipertonă 

B) este izotonă 

C) conţine ioni de potasiu mai puţin decât ăn plsmă 

D) se îmbogăţeşte în ioni de potasiu carew migrază paracelular din interstiţiu spre 

lumen 

E) conţine amilază şi/sau mucină

7. Hipersalivaţia: 

A) însoţeşte erupţia dinţilor 

B) apare în reflexul necondiţionat la stimul vizual 

C) se întâlneşte fiziologic în sarcină 

D) este un simptom de parazitoze intestinale 

E) apare în intoxicaţii cu Pb, Hg 

8. Hiposalivaţia: 

A) însoţeşte intoxicaţia tabagică 

B) se întâlneşte la menopauză 

C) este un semn de deshidratare severă 

D) apare după consumul de opiacee 

E) este indusă de atropină 

9. pH-ul salivar: 

A) este mai acid la copii 

B) depinde de concentraţia dioxxidului de carbon sanguin 

C) este influenţat de alimentaţie 

D) variază dependent de fluxul salivar 

E) creşte ăn diabetul zaharat 

10. *Odontoblastele conţin cantităţi mari de: 

A) amilază 

B) lipază 

C) fosfatază acidă 

D) tripsină 

E) elastază 

11. Ce tipuri de fibre nervoase conţine pulpa dentară: 

A) A alfa 

B) A beta 

C) A delta 

D) C 

E) Toate cele 4 tipuri 

12. *După maturarea completă a smalţului ameloblastele suferă următoarele modificări: 

A) atrofie 

B) degenerare ireversibilă 

C) hiperplazie 

D) aplatizare 

E) degenerare reversibilă 

13. În compoziţia matricei dentinei intră: 

A) proteoglicani 

B) glicogen 

C) colesterol 

D) fosfoproteine 

E) carboxiglutamat 

14. *Smalţul este format din: 

A) odontoblaste

B) cementoblaste 

C) ameloblaste 

D) fibroblaste 

E) mastocite 

15. *Factorul etiologic primar în etiologia bolii parodontale este reprezentat de: 

A) placa bacteriană dentară 

B) tartrul dentar 

C) trauma ocluzală 

D) caria dentarp 

E) edentaţia 

16. *Formarea plăcii dentare începe la: 

A) 24 de ore după periaj 

B) 12 ore după periaj 

C) 90 de minute după periaj 

D) o oră după periaj 

E) 30 de minute după periaj 

17. Din compoziţia plăcii dentare fac parte: 

A) bacterii 

B) fungi 

C) virusuri 

D) protozoare 

E) mycoplasme 

18. *Matricea interbacteriană este alcătuită din: 

A) lipopolizaharide 

B) complexe polizaharide-proteine 

C) carbohidraţi 

D) substanţe minerale 

E) exoenzime 

19. Factorii de apărare prezenţi la nivelul lichidului din şanţul gingival sunt: 

A) complementul seric 

B) anticorpi de tip IgG şi IgM 

C) anticorpi de tip IgE şi IgD 

D) macrofage 

E) celule polimorfonucleare 

20. Pătrunderea bacteriilor în ţesuturi poate fi favorizată chiar de unele manopere terapeutice 

chirugicale: 

A) detartrajul 

B) chiuretajul gingival 

C) netezirea cimentului 

D) chiuretajul radicular 

E) extracţii

CHIRURGIE ORALĂ 

21. *În pungile parodontale supracrestale inserţia epitelială: 

A. nu prezintă modificări 

B. este migrată coronar prin creşterea în volum a gingiei 

C. este migrată apical însă osul alveolar nu prezintă rezorbţie 

D. este migrată apical iar osul alveolar prezintă rezorbţie redusă de tip orizontal 

E. este migrată apical iar osul alveolar prezintă rezorbţie de tip vertical 

22. Terapia iniţială în boala parodontală cuprinde: 

A. eliminarea pungilor parodontale 

B. crearea unei zone de gingie fixă keratinizată de cel puţin 2mm 

C. înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi locali 

D. restabilirea raporturilor normale de ocluzie 

E. imobilizarea dinţilor 

23. Gutiera ocluzală de imobilizare a dinţilor: 

A. este un mijloc de imobilizare temporar 

B. asigură contacte ocluzale minime în timpul mişcărilor funcţionale 

C. este utilizată numai în timpul nopţii 

D. se poartă perioade lungi de timp 

E. respectă parodonţiul marginal şi spaţiile interproximale 

24. Restabilirea raporturilor normale ale ocluziei dentare se realizează prin: 

A. înlăturarea obturaţiilor ocluzale înalte 

B. înlăturarea obturaţiilor care nu refac punctul de contact interdentar 

C. obturarea corectă a cariilor de colet 

D. înlăturarea coroanelor de înveliş incorect adaptate cervical 

E. tratament ortodontic al malpoziţiilor dentare 

25. În boala parodontală, înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi locali se realizează prin: 

A. detartraj minuţios efectuat cu ultrasunete şi instrumente manuale 

B. îndepărtarea lucrărilor protetice defectuoase care irită parodonţiul marginal 

C. îndepărtarea lucrărilor protetice defectuoase care alterează raporturile de ocluzie şi 

suprasolicită parodonţiul 

D. corectarea malpoziţiilor dentare 

E. obturarea cariilor de colet şi aproximale 

26. Chiuretajul parodontal este indicat: 

A. în tratamentul pungilor gingivale supraosoase din gingivita tartrică 

B. curativ în parodontopatii marginale cu pungi infraosoase de 6-8mm 

C. curativ în abcesul parodontal 

D. paliativ în formele avansate de boală parodontală 

E. în recidive postoperatorii după alte intervenţii 

27. Indicaţiile gingivectomiei sunt: 

A. pungi gingivale supraosoase în gingivite tartrice

B. parodontopatii hiperplazice hidantoinice 

C. parodontopatii hiperplazice ereditare 

D. etapă preliminară a gingivoplastiei 

E. în scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinţi 

28. *După gingivectomie, periajul dentar normal şi utilizarea unui stimulator interdentar din 

cauciuc, sunt permise după un interval de: 

A. 48 ore postoperator 

B. 5-7 zile postoperator 

C. 12-14 zile postoperator 

D. 30-40 zile postoparator 

E. este interzisă utilizarea unui stimulator interdentar 

29. În chirurgia parodontală, operaţiile cu lambou permit: 

A. obturarea corectă a cariilor, îndeosebi a celor de colet şi aproximale 

B. îndepărtarea ţesutului patologic din pungile parodontale 

C. repoziţionarea gingiei fixe 

D. corectarea defectelor anfractuoase şi a neregularităţilor arhitecturale parodontale 

E. mărirea zonei de gingie fixă 

30. Aplicaţiile de acid citric 1% sau EDTA pe suprafeţele radiculare au ca obiective: 

A. cauterizarea cementului necrotic 

B. detoxifierea suprafeţei radiculare 

C. decalcifierea suprafeţei radiculare 

D. împiedicarea proliferării ţesutului de granulaţie 

E. favorizarea acolării mucoasei de suportul dur osteoradicular 

31. Chirurgia mucogingivală constă în corectarea conturului gingival prin: 

A. gingivectomie 

B. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat lateral 

C. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat apical 

D. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat coronar 

E. e gingivoplastie cu grefă de mucoasă liberă 

32. Transplantul osos autolog folosit ca material de osteoplastie în boala parodontală, poate fi 

recoltat de la nivelul: 

A. bolţii palatine 

B. alveolelor postextracţionale recente 

C. peretelui postero-extern al tuberozităţilor maxilare 

D. stern 

E. crestei iliace antero-superioare 

33. Următoarele afecţiuni generale contraindică orice intervenţie chirurgicală proprotetică: 

A. hipertensiune arterială 

B. sindrom Sjögren 

C. hemofilie 

D. insuficienţă renală cronică 

E. alergie la procaină şi antibiotice din grupa penicilinelor

34. Următoarele afecţiuni loco-regionale contraindică orice intervenţie chirurgicală 

proprotetică: 

A. despicătura labio-maxilo-palatină 

B. macroglosia 

C. stomatita aftoasă 

D. eritroplazia 

E. osteopetroza 

35. *Următoarele deficienţe de părţi moi ale câmpului protetic necesită intervenţii 

chirurgicale proprotetice: 

A. prolapsul labial 

B. hipertrofia plicilor sublinguale 

C. hipertrofia papilelor linguale caliciforme 

D. hiperplaziile epitelioconjunctive 

E. papilomatoza orală 

36. Creasta gingivală balantă poate fi consecinţa: 

A. extracţiilor laborioase cu pierdere de substanţă osoasă 

B. hiperplaziei glandelor salivare accesorii 

C. neprotezării îndelungate a unei edentaţii frontale în prezenţa dinţilor antagonişti 

D. presiunilor inegal repartizate exercitate de o proteză incorect adaptată 

E. rezorbţiei osoase asociate cu proliferarea epitelioconjunctivă sub acţiunea prelungită a unei 

proteze instabile 

37. Frenoplastia se practică prin : 

A. secţionarea transversală a frenului 

B. secţionarea transversală a frenului şi sutura perpendiculară a marginilor plăgii 

C. secţionarea transversală până la periost a frenului, excizia ţesutului fibrocicatriceal şi 

sutura în formă de ―Y‖ 

D. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui şi sutura marginilor plăgii 

E. excizia romboidală a frenului, decolarea, afrontarea şi sutura longitudinală a marginilor 

plăgii 

38. Plastia în Z este o tehnică aplicată în chirurgia proprotetică pentru: 

A. alungirea frenurilor labiale 

B. alungirea bridelor vestibulare 

C. excizia crestelor balante 

D. excizia fibromatozelor tuberozitare descendente 

E. corectarea cicatricilor retractile cutaneo-mucoase labiale 

39. În vederea extinderii suprafeţei osoase acoperite cu mucoasă fixă keratinizată şi cu 

rezilienţă normală se folosesc următoarele tehnici chirurgicale proprotetice: 

A. plastia şanţurilor periosoase 

B. excizia zonelor de mucoasă subţire, necăptuşită cu un strat suficient de ţesut submucos 

C. plastia frenurilor şi bridelor cu inserţie pe coama crestei alveolare 

D. plastia submucoasă a şanţurilor vestibulare 

E. plastia de adiţie a substratului osos al crestei alveolare

40. *Metoda Kazanjian de plastie a şanţurilor periosoase, se realizează prin: 

A. dezinserţia fibrelor musculare inserate aproape de coama crestei alveolare 

B. aplicarea directă a mucoasei pe periost după decăptuşirea ei prin decolarea părţilor moi 

submucoase perimaxilare 

C. deplasarea inserţiei mucoasei şi ţesutului celular subiacent spre marginea bazilară, la 

mandibulă sau cât mai în sus, la maxilar 

D. deplasarea inserţiei mucoasei mobile spre baza crestei alveolare şi acoperirea periostului 

denudat cu transplante epidermice Ollier-Tiersch 

E. decolarea mucoasei planşeului oral împreună cu muşchii milohioidieni şi geniogloşi 

41. Intervenţia chirurgicală proprotetică de plastie a şanţurilor paralinguale se realizează prin: 

A. incizie pe coama crestei alveolare între linia mediană şi trigonul retromolar 

B. incizie imediat înăuntrul crestei alveolare laterale 

C. coborârea planşeului bucal şi repoziţionarea muşchilor buccinatori 

D. coborârea planşeului bucal şi repoziţionarea muşchilor milohioidieni 

E. extirparea glandelor salivare sublinguale 

42. *Plastia şanţurilor paralinguale după metoda Traunner, se realizează prin: 

A. înălţarea crestei alveolare prin diverse metode 

B. rezecţia torusului mandibular 

C. deplasarea planşeului oral spre marginea bazilară a mandibulei 

D. decolarea submucoasă a părţilor moi de pe versantul lingual al crestei 

E. deplasarea inserţiei mucoasei mobile linguale spre marginea bazilară a mandibulei şi 

aplicarea de grefe de mucoasă liberă 

43. Metoda Celesnik de plastie a şanţurilor perituberozitare constă din: 

A. incizia şi decolarea părţilor moi perituberozitare 

B. excizia proliferării fibromatoase tuberozitare 

C. regularizarea suprafeţei tuberozităţilor maxilare 

D. dezinserţia fibrelor musculare pterigoidiene 

E. fracturarea porţiunii inferioare a aripii externe a apofizei pterigoide 

44. Intervenţiile chirurgicale proprotetice de plastie a şanţurilor periosoase au ca scop: 

A. obţinerea unei lăţimi suficiente a zonei de mucoasă fixă pe creasta alveolara 

B. eliminarea zonelor de mucoasă fixă cu circulaţie deficitară, expusă tulburărilor trofice 

C. distanţarea structurilor mobile de creasta alveolară 

D. adâncirea şanţurilor vestibulare şi linguale 

E. reducerea acţiunii de dislocare exercitată de frenuri şi bride 

45. Examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu în stabilirea: 

A. indicaţiei operatorii de regularizare a crestei alveolare 

B. raportului frenului labial superior cu spina nazală anterioară 

C. formei şi dimensiunii cârligului apofizei pterigoide 

D. formei şi dimensiunii torusului maxilar 

E. prezenţei unor procese patologice endoosoase 

46. *Proeminenţele osoase ale unei creste alveolare neregulate sunt: 

A. urmare a rezorbţiei osoase inegale sub acţiunea unor proteze instabile 

B. hiperostoze produse de presiunea prelungită a unor proteze incorect adaptate 

C. consecinţa solicitărilor în exces exercitate de inserţiile pe creastă ale bridelor şi frenurilor 

D. urmare a repetatelor complicaţii inflamatorii osteoperiostale

E. consecinţa unor extracţii dentare traumatizante 

47. *Alveoloprotruzia frontală maxilară apare datorită: 

A. atrofiei centripete a maxilarului superior 

B. devierii frontale a crestei maxilare sub acţiunea presiunilor exercitate de limbă 

C. presiunii exercitate asupra crestei edentate frontale maxilare neprotezate de grupul dentar 

frontal inferior restant 

D. edentaţiilor terminale neprotezate 

E. extracţiilor traumatizante ale dinţilor frontali superiori 

48. *Hiperostozele tuberozităţilor maxilare sunt: 

A. proliferări fibromatoase care deformează tuberozitatea în sens transversal şi vertical 

B. hiperplazii ale fibromucoasei palatine extinse tuberozitar 

C. proliferări epitelioconjunctive cu aspect balant 

D. neregularităţi postextracţionale ale tuberozităţii maxilare 

E. îngroşare masivă a întregii tuberozităţi prin depunere exagerată de ţesut osos 

49. Regularizarea crestei alveolare edentate constă în: 

A. excizia zonelor îngroşate sau balante de mucoasă 

B. ameliorarea atrofiilor accentuate ale crestei alveolare 

C. eliminarea ciocurilor osoase dureroase la presiune 

D. rezecţia proeminenţelor osoase cu dăltiţa sau pensa ciupitoare de os şi netezirea osului cu 

chiureta sau freza 

E. rezecţia modelantă a torusurilor palatinale 

50. Intervenţiile chirurgicale de rezecţie modelantă a torusurilor palatinale: 

A. se adresează planului osos al câmpului protetic maxilar 

B. urmăresc obţinerea stabilităţii protezei care ar bascula datorită prezenţei torusului palatin 

C. utilizează 2 incizii eliptice supraperiostale 

D. implică sutură etanşă pentru a preveni suprainfecţia osoasă 

E. recomandă aplicarea postoperatorie a unei plăci palatinale sau a vechii proteze pentru 

dirijarea vindecării 

51. *Torusurile mandibulare: 

A. sunt formaţiuni osoase situate la nivelul trigonului retromolar 

B. sunt formaţiuni osoase situate pe versantul lingual, în vecinătatea liniei mediane 

C. sunt formaţiuni osoase situate pe versantul lingual, în dreptul zonei premolar-molare 

D. dau inserţie muşchilor geniogloşi 

E. dau inserţie muşchiului milohioidian 

52. Prezenţa torusurilor mandibulare: 

A. crează dificultăţi în extracţia premolarilor şi molarilor inferiori 

B. mobilizează proteza datorită inserţiei muşchiului milohioidian 

C. crează dificultăţi în fonaţie şi deglutiţie 

D. se însoţeşte de jenă dureroasă la masticaţie 

E. împiedică extensia protezei până la nivelul mucoasei planşeului oral 

53. Pentru a permite protezarea mobilă în conditii optime, câmpul protetic edentat trebuie să 

îndeplinească următoarele condiţii: 

A. creste alveolare edentate înalte, netede şi acoperite de mucoasă keratinizată 

B. spina nazala anterioară apropiată de creasta şi cât mai proeminentă

C. torus palatin bine exprimat 

D. fibromucoasa gingivală mobilă şi cu rezilienţă mare 

E. găurile mentoniere la distanţă de coama crestei alveolare 

54. *Tehnica rezecţiei torusului palatin,presupune următoarele variante de incizii: 

A. incizie în"L"pentru crearea unui lambou triunghiular 

B. incizie marginală, paralelă cu festonul gingival pentru crearea unui câmp operator larg 

C. incizie în baionetă pe bombarea maximă a formaţiunii 

D. două incizii eliptice care circumscriu formaţiunea 

E. incizie liniară cu câte două incizii orizontale sau divergente de degajare la capete 

55. *Rezecţia apofizelor genii hipertrofiate necesită o anestezie: 

A. tronculară periferică la gaura mentonieră bilateral 

B. tronculară periferică la Spix bilateral 

C. tronculară periferică a nervului lingual bilateral 

D. locală prin infiltraţie în baraj 

E. locală plexală 

56. *Autotransplantul cartilaginos are următoarele dezavantaje: 

A. nu îşi păstrează vitalitatea 

B. suferă modificări structurale 

C. poate fi respins datorită structurii antigenice diferite de a organismului receptor 

D. se rezoarbe în proporţie de peste 70% 

E. se mobilizează de pe creastă, îngreunănd protezarea 

57. Ceramohidroxilapatita este un material de adiţie care: 

A. se amestecă cu sângele pacientului 

B. se amestecă cu ser fiziologic 

C. se amestecă cu apa distilată 

D. se prezintă sub formă de baghete 

E. se prezintă sub formă de granule 

58. *Protezarea câmpului protetic, după o plastie de adiţie a crestei alveolare cu granule de 

ceramohidroxilapatita, este posibilă: 

A. imediat postoperator 

B. la 5-7 zile postoperator 

C. la 2-3 săptămâni postoperator 

D. 4-6 săptămâni postoperator 

E. la 2-3 luni postoperator 

59. Osteotomia sagitală a ramului orizontal mandibular implică: 

A. abord exooral 

B. abord endooral printr-o incizie de-a lungul crestei alveolare inferioare 

C. secţionarea orizontală a arcului mentonier între cele două găuri mentoniere 

D. despicarea verticală a ramului orizontal mandibular şi mobilizarea fragmentului lingual 

E. aplicarea de grefe osoase spongioase în decalajul creat prin ascensionarea versantului 

lingual mandibular

60. Pentru augmentarea crestei alveolare maxilare se utilizează următoarele tehnici de 

osteoplastie: 

A. osteoplastia tip ―inlay‖ 

B. osteotomie sagitală 

C. osteotomie orizontală, tip LeFort I 

D. osteotomie orizontală, tip LeFort II 

E. osteotomie orizontală, tip LeFort III 

61. *Dintele Turner este: 

A. un dinte permanent care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi 

rădăcină neformată 

B. un dinte temporar care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi rădăcină 

neformată 

C. un dinte permanent complet format, care erupe precoce 

D. un dinte permanent complet format, dar insuficient mineralizat, care erupe precoce 

E. caracteristic foliculitei expulzive 

62. Pericoronarita congestiva a dintilor temporari,se caracterizeaza prin: 

A. gingie roşie edemaţiată 

B. adenopatie submandibulară frecventă 

C. hiposialie 

D. insomnie 

E. somnolenţă 

63. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la pericoronarita acută congestivă la nivelul 

molarului trei inferior sunt adevărate: 

A. la inspecţie se remarcă congestie şi edem local ale mucoasei situate distal de molarul 2 

B. întotdeauna este însoţită de trismus 

C. când edemul este pronunţat se pot vedea amprentele ocluzale ale antagonistului pe 

suprafaţa mucoasei 

D. bolnavul acuză dureri vii în zona molarului de minte, cu caracter pulsatil 

E. starea generală a pacientului poate fi uşor alterată, cu indispoziţie, subfebrilităţi, 

fatigabilitate 

64. Pericoronarita acută supurată 

A. poate urma unei pericoronarite congestive 

B. nu determină alterarea stării generale 

C. poate determina dificultăţi masticatorii şi disfagie ceea ce semnifică extinderea procesului 

inflamator în ţesuturile vecine 

D. poate fi însoţită de trismus, care evoluează odată cu procesul inflamator local 

E. este constant însoţită de limfadenită subangulomandibulară 

65. Erupţia dinţilor temporari are loc: 

A. de-a lungul unui interval de doi ani 

B. între lunile a 6--a şi a 30-a 

C. între 6 şi 12-13 ani 

D. între 18 ani şi 25-30 ani sau chiar mai tirziu 

E. de la naştere şi pînă la aproximativ 30 ani.

66. *Erupţia dinţilor permanenţi, cu excepţia molarilor de minte, are loc: 

A. de-a lungul unui interval de opt ani 

B. între lunile a 6-a şi a 30-a 

C. între 6 şi 12 ani 

D. între 18 ani şi 25-30 ani sau chiar mai tirziu 

E. de la naştere şi pînă la aproximativ 18 ani 

67. *Erupţia molarilor de minte are loc: 

A. de-a lungul unui interval de doi ani 

B. intre lunile a 6-a şi a 30-a 

C. între 6 şi 12-13 ani 

D. după 18 ani 

E. de la naştere şi pînă la aproximativ 30 ani 

68. Erupţia precoce a dinţilor temporari este: 

A. apariţia anticipată pe arcadă a unor dinţi normal conformaţi 

B. consecinţa unor carenţe vitaminice 

C. apariţia pe arcadă înainte de termen a unor dinţi insuficient formaţi 

D. întâlnită în disendocrinii 

E. cauzată de extracţia precoce a unui dinte temporar. 

69. Accidentele şi incidentele locale ale erupţiei dinţilor temporari sunt: 

A. gingivostomatita 

B. pericoronarita supurată 

C. anorexie, vomă 

D. manifestări febrile 

E. hematomul de erupţie 

70. Foliculita expulzivă Capdepont: 

A. apare la nou-născut 

B. este o infecţie grefată la nivelul gingiei mugurilor dentari permanenţi 

C. se caracterizează prin ulceraţii atone cu tendinţă la supuraţie 

D. duce la mobilizarea şi eliminarea dinţilor afectaţi de pe arcadă 

E. se însoţeşte de limfadenopatie regională. 

71. Chistul de erupţie: 

A. se prezintă ca o tumefacţie gingivală de coloraţie albăstruie 

B. se însoţeşte de stare febrilă 

C. cuprinde un molar temporar 

D. se caracterizează prin roşeaţă vie locală 

E. este fluctuent la palpare. 

72. Accidente generale ale eruptiei dintilor temporari pot fi: 

A. manifestări febrile 

B. tulburări digestive 

C. tulburări respiratorii 

D. tulburări urinare 

E. tulburări de creştere

73. Accidentele regionale ale erupţiei dinţilor temporari sunt: 

A. incluzia dentară 

B. erupţia tardivă 

C. sialoree, hipersecreţie conjunctivală 

D. fotofobie 

E. chistul de erupţie cutanată 

74. Complicaţiile septice localizate ale pericoronaritei molarilor de minte inferiori sunt: 

A. abcesul lojii submandibulare 

B. abcesul lingual 

C. abcesul vestibular 

D. abcesul migrator 

E. flegmonul difuz al planşeului oral. 

75. Accidentele mecanice ale erupţiei molarului de minte inferior sunt: 

A. nevralgii dentare 

B. ulceraţii jugale sau linguale 

C. resorbţii radiculare ale molarului doi 

D. tulburări de ocluzie 

E. trismus 

76. Decapişonarea este indicată la dinţii care îndeplinesc următoarele condiţii: 

A. să prezinte o orientare verticală cu rădacini drepte sau curbate spre mezial 

B. să prezinte o orientare verticală cu rădacini drepte sau curbate spre distal 

C. să fie erupt din structura osoasă cel pţin până la ecuatorul anatomic 

D. fibromucoasa care acoperă molarul în erupţie să fie dispusă în cortină 

E. să existe spaţiu suficient între molarul doi şi ramul ascendent. 

77. Pentru a împiedica formarea ţesutului de granulaţie după decapişonare se cauterizează cu: 

A. apă oxigenată 

B. acid tricloracetic 

C. clorură de zinc 30% 

D. azotat de argint 

E. acid citric 30% 

78. Pericoronarita acută supurată se manifestă prin: 

A. jenă dureroasă 

B. durere vie, pulsatilă 

C. eliminare de secreţie sero-sanghinolentă de sub capişonul mucos 

D. eliminare de secreţie purulentă de sub capişonul mucos 

E. trismus 

79. Complicaţiile septice ale pericoronaritei supurate a molarului de minte superior sunt: 

A. abcesul vălului palatin 

B. sinuzita maxilară 

C. sinuzita frontala 

D. osteomielita maxilară 

E. celulita maseterină.

80. *Anclavarea dentară reprezintă: 

A. incluzia parţială a unui dinte 

B. incluzia superficială a unui dinte 

C. ancorarea unui dinte descoperit chirurgical 

D. împiedicarea printr-un obstacol mecanic a erupţiei unui dinte al cărui sac pericoronar 

comunică cu cavitatea orală. 

E. situaţia în care se află un dinte după decapuşonare 

81. Cauzele locale incriminate în patogenia incluziilor dentare sunt: 

A. sediul sau forma mugurelui dentar 

B. lipsa de spaţiu 

C. tumori benigne localizate în zona respectivă 

D. tulburări de dezvoltare a maxilarelor 

E. radiaţiile ionizante aplicate în scop terapeutic maxilarelor 

82. Cauzele generale ale etiopatogeniei incluziei dentare sunt reprezentate de: 

A. ereditate 

B. hipertiroidism 

C. sifilis 

D. rahitism 

E. hipovitaminoze 

83. Incluzia dentară: 

A. poate interesa orice dinte temporar, permanent sau supranumerar 

B. reprezintă rămânerea unui dinte complet format, intraosos sau submucos,după perioada sa 

normală de erupţie,sacul pericoronar fiind integru 

C. poate fi completă sau totală, când dintele se află în întregime intraosos 

D. poate fi partială, când coroana dintelui, inconjurată parţial de os, este separată de 

fibromucoasă numai prin sacul pericoronar inchis 

E. se referă la un dinte a cărui coroana, parţial degajată de os, se află sub fibromucoasa 

gingivală şi a cărui sac pericoronar comunică cu cavitatea orală,dar care nu-şi poate continua 

erupţia datorită unui obstacol mecanic. 

84. Tratamentul medicamentos al pericoronaritei acute congestive constă în: 

A. vitaminoterapie 

B. incizia capişonului 

C. cauterizarea chimică a capişonului 

D. tratament antibiotic general 

E. tratament antialgic 

85. Decapişonarea se contraindică în următoarele cazuri: 

A. recidivele infecţiei sunt frecvente 

B. mucoasa cade ca o cortină pe suprafaţa ocluzală a molarului de minte 

C. mucoasa este subţire şi dispusă ca o faţă de masă pe suprafaţa ocluzală a molarului de 

minte 

D. erupţia dintelui are loc în afara sau înăuntrul curburii arcadei dentare 

E. dintele să fie erupt din os cel puţin pănă la ecuatorul coronar. 

86. Accidentele intraoperatorii ce pot surveni în cursul odontectomiei molarului de minte 

inferior sunt: 

A. fractura rădăcinilor molarului trei inferior,când sunt lungi, efilate, divergente

B. fractura sau luxaţia molarului doi inferior 

C. deschiderea canalului mandibular şi lezarea pachetului vasculonervos sau lezarea nervului 

lingual prin fractura tablei osoase interne 

D. fractura mandibulei 

E. împingerea dintelui în spaţiul pterigomaxilar. 

87. Accidentele inraoperatorii posibile in odontectomia caninilor superiori sunt: 

A. descoperirea sau fracturarea apexului unui dinte vecin 

B. luxaţia unui dinte vecin 

C. fractura crestei alveolare 

D. deschiderea sinusului maxilar 

E. perforarea planşeului nazal 

88. Conditiile necesare redresării chirurgical-ortodontice a unui canin superior inclus sunt: 

A. existenţa unui spaţiu suficient alinierii caninului pe arcada dentară 

B. dintele sa nu prezinte anomalii coronare sau radiculare 

C. dintele sa nu fi prezentat complicatii inflamatorii 

D. sa fie instituită o antibioterpie riguroasă, atat pre- cat si postoperator 

E. axul longitudinal să fie vertical sau puţin oblic 

89. Dezinfecţia sacului folicular în pericoronarita congestivă a dinţilor temporari se realizează 

cu următoarele soluţii: 

A. D’Alibour 

B. de cloramină 

C. de permanganat de potasiu 1/10000 

D. Dakin 

E. nici un răspuns nu este corect. 

90. *Diagnosticul diferenţial al foliculitei expulzive capdepont se face cu: 

A. herpangina 

B. erupţia precoce 

C. hematomul de erupţie 

D. aftoza bucală izolată 

E. impetigo 

91. Gingivostomatita ulcero-necrotică se caracterizează prin: 

A. hiposialie 

B. ulceraţii acoperite de depozite necrotice 

C. halenă 

D. mobilitate dentară 

E. stare generală nealterată 

92. Infecţia sacului folicular în pericoronarita molarului 3 inferior se poate realiza prin 

următoarele căi: 

A. limfatică 

B. vascular-sanguină 

C. transosoasă 

D. de la un proces septic periapical al premolarului 2 

E. de la alveolita postextracţională a molarului 2.

93. Ulceraţia mucoasei obrazului provocată de erupţia vestibularizată a molarului de minte 

superior: 

A. este mai rară decât cea produsă de erupţia molarului de minte inferior 

B. are caracter aftoid 

C. este însoţită de alterarea stării generale 

D. întreţine şi agravează leucoplazia 

E. întreţine şi agravează lichenul plan. 

94. Gingivostomatita odontiazică se caracterizează prin: 

A. ulceraţii acoperite cu un depozit gălbui sau chiar pseudomembrane 

B. ulceraţii extinse la întreaga mucoasă orală 

C. limfadenopatie loco-regională 

D. dureri spontane sau povocate de masticaţie 

E. ulceraţii localizate în jurul molarului de minte,cu intensitate maximă la acest nivel. 

95. Complicaţiile erupţiei molarului de minte inferior sunt: 

A. mecanice 

B. inflamatorii 

C. trofice 

D. pulmonare 

E. tumorale 

96. Accidentele şi incidentele de erupţie la edentaţi: 

A. au la origine incluziile caninilor şi molarilor 

B. nu prezintă simptomatologie subiectivă 

C. pot determina algii cu caracter trigeminal simptomatic 

D. mucoasa adiacentă se ulcerează şi se infectează 

E. pot duce la complicaţii ca osteita, osteomielita sau fractura osului. 

97. Hematomul de erupţie se deosebeşte de chistul de erupţie prin: 

A. culoare 

B. dimensiune 

C. consistenţă 

D. evoluţie 

E. prezenţa durerii. 

98. *In cazul extractiei alveoloplastice cu protezare precoce, aplicarea protezei se face la: 

A. 12 de zile dupa interventie; 

B. 20 de zile dupa interventie; 

C. doua saptamîni de la interventie; 

D. 10 zile dupa interventie; 

E. 7 - 8 zile dupa interventie sau mai devreme, daca conditiile permit; 

99. Daca in timpul manoperelor de extractie o radacina a fost împinsa în plina cavitate 

sinusala se iau urmatoarele masuri : 

A. se efectueaza un examen radiografic; 

B. se extrage radacina prin tehnica Wassmundt (calea alveolara largita); 

C. se temporizeaza extractia radacinii pentru aproximativ 1 saptamîna; 

D. se va extrage radacina in maximum 48 de ore de la producerea accidentului; 

E. se va folosi metoda Caldwell - Luc;

100. *Hemoragia tardiva postextractionala apare la : 

A. 15 - 20 de minute de la extractie; 

B. 1 ora dupa extractie; 

C. o zi dupa extractie; 

D. cateva zile zile postextractional; 

E. 2 saptamani dupa extractie; 

101. Caracteristicile clinice ale alveolitei umede sînt : 

A. gingia este palida, atona; 

B. prezinta sechestre mici, lameliforme la nivelul peretilor ososi alveolari; 

C. marginile alveolei sînt tumefiate, turgescente; 

D. existenta unui cheag mic, brun cenusiu, care se desprinde usor; 

E. cheag endoalveolar murdar, acoperit cu depozite purulente; 

102. In alveolita uscata tratamentul consta în : 

A. irigatia bogata a alveolei cu solutii slab antiseptice (pentru a favoriza vasodilatatia); 

B. aplicarea conurilor cu antibiotice intraalveolar; 

C. introducerea unei mese cu Nitrat de argint în alveola; 

D. analgezice pe cale generala; 

E. chiuretajul alveolar, pentru îndepartarea sechestrelor lameliforme; 

103. Indicatiile drenajului transmaxilar: 

A.parodontite apicale acute in stadiu periapical si endoosos,cand drenajul endodontic nu este 

posibil sau nu este eficient 

B.parodontite apicale cronice atunci cand tratamentul endodontic dureaza prea mult sau 

expune la complicatii 

C.abcesul vestibular 

D.se limiteaza cel mai adesea la dintii frontali mai ales superiori 

E.la dinti ce prezinta raporturi intime de vecinatate ale apexului respectiv cu sinusul maxilar 

canalul alveolar inferior sau gaura mentoniera 

104. Chiuretajul periapical este indicat în următoarele cazuri: : 

A. când materialul de obturaţie a canalului a depăsit foramenul apical 

B. când procesul patologic nu a putut fi oprit la nivel periapical 

C. în cazul chisturilor maxilare 

D. în cazul fistulelor oro-antrale 

E. în cazul rădăcinilor scurte 

105. Contraindicatiile rezectiei apicale: 

A. cai false in apropireea apexului sau canal pregatit cu trepte 

B. leziuni coronare subgingivale ce nu permit recuperarea radacinii 

C. leziuni periapicale insemnate, care au distrus osul pe o mare intindere, reducand mult 

implantarea radacinii 

D. atrofii alveolare intinse,care au redus mult implantarea radacinii 

E. pacient cu afectiuni cardiace decompensate 

106. Esecurile rezectiei apicale pot apare din cauza urmatoarelor greseli de tehnica 

operatorie: 

A. rezectia insuficienta a apexului 

B. lasarea pe loc a portiunii de radacina rezecata 

C. largirea exagerata a canalului radicular

D. chiuretajul incomplet 

E. insamantarea osoasa de la un proces septic din vecinatate 

107. Indicatiile rezectiei apicale : 

A. imposibilitatea realizarii unui tratament endodontic corect 

B. cai false in treimea apicala a radacinii 

C. dinti cu ace rupte accidental pe canalul radicular 

D. dinti cu fracturi radiculare in treimea coronara 

E. obturatii radiculare incomplete 

108. Osteotomia transmaxilară este indicată atunci când: 

A. drenajul endodontic nu este posibil 

B. procesul inflamator este in stadiul submucos 

C. tratamentul endodontic nu este suficient 

D. tabla osoasa vestibulară este subţire şi lizată de procesul periapical 

E. dintele are raporturi intime cu sinusul maxilar 

109. Practicam rezectia apicala cu obturatie retrograda,in cazul dintilor care: 

A. prezinta un dispozitiv corono-radicular ce nu poate fi indepartat 

B. au coroana integra si canalul radicular neobturat 

C. prezinta radacini ale caror canale radiculare nu pot fi cateterizate 

D. au canale radiculare cu obturatii incomplete, ce nu pot fi dezobturate 

E. prezinta pe canalul radicular,ace rupte,ce nu pot fi extrase 

110. Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale sunt: 

A. hemofilia 

B. nefritele cronice severe 

C. toxicozele grave 

D. osteoporoza senila 

E. starile febrile 

111. Tehnica replantării dentare terapeutice presupune următoarele manopere: 

A. extracţia dentară cat mai putin traumatizantă, atât pentru rădăcină, cât şi pentru peretele 

alveolar 

B. dintele extras trebuie pastrat într-o soluţie iodoformată 

C. chiuretarea alveolei trebuie limitata la nivelul regiunii modificate patologic 

D. dintele extras trebuie ţinut în cleşte, învelit cu comprese cu ser fiziologic 

E. imobilizarea nu este obligatorie,dar atunci cand se practica,ea nu trebuie sa lezeze 

parodontiul marginal al dintelui transplantat 

112. Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii: 

A. paroodontita apicala cronica granulomatoasa 

B. chisturi radiculare mici si mijlocii 

C. ac rupt in 1/3 apicala a canalului radicular 

D. esecuri ale tratamentului endodontic 

E. leziuni apicale depasind 1/2 din lungimea radacinii 

113. Rezectia apicala cu obturatie anterograda, cuprinde urmatoarele manopere: 

A. incizia 

B. decolarea lamboului muco-periostic 

C. reperarea zonei de trepanare si trepanarea

D. sectionarea apexului,chiuretarea tesutului patologic periapical 

E. prepararea cavitatii radiculare 

114. Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii care tin de starea patologica 

locala: 

A. parodontita apicala acuta 

B. osteita periapicala cronica, trenanta 

C. canale obstruate de procese dentinare 

D. cai false in treimea apicala 

E. procese inflamatorii ale varfului radacinii 

115. Dificultati intampinate in cazul rezectiei apicale la nivelul molarilor superiori, pot fi 

date de: 

A. anchiloza temporo-mandibulară 

B. bridele cicatriceale 

C. sindromul algodisfuncţional 

D. laxitatea ligamentară 

E. sclerodermie 

116. Amputaţia radiculară este indicată la urmatorii dinţi: 

A. molar 1 superior 

B. premolar 1 inferior 

C. molar 2 superior 

D. molar 3 superior 

E. molarii 1 si 2 inferiori 

117. Metode de chirurgie endodontica sunt: 

A. Chiuretajul periapical 

B. Replantarea dentara 

C. Rezectia apicala 

D. Amputatia radiculara 

E. Drenajul transosos juxtaapical 

118. Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi: 

A. hemoragia spongioasa 

B. perforarea planseului foselor nazale 

C. deschiderea sinusului maxilar 

D. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier 

E. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori 

119. *Cea mai buna obturatie a canalului radicular in rezectia apicala este: 

A. inainte de operatie 

B. intraoperator 

C. dupa operatie 

D. cu 30 minute inainte de interventie 

E. nu are importanta 

120. Particularităţile anatomice ale rezectiei apicale la molarii inferiori de care se tine cont 

sunt: 

A. gaura mentoniera 

B. canalul mandibular cu continutul sau

C. corticala vestibulara deosebit de groasa 

D. numarul radacinilor 

E. corticala linguala subtire 


A. hemoragia spongioasa 

B. perforarea planseului foselor nazale 

C. deschiderea sinusului maxilar 

D. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier 

E. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori 

122. Timpii operatori ai amputatiei radiculare la molarii inferiori sunt: 

A. sectionarea coroanei 

B. rezectia apexului 

C. extractia radacinii bolnave 

D. chiuretajul alveolei goale ramasa dupa extractia radacinii 

E. obturatia retrograda a canalului radicular 

123. În cursul amputaţiei rădăcinii vestibulare la molarii superiori, incizia mucoperiostului 

va fi: 

A. curbă, la 0,5 cm de marginea gingivala 

B. circumferenţială 

C. in trapez cu baza mica in sus 

D. in ―L‖ 

E. in ―V‖ 

124. *Trepanatia osoasa in drenajul transosos juxtaapical se realizeaza cu: 

A. freze sferice nr. 4-6 de piesă dreaptă 

B. dispozitivul Brosch-Traunner 

C. chiureta alveolară 

D. ciupitorul de os 

E. elevatorul 

125. *Metoda de electie in tratamentul unei fracturi radiculare in treimea apicala a dintilor 

frontali este: 

A. extractia dentara 

B. rezectia apicala 

C. chiuretajul periapical 

D. drenajul transosos 

E. extractia alveoloplastica 

126. *Includerea unui dinte rezecat intr-o lucrare protetica este indicat sa se faca: 

A. la 2 saptamani dupa rezectie 

B. dupa suprimarea firelor de sutura 

C. la 4-6 saptamani 

D. dupa 8 saptamani 

E. la 3 luni postoperator 

127. *Premolarizarea inseamna: 

A. rezectia apicala a premolarilor 

B. amputatia radiculara a premolarilor superiori

C. amputatia radiculara a molarilor superiori 

D. amputatia radiculara a molarilor inferiori 

E. amputatia radiculara a premolarilor inferiori 

128. Dupa rezectia apicala, ―umbra reziduala‖ Hammer reprezinta: 

A. recidiva a procesului periapical 

B. osificare incompletă 

C. imaginea radiologica post rezectie apicala 

D. osteita postoperatorie 

E. esec al rezectiei apicale 

129. *Alveolita umedă se caracterizează prin: 

A. prezenţa unui cheag murdar acoperit de depozite purulente 

B. dureri iradiante imediat postextracţional 

C. sechestre mici, osoase, lameliforme ce se detasează cu usurinţă 

D. sângerare abundentă 

E. absenţa completă a cheagului intraalveolar 

130. *Cel mai biologic pansament in plaga postextractionala normala este: 

A. mesarea iodoformata 

B. cheagul sangvin endoalveolar 

C. materialele de aditie osoasa 

D. conurile cu antibiotice 

E. mesarea cu substante antiseptice 

131. Extracţia alveoloplastică presupune: 

A. sutura plăgii 

B. protezarea imediată 

C. protezarea tardivă 

D. regularizarea osoasă 

E. antibioterapie obligatorie 

132. Hemoragiile postextractionale se clasifica dupa: 

A. momentul producerii 

B. felul vasului lezat 

C. metoda de tratament 

D. cauza care le-a generat 

E. afectiunile generale ale pacientului 

133. Extracţia dentară poate induce: 

A. Bacteriemie tranzitorie. 

B. Ascensiuni termice. 

C. Leucocitoză . 

D. Creşterea VSH. 

E. Leucopenie. 

134. Extracţia dinţilor temporari este indicată în următoarele situaţii: 

A. Dinţi cu carie dentară. 

B. Dinţi cu fracturi coronare. 

C. Dinţi cu luxaţii incomplete. 

D. Dinţi care produc malpoziţii ale dinţilor permanenţi.

E. Dinţi care împiedică erupţia fiziologică a dinţilor permanenţi. 

135. În cazul extracţiei dinţilor temporari: 

A. Se folosesc elvatoare cu lamă fină. 

B. Se aplică depărtătoare de arcade. 

C. Se practică chiuretaj alveolar cu pensa sau chiureta. 

D. Se aplică tamponament de protecţie menţinut 30 de minute. 

E. se recomandă dispozitive menţinătoare de spaţiu. 

136. Indicaţiile majore ale extracţiei dentare sunt determinate de: 

A. Complicaţiile cariilor dentare. 

B. Complicaţiile parodontopatiilor marginale. 

C. Riscul unei bacteriemii postextracţionale. 

D. Traumatismele dento-parodontale. 

E. Afecţiuni generale. 

137. *La bolnavii care urmeaza sa li se aplice proteze valvulare sau transplant de organ, 

extractia dentara se efectueaza: 

A. cu cel putin 15 zile inainte de interventia chirurgicala 

B. cu cel putin 45 zile inainte de interventia chirurgicala 

C. la 6 saptamani dupa interventia chirurgicala 

D. oricand 

E. cu 6 luni inainte de interventia chirurgicala 

138. *In sarcină este de preferat să se evite extracţiile dentare: 

A. în prima si ultima lună 

B. în primele 3 luni şi ultimele 2 luni 

C. numai în ultima lună 

D. pe toata perioada 

E. in primele 3 luni şi ultimele 3 luni 

139. Pregătirile pentru extracţia dentară includ: 

A. Antibioterapie parenterală 

B. Pregătirea instrumentarului. 

C. Eventual premedicaţie sedativă. 

D. Anestezie loco-regională. 

E. Detartraj. 

140. Instrumentarul auxiliar pentru extracţia dentară cuprinde: 

A. Bisturiu. 

B. Depărtător tip Langenbeck. 

C. Oglindă dentară. 

D. Pense ciupitoare de os. 

E. Cleşti şi elevatoare. 

141. La extracţia cu cleştele amplitudinea mişcărilor de basculare va fi mai mare vestibular: 

A. în cazul arcadei superioare cu excepţia molarilor unu 

B. în cazul dinţilor arcadei superioare 

C. în cazul dinţilor arcadei inferioare 

D. în cazul molarilor inferiori 

E. în cazul dinţilor arcadei inferioare cu excepţia molarilor

142. Pentru extractia caninilor superiori: 

A. miscarile de basculare vestibulo-orala au amplitudine mai mare palatinal 

B. miscarile de basculare vestibulo-orale sunt mai accentuate vestibular 

C. miscarile de rotatie sunt contraindicate 

D. miscarile de rotatie vor avea amplitudine redusa 

E. se practica anestezie plexala sau tronculara periferica 

143. Care din urmatoarele afirmatii privind extractia premolarilor superiori sunt adevarate: 

A. miscarile de rotatie in ax sunt permise la primul premolar 

B. miscarile vestibulo-palatinale se aplica la ambii premolari 

C. miscarile de rotatie sunt permise numai la premolarul doi 

D. premolarul doi are de obicei doua radacini 

E. in dreptul premolarilor, osul maxilar este compact 

144. Extractia molarului de minte inferior cu elevatorul Lecluse se face in urmatoarele 

conditii: 

A. molar de minte cu coroana integra 

B. când lipseşte molarul 2 

C. molari 3 cu rădăcini recurbate distal 

D. molari 3 rădăcini drepte 

E. molari 1 si 2 integri prezenţi 

145. In locul elevatorului „in limba de crap‖ (Lecluse), pentru extractia molarilor de minte 

inferiori integri se poate folosi: 

A. elevatorul drept mai lat „in jgheab‖ 

B. elevatorul drept „in flacara‖ 

C. elevatoarele cu cioc lateral 

D. elevatorul „picior de ciuta‖ 

E. elevatorul „in baioneta‖ 

146. Extractia cu separarea radacinilor este indicata cand: 

A. radacinile sunt unite in bloc 

B. radacinile sunt inclavate 

C. radacinile sunt divergente, cu distanta dintre apexuri mai mare decat deschiderea alveolei 

D. radacinile sunt convergente, mentinand intre ele un sept osos 

E. radacinile s-au fracturat 

147. *La molarii superiori, sectiunea pentru separarea radacinilor va fi: 

A. in forma de V 

B. in forma de Y 

C. in forma de T 

D. mezio-distala 

E. vestibulo-orala 

148. Alveolotomia este indicata in cazul: 

A. radacinilor ramase intraalveolar 

B. radacini care nu pot fi extrase cu clestele 

C. radacinilor luxate total 

D. radacini care nu pot fi luxate cu elevatoarele 

E. anchiloze temporo-mandibulare

149. Tehnica extractiei alveoloplastice cuprinde urmatorii timpi operatori: 

A. incizia si decolarea mucoperiostului 

B. trepanarea osoasa 

C. extractia dentara 

D. regularizarea osoasa 

E. sutura postextractionala 

150. Postextractional, bolnavului i se dau urmatoarele indicatii: 

A. nu are voie sa-si clateasca gura cel putin 24 de ore 

B. nu are voie sa-si clateasca gura cel putin 12 ore 

C. va evita alimentele fierbinti timp de 7 zile 

D. va evita fumatul cel putin 24 de ore 

E. sa nu suga plaga alveolara 

151. Accidentele survenite in timpul extractiei dentare pot fi: 

A. alveolita umeda 

B. fracturarea unor instrumente 

C. inghitirea unor corpi straini 

D. aspirarea unor fragmente dentare 

E. luxatii ale dintilor vecini 

152. Leziunile osoase care pot apare in cursul extractiei dentare sunt: 

A. fractura crestei zigomato-alveolare 

B. fractura mandibulei 

C. deschiderea antrumului 

D. fractura tuberozitatii maxilare 

E. alveolotomia 

153. In cazul inghitirii unor corpi straini in timpul extractiei dentare, se recomanda: 

A. asezarea pacientului in decubit ventral 

B. extragerea corpului strain intr-un serviciu de bronhologie 

C. examen radiologic 

D. dieta bogata in fibre 

E. intubatie oro-traheala 

154. Extracţia dinţilor temporari cu carii complicate este indicată în următoarele situaţii: 

A. dinţi cu carii profunde 

B. dintii care întreţin procese de osteomielită 

C. dinti care întreţin procese de osteită 

D. dinti cu gangrena care provoaca supuratii perimaxilare 

E. dinti cu distructie coronara 

155. Extractia dintilor permanenti este indicata in urmatoarele situatii: 

A. dinti cu fracturi orizontale in 1/3 apicala 

B. dinti cu tulburari severe de eruptie 

C. dinti fracturati nerecuperabili 

D. dinti cu distructii coronoradiculare intinse 

E. dinti cu gangrena 

156. *Luxaţia dentară se face prin:

A. miscări de basculare vestibulo-orale, amplitudinea mişcării fiind mai mare palatinal la 

dinţii arcadei superioare, cu excepţia molarilor unu 

B. miscări de basculare vestibulo-orale combinate cu miscări de rotaţie în ax la dinţii 

pluriradiculari 

C. miscări de basculare vestibulo-orale, cu amplitudine mărită spre oral, la molarul unu 

superior 

D. miscări numai de roţatie în ax la caninii superiori 

E. miscări de basculare vestibulo-orale şi de rotaţie în ax la premolarii primi superiori. 

157. În timpul extracţiei cu cleşele a molarilor de minte superiori: 

A. gura pacientului va fi larg deschisă pentru a avea vizibilitate optimă 

B. se va utiliza cleştele cu dublă curbură, care se aplică in axul dintelui 

C. priza clestelui va fi verificată prin control palpatoriu 

D. in cazul rădăcinilor divergente, miscările de basculare vor fi lente, pentru a evita 

fracturarea rădăcinilor 

E. mişcările de basculare spre înapoi sunt indicate în cazul molarului de minte superior, 

pozitia sa pe arcada superioară permitând acest lucru. 

158. Extracţia dentară poate induce: 

A. ascensiuni termice 

B. leucopenie 

C. limfocitoză 

D. bacteriemie tranzitorie 

E. modificari cardio-vasculare 

159. Bacteriemia tranzitorie: 

A. apare in special in parodontite apicale acute 

B. apare in special dupa extractia dintilor cu focare periapicale 

C. apare in special in angina pectorala 

D. in 75% din cazuri, implica prezenta streptococului 

E. apare in special in stomatite aftoase 

160. În plaga alveolară postextracţională normală se indică: 

A. chiuretajul energic al alveolei 

B. chiuretajul marginal al alveolei 

C. strângerea marginilor alveolei intre index şi police 

D. aplicarea de meşe iodoformate intraalveolar 

E. pansament simplu supraalveolar 

161. Postextractional, este posibil ca bolnavul sa prezinte: 

A. dureri 

B. edem 

C. trismus 

D. anchiloza 

E. emfizem subcutanat 

162. In cursul extractiei dentare se pot produce leyiuni ale nervilor: 

A. alveolar supero-anterior 

B. alveolar inferior 

C. mentonier 

D. lingual

E. nazo-incisiv 

163. Complicatiile extractiei dentare sunt: 

A. fracturarea mandibulei 

B. luxatia mandibulei 

C. sinusita postextractionala 

D. hemoragia postextractionala 

E. alveolita postextractionla 

164. Factori locali incriminati in aparitia hemoragiei postextractionale sunt: 

A. anevrismele sau angioamele vaselor alveolare 

B. vasodilatatia secundara postanestezica 

C. hemofilia 

D. plagile osoase intinse 

E. clatitul puternic 

165. Hemoragia postextractionala imediata apare: 

A. la o jumatate de ora de la extractie 

B. la 3-4 zile de la extractie 

C. de obicei dupa extractii traumatizante 

D. la hemofilici 

E. la 24 de ore de la extractie 

166. Tratamentul preventiv al alveolitei postextracţionale presupune: 

A. alegerea momentului potrivit pentru extracţie 

B. toaleta ingrijită a plăgii în timpul extracţiilor traumatizante 

C. tratament preventiv antibiotic când evoluţia postextracţională ar putea fi nefavorabilă 

D. tratament general de stimulare a cicatrizarii 

E. tratament antibiotic intraalveolar 

167. Pentru efectuarea extracţiei dentare la bolnavii corticodependenţi, sunt necesare 

următoarele măsuri: 

a. scăderea dozei de corticosteroizi; 

b. protecţie antibiotică; 

c. întreruperea corticoterapiei; 

d. controlul hemostazei prin administrarea substanţelor hemostatice; 

e. întreruperea tratamentului anticoagulant cu 24 de ore înainte de extracţie.

168. Pentru extracţia incisivilor laterali superiori: 

a. mişcările de basculare vestibulo-orala au amplitudine mai mare spre palatinal; 

b. mişcările de basculare vestibulo-orala sunt mai accentuate spre vestibular; 

c. întotdeauna se asociază mişcări de rotaţie; 

d. mişcările de rotaţie sunt contraindicate; 

e. este utilizat cleştele drept cu fălci mai subţiri. 

169. Extracţia rădăcinilor dentare cu ajutorul cleştilor este indicată în următoarele situaţii: 

a. rădăcina dentară este situată la nivelul marginii libere a alveolei, iar osul permite 

crearea unui şanţ periradicular care să permită insinuarea fălcilor cleştelui; 

b. rădăcina prezintă cel puţin un perete vestibular sau oral supraalveolar; 

c. rădăcina prezintă pereţi rezistenţi supraalveolari; 

d. rădăcina este situată la nivelul marginii alveolare, fălcile cleştelui aplicându-se pe tabla 

osoasă vestibular şi oral; 

e. când există condiţii de aplicare şi priza corectă a cleştelui. 

170. În alveolita postextracţională umedă: 

a. gingivomucoasa care acoperă osul alveolar este palidă, atonă; 

b. cheagul endoalveolar este murdar, acoperit cu depozite purulente urat mirositoare; 

c. pereţii alveolari sunt albicioşi, uscaţi; 

d. cheagul este brun-cenuşiu şi se detaşează uşor; 

e. pereţii osoşi sunt infiltraţi. 

171. În tehnica extracţiei dentare cu cleştele, prin luxaţie: 

a. se realizează o lărgire progresivă a alveolei; 

b. se rup ligamentele dento-alveolare; 

c. se secţionează ligamentul circular al dintelui; 

d. se mobilizează dintele în alveola sa; 

e. manoperele de basculare vor avea aceeaşi amplitudine atât vestibular cât şi lingual, 

tablele osoase având o grosime sensibil egală. 

172. Dintele Turner este: 

a. un dinte permanent care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi 

rădăcină neformată; 

b. un dinte temporar care erupe precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi 


c. premolarul doi inferior cu erupţie precoce, cu modificări de volum, formă, structură şi 


d. premolarul unu inferior cu erupţie precoce, cu modificări de volum, formă, structură; 

e. molarul unu inferior temporar cu erupţie precoce, cu modificări de volum, formă, 

structură; 

173. Dintre semnele locale în pericoronarita congestivă la dinţii temporari pot fi amintite: 

a. gingie roşie edemaţiată; 

b. gingie dureroasă uneori sângerândă; 

c. mucoasa gingivală este tumefiată, întinsă, lucioasă, de un roşu intens; 

d. adenopatie submandibulară frecventă; 

e. la palpare mucoasa gingivală este fluctuentă şi foarte dureroasă. 

174. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la pericoronarita acută congestivă la 

nivelul molarului trei sunt adevărate:

a. la inspecţie se remarcă congestie şi edem local ale mucoasei situate distal de molarul 

2; 

b. întotdeauna este însoţită de trismus. 

c. când edemul este pronunţat se pot vedea amprentele ocluzale ale antagonistului pe 

suprafaţa mucoasei; 

d. bolnavul acuză dureri vii în zona molarului de minte, cu caracter pulsatil; 

e. starea generală a pacientului poate fi uşor alterată, cu indispoziţie, subfebrilităţi, 

fatigabilitate; 

175. Tratamentul chirurgical al pericoronaritei acute congestive: 

a. poate fi conservativ; 

b. poate fi radical, prin extracţia dintelui; 

c. prin decapişonare trebuie ca dintele să fie erupt din structura osoasă cel puţin până la 

ecuatorul coronar; 

d. decapişonarea poate fi indicată frecvent ca metodă de tratament chirurgical; 

e. constă exclusiv în extracţia dintelui. 

176. Pericoronarita acută supurată: 

a. poate urma unei pericoronarite congestive; 

b. nu determină alterarea stării generale; 

c. poate determina dificultăţi masticatorii şi disfagie, ceea ce semnifică extinderea 

procesului inflamator în ţesuturile vecine; 

d. poate fi însoţită de trismus, care evoluează odată cu procesul inflamator local; 

e. fenomenele inflamatorii se pot remite spontan chiar dacă nu este asigurat drenajul 

puroiului. 

177. Care din următoarele situaţii sunt extrem de rar întâlnite în traumatismele dinţilor 

temporari: 

a. avulsii; 

b. luxaţii cu intruzie, extruzie sau laterale; 

c. fracturi coronare; 

d. fracturi radiculare; 

e. contuzii. 

178. Examenul clinic al fracturilor radiculare ale dinţilor permanenţi include: 

a. R.M.N.; 

b. examen radiografic în două incidenţe; 

c. testarea vitalităţii; 

d. teste biologice sanguine; 

e. tomografie computerizată. 

179. Care din următoarele forme de luxaţie a dinţilor permanenţi nu necesită tratament: 

a. subluxaţia; 

b. luxaţia cu intruzie; 

c. luxaţia cu extruzie; 

d. luxaţia laterală; 

e. contuzia. 

180. Dintre factorii favorizanţi ai traumatismelor dento-parodontale, menţionam: 

a. cariile profunde;

. dispozitivele corono-radiculare; 

c. tulburările de mineralizare dentara; 

d. accidentele sportive; 

e. bolile parodontale. 

181. Fracturile coronare complicate: 

a. afectează smalţul, fără deschiderea camerei pulpare; 

b. afectează dentina, deschiderea camerei pulpare; 

c. afectează smalţul sau dentina, fără deschiderea camerei pulpare; 

d. sunt fracturi care interesează camera pulpară; 

e. se tratează prin replantare dentara. 

182. In cazul extractiei alveoloplastice cu protezare precoce, aplicarea protezei se face la: 

a. 12 de zile dupa interventie; 

b. 20 de zile dupa interventie; 

c. doua saptamîni de la interventie; 

d. 10 zile dupa interventie; 

e. 7 - 8 zile dupa interventie sau mai devreme, daca conditiile permit; 

183. Daca in timpul manoperelor de extractie o radacina a fost împinsa în plina cavitate 

sinusala se iau urmatoarele masuri : 

a. se efectueaza un examen radiografic; 

b. se extrage radacina prin tehnica Wassmundt (calea alveolara largita); 

c. se temporizeaza extractia radacinii pentru aproximativ 1 saptamîna; 

d. se va extrage radacina in maximum 48 de ore de la producerea accidentului; 

e. se va folosi metoda Caldwell - Luc; 

184. Hemoragia tardiva postextractionala apare la : 

a. 15 - 20 de minute de la extractie; 

b. 1 ora dupa extractie; 

c. o zi dupa extractie; 

d. cateva zile zile postextractional; 

e. 2 saptamani dupa extractie; 

185. Caracteristicile clinice ale alveolitei umede sînt : 

a. gingia este palida, atona; 

b. prezinta sechestre mici, lameliforme la nivelul peretilor ososi alveolari; 

c. marginile alveolei sînt tumefiate, turgescente; 

d. existenta unui cheag mic, brun cenusiu, care se desprinde usor; 

e. cheag endoalveolar murdar, acoperit cu depozite purulente; 

186. In alveolita uscata tratamentul consta în : 

a. irigatia bogata a alveolei cu solutii slab antiseptice (pentru a favoriza vasodilatatia); 

b. aplicarea conurilor cu antibiotice intraalveolar; 

c. introducerea unei mese cu Nitrat de argint în alveola; 

d. analgezice pe cale generala; 

e. chiuretajul alveolar, pentru îndepartarea sechestrelor lameliforme; 

187. Indicatiile drenajului transmaxilar: 

a. parodontite apicale acute in stadiu periapical si endoosos,cand drenajul endodontic nu 

este posibil sau nu este eficient

. parodontite apicale cronice atunci cand tratamentul endodontic dureaza prea mult sau 

expune la complicatii 

c. abcesul vestibular 

d. se limiteaza cel mai adesea la dintii frontali mai ales superiori 

e. la dinti ce prezinta raporturi intime de vecinatate ale apexului respectiv cu sinusul 

maxilar canalul alveolar inferior sau gaura mentoniera 

188. Chiuretajul periapical este indicat in urmatoarele cazuri: : 

a. cand materialul de obturatie a canalului a depasit foramenul apical 

b. cand procesul patologic nu a putut fi oprit la nivel periapical 

c. in cazul chisturilor maxilare de dimensiuni mici 

d. cand conditiile loco-regionale nu permit rezectia apicala 

e. in cazul radacinilor scurte 

189. Contraindicatiile rezectiei apicale: 

a. cai false in apropireea apexului sau canal pregatit cu trepte 

b. leziuni coronare subgingivale ce nu permit recuperarea radacinii 

c. leziuni periapicale insemnate, care au distrus osul pe o mare intindere, reducand 

mult implantarea radacinii 

d. atrofii alveolare intinse,care au redus mult implantarea radacinii 

e. pacient cu afectiuni cardiace decompensate 

190. Esecurile rezectiei apicale pot apare din cauza urmatoarelor greseli de tehnica 

operatorie: 

a. rezectia insuficienta a apexului 

b. lasarea pe loc a portiunii de radacina rezecata 

c. largirea exagerata a canalului radicular 

d. chiuretajul incomplet 

e. insamantarea osoasa de la un proces septic din vecinatate 

191. Indicatiile rezectiei apicale : 

a. imposibilitatea realizarii unui tratament endodontic corect 

b. cai false in treimea apicala a radacinii 

c. dinti cu ace rupte accidental pe canalul radicular 

d. dinti cu fracturi radiculare in treimea coronara 

e. obturatii radiculare incomplete 

192. Osteotomia transmaxilara este indicat atunci cand: 

a. drenajul endodontic nu este posibil 

b. procesul inflamator este in stadiul subperiostal 

c. tratamentul endodontic expune la complicatii 

d. tabla osoasa vestibulara este subtire si lizata de procesul periapical 

e. dintele are raporturi intime cu sinusul maxilar 

193. Practicam rezectia apicala cu obturatie retrograda,in cazul dintilor care: 

a. prezinta un dispozitiv corono-radicular ce nu poate fi indepartat 

b. au coroana integra si canalul radicular neobturat 

c. prezinta radacini ale caror canale radiculare nu pot fi cateterizate 

d. au canale radiculare cu obturatii incomplete, ce nu pot fi dezobturate 

e. prezinta pe canalul radicular,ace rupte,ce nu pot fi extrase

194. Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale sunt: 

a. hemofilia 

b. nefritele cronice severe 

c. toxicozele grave 

d. osteoporoza senila 

e. starile febrile 

195. Tehnica replantarii dentare terapeutice presupune urmatoarele manopere: 

a. extractia dentara cat mai putin traumatizanta,atat pentru radacina,cat si pentru peretele 

alveolar 

b. dintele extras trebuie pastrat in timpul tratamentului in solutie salina 

c. chiuretarea alveolei trebuie limitata la nivelul regiunii modificate patologic 

d. durata de timp cat dintele se afla in afara alveolei,nu trebuie sa depaseasca 60 de minute 

e. imobilizarea nu este obligatorie,dar atunci cand se practica,ea nu trebuie sa lezeze 

parodontiul marginal al dintelui transplantat 

196. Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii: 

a. paroodontita apicala cronica granulomatoasa 

b. chisturi radiculare mici si mijlocii 

c. ac rupt in 1/3 apicala a canalului radicular 

d. esecuri ale tratamentului endodontic 

e. leziuni apicale depasind 1/2 din lungimea radacinii 

197. Rezectia apicala cu obturatie anterograda, cuprinde urmatoarele manopere: 

a. incizia 

b. decolarea lamboului muco-periostic 

c. reperarea zonei de trepanare si trepanarea 

d. sectionarea apexului,chiuretarea tesutului patologic periapical 

e. prepararea cavitatii radiculare 

198. Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii care tin de starea patologica 

locala: 

a. parodontita apicala acuta 

b. osteita periapicala cronica, trenanta 

c. canale obstruate de procese dentinare 

d. cai false in treimea apicala 

e. procese inflamatorii ale varfului radacinii 

199. Dificultati ce tin de factori patologici, intampinate in cazul rezectiei apicale la nivelul 

molarilor superiori, pot fi: 

a. limitarea deschiderii gurii 

b. bridele cicatriceale 

c. sindromul algodisfunctional 

d. laxitatea ligamentara 

e. sclerodermie 

200. Amputatia radiculara este indicata in raport cu dintii,la urmatorii dinti: 

a. molar 1 superior 

b. premolar 1 inferior 

c. molar 2 superior 

d. molar 3 superior

e. molarii 1 si 2 inferiori 

201. Metode de chirurgie endodontica sunt: 

a. Chiuretajul periapical 

b. Replantarea dentara 

c. Rezectia apicala 

d. Amputatia radiculara 

e. Drenajul transosos juxtaapical 


a. hemoragia spongioasa 

b. perforarea planseului foselor nazale 

c. deschiderea sinusului maxilar 

d. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier 

e. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori 

203. Cea mai buna obturatie a canalului radicular in rezectia apicala este: 

a. inainte de operatie 

b. intraoperator 

c. dupa operatie 

d. cu 30 minute inainte de interventie 

e. nu are importanta 

204. Particularitatile anatomice ale rezectiei apicale la molarii inferiori sunt: 

a. gaura mentoniera 

b. canalul mandibular cu continutul sau 

c. corticala vestibulara deosebit de groasa 

d. numarul radacinilor 

e. corticala linguala subtire 


a. hemoragia spongioasa 

b. perforarea planseului foselor nazale 

c. deschiderea sinusului maxilar 

d. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier 

e. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori 

206. Timpii operatori ai amputatiei radiculare la molarii inferiori sunt: 

a. sectionarea coroanei 

b. rezectia apexului 

c. extractia radacinii bolnave 

d. chiuretajul alveolei goale ramasa dupa extractia radacinii 

e. obturatia retrograda a canalului radicular 

207. In cursul amputatiei radacinii vestibulare la molarii superiori, incizia va fi: 

a. curba, la 0,5 cm de marginea gingivala 

b. in trapez, cu baza mare in sus 

c. in trapez cu baza mica in sus 

d. in ―L‖ 

e. in ―V‖

208. În pungile parodontale supracrestale inserţia epitelială: 

a. nu prezintă modificări 

b. este migrată coronar prin creşterea în volum a gingiei 

c. este migrată apical însă osul alveolar nu prezintă rezorbţie 

d. este migrată apical iar osul alveolar prezintă rezorbţie redusă de tip orizontal 

e. este migrată apical iar osul alveolar prezintă rezorbţie de tip vertical 

209. Terapia iniţială în boala parodontală cuprinde: 

a. eliminarea pungilor parodontale 

b. crearea unei zone de gingie fixă keratinizată de cel puţin 2mm 

c. înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi locali 

d. restabilirea raporturilor normale de ocluzie 

e. imobilizarea dinţilor 

210. Gutiera acrilică de imobilizare a dinţilor: 

a. este un mijloc de imobilizare provizoriu 

b. asigură contacte ocluzale minime în timpul mişcărilor funcţionale 

c. este utilizată numai în timpul nopţii 

d. se utilizează perioade lungi de timp 

e. respectă parodonţiul marginal şi spaţiile interproximale 

211. Restabilirea raporturilor normale ale ocluziei dentare se realizează prin: 

a. înlăturarea obturaţiilor ocluzale înalte 

b. înlăturarea obturaţiilor care nu refac punctul de contact interdentar 

c. obturarea corectă a cariilor de colet 

d. înlăturarea coroanelor de înveliş incorect adaptate cervical 

e. tratament ortodontic al malpoziţiilor dentare 

212. În boala parodontală, înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi locali se realizează 

prin: 

a. detartraj minuţios efectuat cu ultrasunete şi instrumente manuale 

b. îndepărtarea lucrărilor protetice defectuoase care irită parodonţiul marginal 

c. îndepărtarea lucrărilor protetice defectuoase care alterează raporturile de 

ocluzie şi suprasolicită parodonţiul 

d. corectarea malpoziţiilor dentare 

e. obturarea cariilor de colet şi aproximale 

213. Chiuretajul parodontal este indicat: 

a. pentru reducerea inflamţiei pungilor gingivale supraosoase 

b. curativ în parodontopatii marginale cu pungi infraosoase de 6-8mm 

c. curativ în abcesul parodontal 

d. paliativ în formele avansate de boală parodontală 

e. în recidive postoperatorii după alte intervenţii 

214. Indicaţiile gingivectomiei sunt: 

a. pungi gingivale supraosoase în gingivite tartrice 

b. parodontopatii hiperplazice hidantoinice 

c. parodontopatii hiperplazice ereditare 

d. etapă preliminară a gingivoplastiei 

e. în scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinţi

215. După gingivectomie, periajul dentar normal şi utilizarea unui stimulator interdentar 

din cauciuc, sunt permise după un interval de: 

a. 48 ore postoperator 

b. 5-7 zile postoperator 

c. 12-14 zile postoperator 

d. 30-40 zile postoparator 

e. este interzisă utilizarea unui stimulator interdentar 

216. În chirurgia parodontală, operaţiile cu lambou au ca scop: 

a. reechilibrarea ocluziei dentare prin eliminarea interferenţelor 

b. obturarea corectă a cariilor, îndeosebi a celor de colet şi aproximale 

c. îndepărtarea ţesutului patologic de la nivelul pungilor parodontale 

d. repoziţionarea gingiei fixe 

e. mărirea zonei de gingie fixă 

217. Aplicaţiile de acid citric 1% sau EDTA pe suprafeţele radiculare au ca obiective: 

a. cauterizarea cementului necrotic 

b. detoxifierea suprafeţei radiculare 

c. demineralizarea suprafeţei radiculare 

d. împiedicarea proliferării ţesutului de granulaţie 

e. acolarea mucoasei de suportul osteoradicular 

218. Chirurgia mucogingivală constă în corectarea conturului gingival prin: 

a. gingivectomie 

b. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat lateral 

c. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat apical 

d. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat coronar 

e. e gingivoplastie cu grefă de mucoasă liberă 

219. Transplantul osos autolog folosit ca material de osteoplastie în boala parodontală, 

poate fi recoltat de la nivelul: 

a. bolţii palatine 

b. alveolelor postextracţionale recente 

c. peretelui postero-extern al tuberozităţilor maxilare 

d. stern 

e. crestei iliace antero-superioare 

220. Următoarele afecţiuni generale contraindică orice intervenţie chirurgicală 


a. hipertensiune arterială 

b. sindrom Sjögren 

c. hemofilie 

d. insuficienţă renală cronică 

e. alergie la procaină şi antibiotice din grupa penicilinelor 

221. Următoarele afecţiuni loco-regionale contraindică orice intervenţie chirurgicală 


a. despicătura labio-maxilo-palatină 

b. macroglosia

c. stomatita aftoasă 

d. eritroplazia 

e. lupus eritematos cronic cutaneo-mucos 

222. Următoarele deficienţe de părţi moi ale câmpului protetic necesită intervenţii 

chirurgicale proprotetice: 

a. prolapsul labial 

b. hipertrofia plicilor sublinguale 

c. hipertrofia papilelor linguale caliciforme 

d. hiperplaziile epitelioconjunctive 

e. papilomatoza orală 

223. Creasta gingivală balantă poate fi consecinţa: 

a. extracţiilor laborioase cu pierdere de substanţă osoasă 

b. hiperplaziei glandelor salivare accesorii 

c. neprotezării îndelungate a unei edentaţii frontale în prezenţa dinţilor antagonişti 

d. presiunilor inegal repartizate exercitate de o proteză incorect adaptată 

e. rezorbţiei osoase asociate cu proliferarea epitelioconjunctivă sub acţiunea prelungită a 

unei proteze instabile 

224. Frenoplastia este o intervenţie chirurgicală care constă în: 

a. secţionarea transversală a frenului 

b. secţionarea transversală a frenului şi sutura perpendiculară a marginilor plăgii 

c. secţionarea transversală până la periost a frenului, excizia ţesutului fibrocicatriceal şi 

sutura perpendiculară pe direcţia de incizie 

d. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui şi sutura marginilor plăgii 

e. excizia romboidală a frenului, afrontarea şi sutura longitudinală a marginilor plăgii 

225. Plastia în Z este o tehnică aplicată în chirurgia proprotetică pentru: 

a. alungirea frenurilor labiale 

b. alungirea bridelor vestibulare 

c. excizia crestelor balante 

d. excizia fibromatozelor tuberozitare descendente 

e. corectarea cicatricilor retractile cutaneo-mucoase labiale 

226. În vederea extinderii suprafeţei osoase acoperite cu mucoasă fixă keratinizată şi cu 

rezilienţă normală se folosesc următoarele tehnici chirurgicale proprotetice: 

a. plastia şanţurilor periosoase 

b. excizia zonelor de mucoasă subţire, necăptuşită cu un strat suficient de ţesut submucos 

c. plastia frenurilor şi bridelor cu inserţie pe coama crestei alveolare 

d. plastia submucoasă a şanţurilor vestibulare 

e. plastia de adiţie a substratului osos al crestei alveolare 

227. Metoda Kazanjian de plastie a şanţurilor periosoase, se realizează prin: 

a. dezinserţia fibrelor musculare inserate aproape de coama crestei alveolare 

b. aplicarea directă a mucoasei pe periost după decăptuşirea ei prin decolarea părţilor 

moi submucoase perimaxilare 

c. deplasarea mucoasei şi ţesutului celular subiacent spre marginea bazilară, la 

mandibulă sau cât mai în sus, la maxilar 

d. deplasarea inserţiei mucoasei mobile spre baza crestei alveolare şi acoperirea 

periostului denudat cu transplante epidermice Ollier-Tiersch

e. decolarea mucoasei planşeului oral împreună cu muşchii milohioidieni şi geniogloşi 

228. Intervenţia chirurgicală proprotetică de plastie a şanţurilor paralinguale se realizează 

prin: 

a. incizie pe coama crestei alveolare între linia mediană şi trigonul retromolar 

b. incizie imediat înăuntrul crestei alveolare laterale 

c. coborârea planşeului bucal şi repoziţionarea muşchilor buccinatori 

d. coborârea planşeului bucal şi repoziţionarea muşchilor milohioidieni 

e. coborârea planşeului bucal, alungirea frenului lingual şi repoziţionarea muşchilor 

milohioidieni 

229. Plastia şanţurilor paralinguale după metoda Traunner, se realizează prin: 

a. înălţarea crestei alveolare prin diverse metode 

b. rezecţia torusului mandibular 

c. deplasarea planşeului oral spre marginea bazilară a mandibulei 

d. decolarea submucoasă a părţilor moi de pe versantul lingual al crestei 

e. deplasarea spre marginea bazilară a inserţiei mucoasei mobile linguale 

230. Metoda Celesnik de plastie a şanţurilor perituberozitare constă din: 

a. incizia şi decolarea părţilor moi perituberozitare 

b. excizia proliferării fibromatoase tuberozitare 

c. regularizarea suprafeţei tuberozităţilor maxilare 

d. dezinserţia fibrelor musculare pterigoidiene 

e. fracturarea porţiunii inferioare a aripii externe a apofizei pterigoide 

231. Intervenţiile chirurgicale proprotetice de plastie a şanţurilor periosoase au ca scop: 

a. obţinerea unei lăţimi suficiente a zonei de mucoasă fixă pe creasta alveolara 

b. eliminarea zonelor de mucoasă fixă cu circulaţie deficitară, expusă tulburărilor trofice 

c. distanţarea structurilor mobile de creasta alveolară 

d. adâncirea şanţurilor vestibulare şi linguale 

e. reducerea acţiunii de dislocare exercitată de frenuri şi bride 

232. Examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu în stabilirea: 

a. indicaţiei operatorii de regularizare a crestei alveolare 

b. raportului frenului labial superior cu spina nazală anterioară 

c. formei şi dimensiunii cârligului apofizei pterigoide 

d. formei şi dimensiunii torusului maxilar 

e. prezenţei unor procese patologice endoosoase 

233. Proeminenţele osoase ale unei creste alveolare neregulate sunt: 

a. urmare a rezorbţiei osoase inegale sub acţiunea unor proteze instabile 

b. hiperostoze produse de presiunea prelungită a unor proteze incorect adaptate 

c. consecinţa solicitărilor în exces ale inserţiilor pe creastă ale bridelor şi frenurilor 

d. urmare a repetatelor complicaţii inflamatorii osteoperiostale 

e. . consecinţa unor extracţii dentare traumatizante 

234. Alveoloprotruzia frontală maxilară apare datorită: 

a. atrofiei centripete a maxilarului superior 

b. devierii frontale a crestei maxilare sub acţiunea presiunilor exercitate de limbă 

c. presiunii exercitate asupra crestei edentate frontale maxilare neprotezate de grupul 

dentar frontal inferior restant

d. edentaţiilor terminale neprotezate 

e. extracţiilor traumatizante ale dinţilor frontali superiori 

235. Hiperostozele tuberozităţilor maxilare sunt: 

a. proliferări fibromatoase care deformează tuberozitatea în sens transversal şi vertical 

b. hiperplazii ale fibromucoasei palatine extinse tuberozitar 

c. proliferări epitelioconjunctive cu aspect balant 

d. neregularităţi postextracţionale ale tuberozităţii maxilare 

e. îngroşare masivă a întregii tuberozităţi prin depunere exagerată de ţesut osos 

236. Regularizarea crestei alveolare edentate urmăreşte: 

a. excizia zonelor îngroşate sau balante de mucoasă 

b. ameliorarea atrofiilor accentuate ale crestei alveolare 

c. eliminarea exostozelor vestibulare 

d. rezecţia proeminenţelor osoase cu dăltiţa, pensa ciupitoare de os sau cu freze 

e. rezecţia modelantă a torusurilor palatinale 

237. Intervenţiile chirurgicale de rezecţie modelantă a torusurilor palatinale: 

a. se adresează planului osos al câmpului protetic maxilar 

b. urmăresc obţinerea stabilităţii protezei care ar bascula datorită prezenţei torusului 

palatin 

c. utilizează incizii supraperiostice în formă de "H" sau "Y" 

d. implică sutură etanşă pentru a preveni suprainfecţia osoasă 

e. recomandă aplicarea postoperatorie a unei plăci palatinale sau a vechii proteze pentru 

dirijarea vindecării 

238. Torusurile mandibulare: 

a. sunt formaţiuni osoase situate la nivelul trigonului retromolar 

b. sunt formaţiuni osoase situate pe versantul lingual, în vecinătatea liniei mediane 

c. sunt formaţiuni osoase situate pe versantul lingual, în dreptul zonei premolar-molare 

d. dau inserţie muşchilor geniogloşi 

e. dau inserţie muşchilor milohioidieni 

239. Prezenţa torusurilor mandibulare: 

a. crează dificultăţi în extracţia premolarilor şi molarilor inferiori 

b. mobilizează proteza datorită inserţiei muşchiului milohioidian 

c. crează dificultăţi în fonaţie şi deglutiţie 

d. se însoţeşte de jenă dureroasă la masticaţie 

e. împiedică extensia protezei până la nivelul mucoasei planşeului oral 

240. Pentru a permite protezarea mobilă în conditii optime, câmpul protetic edentat trebuie 

să îndeplinească următoarele condiţii: 

a. creste alveolare edentate înalte, netede şi acoperite de mucoasă keratinizată 

b. spina nazala anterioară apropiată de creasta şi cât mai proeminentă 

c. torus palatin bine exprimat 

d. fibromucoasa gingivală mobilă şi cu rezilienţă mare 

e. găurile mentoniere la distanţă de coama crestei alveolare 

241. Tehnica rezecţiei torusului palatin,presupune următoarele variante de incizii: 

a. incizie în"L"pentru crearea unui lambou triunghiular 

b. incizie marginală, paralelă cu festonul gingival pentru crearea unui câmp operator larg

c. incizie în baionetă pe bombarea maximă a formaţiunii 

d. două incizii eliptice care circumscriu formaţiunea 

e. ncizie liniară cu câte două incizii orizontale sau divergente de degajare la capete 

242. Rezecţia apofizelor genii hipertrofiate necesită o anestezie: 

a. tronculară periferică la gaura mentonieră bilateral 

b. tronculară periferică la Spix bilateral 

c. tronculară periferică a nervului lingual bilateral 

d. locală prin infiltraţie în baraj 

e. locală plexală 

243. Autotransplantul cartilaginos are următoarele dezavantaje: 

a. nu îşi păstrează vitalitatea 

b. suferă modificări structurale 

c. poate fi respins datorită structurii antigenice diferite de a organismului receptor 

d. se rezoarbe în proporţie de peste 70% 

e. se mobilizează de pe creastă, îngreunănd protezarea 

244. Ceramohidroxilapatita este un material de adiţie care poate combina cu: 

a. sângele pacientului 

b. ser fiziologic 

c. apa distilată 

d. soluţie livrată, odată cu materialul, de firma producătoare 

e. colagen 

245. Protezarea câmpului protetic, după o plastie de adiţie a crestei alveolare cu granule de 

ceramohidroxilapatita, este posibilă: 

a. imediat postoperator 

b. la 5-7 zile postoperator 

c. la 2-3 săptămâni postoperator 

d. 4-6 săptămâni postoperator 

e. la 2-3 luni postoperator 

246. Osteotomia sagitală a ramului orizontal mandibular implică: 

a. abord exooral 

b. abord endooral 

c. secţionarea orizontală a arcului mentonier între cele două găuri mentoniere 

d. despicarea verticală a mandibulei şi mobilizarea fragmentului lingual 

e. aplicarea de grefe osoase spongioase în decalajul creat prin ascensionarea versantului 

lingual mandibular 

247. Pentru augmentarea crestei alveolare maxilare se utilizează următoarele tehnici de 

osteoplastie: 

a. osteoplastia tip ―inlay‖ 

b. osteotomie sagitală 

c. osteotomie orizontală, tip LeFort I 

d. osteotomie orizontală, tip LeFort II 

e. osteotomie orizontală, tip LeFort III

ANESTEZIOLOGIE 

248. Mepivacaina se foloseste in concentratie de: 

a. 1% 

b. 2% 

c. 3% 

d. 4% 

e. 5% 

249. Substantele vasoconstrictoare au urmatoarele proprietati: 

a. scad irigarea in teritoriul anesteziat 

b. cresc absorbtia anestezicului local in sange 

c. scad efectele toxice ale A.L. 

d. cresc puterea anestezica a A.L. 

e. scad timpul de inductie al A.L. 

250. Xilina : 

a. are puterea anestezica de doua ori mai mare decît procaina; 

b. are puterea anestezica de patru ori mai mare decît procaina; 

c. este de doua ori mai toxica decît procaina 

d. este de patru ori mai toxica decît procaina; 

e. este la fel de toxica cum este si procaina; 

251. Contraindicatiile administrarii xilinei cu adrenalina : 

a. insuficienta coronariana; 

b. hipotensiune arteriala; 

c. tireotoxicoza; 

d. tahicardie paroxistica; 

e. diabet decompensat; 

252. Concentratia de bupivacaina utilizata în stomatologie si chirurgia orala si maxilofaciala 

este: 

a. sol.0,5%; 

b. sol.1%; 

c. sol.2%; 

d. sol.0,25%; 

e. sol.4%; 

253. Articaina se utilizeaza în stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala în 

concentratie de : 

a. 0,5%; 

b. 1%; 

c. 2%; 

d. 4%; 

e. 6%; 

254. In stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala, adrenalina adaugata anestezicului 

local injectabil, se foloseste in urmatoarele concentratii: 

a. 1:250 000; 

b. 1:200 000; 

c. 1:150 000;

d. 1:100 000; 

e. 1:80 000; 

255. Adrenalina actioneaza direct asupra inimii, producînd: 

a. cresterea presiunii sistolice si diastolice; 

b. scaderea randamentului cardiac; 

c. scaderea fortei de contractie; 

d. cresterea frecventei cardiace; 

e. scaderea consumului de O2 miocardic; 

256. Noradrenalina : 

a. este un eficient vasoconstrictor periferic; 

b. este un eficient dilatator al vaselor organelor interne; 

c. este un vasodilatator coronarian; 

d. influenteaza circulatia generala; 

e. nu modifica ritmul cardiac; 

257. Reperele osoase ale gaurii suborbitare: 

a. la 4mm sub marginea inferioara a orbitei; 

b. la 12mm sub marginea inferioara a orbitei; 

c. la 6-10mm sub marginea inferioara a orbitei; 

d. la unirea 1/3 externe cu cele 2/3 interne a marginii inferioare a orbitei; 

e. pe linia verticala ce trece prin gaura supraorbitara, mentoniera si suborbitara; 

258. Reperele pentru anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar, pe cale exoorala, 

sunt: 

a. santul nazo-genian; 

b. marginea inferioara a orbitei; 

c. aripa nazala; 

d. spina nazala anterioara 

e. linia orizontala tragus-aripa nazala; 

259. Reperele pentru anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar, pe cale 

endoorala, sunt: 

a. frenul buzei superioare 

b. fornixul vestibular superior; 

c. premolarul 2 superior; 

d. marginea inferioara o orbitei; 

e. caninul; 

260. Locul de întepatura în anestezia tronculara periferica la gaura suborbitara pe cale 

endoorala este: 

a. în fornixul vestibular superior; 

b. în mucoasa mobila; 

c. în dreptul premolarului 2 superior; 

d. în fosa canina; 

e. deasupra si putin înapoia apexului caninului; 

261. Locul de întepatura în anestezia tronculara periferica la gaura suborbitara, pe cale 

exoorala, este: 

a. inferior si medial de orificiul infraorbitar;

. în dreptul aripii nazale; 

c. la 2cm în afara aripii nazale; 

d. la 0,5-1cm în afara santului nazo-genian; 

e. direct în dreptul gaurii suborbitare; 

262. Directia acului în anestezia tronculara periferica la gaura suborbitara, este : 

a. în sus, înapoi si înauntru; 

b. în sus, înapoi si înafara;* 

c. în sus, inauntru si orizontal; 

d. în jos, înauntru si înapoi; 

e. în sus, orizontal si înapoi; 

263. Hematomul retrotuberozitar, care deformeaza obrazul, se produce in timpul anesteziei 

la tuberozitate: 

a. cînd se folosesc ace groase; 

b. cînd acul se îndeparteaza de os -; 

c. cînd se folosesc ace scurte; 

d. cînd anestezicul se injecteaza rapid; 

e. cînd se injecteaza o cantitate mai mare de anestezic 

264. Repere endoorale pentru anestezia la tuberozitate sunt: 

a. creasta zigomato-alveolara; 

b. fornixul superior; 

c. molarul 3 superior la adult si molarul 2 la copii; 

d. molarul 2 superior la adult si molarul 1 la copii; 

e. premolarul 2; 

265. Locul de întepatura în anestezia tronculara periferica la tuberozitate: 

a. în fornixul vestibular postero-superior; 

b. în dreptul radacinii meziale a molarului 3 superior; 

c. în dreptul radacinii meziale a molarului 2 superior; 

d. înapoia crestei zigomato-alveolare; 

e. in dreptul crestei zigomato-alveolare; 

266. Directia acului în anestezia tronculara periferica la tuberozitate(endooral): 

a. în sus, înapoi si înafara; 

b. în sus, înapoi si înauntru; 

c. în sus, înapoi si apoi orizontal; 

d. în jos, înapoi si înauntru; 

e. în sus, înauntru si apoi orizontal; 

267. Masuri de siguranta pentru a nu se produce hematom în anestezia la tuberozitate : 

a. avansarea în profunzime a acului sa se faca rapid; 

b. avansarea în profunzime a acului sa se faca lent; 

c. sa evitam contactul cu tuberozitatea; 

d. sa pastram permanent contactul cu tuberozitatea; 

e. sa patrundem cu acul cît mai profund posibil; 

268. Locul de întepatura pentru anestezia tronculara periferica la gaura palatina posterioara: 

a. în santul palatinal la 5mm de marginea crestei alveolare; 

b. în dreptul molarului 2 superior;

c. în santul palatinal la 1cm de marginea crestei alveolare; 

d. în dreptul premolarului 2 superior; 

e. în locul unde mucoasa se înfunda în pîlnie; 

269. Reperele gaurii incisive: 

a. la 1,5cm înapoia si deasupra festonului gingival; 

b. la 1cm înapoia si deasupra marginii crestei alveolare frontale; 

c. la 10mm înapoia si deasupra festonului gingival; 

d. la 8mm de coletul incisivilor centrali; 

e. pe linia mediana palatina în portiunea sa anterioara, fiind acoperita de papila incisiva; 

270. Zone anesteziate în anestezia tronculara periferica la Spix: 

a. dintii mandibulari pîna la linia mediana; 

b. corpul mandibulei si portiunea inferioara a ramurii ascendente; 

c. cele 2/3 anterioare ale limbii; 

d. mucoperiostul vestibular in dreptul molarilor inferiori 

e. tesuturile moi linguale si periostul fetei interne a ramurii orizontale a mandibulei; 

271. Reperele gaurii mandibulare: 

a. se afla în centrul fetei interne a ramurii ascendente a mandibulei; 

b. la unirea 1/3 anterioare cu cele 2/3 posterioare a fetei interne a ramurii ascendente a 

mandibulei; 

c. la mijlocul distantei dintre incizura sigmoida si marginea inferioara a mandibulei; 

d. pe aceeasi linie orizontala cu planul de ocluzie al molarilor inferiori; 

e. la 2cm sub planul de ocluzie al molarilor inferiori; 

272. Repere pentru anestezia tronculara periferica la Spix pe cale endoorala: 

a. ligamentul pterigo-mandibular; 

b. creasta temporala mandibulara; 

c. linia oblica externa; 

d. marginea anterioara a ramurii ascendente a mandibulei; 

e. planul de ocluzie al molarilor inferiori; 

273. Locul de întepatura în anestezia tronculara periferica la Spix, pe cale endoorala: 

a. la nivelul planului de ocluzie al molarilor inferiori; 

b. înauntrul crestei temporale a mandibulei; 

c. în afara plicii pterigomandibulare; 

d. la 1cm deasupra planului de ocluzie molar inferior; 

e. în trigonul retromolar; 

274. Repere pentru anestezia exobucala-pe cale submandibulara- a nervului dentar inferior: 

a. gonionul; 

b. incizura sigmoida; 

c. marginea posterioara a ramuri ascendente; 

d. tuberculul mandibular; 

e. marginea inferioara a ramurii orizontale mandibulare; 

275. Directia si orientarea seringii si acului în anestezia clasica tronculara periferica la Spix 

pe cale endobucala: 

a. orizontala; 

b. oblica;

c. înapoi; 

d. înauntru; 

e. în afara; 

276. Reperele gaurii mentoniere la dentati: 

a. pe verticala ce uneste gaura supraorbitara, suborbitara si mentoniera; 

b. pe fata antero-externa a ramurii orizontale a mandibulei; 

c. la mijlocul distantei dintre marginea superioara a crestei alveolare si marginea 

inferioara a mandibulei; 

d. între radacinile molarilor inferiori; 

e. deasupra portiunii incipiente a liniei oblice externe; 

277. Reperele gaurii mentoniere la edentati: 

a. datorita atrofiei crestei alveolare, gaura mentoniere va fi mai apropiata de bazilara; 

b. pe verticala ce uneste gaura supraorbitara, suborbitara si mentoniera; 

c. va fi mai apropiata de creasta alveolara; 

d. se poate afla chiar pe creasta alveolara; 

e. pe verticala ce trece prin comisura bucala; 

278. Repere pentru anestezia tronculara periferica la gaura mentoniera pe cale endobucala: 

a. premolarul 2 inferior; 

b. molarul 1 inferior; 

c. fornixul vestibular inferior; 

d. reperele gaurii mentoniere; 

e. mucoasa mobila; 

279. Locul de întepatura în anestezia tronculara a nervului mentonier pe cale endobucala: 

a. în fundul de sac vestibular inferior; 

b. în fata gaurii mentoniere; 

c. în mucoasa mobila; 

d. în dreptul molarului 2 inferior; 

e. în dreptul radacinii meziale a molarului 1 inferior; 

280. Locul de întepatura în anestezia tronculara a nervului mentonier pe cale exobucala: 

a. înapoia gaurii mentoniere; 

b. deasupra gaurii mentoniere; 

c. deasupra comisurii bucale; 

d. înapoia comisurii bucale; 

e. în dreptul comisurii bucale; 

281. Locul de întepatura în anestezia tronculara a nervului lingual pe cale endobucala: 

a. în santul mandibulo-lingual; 

b. la jumatatea distantei dintre festonul gingival si baza limbii; 

c. în dreptul premolarului 2 inferior; 

d. înaintea si înauntru unghiului intern al mandibulei; 

e. în dreptul molarului 3 inferior; 

282. Repere de anestezie a nervului lingual în tehnica Dan Theodorescu: 

a. santul paralingual; 

b. molarul 2 inferior; 

c. versantul intern osos al ramurii orizontale mandibulare;

d. caninul inferior; 

e. premolarul 2 inferior; 

283. Locul de întepatura în anestezia tronculara a nervului bucal, pe cale endobucala: 

a. la baza apofizei coronoide; 

b. distal de ultimul molar; 

c. bucal de ultimul molar; 

d. la 5mm înapoia si sub orificiul canalului Stenon; 

e. la intersectia planului ocluzal superior cu marginea anterioara a ramurii ascendente; 

284. locul de întepatura în anestezia nervului maseterin pe cale exobucala: 

a. sub marginea inferioara a arcadei temporo-zigomatice; 

b. în incizura sigmoida; 

c. înapoia tuberculului zigomatic anterior; 

d. înaintea marginii anterioare a muschiului maseter; 

e. înaintea tragusului; 

285. Semne clinice în pareza faciala periferica postanestezica: 

a. inocluzie palpebrala; 

b. tulburari de vedere; 

c. caderea comisurii bucale; 

d. tulburari fonetice; 

e. disparitia miscarilor mimice; 

286. In situatia cînd se depaseste marginea posterioara a ramurii ascendente, în anestezia 

clasica la Spix: 

a. anestezia nu se instaleaza; 

b. poate fi întepata artera carotida externa; 

c. poate fi întepata artera maxilara interna; 

d. apare pareza faciala; 

e. anestezia se instaleaza; 

287. Anestezia intrapapilara, avantaje: 

a. necesita doza mica de anestezic local; 

b. instalare rapida a anesteziei; 

c. anesteziaza buza, limba si partile moi; 

d. foarte putin traumatica; 

e. evita pungile infectate; 

288. Locul de întepatura în anestezia plexala vestibulara: 

a. la distanta de dintele pe care se intervine chirurgical; 

b. sub gingia aderenta; 

c. supraperiostal; 

d. în dreptul apexului dintelui respectiv; 

e. în fundul de sant vestibular; 

289. Locul de întepatura în anestezia tronculara periferica la Spix pe cale exobucala 

submandibulara: 

a. la 1cm de marginea posterioara a ramurii ascendente a mandibulei; 

b. la 1,5cm de marginea posterioara a ramuri ascendente a mandibulei; 

c. la 1,5cm de gonion;

d. tangent sub marginea inferioara a mandibulei; 

e. la marginea anterioara a muschiului maseter; 

290. Cauzele durerii la injectie sunt: 

a. folosirea acelor groase; 

b. injectarea lenta a solutiei anestezice; 

c. înteparea trunchiului nervos; 

d. distensia brutala a tesuturilor; 

e. dilacerarea tesuturilor cînd injectarea se face sub presiune si solutia este în cantitate 

mare; 

291. Profilaxia trismusului postanestezic: 

a. dezinfectia prealabila cu o solutie antiseptica a locului în care se face întepatura pentru 

anestezie; 

b. se pot efectua mai multe întepaturi cu acelasi ac de seringa; 

c. folosirea acelor subtiri, sterile, de unica folosinta; 

d. folosirea unei cantitati minim necesara de solutie anestezica pentru o buna anestezie; 

e. practicarea unei tehnici atraumatice a injectiei; 

292. Afectiuni care impun abstentie de la anestezia loco-regionala si amînarea interventiei 

pîna cînd procesele patologice respective sunt investigate cu luarea masurilor ce se impun, 

sunt: 

a. insuficienta hepatica; 

b. insuficienta renala; 

c. hipotensiunea arteriala; 

d. afectiuni hemoragipare(coagulopatii,etc.); 

e. cardiopatii decompensate; 

293. Anestezia plexala, indicatii: 

a. interventii de chirurgie parodontala; 

b. pulpectomii vitale; 

c. extractii dentare; 

d. rezectii apicale; 

e. plastii întinse de mucoasa sau os; 

294. Pentru a se preveni ruperea acelor de seringa se recomanda: 

a. folosirea acelor de buna calitate si de dimensiuni potrivite; 

b. acul se introduce lent, progresiv în profunzimea tesuturilor; 

c. schimbarea directiei acului în timpul introducerii lui în tesuturi se va face prin 

manopere blînde si mici tatonari; 

d. acul va fi introdus în totalitate pîna la ambou în tesuturi; 

e. în timpul injectarii pacientul nu va deschide gura brusc, pentru a nu pune tesuturile 

moi în tensiune; 

295. Durata anesteziei locale depinde de: 

a. concentratia solutiei anestezice; 

b. cantitatea de solutie anestezica; 

c. prezenta vasoconstrictorului în AL; 

d. rata metabolismului anestezicelor locale în tesuturi; 

e. punctia intravasculara produce analgezie ineficienta;

296. Din plexul nervos dentar superior, pornesc mai multe filete nervoase care se distribuie 

la: 

a. dinti; 

b. fibromucoasa palatina; 

c. osul alveolar; 

d. mucoasa vestibulara; 

e. ligamentul alveolo-dentar; 

297. Din plexul nervos dentar inferior pornesc filete nervoase: 

a. pulpare; 

b. osoase; 

c. gingivale; 

d. linguale; 

e. planseu bucal; 

298. Pe toata perioada instalarii anesteziei locale, pacientul trebuie supravegheat 

îndeaproape privind: 

a. culoarea tegumentelor fetei; 

b. pulsul; 

c. transpiratii; 

d. sete de aer; 

e. palpitatii; 

299. Inconvenientele anesteziei locale prin refrigeratie: 

a. racirea brusca a tesuturilor; 

b. întareste tesuturile facînd dificile inciziile; 

c. în anestezii prelungite produce necroze; 

d. proiectarea pe dintii cu carii provoaca dureri mari; 

e. nu da o buna anestezie de suprafata; 

300. Xilina are urmatoarele caracteristici farmacologice : 

a. actiune anestezica de 3-4 ori mai slaba decît a Procainei; 

b. actiune de 3-4 ori mai puternica decît a Novocainei; 

c. instalarea anesteziei se face mult mai rapid decît în cazul Procainei; 

d. are o toxicitate de doua ori mai mare decît Novocaina; 

e. nu da reactii alergice. 

301. Concentratiile de Xilina utilizate în stomatologie sînt : 

a. 0,5%; 

b. 1%; 

c. 2%; 

d. 3%; 

e. 4%. 

302. Cantitatile de Adrenalina sau Noradrenalina ce se adauga solutiilor anestezice de 

Xilina sînt : 

a. 1/50 000; 

b. 1/80 000; 

c. 1/100 000; 

d. 1/150 000; 

e. mai mici decît în cazul utilizarii Procainei.

303. Mepivacaina are urmatoarele actiuni : 

a. toxicitate mare în comparatie cu Xilina; 

b. inductie slaba, anestezia fiind superficiala; 

c. inductie buna, profunzimea anesteziei fiind atinsa rapid; 

d. vasodilatatoare slaba; 

e. vasoconstrictoare. 

304. Actiunile substantelor adjuvante ale anestezicelor loco-regionale sînt: 

a. prelungesc durata anesteziei; 

b. grabesc instalarea anesteziei; 

c. potenteaza actiunea anestezicului; 

d. combat efectele toxialergice ale anestezicului; 

e. întîrzie metabolizarea anestezicelor. 

305. Printre substantele adjuvante ale anestezicelor loco-regionale se numara: 

a. Adrenalina; 

b. Epinefrina; 

c. Norepinefrina; 

d. Corbasilul; 

e. Hialuronidaza. 

306. Concentratia de Adrenalina pentru anestezicele de suprafata este : 

a. 1/40 000; 

b. 1/50 000; 

c. 1/80 000; 

d. 1/100 000; 

e. 1/120 000. 

307. Actiunile fiziologice ale Adrenalinei sînt : 

a. vasoconstrictie; 

b. vasodilatatie; 

c. hipertensiune pasagera; 

d. hipotensiune; 

e. neutralizeaza fenomenele de tip alergic. 

308. Avantajele asocierii Hialuronidazei la anestezicele loco-regionale sînt: 

a. favorizeaza instalarea rapida a anesteziei; 

b. teritoriul anesteziat este mai extins; 

c. nu da fenomene locale de tip tumefactie, edem, dureri remanente; 

d. ajuta penetrarea anestezicului chiar transosos; 

e. diminua riscul difuzarii infectiilor. 

309. In cazul anesteziei nervilor alveolari supero-posteriori("la tuberozitate") se pot 

produce urmatoarele accidente : 

a. aparitia unui hematom prin înteparea plexului venos pterigoidian; 

b. ruperea acului; 

c. lezarea filetelor nervului facial; 

d. decolarea brutala sub presiune a mucoasei, cu risc de necroza; 

e. injectarea substantei anestezice într-un vas din plexul pterigoidian, cu antrenarea 

anestezicului în circulatie, producînd paloare, lipotimii.

310. Printre accidentele si complicatiile anesteziei la spina Spix se numara : 

a. înteparea nervului dentar inferior(în timpul patrunderii cu acul în spatiul 

pterigomandibular); 

b. paloare, lipotimie si palpitatii, prin introducerea anestezicului în torentul sanguin; 

c. patrunderea în peretele faringelui;* 

d. senzatia de amorteala a urechii extere(în cazul punctiei anestezice facute prea sus, 

aproape de incizura sigmoida); 

e. ruperea acului; 

311. Esecurile anesteziei la spina Spix se datoreaza: 

a. depunerii anestezicului prea jos fata de trunchiul nervos; 

b. depunerii anestezicului retromandibular; 

c. depunerii anestezicului chiar deasupra spinei Spix; 

d. depunerii anestezicului anterior, în trigonul retromolar; 

e. inervatiei accesorii a dintilor mandibulari din regiunea frontala; 

312. Manifestarile clinice în cazul accidentelor alergice la anesteicele locale sînt : 

a. urticarie; 

b. febra; 

c. dermatita; 

d. anafilaxia; 

e. fotosensibilitatea; 

313. Printre semnele clinice ale socului anafilactic se numara : 

a. stare de rau; 

b. prurit intens; 

c. dispnee; 

d. cianoza mucoaselor si unghiilor; 

e. bradicardie; 

314. In cazul aparitiei edemului laringian, ca o complicatie a anesteziei loco-regionale se 

vor lua urmatoarele masuri : 

a. pacientul este culcat în decubit lateral; 

b. pacientul este culcat în decubit dorsal, cu picioarele flectate sau ridicate; 

c. se administreaza adrenalina 0,3ml sol. 1%, i.m. sau i.v.; 

d. se administreaza adrenalina 0,3ml sol. 1 o/oo, i.m. sau i.v.; 

e. se mentin caile aeriene libere; 

315. Printre semnele clinice ale astmului bronsic, ca raspuns alergic clasic respirator la 

anestezia loco-regionala, se numara si: 

a. bronhosapasmul; 

b. dispnee; 

c. cianoza; 

d. transpiratii, paloare; 

e. anxietate; 

316. In anesteziile nervului mandibular la copii se va tine seama de urmatoarele 

particularitati anatomice locale: 

a. ramul ascendent al mandibulei este mult mai scurt în raport cu corpul mandibulei; 

b. unghiul mandibulei este mai deschis;

c. înaltimea ramului orizontal este mai redusa; 

d. ramul orizontal este mai înalt; 

e. apofiza coronoida este de dimensiuni mai reduse, incizura sigmoida fiind accentuata; 

317. La pacientii vîrstnici particularitatile anesteziei locale sînt reprezentate de : 

a. anestezicele loco-regionale se vor utiliza în cantitati mai mari si concentratii mai 

reduse; 

b. anestezicele loco-regionale se vor utiliza in doze mai reduse; 

c. concentratiile anestezicelor loco-regionale vor fi mai scazute; 

d. vasoconstrictoarele se vor utiliza numai la bolnavii din grupa a doua de risc; 

e. daca se impune repetarea anesteziei locale, se indica reducerea concentratiei 

vasoconstrictorului;

CHIRURGIE MAXILO-FACIALĂ 

318. *Seromul este: 

A. O acumulare de sânge în ţesuturi 

B. Un revărsat limfatic traumatic cu aspect seros, vâscos, gălbui 

C. Un revărsat sanguin localizat în strictă vecinătate a unei artere 

D. O pată congestivă a pielii 

E. O contuzie musculară 

319. Plăgile înţepate: 

A. Sunt produse de un instrument înţepător 

B. Se prezintă sub forma unor mici orificii, cu margini nete, sângerânde 

C. Au margini nete, lineare, cu unghiuri ascuţite la capete 

D. Se produc prin glonţ, schije 

E. Pot fi urmate de reacţii alergice grave 

320. Plăgile înţepate: 

A. Se prezintă sub forma unor orificii largi, cu marginile anfractoase; 

B. Sunt însoţite adesea de retenţia corpului străin care le-a generat; 

C. Pot fi produse de insecte; 

D. Determina un aspect mutilant, cu desfigurări importante; 

E. Pot fi produse de animale sălbatice. 

321. *Camera de explozie intratisulară a plăgilor prin glonţ poate întrece diametrul 

proiectilului de până la: 

A. 2 ori 

B. 10 ori 

C. 5 ori 

D. 27 ori 

E. 13 ori 

322. Dintre semnele şi simptomele obligatorii ale unei plăgi menţionăm: 

A. Durerea 

B. Hemoragia 

C. Anestezia 

D. Paralizia 

E. Fistula salivară 

323. Plăgile cu secţionarea următoarelor vase pot determina hemoragii mortale fără 

asistenţă de specialitate: 

A. Artera carotidă primitivă 

B. Artera jugulară internă 

C. Artera maxilară internă 

D. Artera jugulară externă 

E. Artera alveolară supero-posterioară 

324. Complicaţiile imediate ale unei plăgi pot fi: 

A. Blocarea căilor aeriene cu sânge 

B. Turbarea 

C. Hemoragiile fudroaiante

D. Zdrobirile majore tisulare 

E. Tetanosul 

325. Complicaţiile secundare generale ale unei plăgi pot fi: 

A. Turbarea 

B. Tetanosul 

C. Limforeticuloza benignă de inoculare 

D. Hemoragia 

E. Cicatrizările vicioase 

326. Complicaţiile tardive ale unei plăgi pot fi: 

A. Constricţia de mandibulă 

B. Incontinenţa bucală 

C. Fistulele cavităţii orale 

D. Fistulele salivare 

E. Tetanosul 

327. *Cicatricea cheloidă se datoreşte: 

A. tratamentului inadecvat al plăgilor canalelor excretoare ale glandelor salivare mari; 

B. secţionării filetelor nervoase senzitive; 

C. unei proliferări excesive a ţesutului conjunctiv; 

D. pierderilor de substanţă ale părţilor moi; 

E. unei suturi care nu a ţinut cont de principiile chirurgiei plastice. 

328. După natura agentului traumatizant, plăgile pot fi: 

F. plăgi tăiate; 

G. plăgi superficiale; 

H. plăgi înţepate; 

I. plăgi muşcate; 

J. plăgi profunde. 

329. Care din următoarele situaţii sunt extrem de rar întâlnite în traumatismele dinţilor 

temporari: 

A. Avulsiile 

B. Luxaţii cu intruzie 

C. Fracturi coronare 

D. Fracturi radiculare 

E. Contuzii 

330. Examenul clinic al fracturilor radiculare ale dinţilor permanenţi include: 

A. Presiune digitală 

B. Examen radiografic în două incidenţe 

C. Testarea vitalităţii dentare 

D. Teste biologice sanguine 

E. Tomografie computerizată 

331. Tratamentul fracturilor radiculare ale dinţilor permanenţi se impune în următoarele 

situaţii: 

A. Spaţiu de fractură lărgit 

B. Semne de inflamaţie 

C. Mobilitate dentară crescută

D. Răspuns la teste de vitalitate 

E. Fractura procesului alveolar 

332. Printre factorii favorizanţi ai traumatismului dento-parodontal menţionăm: 

A. Cariile profunde 

B. Dispozitivele corono-radiculare 

C. Tulburările de mineralizare 

D. Accidentele de circulaţie 

E. Afecţiunile dento-parodontale 

333. *După Onetto şi Flores, grupa de risc cel mai ridicat în producerea traumatismului 

dento-parodontal este: 

A. 2-4 ani 

B. 4-6 ani 

C. 6-8 ani 

D. 10-12 ani 

E. 12-14 ani 

334. După OMS, clasificarea fracturilor coronare cuprinde: 

A. Fisura smalţului 

B. Contuzia 

C. Subluxaţia 

D. Fractura coronară fără complicaţii 

E. Fractura coronară cu complicaţii 

335. După OMS, clasificarea luxaţiilor cuprinde: 

A. Contuzia 

B. Subluxaţia 

C. Luxaţia cu intruzie 

D. Luxaţia cu extruzie 

E. Fisura smalţului 

336. Tabloul clinic al unui abces de lojă submandibulară cuprinde următoarele simptome: 

A. Tumefacţia umple sacul vestibular, bombând, de obicei, în dreptul dintelui cauzal 

B. Tumefacţia bombează submandibular, mascând relieful marginii bazilare a mandibulei 

C. Congestie şi edem al mucoasei planşeului bucal şi pilierului amigdalian anterior 

D. Torticolis 

E. Trismus 

337. Diagnosticul diferenţial al abcesului palatinal se face cu: 

A. Chistul maxilar suprainfectat 

B. Abcesul parodontal marginal 

C. Goma luetică 

D. Adenomul de glanda salivară 

E. Carcinomul adenoid chistic al glandelor salivare 

338. Imaginea radiologică în osteomielita maxilarelor prezintă aspecte de: 

A. Os marmorat 

B. Os ros de şoareci 

C. Os ciuruit 

D. Os pătat

E. Fagure de miere 

339. Tratamentul chirurgical al supuraţiilor de groapă zigomatică constă în efectuarea de: 

A. Incizii endoorale în dreptul dintelui cauzal 

B. Incizii endoorale verticale, pe marginea anterioară a ramului mandibular (incizii 

pterigomandibulare 

C. Incizii cutanate retromandibulare 

D. Incizii cutanate submandibulare 

E. Incizii zigomatice 

340. *Abcesele vestibulare cu punct de plecare caninul superior se caracterizează prin: 

A. ―Buza de tapir‖ 

B. Tumefacţia marcată a buzei superioare 

C. Tumefacţia marcată a buzei inferioare 

D. Tumefacţia pleoapei inferioare şi a regiunii geniene 

E. Tumefacţie geniană 

341. Mecanismele patogene prin care se constituie procesele supurative ale ţesuturilor moi 

urmează anumite căi: 

A. Calea transosoasă 

B. Calea submucoasă 

C. Calea limfatică 

D. Calea directă 

E. Calea transjugală 

342. *Cel mai frecvent abces de origine dento-parodontală este: 

A. Abcesul palatinal 

B. Abcesul vestibular 

C. Abcesul parodontal marginal 

D. Abcesul maseterin 

E. Abcesul submandibular 

343. Loja sublinguală conţine: 

A. Glanda sublinguală 

B. Canalul Wharton 

C. Nervul şi vasele linguale 

D. Glanda submandibulară 

E. Nervul maseterin 

344. În flegmonul difuz al planşeului oral sunt prezente următoarele tulburări funcţionale: 

A. trismus moderat 

B. deglutiţie dureroasă 

C. tulburări vizuale 

D. tulburări de fonaţie 

E. respiraţie dificilă 

345. Diagnosticul diferenţial al abcesului latero-faringian se va face cu: 

A. Flegmonul amigdalian 

B. Litiazele submandibulare suprainfectate 

C. Abcesul de lojă submandibulară 

D. Adenopatiile metastatice submandibulare

E. Tumorile latero-faringiene 

346. Pentru adenita acută în faza de "cruditate" se recomandă următorul tratament: 

A. Antibiotice 

B. Vitamine 

C. Prişniţe 

D. Incizie-drenaj 

E. Suprimarea factorului cauzal 

347. Luxaţiile temporomandibulare anterioare sunt favorizate de: 

A. o adâncime redusă a cavităţii glenoide 

B. prezenţa unui condil temporal cu o pantă ştearsă 

C. laxitatea ligamentelor periarticulare 

D. scăderea tonicităţii muşchilor temporali 

E. prezenţa fenomenelor inflamatorii la nivelul articulaţiei 

348. Simptomele luxaţiei temporomandibulare anterioare bilaterale sunt: 

A. imposibilitatea deschiderii gurii 

B. incontinenţa salivară 

C. devierea mentonului de partea sănătoasă 

D. la palpare în conductul auditiv extern nu se percep mişcările condilului 

E. obrajii tumefiaţi 

349. Tratamentul luxaţiilor temporomandibulare anterioare: 

A. este de regulă chirurgical 

B. urmăreşte reducerea luxaţiei şi imobilizarea temporară a mandibulei 

C. necesită infiltrarea cu anestezic a musculaturii ridicătoare a mandibulei 

D. se face prin coborârea condilului temporal şi trecerea sa pe sub condilul mandibular 

E. implică antibioterapie aplicată cât mai precoce 

350. Luxaţiile temporomandibulare posterioare: 

A. se produc foarte rar 

B. se însoţesc de obicei de fractura peretelui anterior al conductului auditiv extern 

C. se produc prin lovituri pe bărbie cu gura închisă 

D. se manifestă clinic prin tulburări de ocluzie, cu protruzia incisivilor inferiori 

E. în cazul tratamentelor incorecte pot fi urmate de anchiloze 

351. În cadrul simptomatologiei artritelor temporo-mandibulare degenerative de tip 

artrozic, întâlnim: 

A. semne de inflamaţie (tumefacţie, congestia tegumentelor) 

B. dureri locale şi iradiate extrem de variate 

C. cracmente 

D. dureri la presiune pe articulaţia temporo-mandibulară 

E. semne neurologice (cefalee, migrenă) 

352. Anchiloza temporomandibulară: 

A. este o limitare permanentă a mişcărilor mandibulei 

B. se caracterizează prin dispariţia articulaţiei temporo-mandibulare, prin sudura mandibulei 

de osul temporal 

C. poate apare ca urmare a unor fracturi mandibulare în zona corpului mandibular 

D. este mai gravă în cazul instalării în perioada adultă

E. se tratează de preferinţă conservator, prin aplicarea unor dispozitive ortopedice de 

redresare 

353. Fracturile mandibulei în os patologic se pot produce în următoarele situaţii: 

A. osteodistrofii 

B. tumori benigne sau maligne osoase 

C. osteocondensări 

D. osteomielite 

E. displazii osoase 

354. Factorii care influenţează deplasarea fragmentelor osoase mandibulare fracturate sunt: 

A. sediul şi direcţia liniei de fractură 

B. contracţia muşchilor inseraţi pe mandibulă 

C. dinţii implantaţi pe fragmentele fracturate 

D. vârsta pacientului 

E. dinţii implantaţi pe arcada antagonistă 

355. Fracturile mediane mandibulare: 

A. sunt cele mai frecvente forme ale fracturilor mandibulare 

B. se însoţesc de ocluzie în armonică 

C. cel mai frecvent linia de fractură trece chiar prin simfiza mentonieră 

D. determină absenţa transmiterii mişcărilor la nivelul condilului mandibular 

E. sunt evidenţiate radiologic cel mai bine prin ortopantomografie, care furnizează cel mai 

mare număr de informaţii 

356. Fracturile unghiului mandibulei: 

A. producerea lor este favorizată de curbura osului la nivelul gonionului 

B. sunt favorizate de incluzia molarului de minte 

C. nu sunt însoţite de deplasări dacă linia de fractură trece înaintea inserţiei musculare 

maseterine 

D. se observă cel mai bine în radiografiile în incidenţa SAF 

E. se manifestă clinic prin tumefacţia regiunii parotideomaseterine 

357. Fracturile ramului ascendent mandibular: 

A. sunt localizate între canini şi premolari 

B. sunt lipsite de deplasări ale fragmentelor fracturate în cazul fracturilor verticale, situate în 

plină masă musculară 

C. pot fi oblice, linia de fractura mergând de la incizura sigmoidă la menton 

D. fracturile orizontale sunt însoţite de scurtări ale ramului ascendent prin tracţionarea în sus 

de către maseter şi pterigoidian intern a fragmentului inferior 

E. fracturile orizontale sunt caracterizate de "ocluzia în doi timpi" 

358. Fracturile apofizei coronoide: 

A. se asociază cu fracturile arcadei zigomatice 

B. se pot produce excepţional prin mecanismul de smulgere de către muşchiul temporal 

C. se produc de regulă prin mecanism indirect 

D. în cazurile în care sunt însoţite de deplasarea fragmentelor fracturate se produce limitarea 

dureroasă a deschiderii gurii 

E. radiografiile indicate sunt cele în incidenţă defilată sau Hirtz 

359. Imobilizarea fracturilor mandibulare:

A. este urmată de reducerea fracturii 

B. se poate realiza prin mijloace ortopedice, chirurgicale şi chirurgical ortopedice 

C. se realizează prin fixare mandibulo-craniană, intermaxilară sau monomaxilară 

D. are ca scop punerea în repaus a fragmentelor osoase reduse în poziţie corectă 

E. se menţine la adult 8-9 săptămâni 

360. Factorii etiologici ai fracturilor de etaj mijlociu sunt: 

A. accidentele de circulaţie 

B. accidentele de erupţie ale dinţilor permanenţi 

C. loviturile produse de animale 

D. agresiuni interumane 

E. traumatisme de intensitate redusă, repetate 

361. *Fractura de tip Le Fort II este : 

A. fractura parţială ocluzo-facială 

B. fractura mixtă latero-facială 

C. fractura transversală centro-facială 

D. fractura totală transversală ocluzo-facială 

E. fractura parţială transversală ocluzo-facială 

362. Fractura de tip Le Fort III interesează următoarele structuri osoase: 

A. vomerul 

B. apofiza ascendentă a maxilarului 

C. planşeul orbitei 

D. tuberozitatea maxilară 

E. apertura piriformă 

363. Semnele clinice ale fracturilor transversale joase sunt: 

A. echimoze în şanţurile nazo şi labio-geniene 

B. chemozisul 

C. emfizemul subcutanat 

D. rinolicvoreea 

E. tulburări de ocluzie moderate 

364. În fracturile transversale înalte, apar următoarele semne clinice: 

A. echimoze palpebrale bilaterale 

B. deformaţia feţei 

C. absenţa tulburărilor de ocluzie 

D. edemul etajului mijlociu 

E. tulburări funcţionale importante 

365. În fracturile anterioare latero-faciale, apar următoarele tulburări funcţionale: 

A. tulburări oculare 

B. tulburări ocluzale 

C. tulburări nervoase 

D. limitarea mobilităţii mandibulare 

E. tulburări de masticaţie 

366. În cadrul fracturilor cranio-faciale asociate, următoarele semne domină tabloul clinic: 

A. tulburările ocluzale 

B. leziunile encefalice

C. leziunile meningeale 

D. sindromul de compresiune encefalică post-traumatic 

E. leziunile neurologice 

367. Dintre complicaţiile imediate ale fracturilor de masiv facial, fac parte: 

A. asfixia 

B. şocul traumatic 

C. infecţia 

D. şocul hemoragic 

E. edemul cerebral 

368. Tratamentul în "Urgenţă imediată" al fracturilor de masiv facial, constă în reducerea şi 

imobilizarea prin următoarele metode: 

A. mijloace intercraniomaxilare 

B. mijloace interdentare intermaxilo-mandibulare 

C. mijloace interdentare monomaxilare 

D. mijloace ortopedice 

E. mijloace chirurgicale 

369. Consecinţele consolidării vicioase ale fracturilor de masiv facial sunt: 

A. tulburări de ocluzie 

B. diplopia 

C. sialoreea 

D. rinoreea 

E. deviaţii de sept nazal 

370. Semnele obiective ale sinuzitei acute maxilare de cauză dentară sunt: 

A. durere cu caracter pulsatil 

B. senzaţie de tensiune în regiunea geniană 

C. edem şi hiperemia mucoasei nazale 

D. prezenţa puroiului în fosa nazală, unilateral 

E. presiune digitală dureroasă pe peretele anterior sinusal 

371. *Radiografia în sinuzita cronică maxilară de cauză dentară evidenţiază: 

A. opacifiere unilaterală a sinusului maxilar 

B. opacifiere bilaterală a sinusurilor maxilare 

C. opacifiere parţială cu contur net şi convexitate superioară 

D. radiotransparenţa unilaterală a sinusului maxilar 

E. întreruperea continuităţii conturului osos sinusal 

372. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei acute de cauză dentară se face cu: 

A. sinuzita acută rinogenă 

B. osteomielita maxilarului 

C. chistul mucos intrasinuzal 

D. tumori chistice dentare (chisturile radiculare, foliculare, rezidual) 

E. carcinomul de mezostructură al maxilarului 

373. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei cronice de cauză dentară se face cu: 

A. celulita geniană de cauză dentară 

B. osteomielita maxilarului 

C. tumorile chistice dentare în faza de complicaţie septică

D. sinuzite maxilare specifice (tuberculoasă,luetică, actinomicotică) 

E. mucocelul sinuzal 

374. Complicaţiile sinuzitei cronice sunt: 

A. extinderea infecţiei la celălalte sinusuri 

B. osteita pereţilor sinuzali 

C. abcesul fosei zigomatice 

D. carcinomul de mezostructură al maxilarului 

E. boala de focar 

375. Cura radicală Caldwell-Luc a sinusului maxilar constă în: 

A. îndepărtarea mucoasei sinusale care prezintă fenomene inflamatorii ireversibile 

B. asigurarea unui drenaj eficient al cavităţii sinuzale 

C. suprimarea factorului etiologic dentar al sinuzitei maxilare 

D. redresarea septului nazal pentru permeabilizarea fosei nazale 

E. închiderea orificiului de comunicare oro-antrală 

376. Semnele de diagnostic pozitiv ale unei comunicări oro-sinuzale sunt: 

A. refluarea lichidelor prin fosa nazală 

B. proba Valsalva pozitivă 

C. scurgeri de secreţii purulente prin fosa nazală,unilateral 

D. deformaţia regiunii geniene 

E. opacifierea sinusului maxilar la examenul radiografic 

377. Conţinutul chistului radicular poate fi: 

A. lichid sero-citrin 

B. lichid clar, ca ―apa de stâncă‖ 

C. lichid de aspect lăptos 

D. lichid şocolatiu 

E. lichid purulent 

378. *Chistul rezidual ia naştere din: 

A. chist radicular restant, după extracţia dintelui 

B. sacul folicular al unui dinte rămas în incluzie 

C. lama adamantină a unui dinte supranumerar 

D. resturi epiteliale ale proceselor embrionare maxilare 

E. degenerescenţa chistică a resturilor epiteliale parodontale 

379. *Etiopatogenic, chisturile radiculare sunt urmarea: 

A. unei infecţii pulpare cronice extinse în ţesutul periapical 

B. unei pungi parodontale cu evoluţie spre apexul radicular 

C. unui chist folicular care înglobează şi rădăcina dintelui 

D. degenerescenţei chistice a resturilor epiteliale din parodonţiu 

E. extinderii unui chist rezidual din vecinătate 

380. În perioada de exteriorizare a unui chist maxilar, la palpare se constată: 

A. deformarea tablei osoase vestibulare 

B. bombare osoasă cu senzaţia de ―minge de celuloid‖ 

C. zonă de fluctuenţă delimitată de o margine osoasă dură 

D. infiltrarea şi aderenţa părţilor moi învecinate 

E. creşterea în volum şi consistenţă a ganglionilor regionali

381. Diagnosticul diferenţial al chisturilor de maxilar se face cu: 

A. tumora cu mieloplaxe 

B. chistul sebaceu 

C. lipomul 

D. condromul maxilarului 

E. carcinomul maxilarului 

382. Chisturile de maxilar se pot complica în evoluţia lor cu: 

A. osteomielita maxilarului 

B. fractura spontană ―în os patologic‖ 

C. sinuzita maxilară 

D. hemoragie prin erodarea vaselor sanguine 

E. degenerescenţă malignă 

383. *Prin cura radicală a chistului de maxilar se realizează: 

A. evacuarea conţinutului chistic prin puncţie 

B. suprimarea unui perete al chistului pentru a-l transforma într-o cavitate anexa orală 

C. distrugerea membranei chistice prin introducerea de soluţii antiseptice 

D. extirparea chirurgicală a membranei chistice 

E. extracţia dinţilor adiacenţi 

384. *Discheratozele orale considerate carcinom ―in situ‖ sunt: 

A. eritroplaziile 

B. leucoplaziile 

C. manifestările orale ale lichenului plan 

D. manifestările orale ale lupusului eritematos 

E. papilomatoza fluoridă a cavităţii orale 

385. Diagnosticul diferenţial al eritroplaziei se face cu: 

A. stomatitele infecţioase; 

B. enantemele medicamentoase; 

C. carcinomul adenoid-chistic; 

D. leziunile specifice ale mucoasei orale; 

E. lichenul plan forma erozivă. 

386. Diagnosticul diferenţial al leucoplaziei se face cu: 

A. stomatitele aftoase 

B. candidoza orală cronică 

C. papilomatoza orală 

D. leucedemul 

E. lichenul plan 

387. Leucoplazia are următoarele caracteristici: 

A. apare ca o pată sau placă albă; 

B. este mai mică de 5 mm diametru; 

C. nu poate fi înlăturată prin ştergere; 

D. poate fi îndepărtată prin ştergere; 

E. este foarte dureroasă încă de la debut. 

388. Leucoplazia beneficiază de următoarele măsuri terapeutice:

A. suprimarea factorilor presupuşi cauzali 

B. cauterizarea leziunilor cu substanţe astringente 

C. medicaţie de protecţie cu vitamina A 

D. administrare de Tetraciclină şi Griseofulvină 

E. excizie chirurgicală 

389. În tratamentul medicamentos al lichenului plan se utilizează: 

A. prednison; 

B. oxacilină 1g/6h timp de 4 săptămâni; 

C. tetraciclină 1-2 g/zi timp de 3-4 săptămâni; 

D. griseofulvină 500 mg/zi timp de 4-5 săptămâni; 

E. proteinat de argint. 

390. Lichenul plan oral are drept simptome subiective: 

A. senzaţia de asprime a mucoasei; 

B. senzaţia de prurit; 

C. senzaţia de iritaţie; 

D. senzaţia de arsură; 

E. senzaţia de anestezie mucoasă. 

391. *Radiodermitele cronice sunt provocate de: 

A. efecte secundare ale razelor X asupra tegumentelor 

B. expunerea prelungită la acţiunea razelor solare 

C. factori genetici 

D. factori neuro-distrofici 

E. factori imunitari 

392. *Nevii reprezintă: 

A. carcinoame ―in situ‖ ale tegumentelor 

B. dermatoze precanceroase 

C. tumori cutanate de natură virotică 

D. displazii cutanate circumscrise,frecvent de culoare brună 

E. keratoze senile 

393. Leziunile de debut ale cancerului oral la nivelul gingiei şi crestei alveolare se pot 

manifesta ca: 

A. ulceraţii 

B. gingivită hiperplazică 

C. epulis 

D. nodul interstiţial 

E. fisuri în ―foaie de carte‖ 

394. Biopsia are ca scop precizarea diagnosticului histologic prin: 

A. recoltarea unui fragment de ţesut din leziunea suspectă 

B. excizia unei leziuni suspecte cu diametrul sub 2 cm 

C. prin raclarea celulelor de pe zona suspectă 

D. prin puncţie aspirativă a conţinutului tumoral dintr-o leziunea suspectă 

E. determinarea markerilor tumorali

395. *Semnele de exteriorizare ale unor tumori maligne situate în spaţiile profunde oromaxilo-faciale 

pot fi: 

A. anestezia unor ramuri nervoase senzitive 

B. paralizia unor ramuri nervoase motorii 

C. odontalgia şi mobilitatea dentară 

D. trismusul 

E. tota raspunsurile de mai sus 

396. Dupa clasificarea TNM in tumorile de infrastructura a maxilarului: 

A. T2 inseamna tumora intre 1 si 5 cm 

B. T3 inseamna tumora peste 4 cm 

C. in T4 tumora invadeaza obrazul, orbita, fosa infratemporala, celulele etmoidale 

D. N1 inseamna limfonoduli homolaterali mobili cu diametru peste 3 cm 

E. N3 inseamna limfonoduli homolaterali mobili 

397. Care dintre urmatoarele tumori sunt tumori ale tesutului osos 

A. reticulosarcomul 

B. sarcomul Ewing 

C. mixosarcomul 

D. tumora cu celule gigante 

E. nici un raspuns nu este corect 

398. *Sindromul de planseu al orbitei se caracterizeaza prin 

A. anestezie in teritoriul nervului supraorbitar 

B. edemul pleoapei superioare 

C. edemul unghiului extern al ochiului 

D. chemozis superior 

E. nici un raspuns nu e corect 

399. *Infiltrarea tumoala a nervilor suborbitari precum si a radacinilor nervoase de la baza 

craniului poate duce la infiltrarea retrograda a unei fose cerebrale. Specificati despre care 

fosa cerebrala este vorba: 

A. mica 

B. mijlocie 

C. mare 

D. anterioara 

E. posterioara 

400. Semnele de extensie a unei tumori de etaj mijlociu in fosa pterigo-maxilara sunt: 

A. dureri in teritoriul nervului oftalmic 

B. dureri in teritoriul nervului maxilar 

C. trismus 

D. torus 

E. nici un raspuns 

401. Sindromul orbitar posterior se caracterizeaza prin 

A. anoftalmie 

B. hipermetropie 

C. anestezie corneeana 

D. astigmatism

E. alterarea acuitatii vizuale 

402. Care dintre urmatoarele tumori sunt tumori ale tesutului interstitial: 

A. reticulosarcomul 

B. sarcomul Ewing 

C. mixosarcomul 

D. tumora cu celule gigante 

E. toate raspunsurile sunt corecte 

403. *Sindromul Sjogren apare mai frecvent la: 

A. Copii intre 10-14 ani 

B. Femei dupa varsta de 40-45 ani 

C. Barbati intre 50-55 ani 

D. Afecteaza de regula varstnicii, atat femei cat si barbati 

E. La gurmanzi sau la marii mancatori de paine 

404. Manifestari oculare in sindromul Sjogren sunt: 

A. Keratoconjunctivita umeda 

B. Senzatie de arsura oculara 

C. Secretie lacrimala abundenta 

D. Fotofobie 

E. Senzatie de corpi straini intraoculari 

405. Manifestari articulare in sindromul Sjogren sunt: 

A. Artralgii la nivelul articulatiilor membrelor 

B. Anchiloza temporo-mandibulara 

C. Constrictia mandibulei 

D. Artrite subacute ale articulatiilor mari 

E. Pseudoartroza 

406. Manifestari asociate care apar in sindromul Sjogren sunt: 

A. Anosmie 

B. Obstructia trompei lui Eustachio 

C. Hipertrofia mucoasei gastrice 

D. Hiperclorhidrie gastrica 

E. Cacosmie 

407. Sindromul Mickulicz se caracterizeaza prin: 

A. Evolutie rapida si maligna 

B. Leziuni cutanate nodulare 

C. Hipertrofia glandelor salivare si lacrimale 

D. Evolutie indelungata si benigna 

E. Adenopatie cervicala 

408. In sindromul Sjogren, tratamentul simptomatic se refera la administrarea de 

A. Lacrimi artificiale 

B. Sucuri gastrice artificiale 

C. Saliva artificiala 

D. Instilatii endocanaliculare cu carboximetil-celuloza 

E. Toate raspunsurile sunt corecte

409. Carcinoamele mandibulare: 

A. Se intalnesc mai frecvent la barbati 

B. Se intalnesc mai frecvent la persoanele peste 50 de ani 

C. Reprezinta 5% din tumorile maligne ale mandibulei 

D. Reprezinta 95% din tumorile maligne ale mandibulei 

E. Cand apare la copii, malignitatea este foarte scazuta. 

410. In carcinomul mandibular, grupele de limfonoduli interesate precoce sunt 

limfonodulii: 

A. Sublinguali 

B. Submandibulari 

C. Submentonieri 

D. Laterocervicali 


411. *In carcinomul mandibular se descrie aspectul radiologic de: 

A. Os "poros" 

B. Os "ros de soareci" 

C. Os "muscat" 

D. Os "ciuruit" 

E. Toate raspunsurile sunt corecte 

412. *In sindromul Sjogren se administreaza Prednison in doza de: 

A. 10 mg/zi 

B. 15 mg/zi 

C. 20 mg/zi 

D. 25 mg/zi 

E. 30 mg/zi 

413. *Pentru fenomenele articulare din cadrul sindromul Sjogren se pot administra saruri 

de: 

A. cupru 

B. zinc 

C. mercur 

D. aur 

E. argint 

414. Pe ce linie se poate maligniza leziunea limfoepiteliala benigna: 

A. limfatica 

B. sanguina 

C. epiteliala 

D. conjunctivala 

E. leziunea limfoepiteliala benigna nu se malignizeaza 

415. In parotidomegalii se face diagnosticul diferential cu: 

A. litiaza parotidiana 

B. hipertrofiile de muschi maseter 

C. adenopatiile intraparotidiene 

D. nevralgia esentiala de trigemen 

E. toate raspunsurile sunt corecte

416. *In carcinoamele de mandibula, diagnosticul diferential se face cu: 

A. ulceratiile banale 

B. osteite 

C. osteomielite 

D. tumori benigne 


417. *Precursorii sarcoamelor de mandibula se presupun a fi: 

A. tumori benigne osoase 

B. traumatisme 

C. boala Paget 

D. dispazia fibroasa 


418. *Care este raportul femei - barbati in localizarea mandibulara a limfoamelor maligne 

A. 4 la 5 

B. 3 la 2 

C. 2 la 3 

D. 5 la 4 

E. 1 la 1 

419. *Aspectul radiologic in sarcoamele de mandibula este de: 

A. "os ciupit" 

B. "os mancat de soareci" 

C. "os compact" 

D. "os pieptanat" 

E. "rasarit de soare" 

420. *Evolutia endobucala a sarcoamelor de mandibula este sub forma de: 

A. tumora ulcerovegetanta 

B. tumora pediculata 

C. tumora ulceroinfiltrativa 

D. toate raspunsurile de mai sus 


421. *Hematomul circumscris mai este cunoscut sub numele de: 

A. Hematom difuz 

B. Hematom inchistat 

C. Hematom pulsatil 

D. Serom 

E. Contuzie 

422. *Compresiunea arterei faciale se realizeaza: 

A. Pe ramul ascendent al mandibulei 

B. Pe fata externa a mandibulei 

C. Pe arcada zigomatica 

D. Pe scuama temporalului 

E. Pe planul traheal 

423. *Care din următoarele forme de luxaţie a dinţilor permanenţi nu necesită tratament: 

A. Subluxatia

B. Luxatia cu intruzie 

C. Luxatia cu extruzie 

D. Luxatia laterala 

E. Contuzia 

424. Examenul exooral al unui pacient cu traumatism dento-parodontal cuprinde: 

A. Condilii mandibulari 

B. Contururile osoase mandibulare 

C. Maxilarul 

D. Oasele malare 

E. Apofizele pterigoide 

425. *Dupa Andreasen, frecventa maxima a traumatismelor dento-parodontale a dintilor 

temporari se produce dupa: 

A. Caderi pe podea, strada, sau bazin 

B. Lovitura a unui coleg de joaca 

C. Alte cauze 

D. Caderea de pe banca sau pat 

E. Lovire de marginile mesei 

426. *Tumorile odontogene ale maxilarelor provin din: 

A. tesuturile conjunctive 

B. tesuturile mugurelui dentar 

C. tesutul osos alveolar 

D. ligamentele dento-alveolare 

E. resturile epiteliale Malassesz 

427. Tumorile odontogene mezenchimale cuprind: 

A. fibromul odontogen 

B. ameloblastomul 

C. dentinomul 

D. odontomul 

E. cementomul 

428. Din tumorile odontogene maligne fac parte: 

A. carcinomul odontogen 

B. ameloblastomul malign 

C. sarcomul odontogen 

D. fibrosarcomul ameloblastic 

E. displazia periapicala a cementului 

429. Macroscopic, adamantinomul se poate prezenta sub forma: 

A. ulcerativa 

B. proliferativa 

C. solida 

D. chistica 

E. mixta 

430. Diagnosticul diferential in adamantinom se face cu: 

A. chisturi odontogene 

B. keratochisturi

C. tumori benigne maxilare 

D. tumora cu mieloplaxe 

E. ameloblastomul 

431. Tratamentul chirurgical al ameloblastomului cuprinde: 

A. chiuretajul 

B. rezectia in bloc 

C. rezectia segmentara 

D. cauterizarea 

E. excizia 

432. Clinic, odontomul se caracterizeaza prin: 

A. crestere rapida 

B. este invaziv 

C. consistenta dura 

D. incapsulat 

E. asimptomatic 

433. Fibromixomul odontogen este o tumora: 

A. de origine epiteliala 

B. cu crestere invaziva 

C. mai ales la mandibula 

D. agresiva 

E. cu tendinta la recidiva 

434. Semnele clinice ale cementoblastomului in faza de exteriorizare sunt: 

A. deformarea tabliei osoase 

B. dureri dentare 

C. consistenta inegala 

D. adenopatie satelita 

E. tulburari de sensibilitate 

435. Dentinomul este o tumora odontogena, compusa din: 

A. tesut osos 

B. smalt dentar 

C. tesut moale 

D. cement 

E. dentina 

436. Durerea este un semnal de avertizare a organismului, care implica: 

A. starea afectiva sau emotionala 

B. perceptia senzoriala sau somatica 

C. reactia vegetativa si musculara 

D. terenul ereditar 

E. varsta bolnavului 

437. Durerile oro-faciale sunt grupate in: 

A. nevralgii 

B. mialgii 

C. somatice

D. neurogene 

E. psihogene 

438. Durerea dento-parodontala este:: 

A. rar intalnita 

B. de tip somatic 

C. poate fi insotita de adenopatie regionala 

D. iradiaza 

E. influentata de stimuli termici 

439. In nevralgia trigeminala esentiala durerea are urmatoarele caractere: 

A. debut insidios 

B. intensitate maxima 

C. perioade interparoxistice linistite 

D. localizare stricta 

E. perioda refractara dupa crize 

440. Metodele terapeutice ale nevralgiei esentiale de trigemen cuprind: 

A. medicatie orala 

B. blocaje anestezice 

C. terapia tisulara 

D. fitoterapia 

E. terapia chirurgicala 

441. Cele mai eficiente medicamente in nevralgia esentiala de trigemen s-au dovedit a fi: 

A. fenitoina 

B. prednison 

C. carbamazepina 

D. tramal 

E. baclofen 

442. Neuroliza trigeminala se realizeaza prin: 

A. alcoolizare 

B. crioterapie 

C. termocoagulare 

D. compresiune 

E. decompresiune 

443. *Nevralgia esentiala de trigemen este cunoscuta si sub numele de: 

A. psihalgie 

B. durere faciala atipica 

C. cefalgie 

D. ticul dureros al fetei 

E. durerea cronica faciala 

444. Semnele clinice in forma catarala a parotiditei acute cuprind: 

A. hiposalivatie 

B. tumefactie cu bombare sub lobul urechii 

C. pareza de facial 

D. dureri vii, pulsatile 

E. trismus

445. Diagnosticul diferential al parotiditei acute supurate se face cu: 

A. parotidita epidemica 

B. abcesul lojei parotidiene 

C. adenita acuta intraparotidiana 

D. litiaza parotidiana 

E. parodontitele apicale 

446. Tratamentul curativ al parotiditei cronice se face cu: 

A. antibiotice 

B. incizie si drenaj 

C. instilatii endocanaliculare 

D. vitamine A, C, PP 

E. vaccinoterapie nespecifica 

447. Triada salivara caracteristica sialolitiazelor cuprinde: 

A. Durerea vie 

B. Colica salivara 

C. Abcesul salivar 

D. Tumora salivara 

E. Disfagie 

448. Factori favorizanţi ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi: 

A. modificări de tip alergic ale mucoasei sinusale 

B. inflamaţia cronică a mucoasei nazosinusale 

C. deviaţia de sept nazal 

D. pulpitele cronice ale dinţilor laterali maxilari superiori 

E. eatrofia marcată a crestelor alveolare maxilare superioare 

449. *Factori cauzali ai sinuzitei maxilare de cauză dentară pot fi: 

A. rinita alergică 

B. deviaţia de sept nazal 

C. osteita procesului alveolar 

D. chisturi radiculare suprainfectate 

E. cacinomul maxilarului superior 

450. *Empiemul sinusal este: 

A. faza catarală a sinuzitei acute 

B. faza de cronicizare a unei sinuzitei acute 

C. retenţionarea secreţiilor în sinus prin închiderea orifiicilor de drenaj 

D. durerea pulsatilă din faza purulentă a sinuzitei acute 

E. proliferarea de polipi în cavitate sinusală 

451. *Chistul nazo-palatin se localizează: 

A. în jurul coroanei unui canin superior inclus 

B. lateral de rădăcina unui dinte vital, din resturi epiteliale parodontale 

C. în locul unui dinte care nu a reuşit să se dezvolte 

D. între rădăcinile incisivilor centrali superiori 

E. între incisivii laterali şi caninii superiori

452. În perioada de latenţă a unui chist radicular, în zona lui de evoluţie, examenul clinic 

evidenţiază: 

A. prezenţa unui dinte cu necroză sau gangrenă pulpară 

B. absenţa dintelui de pe arcadă 

C. persistenţa unui dinte temporar 

D. dureri cu caracter de parodontită apicală 

E. deformarea reliefului osos 

453. *Examenul radiografic al chistului radicular arată: 

A. imagine de radiotransparenţă net delimitată în dreptul rădăcinii unuia sau mai multor dinţi 

B. imagine de radioopacitate net delimitată în dreptul rădăcinii unuia sau mai multor dinţi 

C. imagine de radiotransparenţă în formă de ‖inimă‖ cu vârful situat între cei doi incisivi 

centrali superiori 

D. imagine de radiotransparenţă neregulată cu insule calcificare de os 

E. imagine de radiotransparenţă net circumscrisă multiloculară 

454. *Leucoplazia se manifestă clinic prin: 

A. pete catifelate de culoare roşie 

B. placă alb-sidefie, translucidă ca fumul alb, lăptoase sau alb-gălbui 

C. reţea ramificată cu arborizaţii ca nervurile unei frunze de ferigă 

D. zone atrofice eritematoase intricate cu zone hipertrofice 

E. vilozităţi fine, albe, cenuşii sau roze 

455. *Keratoza actinică este consecinţa: 

A. expunerii prelungite la razele solare 

B. transformării maligne a unor cicatrici postcombustionale 

C. arsurilor provocate de mucul de ţigară la marii fumători 

D. acţiunii unor agenţi poluanţi industriali 

E. radiochimioterapiei 

456. *Dupa clasificarea TNM in tumorile de mezostructura a maxilarului: 

A. in T2, tumora este localizata la nivelul intregii mucoase sinusale fara distructia peretilor 

ososi 

B. in T0, tumora este evidentiabila clinic 

C. in T3, tumora invadeaza peretii maxilarului inferior 

D. in N0, limfonodulii sunt palpabili 


457. *Dupa clasificarea TNM a tumorilor de mezostructura ale maxilarului, T1 inseamna: 

A. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste un singur perete sinusal (nazal, 

orbitar, etc) fara eroziune sau distructie osoasa 

B. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste doi pereti sinusali (nazal, orbitar, etc) 

fara eroziune sau distructie osoasa 

C. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste trei pereti sinusali (nazal, orbitar, etc) 

fara eroziune sau distructie osoasa 

D. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste un singur perete sinusal (nazal, 

orbitar, etc) cu eroziune sau distructie osoasa 

E. tumora localizata la nivelul mucoasei care captuseste doi pereti sinusali (nazal, orbitar, etc) 

cu eroziune sau distructie osoasa

458. *Cat la suta dintre cancerele cavitatii nazale si ale sinusurilor paranazale sunt 

reprezentate de melanomul malign: 

A. 0% 

B. 1% 

C. 2% 

D. 3% 

E. 4% 

459. *Sarcomul mandibular pare sa dea cel mai frecvent metastaze: 

A. hepatice 

B. pulmonare 

C. renale 

D. cerebrale 

E. nu metastazeaza 

460. *Limfomul Burkitt poate fi vindecat doar prin: 

A. radioterapie 

B. chimioterapie 

C. tratament chirurgical 

D. tratament antibiotic 

E. radioterapie combinata cu chimioterapie 

461. Infectarea glandelor salivare se poate face pe urmatoarele cai: 

A. canalul de excretie 

B. limfatica 

C. articulara 

D. hematogena 

E. directa 

462. La primele semne de imbolnavire parotidiana se poate administra: 

A. pilocarpina 

B. alimente uscate 

C. bai de gura alcaline 

D. masaje ale parotidei 

E. atropina 

463. Litiaza submandibulara se caracterizeaza prin: 

A. Dureri moderate 

B. Tumefactie ritmata de mese 

C. Canal Stenon ingrosat 

D. Tumefierea plicii sublinguale 

E. Hipersalivatie 

464. Examenul paraclinic in sialolitiaza acuta se face prin: 

A. Radiografii simple 

B. Rezonanta magnetica nucleara 

C. Ecografie glandulara 

D. Explorarea cailor salivare 

E. Sialografie 

465. Tumorile epiteliale ale glandelor salivare includ:

A. Adenomul pleomorf 

B. Cilindromul 

C. Sialoza 

D. Metaplazia oncocitara 

E. Limfomul 

466. Semnele clinice de malignizare in adenomul pleomorf sunt: 

A. Stare generala neinfluentata 

B. Adenopatia regionala 

C. Pareza de facial 

D. Accelerarea cresterii tumorii 

E. Desen vascular cutanat 

467. Care dintre următoarele formaţiuni anatomice se regăsesc în conţinutul lojii 

sublinguale: 

A. Canalul Stenon 

B. Nervul şi vasele linguale 

C. Glanda sublinguală 

D. Glanda submandibulară 

E. Nervul dentar inferior 

PROTETICĂ - PROTEZA TOTALĂ 

468. Ce va cuprinde câmpul protetic edentat total 

A. zona de adeziune a protezei totale 

B. zona de sprijin 

C. zona periferică celei de sprijin, în care mucoasa vine în contact cu marginile protezei 

realizând succiunea 

D. zona de menţinere a protezei 

E. zona de stabilizare 

469. *După Nagle, Sears, suprafaţa de sprijin maxilară poate suporta următoarele presiuni 

transmise prin intermediul protezelor totale: 

A. 1,820 – 2 kg/ cm² 

B. 2 -5 kg/ cm² 

C. 1,265 – 1,687 kg/ cm² 

D. nu suportă presiuni 

E. suportă orice presiune 

470. Care din afirmaţiile despre regulile lui JORES, aplicabile la substratul osos al 

edentatului total sunt adevărate 

A. evoluţia osului este condiţionată de interacţiunea proteză - câmp 

B. presiunea continuă duce la stimularea creşterii osoase 

C. presiunea discontinuă cu intervale scurte de repaus favorizează rezorbţia osoasă 

D. presiunea discontinuă cu perioade lungi de repaus favorizează osteogeneza 

E. evoluţia osului este condiţionată de vârsta pacientului

471. *Unde este diminuată rezorbţia osoasă a crestelor edentate la maxilarul superior 

A. la nivelul fundului de sac vestibular 

B. la nivelul rugilor palatine 

C. la nivelul crestei alveolare frontale 

D. la nivelul inserţiei frenurilor median şi laterale, ceea ce determină forma de pentagon 

a arcadei superioare 

E. nu este nici unde diminuată, ci se păstrează mult timp în condiţii optime 

472. *Care din elementele câmpului protetic maxilar edentat total poate contribui la 

dispariţia spaţiul protetic: 

A. creasta alveolară retentivă din zona frontală 

B. bolta palatină ogivală 

C. retentivitatea vestibulo – orală a tuberozităţilor maxilare 

D. volumul crescut al tuberozităţii în plan sagital 

E. procidenţa polului inferior al tuberozităţilor 

473. Ce reprezintă tuberozitatea maxilară la edentatul total 

A. zonă biodinamică 

B. proeminenţă osoasă ovalară situată la maxilar, distal de crestele alveolare 

C. zonă pe care se montează dinţii artificiali în protezarea totală 

D. zonă frecvent remodelată chirurgical 

E. zonă a câmpului protetic maxilar ce poate fi retentivă sau neutră sau ştearsă, 

neretentivă 

474. *Torusul palatin are rol negativ asupra protezării totale maxilare atunci când: 

A. este mare, de formă ovalară, plasat în 1/3 posterioară a palatului dur şi intersectează 

„linia Ah‖ 

B. este de formă rotundă, situat în 1/3 anterioară a palatului dur 

C. când trece dincolo de vălul palatin 

D. este plasat în 1/3 medie a bolţii palatine 

E. împiedică totdeauna o bună protezare mandibulară 

475. *Conform clasificării lui LANDA localizarea torusului palatin poate fi următoarea: 

A. În 1/3 anterolaterală sau posterioară a bolţii palatine 

B. Paramedian antero - posterior, antero - median; postero - median 

C. Doar în cele 2/3 anterioare 

D. Doar în 1/3 posterioară 

E. În 1/3 posterioară, 2/3 posterioară, 2/3 antero – median, 1/3 anterioară, antero – 

posterior 

476. *Care este întinderea protezei totale maxilare în funcţie de spina nazală posterioară 

A. până la această margine, depăşind-o maximum cu 1 - 1,5 mm 

B. depăşind –o constant cu 3 - 5 mm 

C. depăşind –o uneori cu 5-7 mm 

D. oprindu-se cu 1 mm înaintea acestei formaţiuni anatomice 

E. nu are importanţă pentru închiderea marginală distală a protezei totale 

477. Căror cauze li se atribuie câmpurile protetice (edentate total) deformabile „moi‖ 

A. aderenţei la structurile osoase 

B. grosimii mari a epiteliului şi corionului determinate genetic 

C. purtării îndelungate a unor proteze instabile, cu baze nepotrivite

D. utilizarea inadecvată a unor mijloace excepţionale de menţinere 

E. conceperea şi montarea incorectă a arcadelor dentare şi realizarea unor relaţii 

ocluzale necorespunzătoare 

478. Care este limita distală până la care se întinde proteza totală mandibulară 

A. până la marginea anterioară a tuberculului piriform 

B. până în 1/3 anterioară a tuberculului piriform 

C. până în 1/3 posterioară a tuberculului piriform 

D. până la baza inserţiei ligamentului pterigo – mandibular 

E. se acoperă în totalitate tuberculul piriform 

479. Care sunt muşchii, care deţin o inserţie perpendiculară pe periferia distală a câmpului 

protetic edentat total de la maxilar 

A. muşchii canini (stâng şi drept) 

B. muşchii orbiculari ai buzelor 

C. muşchiul rizorius 

D. muşchii ridicători şi tensori ai vălului palatin 

E. muşchii coborâtori ai vălului palatin 

480. *Cum se comportă muşchiul buccinator când gura este închisă (la edentatul total) 

A. ca o perdea bine întinsă 

B. ca un muşchi cu fibre perpendiculare pe periferia câmpului protetic 

C. ca un muşchi ce formează în vestibul două spaţii ampulare utilizate pentru obţinerea 

succiunii totale 

D. ca un muşchi rdicător al mandibulei 

E. ca un muşchi ce determină mimica facială 

481. *Când muşchii ridicători şi tensori ai vălului palatin contribuie la modificarea 

poziţiei palatului moale la edentatul total 

A. când proteza totală maxilară are camere de vid 

B. când se pronunţă foneme cu litera ―S‖ 

C. când se emit dentale şi siflante 

D. când se emite vocala ―A‖ 

E. când pacientul înghite 

482. Delimitarea marginii posterioare a protezei totale maxilare este legată de acţiunea: 

A. muşchilor coborâtori ai vălului palatin 

B. muşchii ridicători ai vălului palatin 

C. muşchii tensori ai vălului palatin 

D. de manevra Valsalva 

E. de stimularea reflexului de greaţă sau vomă 

483. *Care sunt limitele spaţiului retrozigomatic la edentatul total 

A. între bride şi frenul buzei superioare 

B. între apofiza zigomatoalveolară şi şanţul pterigoamxilar 

C. între şanţul pterigomaxilar şi creasta zigomato- temporală 

D. între creasta alveolară şi fundul de sac oral 

E. este un spaţiu virtual 

484. Zonele funcţionale ale câmpului protetic maxilar edentat total cuprind următoarele 

regiuni: 

A. zona vestibulară cu spaţiul vestibular lateral şi labial

B. punga FISH 

C. zonele SCHRŐDER 

D. spaţiul retrozigomatic, zona distală Ah 

E. punga EISENRING şi zona linguală centrală 

485. După Landa, la edentatul total poziţiile vălului palatin, în repaus, sunt: 

A. orizontală, ca o prelungire a palatului dur 

B. oblică, abruptă, ca o demarcaţie liniară 

C. perfect plană, paralelă cu formaţiunile grăsoase ale palatului 

D. neclară, neprecizabilă 

E. cu aspect intermediar 

486. Care este caracteristica închiderii marginale a protezei totale din zona Ah 

A. Este zona esenţială de realizare a ―posterior damming‖-ului 

B. Este zona în care etanşeizarea se face pe faţa externă a protezei 

C. Este zona în care etaşeizarea se face pe faţa mucozală a protezei 

D. Este zona în care etanşeizarea se face doar când pronunţăm vocala ―A‖ 

E. Este zona în care nu are importanţă închiderea marginală 

487. Care este importanţa zonei tuberculului piriform pentru protezarea totală 

A. este zona prin care se poate face deglutiţia optimă 

B. este zona esenţială pentru sprijin şi închidere marginală 

C. este o zonă estetică esenţială 

D. este zona care participă la stabilizarea şi menţinerea protezei totale 

E. este o zonă care poate fi ocolită în mod frecvent de proteza totală 

488. *Delimitarea posterioară a zonei tuberculului piriform la edentatul total se realizează: 

A. printr-o linie imaginară care trece înapoia feţei distale a molarului II superior 

B. la zona de inserţie a muşchiului constrictor superior al faringelui 

C. Printr-o linie imaginară care trece înapoia feţei distale a molarului II inferior 

D. standard de cele 2/3 posterioare ale crestelor edentate 

E. la nivelul inserţiei ligamentului pterigomandibular 

489. *Aripioarele paralinguale ale protezei totale mandibulare sunt plasate: 

A. pe faţa orală a corpului mandibular 

B. în zona linguală laterală în dreptul zonei canin - premolar 

C. sunt prelungite totdeauna şi sublingual 

D. între apofizele genii 

E. nu se pot realiza decât excepţional de către cei experimentaţi 

490. Ce probleme pune muşchiul genioglos în evaluarea zonei linguale centrale, la edentatul 

total mandibular 

A. acest muşchi modifică mărimea fundului de sac în timpul diferitelor mişcări ale 

limbii 

B. asigură buna menţinere a protezei mandibulare când există un contact sporadic al 

protezei cu planşeul bucal 

C. pune probleme de menţinere a protezei când fundul de sac oral nu este evaluat în 

repaus şi în protracţia limbii 

D. nu are implicaţii în dinamica protezei 

E. este un muşchi a cărui funcţie nu se poate controla

491. Când se poate obţine o închidere marginală bună la proteza totală mandibulară în zona 

linguală centrală 

A. când există un fund de sac suficient de larg, ca să cuprindă confortabil marginea 

protezei totale 

B. când poziţia limbii în dinamică este posterioară 

C. când poziţia limbii în repaus este posterioară 

D. când poziţia limbii este în repaus este anterioară 

E. când fundul de sac oral prezintă minime modificări în repaus şi protracţia limbii 

492. Ce probleme apar în tehnologia protezelor totale când evaluăm conturul obrajilor 

A. probleme de alegere a dinţilor artificiali 

B. probleme de adaptare la proteza totală maxilară 

C. probleme de adaptare a lingurii individuale 

D. probleme de montare a dinţilor laterali 

E. probleme de modelare a versantelor vestibulare ale protezelor 

493. Când apreciem ca necesare unele intervenţii chirurgicale preprotetice la edentatul total 

A. Când creasta alveolară frontală este foarte retentivă frontal şi asociată cu tuberozitate 

retentivă distal 

B. Când tuberozităţile sunt procidente şi determină lipsa spaţiului protetic 

C. Când dorim să relizăm simetria crestelor alveolare 

D. Când există torus mandidular este proeminent uni -sau bilateral 

E. Când bolta palatină este plată. 

494. Închiderea marginală a protezei totale mandibulare se poate modela în funcţie de 

poziţia limbii (după tehnica Şcolii de Protetică Dentară Bucureşti): 

A. prin protracţia limbii, când inserţia ei este anterioară 

B. prin protracţia maximă a limbii când aceasta are o inserţie posterioară 

C. prin balansarea laterală a limbii 

D. prin umezirea mânerului lingurii când inserţia limbii este posterioară 

E. nu are importanţă 

495. *Ce este amprentarea câmpului protetic edentat total 

A. fază clinică prin care se reproduce în vitro doar imaginea componentei osteo 

periostale a câmpului protetic 

B. fază clinică prin care se reproduce în vitro imaginea suprafeţei ţesuturilor moipe care 

se va sprijini proteza 

C. fază clinică prin care se reproduce în vitro aspectul suprafeţei ţesuturilor câmpului 

protetic cu suprafaţa de sprijin şi zonele marginale ale viitoarei proteze 

D. fază clinică, prin care se reproduce în vitro imaginea reliefului osos şi a vestibulului 

bucal 

E. fază clinică prin care se reproduce în vivo imaginea componentei osteo periostale şi 

fibromucoase a câmpului protetic 

496. *Care din principiile formulate de fraţii GREEN, care stau la baza tehnicilor de 

amprentare la edentatul total, nu se poate realiza 

A. prin amprentare trebuie să se obţină o suprafaţă protetică întinsă la maximum 

B. prin amprentare se determină înălţimea şi forma marginilor protezelor totale 

C. prin amprentare se determină grosimea fundurilor de sac necesare conformării 

marginilor protezelor totale 

D. prin amprentare trebuie să se respecte libertatea de mişcare a muşchilor periprotetici

E. prin amprentare trebuie să se asigure transmiterea armonioasă a presiunilor asupra 

zonei labiale în scopuri estetice 

497. *În ce situaţii se utilizează procedeul de amprentă compresivă la edentatul total 

A. când vrem să transmitem uniform presiunile pe întreaga suprafaţă osoasă a zonei de 

sprijin 

B. când există rezorbţii şi atrofii marcate 

C. când avem un câmp protetic cu mucoasă subţire, puţin deformabilă 

D. când utilizăm siliconi de condensare de consistenţă medie 

E. când amprentăm suprafaţa maximă accesibilă a câmpului protetic cu siliconi de adiţie 

498. Cum putem rezolva prin amprentare unele problemele de stabilitate ale protezelor 

totale 

A. prin relevarea detaliilor retentivităţilor anatomice din zona de sprijin a câmpului 

protetic 

B. prin plasarea lingurii şi amprentei într-o zonă funcţională neutră a câmpului protetic 

C. prin plasarea amprentei între chingile musculare ce înconjoară câmpul protetic 

D. prin extinderea amprentei în scopul măririi suprafeţei de sprijin 

E. prin amprentarea cu mai multe materiale de amprentă 

499. Problemele de menţinere ale protezei totale, care se pot rezolva odată cu amprentarea 

ar fi legate de: 

A. Reliefarea retentivităţilor anatomice din spaţiul retrozigomatic şi conturarea zonei Ah 

B. Exactitatea amprentei şi întinderea suprafeţei plane orizontale cu care vine în contact 

proteza 

C. Întinderea, grosimea marginilor amprentei, cu respectarea funcţionalităţii părţilor 

moi periprotetice 

D. Tonicitatea musculară 

E. Forţa elastică, capilaritate, adeziune la interfaţa proteză – câmp protetic 

500. Care sunt etapele amprentării preliminare, la edentatul total 

A. pregătirea ambientului pentru amprentare 

B. pregătirea amprentării, deci a pacientului 

C. alegerea şi verificarea lingurii individuale 

D. alegerea tehncii de amprentare, a materialului de amprentare şi a lingurilor universale 

E. proiectarea lingurii individuale şi indicaţii pentru laborator 

501. Care sunt factorii de care depinde alegerea materialului de amprentare preliminară la 

edentatul total 

A. gradul de retentivitate a reliefului câmpului protetic 

B. calitatea şi grosime fibromucoasei 

C. sistemul de amprentare: cu lingura universală sau cu vechea proteză 

D. proceduri mai lente sau mai rapide de amprentare 

E. firma producătoare, dacă este de răsunet. 

502. Delimitarea lingurii individuale pe amprenta preliminară la edentatul total, se face: 

A. în cabinet, comparând datele de pe amprentă cu cele ale cavităţii bucale 

B. se fac analize secvenţiale pentru a preciza sediul mucoasei mobile de la periferia 

câmpului protetic 

C. se fac analize secvenţiale pentru a preciza sediul mucoasei pasiv mobile de la 

periferia câmpului protetic

D. nu se practică o astfel de delimitare în cabinet 

E. se face în laborator 

503. După Schreinemakers, care sunt etapele de trasare a limitelor câmpului protetic 

maxilar edentat total 

A. marcarea punctiformă a foveelor palatine şi a plicilor pterigopalatine 

B. limita vestibulară este marcată la 3 mm în interiorul amprentei preliminare 

C. limita vestibulară este marcată la 1 mm în interiorul amprentei preliminare 

D. linie convexă situată posterior de foveele palatine ce se uneşte cu alte două curbe 

convexe spre distal, ce marchează şanţurile pterigopalatine 

E. linie continuă a celui mai mare contur al amprentei preliminare 

504. După metoda lui Schreinemakers, care sunt reperele de demarcaţie ale zonei 

linguale centrale la edentatul total 

A. linia mediană 

B. convexitatea maximă a marginii amprentei în zona linguală centrală 

C. curba cu concavitatea posterioară pe parcursul a 3 cm stânga şi 3 cm dreapta în 

fundul de sac lingual 

D. curbă cu concavitatea posterioară la mijlocul versantului oral al crestei alveolare, pe 

parcursul a 1,5 cm stânga şi 1,5 cm dreapta 

E. linia curbă cu concavitatea posterioară din fundul sac oral de o parte şi alta a liniei 

mediene pe parcursul total a 3 cm 

505. Care sunt recomandările făcute de HUTU pentru utilizarea alginatelor în amprentarea 

preliminară la edentatul total 

A. la pacienţii care au hipersalivaţie 

B. la pacienţii cu o salivă redusă cantitativ 

C. la pacienţii care deţin câmpuri retentive 

D. la pacienţii cu probleme psihice 

E. la pacienţii cu reflexe exagerate pentru că materialele au timp de priză redus 

506. La verificarea amprentei preliminare din alginat la edentatul total se pot decela 

frecvent următoarele defecte: 

A. neaderenţa marginilor amprentei de lingura universală 

B. reprezentarea parţială a zonei de sprijin a câmpului protetic şi a conturului marginal 

C. neacoperirea tuturor zonelor, margini subţiri şi balante, nesusţinute de lingura 

standard 

D. centrarea defectuoasă a lingurii şi distribuţia asimetrică de material de amprentare 

E. materialul de amprentă fisurat 

507. Care este grosimea marginilor amprentei „prefuncţionale‖ cu siliconi, la edentatul 

total 

A. 2 – 3 mm în medie 

B. 1 – 2 mm în punga buccinatoare maxilară şi 3 – 4 mm sublingual 

C. 5 - 6 mm în punga buccinatoare maxilară şi 2 -4 mm sublingual 

D. 3 – 4 mm în punga buccinatoare maxilară şi 1 – 2 mm sublingual 

E. 5 – 6 mm în medie 

508. Ce indicaţii poate avea amprenta preliminară la edentatul total cu materiale cu 

vâscozitate lent progresivă 

A. la pacienţii foarte sensibili la durere

B. la pacienţii purtători de proteze parţială, imediat după extracţia ultimilor dinţi 

C. dacă există o proteză totală veche, care poate fi utilizată ca de rezervă 

D. acest gen de amprentă nu se practică 

E. materialul este utilizat doar pentru căptuşiri de proteză 

509. Obiectivele amprentării finale la edentatul total sunt: 

A. adaptarea lingurii individuale 

B. respectarea libertăţii de mişcare a musculaturii periorale 

C. obţinerea înălţimii corecte şi a extinderi maxime a bazei protezei 

D. realizarea doar a dezideratelor estetice ale pacientului 

E. repartizarea unor presiuni egale pe structurile câmpului protetic 

510. Modelarea marginală executată de medic la amprentarea edentatului total constă în: 

A. masajul obrazului asociat cu presiuni pentru zonele Eisenring şi Fish 

B. tracţiuni ale limbii 

C. tracţiuni ale buzelor 

D. tracţiuni şi rotaţii ale nodului comisural 

E. presiuni cu degetul acolo unde trebuie 

511. *Testele pentru funcţionalizarea amprentei la mandibula edentată, comandate de 

medic vor cuprinde: 

A. întredeschiderea fantei labiale, umezirea buzelor, protracţia maximă a limbii, 

deglutiţia 

B. deschiderea treptată a gurii până la valoare medie, umezirea buzelor, mimatul 

râsului, cântatului, protracţia limbii la nas 

C. mimarea surâsului forţat, retracţia limbii, sugerea degetului, deglutiţia 

D. deschiderea treptată a gurii de la moderat la larg, umezirea buzelor, balansarea limbii 

pe mucoasa jugală şi comisuri, protracţia limbii spre vârful nasului, mimarea 

fluieratului, suptului şi deglutiţiei 

E. deschiderea largă a gurii, surâs forţat, fluierat, supt şi mimarea tusei 

512. Modelările automatizate ale marginilor amprentei funcţionale la edentatul total 

presupun: 

A. utilizarea de linguri individuale din răşini fotopolimerizabile 

B. utilizarea de linguri individuale din răşini autopolimerizabile 

C. utilizarea de linguri individuale cu borduri de ocluzie 

D. modelaje realizate fonetic 

E. modelaje realizate prin mişcări efectuate de medic 

513. Amprenta finală a câmpului protetic edentat după metoda Schreinemakers va avea 

următorii parametrii obligatorii: 

A. amprenta maxilară se ia după cea mandibulară 

B. pacientul va funcţionaliza marginal amprenta prin fonaţie 

C. amprenta finală se ia cu linguri cu borduri de ocluzie, deci cu gura închisă 

D. pacientul va funcţionaliza marginal amprenta prin ţuguierea buzelor 

E. pacientul nu va funcţionaliza marginal amprenta 

514. După Herbst, unde se va modela marginal amprenta funcţională, la edentatul total, la 

deschiderea moderată a gurii 

A. în zona premolarilor

B. în zona tuberculului piriform 

C. în zona vestibulară centrală 

D. în zona caninilor 

E. în zona molarilor primi 

515. Cum se modelează zona linguală centrală a amprentei funcţionale la edentatul total, 

după concepţia Clinicii de Protetică Dentară din Bucureşti 

A. prin mişcările lente ale muşchilor periprotetici 

B. prin mişcări de protracţie şi retracţie maximă a limbii 

C. prin mişcări de umezire a buzei inferioare şi palpare a mânerului lingurii 

D. prin verificarea contactului marginii lingurii cu mucoasa planşeului bucal în poziţia 

de repaus a limbii 

E. prin mobilizarea lingurii la mişcările comandate de medic 

516. Efectuarea închiderii marginale la nivelul tuberculului piriform după şcola 

bucureşteană se va face după secvenţa: 

A. aplicarea de material bucoplastic pe faţa vestibulară externă a lingurii modelată prin 

deschiderea şi închiderea gurii 

B. materialul termoplastic aplicat pe faţa mucozală a zonei tuberculului piriform în 

grosime de 3 – 4 mm în fază plastică, dinamizat prin compresiune şi deschidere 

maximă a gurii 

C. materialul termoplastic aplicat şi comprimat pe faţa mucozală a zonei tuberculului 

piriform în grosime de 1 – 2 mm în fază plastică, dinamizat prin deschiderea 

maximă a gurii, închidere 

D. modelarea vestibulară a zonei este reglată de aceleaşi mişcări doar că este necesară 

opunerea medicului la mişcări 

E. lingual sunt necesare mişcările de protracţie a limbii şi deglutiţie 

517. După HUTU, amprenta finală la edentatul total are trei etape ce urmăresc anumite 

obiective. Care sunt acestea 

A. timpul I de realizare a închiderii marginale 

B. timpul III de obţinere a tonicităţii musculare favorabile 

C. timpul III de rezolvare a unor probleme de fizionomie şi fonaţie 

D. timpul I de realizare a sprijinului şi adeziunii 

E. timpul II de realizare a funcţionalizării marginale 

518. Care din următoarele afirmaţii referitoare la şabloanele de ocluzie utilizate în 

tehnologia protezelor totale este adevărată 

A. baza şablonului trebuie să fie rigidă, nedeformabilă la temperatura cavităţii bucale şi 

să fie stabilă pe câmpul protetic 

B. baza şablonului trebuie să aibă contact intim cu modelul, indiferent de mărimea 

retentivităţilor din zonele laterale 

C. regiunile laterale ale bordurilor de ocluzie pot fi vestibularizate 

D. bordurile de ocluzie trebuie să aibă suprafaţa liberă netedă şi simetrică tridimensional 

E. Şabloanele de ocluzie sunt necesare pentru determinarea propulsiei şi lateralităţi 

mişcărilor mandibulare 

519. Caracteristicile bordurilor de ocluzie utilizate la determinarea relaţiilor intermaxilare 

ale edentatului total sunt: 

A. Să imite forma, mărimea şi poziţia aproximativă a arcadelor naturale 

B. Să aibă limita posterioară pe tuberculul piriform sau tuberozitate

C. Să aibă suprafeţe libere plane şi să se oprească înaintea zonelor biostatice ale 

maxilarelor la 2,5 cm 

D. Să fie montate strict pe creasta alveolară în zonele laterale şi frontal conform curburii 

arcadei 

E. Să ocolească bridele şi frenurile 

520. Stabilirea nivelului şi direcţiei planului de orientare ocluzală la edentatul total ţine cont 

de trei curbe caracteristice: 

A. curba descrisă de conul lui Villain 

B. curba incizală în plan transversal pentru dinţii frontali superiori 

C. curbura furcii arcului facial în concordanţă cu planul CAMPER 

D. curba lui von Spee – în plan sagital 

E. curba lui Wilson în plan transversal perntru dinţii zonei laterale 

521. Determinarea curburii vestibulare a şablonului de ocluzie superior, la edentatul total, 

este necesară pentru: 

A. montarea viitorilor dinţi frontali de către tehnicianul dentar 

B. pentru aprecierea dezideratelor estetice de umplere a buzelor şi poziţionare a 

viitorilor dinţi artificiali 

C. pentru evaluări fonetice 

D. pentru a delimita aria de întindere a arcadei dentare în zona de curbură 

E. nu este totdeauna necesară 

522. Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al feţei la edentatul total se 

realizează cu: 

A. planul lui ENE 

B. cu metode funcţionale sau electromiografice 

C. cu tatuări intraorale şi măsurători antropometrice 

D. prin tehnica ―numărului de aur‖ APPENRODT sau cu ocluzometrul WILLIS 

E. prin evaluarea comparativă a unor repere antropometrice faciale tatuate 

523. Evaluarea dimensiunii verticale de ocluzie - DVO a edentatului total se face prin: 

A. teste antropometrice 

B. metode fizico - chimice 

C. teste fizionomice 

D. teste fonetice 

E. metode proprii ale fiecărui medic 

524. În ce constă metoda memoriei tisulare pentru determinarea RC, la un edentatul total 

A. în memorarea procedurii de poziţionare a mandibulei prin metoda Dawson 

B. provocarea de către medic cu oglinda a unei senzaţii uşoare de vomă prin atingerea 

vălului palatin sau a luetei 

C. dirijarea pacientului să ridice limba spre zona Ah 

D. limba plasat cu vârful spre zona posterioară, trage mandibula înapoi 

E. prin utilizarea unor şabloane pe care pacientul să poată închide gura confortabil 

525. Determinarea relaţiei centrice - RC cu ajutorul şabloanelor de ocluzie la edentatul total 

se poate realiza prin următoarele teste funcţionale: 

A. homotropia linguo-mandibulară, extensia forţată a extremităţii cefalice 

B. degutiţia, reflexul molar, oboseala musculară 

C. momentul psihologic 

D. masticaţie şi fonaţie

E. teste de inteligenţă 

526. Care sunt dificultăţile apărute în poziţionarea şabloanelor pentru determinarea RC la 


A. derapajul anterior al şablonului inferior 

B. corespondenţa dintre valurile de ocluzie ale celor două şabloane 

C. derapajul antero – lateral al şablonului de ocluzie inferior 

D. incorectitudinea montării valurilor de ocluzie 

E. arcul maxilar prea mic, faţă de cel mandibular unde bordurile frontal nu se ating 

527. Consecinţele erorilor apărute la înregistrarea grafică intraorală a RC la edentatul total 

ar fi: 

A. instabilitatea parţială sau permanentă a şabloanelor, recte a protezelor totale 

B. leziunile mucoasei, durerile musculare 

C. proba spatulei pozitivă 

D. dificultăţi de adaptare la purtarea protezelor 

E. modificarea defavorabilă a engramei de masticaţie 

528. Ce se specifică în scris în fişa de laborator a edentatului total, cu privire la alegerea şi 

montarea dinţilor artificiali, odată cu şabloanele de ocluzie 

A. gradul de supraocluzie în zona frontală 

B. forma şi culoarea dinţilor, eventuale artificii de montare 

C. aspectul feţelor orale ale dinţilor frontali 

D. date despre regulile lui Pound 

E. nu se scrie nimic, pentru că tehnicianul ştie să facă montarea dinţilor 

529. Verificarea exoorală a machetelor cu dinţi la edentatul total va avea în vedere: 

A. verificarea ansamblului de modele în raport cu axa balama a ocluzorului 

B. verificarea montării dinţilor artificiali în raport cu reperele înscrise pe soclurile 

modelelor 

C. verificarea ocluziei în propulsie 

D. verificarea contactelor tripodice distale 

E. verificarea stabilităţii machetelor pe câmpul protetic 

530. În ce constă controlul bazelor de ceară, la verificarea machetelor unui edentat total ce 

urmează a fi protezat 

A. papilele interdentare să fie modelate concav şi cu spaţii 

B. versantele vestibulare ale machetelor vor fi plan concave 

C. versantele orale ale machetei inferioare vor fi modela te concav 

D. versantele vestibulare vor fi modelate convex 

E. să se respecte limitele funcţionale ale câmpului protetic 

531. Care este procedura de a evita deformarea machetelor cu dinţi în etapa de verificare 

intrabucală a acestora 

A. machetele aşezate pe modele sunt păstrate la frigider 

B. machetele situate pe modele se răcesc cu cuburi de ghiaţă 

C. machetele situate pe modele se răcesc sub jet de apă rece 

D. pacientul mănâncă o îngheţată înainte de probă 

E. pacientul clăteşte gura cu apă rece şi nu ţine macheta mai mult de 2 minute în gură 

532. Controlul estetic al machetelor cu dinţi la edentatul total, va aprecia:

A. asimetria statică şi dinamică a buzelor; 

B. invaginarea roşului buzelor 

C. treapta de sub pragul narinar realizată de marginea machetei 

D. simetria dinţilor frontali în culoarul bucal în funcţie de linia mediană 

E. curba vestibulară a frontalilor cu aspect simetric 

533. Controlul componentei verticale a relaţiilor intermaxilare, în cazul unei DVO mărite se 

referă la: 

A. şanţurile periorale ale feţei sunt accentuate 

B. buzele nu intră în contact sau fac acest contact cu efort 

C. dinţii sunt vizibili 

D. facies crispat 

E. spaţiul de inocluzie vizibil micşorat 

534. Alterările fonetice percepute la verificarea machetei cu dinţi a edentatului total 

bimaxilar în cazul fonemei "S"se referă la: 

A. montarea unor frontali prea scurţi 

B. existenţa unei machete prea extinse la maxilar, sau îngroşate posterior 

C. montarea dinţilor frontali cu treme şi diastemă 

D. spaţiu între regiunea retroincisivă şi vârful limbii prea mare deci frontali superiori 

prea vestibularizaţi şi inferiori prea lingualizaţi 

E. frontali superiori şi inferiori prea oralizaţi 

535. Ce se transmite obligatoriu tehnicianului dentar după proba machetei în ceară la 


A. zonele pe care nu se face gravajul pentru liniile americane 

B. zonele de despovărare 

C. zonele retentive care crează probleme de inserţie a protezei 

D. forma şi profunzimea zonei de închidere marginală palatinală posterioară 

E. materialul din care se face baza protezei 

536. Aplicarea protezelor totale în cavitatea bucală este condiţionată de: 

A. adaptarea mecanică la proteze 

B. adaptarea biologică la proteza totală 

C. autoritatea medicului 

D. execuţia tehnică ireproşabilă a pieselor protetice 

E. eforturile de autoeducare ale pacientului 

537. Ce aspecte negative se pot decela în etapa de verificare a polimerizării şi prelucrării 

bazei protezei totale 

A. conturul neregulat al marginilor protezei totale 

B. lustruirea perfectă a feţei externe a protezei 

C. prezenţa bulelor de aer înglobate în baza protezei 

D. schimbarea poziţiei unor dinţi artificiali 

E. prezenţa de incluzii de gips interdentar, lipsa prelucrării protezei 

538. Care ar fi elementele nocive ce se poate observa la inspecţia şi palparea feţei mucozale 

a unei proteze totale noi 

A. prezenţa unor porozităţi acoperite de tehnician cu acrilat autopolimerizabil 

B. prezenţa unor muchii şi / sau margini ascuţite, care pot provoca soluţii de 

continuitate

C. prezenţa unor vinişoare în grosimea acrilatului 

D. asperităţi ale suprafeţelor mucozale, chiar cu mici aşchii proeminente 

E. nu poate există nimic nociv dacă proteza este polimerizată termic 

539. *Cum se va termina limita posterioară a protezei totale maxilare 

A. grosimea acesteia se va pierde treptat spre capăt 

B. grosimea acesteia se îngroaşă substanţial în zona de gravaj 

C. grosimea protezei în această zonă va fi mai mare în şanţurile perituberozitare şi mai 

mică în dreptul foveelor palatine 

D. grosimea protezei totale în zona Ah nu diferă de restul bazei protezei pentru a realiza 

o rezistenţă mecanică sporită 

E. limita posterioară a protezei maxilare o face tehnicianul după imaginaţie 

540. Care sunt cauzele basculării unei proteze totale inferioare noi, care apar atunci când se 

verifică stabilitatea acesteia 

A. rezilienţa sporită a fibromucoasei; 

B. montarea dinţilor frontali se situează în afara crestei alveolare 

C. montarea dinţilor artificiali laterali s-a realizat în afara mijlocului crestelor 

D. marginile protezei sunt greşit conformate, fiind prea subţiri 

E. existenţa unei atrofii marcate a crestelor alveolare 

541. Lipsa de menţinere a protezei totale mandibulare noi este determinată de: 

A. montarea prea oralizată a dinţilor frontali 

B. montarea frontalilor prea vestibularizată 

C. existenţa unor margini funcţionalizate 

D. lipsa de degajare a bridelor şi frenurilor 

E. margini prea lungi şi prea groase ale protezei 

542. *Care este metoda recomandată de HUTU pentru atenuarea reflexului de vomă la 

inserţia unei proteze noi maxilare 

A. inspiraţii profunde, urmate de expiraţii profunde 

B. aplicarea unor anestezice de contact spre zona distală Ah 

C. presopunctură în zona mentonieră 

D. medicaţie antiemetică 

E. lăsarea forţată a umerilor în jos sau tragerea genunchiului flectat cu amândouă 

mâinile către piept 

543. Când apare lipsa de menţinere a protezei totale maxilare în poziţia de deschidere 

uşoară a gurii 

A. când nu există congruenţă între faţa mucozală a protezei şi relieful câmpului protetic 

B. când apar tensiuni în părţile moi periprotetice 

C. când există o lipsă de adeziune cauzată de xerostomie 

D. când pacientul cască 

E. când pacientul are ticuri nervoase 

544. *Cum se verifică succiunea protezei totale maxilare din zona distală Ah 

A. presând alternativ pe dinţii zonei laterale 

B. presând cu degetul aplicat pe treimea incizală a feţei palatinale a incisivilor 

C. împrimând cu degetul aplicat pe treimea incizală a feţei palatinale a incisivilor o 

mişcare de împingere oro – vestibulară 

D. efectuând tracţiuni vericale ale protezei până se desprinde de pe câmp

E. nu trebuie verificată succiunea totală pentru că există adezivi 

545. *În cazul existenţei unui contact prematur în RC (la protezatul total), care duce la 

devierea rectilinie, sagitală spre anterior de până la 1mm, şlefuirea acestuia se face după 

tehnica: 

A. BULL 

B. LUBL 

C. MUDL 

D. IMRC 

E. DUML 

546. *Dacă devierea protezei este oblică spre limbă, contactul prematur, care trebuie şlefuit, 

se va adresa următoarelor reliefuri ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor artificiali ai 

protezatului total: 

A. versantelor meziale maxilare şi distale mandibulare 

B. doar cuspizii de sprijin vestibulari de la mandibulă 

C. cuspizilor vestibulari superiori 

D. cuspizilor vestibulari inferiori şi linguali superiori 

E. cuspizilor vestibulari superiori şi linguali inferiori 

547. *În vederea suprimării contactelor premature în RC (la protezatul total), când se 

reduce cuspidul activ 

A. când în diducţie va jena contactul bicuspidian al părţii opuse 

B. când în diducţie va jena contactul bicuspidian al părţii active 

C. când în propulsie va jena contactul cuspid la cuspid din zonele laterale 

D. nu se reduce niciodată cuspidul activ 

E. când dintele este în afara crestei 

548. *După SILVERMANN, care este pacientul ideal pentru acceptarea protezei totale 

A. pacienţii cu vârstă biologică mult mai tânără decât cea cronologică şi cu vârstă 

psihologică în jur de 60 de ani 

B. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică şi cu vârstă 


C. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică şi cu vârstă 


D. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică ± 5 ani şi cu vârstă 

psihologică cam cu ± 10 ani faţă de cea cronologică 

E. pacienţii cu vârstă biologică mai apropiată de cea cronologică ± 10 ani şi cu vârstă 

psihologică cam cu ± 5 ani faţă de cea cronologică 

549. Neadaptarea la protezele totale poate fi cauzată de: 

A. anxietatea faţă de medic 

B. intoleranţa la durere, ce sporeşte anxietatea pacientului 

C. slaba comunicare medic – pacient 

D. experienţe negative ale pacientului vis a vis de tratamentele stomatologice 

E. pretenţii nerealiste ale pacientuluişi chiar dorinţa de eşec 

550. Ce recomandă VINTON, GRIEDER şi CINOTTI pacienţilor care primesc proteze 

totale 

A. să reducă mesele ca volum, dar ele să fie mai dese 

B. să mănânce tot ce le place

C. să bea şi câte un pahar de vin roşu, la masă 

D. să facă o masticaţie cât mai perfectă pentru a realiza o digestie bună 

E. Să se descurce în privinţa consistenţei alimentelor 

551. *În ce interval de timp de la inserţia protezelor totale în cavitatea bucală, reapare 

gustul 

A. a doua zi 

B. după o săptămână, cel mult două 

C. după 2 luni 

D. după un an 

E. niciodată 

552. *Ce recomandă HUTU pentru igienizarea obişnuită, zilnică a protezelor totale 

A. spălarea cu apă şi detergent 

B. fierberea protezelor 

C. spălarea cu periuţa de dinţi şi pastă de dinţi 

D. spălarea cu peria de unghii cu săpun, sub jet de apă 

E. protezele nu se curăţă decât profesional 

553. *Pentru curăţirea, cu efort minim a protezelor totale şi chiar dezinfectarea lor cele mai 

utilizate produse ar fi din categoria: 

A. hipocloriţilor acizi 

B. diverse enzime de tipul proteazelor, lipazelor, amilazelor 

C. EDTA 

D. Acizii diluaţi: acid clorhidric, fosforic, acetic 

E. Peroxizii alcalini sub formă de comprimate 

554. Care ar fi unele cauze ale fracturării protezelor totale 

A. montarea frontalilor superiori fără diastemă; 

B. masticaţia viguroasă dezvoltată de o musculatură foarte puternică; 

C. existenţa unor parafuncţii; 

D. existenţa unei arcade antagoniste integre sau cu lucrări protetice fixe; 

E. planul de ocluzie denivelat. 

555. De câte categorii poate fi căptuşirea protezei totale efectuate curent 

A. doar marginală pe zonele cu succiune deficitară 

B. doar pe suprafaţa de sprijin a protezei 

C. pe faţa externă a protezei 

D. pe versantele şeilor, de pe faţa mucozală a protezei 

E. totală, interesând faţa internă a protezei şi marginile ei 

556. Care ar fi contraindicaţiile căptuşirii protezelor totale 

A. DV subevaluată; 

B. proteze cu reparaţii multiple, vechi, cu acrilatul îmbătrânit; 

C. câmpuri protetice cu stomatopatii, până la vindecarea acestora; 

D. instabilitatea protezelor cauzată de atrofii şi rezorbţii marcate, unde nu se poate 

aduce nici o îmbunătăţire; 

E. ocluzie dezechilibrată, cu imposibilitare de reabilitare. 

557. Care sunt modalităţile de căptuşire a protezelor totale 

A. căptuşirile în serie

B. căptuşirile cu un caracter rigid 

C. căptuşirile reziliente temporare 

D. căptuşirile reziliente definitive 

E. căptuşirile retentive 

558. Care este metoda HUTU de abolire a reacţiei termice de priză a acrilatului 

autopolimerizabil în cazul căptuşirii directe 

A. dacă senzaţia de usturime este foarte puternică, pacientul clăteşte cu ceai de muşeţel 

în timp de ce proteza rămâne pe câmp 

B. dacă creşterea termică este insuportabilă se practică o analgezie prealabilă 

C. dacă la priza acrilatului senzaţia de usturime este foarte puternică, pacientul clăteşte 

cu apă, iar proteza rămâne pe câmp 

D. la creşterea termică insuportabilă se detaşează proteza din gură şi se lasă să facă priză 

în apă caldă 

E. la creşterea termică insuportabilă se detaşează proteza din gură, se clăteşte cu apă şi 

se reinseră proteza repede în gură, după care se închide în ocluzie 

559. *Ce este Hydroflask-ul şi la ce este utilizat 

A. un aparat utilizat în cabinete, care permite prelucrarea protezei totale 

B. un aparat utilizat pentru termopolimerizarea răşinilor acrilice, utilizabil şi pentru 

căptuşirea directă a protezelor 

C. un aparat de fotopolimerizare a unor răşini, utilizate pentru căptuşire 

D. un aparat pentru polimerizarea relativ rapidă a răşinilor sub presiune, la 40º C, 

utilizabil în căptuşirile indirecte 

E. un aparat performant utilizat la Centrul de Sudură 

560. *Ce este duplicatorul BOREL 

A. un model performant de simulator 

B. presă mobilă, în care se situează proteza totală ce se căptuşeşte indirect pentru o 

polimerizare optimă a răşinii acrilice cu iniţiere chimică 

C. un aparat asistat pe calculator, care permite realizarea automatizată a căptuşirii 

protezelor totale 

D. un aparat de duplicare a protezelor totale 

E. un aparat de rebazare a protezelor totale 

561. *Care este amprenta funcţională cea mai eficientă în cazul căptuşirilor temporare la 

edentatul total protezat, cu materiale reziliente 

A. amprenta funcţională cu gura închisă 

B. amprenta funcţională cu gura deschisă 

C. amprenta mucostatică 

D. amprenta compusă 

E. amprenta fonetică 

562. Care sunt factorii generali, care pot duce la apariţia stomatitelor protetice la edentatul 

total 

A. unele hemopatii 

B. lambliaza 

C. diabetul zaharat 

D. demenţa senilă 

E. insuficienţa renală cronică

563. Care ar fi unii factori locali, care pot duce la apariţia stomatitelor protetice la edentatul 

total 

A. creşterea temperaturii atmosferice 

B. microporozităţile acrilatului 

C. dizarmonii ocluzale, ce crează instabilitatea protezelor 

D. igiena deficitară a protezelor 

E. scăderea fluxului salivar 

564. *Care este teoria etiopatogenică a stomatopatiilor protetice la edentatul total, 

fundamentată de IEREMIA 

A. teoria alergică 

B. teoria chimicotoxică 

C. teoria interdependenţei şi intercondiţionării factorilor 

D. teoria mecano – traumatică 

E. teoria bacteriotoxică 

565. Care este clasificarea de Bucureşti a stomatopatiilor protetice la edentatul total, după 

topografia leziunilor 

A. leziuni totale 

B. tulburări vasculare sau eroziuni in situ 

C. leziuni marginale: eroziuni diverse, ulceraţii, hiperplazii 

D. leziuni bazale: eroziuni, eriteme sau congestii, ulceraţii, hipertrofii, hiperplazii 

E. leziuni de iritaţie traumatică 

566. Care sunt reacţiile tardive ale protezelor totale asupra ţesuturilor suprafeţei de sprijin 

A. apariţia de leziuni precanceroase 

B. apariţia unor hiperplazii cauzate de aspiraţia ţesuturilor 

C. eroziuni ale mucoasei mobile 

D. leziuni eritemato – congestive, ulceraţii bazale 

E. hipertrofii ale mucoasei 

567. Care sunt zonele unde apar cel mai frecvent eroziunile date de marginile protezelor 

totale 

A. perituberozitar, datorită gravării; 

B. pe linia oblică internă, mai frecvent în zona posterioară; 

C. la frenuri şi bride nedegajate; 

D. în zona vestibulară frontală la maxilar; 

E. în dreptul crestei zigomato – alveolare. 

568. Situaţiile clinice care necesită amprentarea prin tehnici de presiune selectivă sunt 

următoarele: 

A. creasta mandibulară rezorbită, în muchie de cuţit; 

B. creasta balantă anterioară; 

C. creastă mandibulară posterioară fibroasă 

D. creastă maxilară aplatizată acoperită cu mucoasă atrofică 

E. creastă mandibulară aplatizată acoperită cu mucoasă atrofică 

569. Criteriile de selectare a unei linguri standard adecvate sunt: 

A. înălţimea jgheabului să corespundă înlălţimii crestei edntate şi să asigure un spaţiu de 

minim 5 mm pentru materialul de amprentă;

B. în regiunea linguală centrală să permită contracţia milohioidianului; 

C. să fie compatibilă cu materialul de amprentă şi cu mediul bucal; 

D. în regiunea linguală laterală să permită contracţia genioglosului; 

E. manerul lingurii să nu jeneze contracţia orbicularilor 

570. Tehnica de amprentare Herbst prezintă următoarele caracteristici: 

A. este o amprentă cu gura închisă 

B. este o amprentă mucodinamică 

C. este o amprentă de despovărare; 

D. utilizează material bucoplastic pentru modelarea marginală 

E. foloseşte patru mişcări test pentru mandibulă 

571. Şablonul de ocluzie trebuie să prezinte următoarele caracteristici: 

A. baza şablonului să prezinte stabilitate optimă 

B. valul de ocluzie să prezinte anumite dimensiuni¨în zona laterală 8 mm înălţime şi 

6 mm lăţime 

C. pentru a creşte rezistenţa şablonului se pot aplica întărituri 

D. valul de ocluzie să fie montat pe mijlocul crestei 

E. valul de ocluzie se poate confecţiona din acrilat sau ceară roz 

572. Reperele de care trebuie săse ţină cont la stabilirea nivelului şi direcţiei planului de 

ocluzie, după Lejoyeaux sunt: 

A. planul de orientare protetică să formeze un unghi obtuz cu rezultanta forţelor musculare 

B. să se respecte factorii generali(vastă, sex, tip constituţional) 

C. să se asigurare condiţiile necesare unei fonaţii corespunzătoare 

D . planul de orientare protetică să formeze un unghi ascuţit cu rezultanta forţelor musculare 

E. să se ţină cont de caracterele ereditare ale individului 

573. Montarea dinţilor artificiali este influenţată de următorii factori: 

A. mecanici 

B. cerinţele estetice 

C. relaţiile intermaxilare 

D. mişcările funcţionale şi parafuncţionale ale mandibulei 

E. corect: A,B,C 

574. Pronunţia consoanelor labiale B,P,M poate fi afectată dacă: 

A.frontalii superiori sunt amplasaţi înspre vestibular 

B. frontalii superiori sunt amplasaţi înspre oral 

C. DVO este prea mică 

D. DVO este prea mare 

E.frontalii superiori sunt prea scurţi 

575. Posibilităţile de ameliorare a stabilităţii protezei în situaţii cu rezorbţii şi atrofii 

marcate sunt: 

A. mărirea gradului de supraocluzie frontală 

B. prezenţa contactelor dento-dentare frontale în RC 

C. închidere marginală perfectă , mai ales în zona Ah 

D. absenţa contactelor dento-dentare frontale în RC 

E. corect:B,D

576. Eficienţa masticatorie se realizează prin: 

A. lăţimea vestibulo-orală a dinţilor artificiali este mai mică decat dimensiunea vestibuloorală 

a crestei reziduale; 

B. suprafaţa ocluzală trebuie să fie paralelă cu creasta reziduală mandibulară; 

C. şanţul mezio-distal al dinţilor artificiali este situat mai spre vestibular faţă de mijlocul 

crestei; 

D. cuspidarea este în funcţie de stereotipul masticator 

E. se utilizează dinţi necuspidaţi 

577. În tehnica Ivoclar , overbite-ul este diferenţiat în funcţie de tipurile de ocluzie frontală: 

A. ocluzia psalidodontă: 1m 

B. ocluzia psalidodontă: 3 mm 

C. ocluzia inversă: 2mm 

D. ocluzia adancă : 3-3,5mm 

E. ocluzia adancă: 0,5-1mmm\. 

578. Dezavantajele ambalării cu val sunt: 

A. imposibilitatea de a verifica dacă ceara machetei a fost complet eliminată 

B. valul de gips care acoperă dinţii se poate fractura în timpul presării pastei de polimer 

C. izolarea tiparului este dificilă 

D. posibilitatea înălţării ocluziei 

E. dificil de realizat retenţii mecanice 

579. Polimerii care pot fi injectaţi prezintă următoarele caracteristici: 

A. absorbţia apei :493 atm 

E. solubilitatea în apă:

e. se găseşte la limita dintre palatul dur şi moale. 

583. Zona de mucoasă pasiv mobilă din zona de închidere marginală distală: 

a. se pune în evidenţă prin inspecţie vizuală; 

b. se evidenţiază prin manevra Valsalva; 

c. are o lăţime de 1-2 mm în cazul clasei I House; 

d. se pune în evidenţă în momentul în care pacientul pronunţă ―Ah‖ 

e. îngustă, este favorabilă retenţiei. 

584. Prognosticul protezării totale mandibulare este influenţat de: 

a) relieful şi localizarea liniei oblice externe; 

b) relieful şi localizarea liniei oblice interne; 

c) apofizele genii; 

d) localizarea găurii incisive; 

e) localizarea găurii mentoniere. 

585. Dimensiunea verticală de postură (DVP): 

a. este constantă la acelaşi individ; 

b. este dependetă de vârsta individului; 

c. variază în funcţie de starea fiziolgică a individului; 

d. variază în anumite stări patologice individuale; 

e. se stabileşte atunci când există o stare de echilibru între tonusul muşchilor ridicători 

şi coborâtori mandibulari. 

586. Dezavantajele materialelor reziliente de durată sunt: 

a. grosimea stratului de material condiţionează gradul său de elasticitate; 

b. se leagă chimic de baza protetică dură; 

c. permit colonizarea microbiană; 

d. nu pot fi finisate şi lustruite bine; 

e. întreţinerea protezelor căptuşite cu un material rezilient de durată este facilă. 

587. În cazul unei DVO subdimensionate apar următoarele semne clinice: 

a. estomparea şanţurilor periorale; 

b. aspectul progen al pacientului; 

c. apariţia ragadelor comisurale; 

d. spaţiul de inocluzie fiziologică este micşorat; 

e. roşul buzelor dispare. 

588. Nişa linguală retromolară sau spaţiul retromilohioidian este delimitat: 

a. extern de tuberculul piriform şi parţial de ligamentul pterigomandibular; 

b. postero-lateral de muşchiul milohioidian; 

c. postero-medial de muşchiul constrictor superior al faringelui; 

d. anterior de muşchiul genioglos; 

e. inferior de tendonul muşchiului stiloglos. 

589. Aspectele care se pota observa în urma examinării şi palpării limbii unui edentat total 

sunt: 

a. ―amprenta‖ dinţilor pe marginile linguale lateral; 

b. fasciculaţii pe dosul limbii; 

c. atrofia jumătăţii linguale respective;

d. fisuri longitudinale care nu au însă semnificaţie patologică; 

e. devierea limbii în timpul protracţiei maxime spre partea afectată deno paralizie a 

nervului hipoglos. 

590. Lingurile individuale pot fi confecţionate din: 

a. poliesteri şi copoliesteri; 

b. materiale siliconice; 

c. RA auto/termopolimerizabile; 

d. placă de bază; 

e. metale. 

591. Materialele reziliente temporare se indică în: 

a. amprentarea preliminară a câmpurilor proteice edentate total; 

b. condiţionarea tisulară; 

c. căptuşirea rezilienta de durată medie (maximum 1 lună) a protezelor immediate. 

d. căptuşirea rezilientă postchirurgicală; 

e. localizarea şi înregistrarea zonei neutrale. 

592. Indicaţiile condiţionării tisulare preprotetice sunt: 

a. stomatita proteică clasa a III-a Newton fără asocierea intervenţiei chirurgicale; 

b. stomatita protetică clasa I Newton; 

c. ulceraţii linguale grave; 

d. în orice inflamaţie şi durere de la nivelul ţesuturilor de sprijin; 

e. în cazul afecţiunilor sistemice cu manifestări orale. 

593. Avantajle supraprotezării sunt: 

a. prevenirea unei resorbţii accentuate a crestelor reziduale; 

b. păstrarea percepţiei parodontale a dinţilor restanţi; 

c. creşterea retenţiei protezei totale; 

d. forţele orizontale şi cele de torsiune sunt mult diminuate; 

e. sprijinul mixt asigură asimilarea psiho-corticală a protezei. 

594. Utilizarea adezivilor pentru protezele totale se indică în următoarele situaţii: 

a. în etapa imediată de adaptare la protezele totale după inserţia lor pentru evitarea 

leziunilor de decubit; 

b. ca mijloc suplimentar de menţinere şi stabilizare a protezelor totale; 

c. ca vehicul, pentru anumite substanţe medicamentoase; 

d. la personalităţi la care unele mişcări ale protezei ar putea fi observate, cu deservicii 

de imagine; 

e. adezivii contribuie la mascarea unor deficienţe de concepţie şi execuţie. 

595. De la amprentare şi până la machetarea protezelor totale medicul trebuie să 

urmărească următoarele obiective fundamentale: 

a) transmiterea egală a forţelor exercitate de bazele protezelor pe zonele de sprijin; 

b) transmiterea cât mai selectivă a forţelor exercitate de bazele protezelor pe zonele de 

sprijin; 

c) conformarea marginilor protezei în armonie cu formaţiunile şi ţesuturile de la 

periferia câmpului protetic, zona de închidere marginală 

d) conformarea marginilor protezei în armonie cu formaţiunile şi ţesuturile de la 

periferia câmpului protetic, cu implicaţii în menţinerea protezei

e) obţinerea unui aspect estetic final al individului protezat, cât mai plăcut de natural, 

printr-o montare corespunzătoare a dinţilor şi o DVO corectă. 

596. Din punct de vedere protetic fiecare tuberozitate are următorii poli: 

a. vestibular 

b. palatinal 

c. mezial 

d. distal 

e. caudal 

597. După D.L Johnson şi colab rezultatele medii ale măsurătorilor efectuate de ei sunt: 

a) lungimea medie a bolţii palatine este de 4,8 cm 

b) adâncimea medie a palatului este de 1,2 cm 

c) adâncimea medie a palatului este de 15mm 

d) unghiul de înclinaţie antero-posterioară a versantului oral al crestei reziduale cu 

palatul dur este de 25˚ 

e) lăţimea palatului dur, în treimea mijlocie se cifrează la o valoare medie de 41 

mm şi lăţimea la nivelul intertuberozitar este de circa 45 mm 

598. Zonele unde este necesară reducerea protezei totale sunt: 

a. frenul labial superior 

b. torusul palatin 

c. bridele 

d. plica pterigomandibulară şi la nivelul liniei AH 

e. la nivelul tuberozităţii 

599. După Lejoyeux există următoarele tipuri de tuberculi piriformi, din punct de vedere 

alvalorii lor protetice: 

a) Clasa I favorabili, fermi, aderenţi la planul profund, convecşi acoperiţi de o 

mucoasă relativ groasă 

b) Clasa I favorabili, fermi, nu aderă la planul profund, convecşi acopăeriţi de o 

mucoasă subţire 

c) Clasa II mai puţini favorabili, uşor convecşi, mai mobili şi mai comprimabili dar 

încă apţi de a fi utilizaţi 

d) Clasa III de valoare scăzută, datorită calităţii deficitare a ţesutului submucos, a 

unei inserţii joase şi anterioare a ligamentului pterigomandibular sau nepurtării 

unei proteze 

e) Clasa IV fără valoare, aproape inexistenţi, deci inutilizabili pentru sprijinul şi 

stabilitatea protezelor 

600. Muşchii ridicători şi tensori ai vălului palatin sunt: 

a) muşchii peristafilini interni 

b) muşchii glosostafilini 

c) muşchii peristafilini externi 

d) muşchii faringostafilini 

e) muşchii palatostafilini 

601. La ATM existenţa ţesutului conjunctiv dens fibros, dispus în patru straturi succesive 

asigură următoarele calităţi: 

a) rezistenţă la forţele ocluzale 

b) rezistenţă la forţele de forfecare

c) susceptibilitate crescută la fenomenul de îmbătrânire 

d) susceptibilitate mai redusă la fenomenul de înbătrânire 

e) posibilitate mai mare de vindecare în majoritatea afecţiunilor articulare 

602. Cerinţele impuse protezelor totale imediate 

a) refacerea imediată a funcţiei masticatorii 

b) redarea rapidă a fonaţiei, deglutiţiei 

c) protezele imediate trebuiesc acceptate din punct de vedere fonetic 

d) protezele imediate trebuiesc acceptate din punct de vedere estetic 

e) compatibilitatea cu ţesuturile cavităţii bucale 

603. Avantajele protezării totale imediate pentru pacient: 

a) protecţia psihică 

b) restabilirea imediată a funcţiilor esenţiale ale sistemului stomatognat 

c) asigurarea unui contact neîntrerupt cu mediul social, prin păstrarea aspectului 

de dentat şi a conturului facial 

d) proteza totală acţionează ca un conformator pentru vindecare 

e) pacienţii care acceptă protezarea imediată se adaptează mai rapid la viitoarele 

proteze totale tardive 

604. Avantajele protezării totale imediate pentru medic 

a) protejarea mecanică a plăgii şi suportul mecanic al cheagului format 

postoperator de acţiunea limbii, arcadelor antagoniste şi de alimente 

b) existenţa dinţilor restanţi ajută mult în aprecierea corectă a DV şi îngreunează 

poziţionarea dinţilor artificiali în cadrul protezelor imediate 

c) reproducerea poziţiei dinţilor restanţi este întotdeauna de dorit 

d) prevenirla resorbţiei crestelor edentate şi a hipertrofiei limbii 

e) prevenirea pătrunderii alimentelor şi a salivei în alveolele proaspete, ceea ce 

favorizează vindecarea 

605. Care sunt etapele de tratament ce se derulează postextracţional până la completa 

vindecare a ţesuturilor subiacente protezelor totale 

a) rebazarea protezelor cu materiale dure 

b) rebazarea protezelor cu materiale reziliente 

c) ajustări ocluzale 

d) înlocuirea dinţilor artificiali 

e) completarea cu o şa vestibulară în cazul protezelor totale imediate cu vestibul 

deschis 

606. Care sunt indicaţiile protezării totale imediate 

a) situaţii clinice care nu se pretează la protezare fixă sau mobilizabilă dat fiind 

statusul odonto-parodontal, cu prezenţa pe arcadă doar a unor dinţi recuperabili 

b) situaţii clinice care nu se pretează la protezare fixă sau mobilizabilă dat fiind 

statusul odonto-parodontal, cu prezenţa pe arcadă doar a unor dinţi 

irecuperabili 

c) imposibilitatea întreruperii activităţii profesionale 

d) apropierea unui eveniment important din viaţa pecientului 

e) starea generală afectată 

607. Contraindicaţiile protezării totale imediate 

a) pacientul are o igienă bucală deficitară

) hemoragii poste-xtracţionale importante în antecedente 

c) stare generală afectată a pacientului 

d) pacientul prezintă multiple focare infecţioase evidenţiate radiologic 

e) pacientul suferă de boli cardiace, pshice, diabet insulino-dependent 

608. Indicaţiile rebazării protezelor totale imediate 

a) la 1 lună după inserarea protezelor 

b) când bazele protezelor nu se mai adaptează intim la câmpul protetic 

c) când pacientul nu îşi permite realizarea unui nou set de proteze 

d) în cazul resorbţilor accentuate 

e) când există ţesuturi inflamate

PROTETICĂ 

PROTEZA PARŢIALĂ MOBILIZABILĂ 

609. Avantajele crosetului in T: 

a. Indeplineste functiile crosetului inclusiv incercuirea; 

b. Prezinta elasticitate crescuta fata de crosetele circulare; 

c. Se preteaza a fi folosit si in zonele mai vizibile (canin); 

d. Este mai igienic; 

e. Are contact continuu cu dintele. 

610. In functie de forma si mecanismul de mentinere exista mai multe tipuri de coroane 

telescopate : 

a. Coroane telescopate cilindrice; 

b. Coroane telescopate conice; 

c. Coroane telescopate cilindro-conice; 

d. Coroane telescopate efilate; 

e. Coroane telescopate speciale. 

611. Bascularea prin desprindere: 

a. Reprezinta o miscare de rotatie a PPM in jurul unei axe transversale; 

b. Reprezinta o miscare de rotatie a PPM in jurul unei axe orizontale; 

c. Bascularea prin desprindere se desfasoara in jurul unei axe de rotatie principala; 

d. Bascularea prin desprindere se desfasoara in jurul unei axe de rotatie secundara; 

e. In cursul acestei miscari PPM actioneaza ca si o pargie de gradul I. 

612. Factorii care influenteaza efectul deplasarilor PPM asupra tesuturilor orale invecinate 

sunt: 

a. Lungimea bresei edentate; 

b. Calitate sprijinului muco-osos; 

c. Caracteristicile de suprafata ale dintilor stalpi; 

d. Particularitatiile ocluzale; 

e. Toate raspunsurile sunt corecte. 

613. Contraindicatiile protezelor partiale mobilizabile sunt: 

a. La pacientii cu reflexe de voma netratabile; 

b. Pacienti cu afectiuni precanceroase sau maligne in apropierea campului protetic; 

c. Pacienti care refuza o solutie protetica mobilizabila; 

d. Absenta dintilor de pe o intreaga hemiarcada; 

e. Pacienti cu afectiuni neuropsihice grave. 

614. Principiile lui Korber referitoare la prepararea dintiilor stalpi in cazul folosirii unui 

sistem telescopat sunt: 

a. Grosimea capei primare la nivel cervical de 1mm; 

b. Preparatie tangentiala la nivelul capei primare; 

c. Convergenta ocluzala a bontului de 4-5,5`; 

d. Incercuirea verticala a capei primare de 1-1,5mm; 

e. Cea mai mare retentive se obtine la nivelul fetelor proximale;

615. Amprentarea crestelor reziduale in cazul protezelor partiale mobilizabile trebuie sa 

urmareasca: 

a. Inregistrarea precisa a fundurilor de sac; 

b. Distribuirea fortelor pe o arie cat mai extinsa; 

c. Delimitarea precisa a limitelor bazei seilor protezei; 

d. Transpunerea tesuturilor crestelor supuse unui stress uniform; 

e. Obtinerea succiunii. 

616. Accesorile paralelografelor clasice sunt: 

a. Tija de analiza; 

b. Tija port mina de grafit; 

c. Jojele sau retentivometrele; 

d. Masuta port-model; 

e. Soclul stabilizator. 

617. Functia de reciprocitate a unui crost turnat reprezinta: 

a. Caracteristica prin care crosetul previne migrarea dintelui ata de acesta; 

b. Pe dintele stalp nu se vor exercita presiuni orizontale la insertia si dezinsertia 

protezelor; 

c. Crosetul nu produce nicio solicitare a dintelui stalp; 

d. Este o proprietate a pintenilor de a actiona ca elemente contrabasculante; 

e. La aceasta contribuie toate componentele crosetului plasate supraecuatorial. 

618. Eficienta unui croset de sarma este dependenta de: 

a. Lungimea segmentului de sarma; 

b. Calitatea materialului; 

c. Latimea dintelui; 

d. Forma pe sectiune a sarmei; 

e. Gradul de retentivitate a dintelui. 

619. Sistemele special de mentinere,sprijin si stabilizare de tip capse: 

a. Spre deosebire de culise solicitarea mecanica a dintilor stalpi este crescuta; 

b. Se indica solidarizarea a cel putin doi dinti stalpi atunci cand se folosesc; 

c. Nu pot compensa lipsa de paralelism; 

d. Igienizarea este dificila; 

e. Pot fi aplicate pe cape radiculare. 

620. In cazul edentatiilor de clasa I Kennedy tratate pri proteze scheletate, elementul 

contrabasculant este reprezenat de: 

a. Adeziunea bazei protetice la mucoasa; 

b. Conectorul principal; 

c. Un pinten ocluzal plasat cat mai anterior; 

d. Bratul elastic al crosetului turnat; 

e. Conectorul secundar. 

621. Crosetele divizate: 

a. Sunt utilizate predilect in edentatiile de clasa a I-a si a II- a Kennedy; 

b. Sunt utilizate predilect in edentatiile de clasa a IV-a Kennedy; 

c. Sunt utilizate predilect in edentatiile de clasa a III-a Kennedy; 

d. Utilizate in special pe molarii inferiori inalti migrati; 

e. Utilizate pe premolari si molari in edentatiile intercalate.

622. Pe modelul de lucru la elaborarea designului PPM scheletate cu creion albastru se vor 

marca: 

a. Reperele de tripodare; 

b. Zonele ce interfereaza negativ cu dintii sau crestele reziduale ce trebuiesc 

reconturate; 

c. Componenta metalica a scheletului; 

d. Bazele si seile acrilice; 

e. Ecuatorul protetic. 

623. Duplicarea modelului de lucru se poate face cu: 

a. Ceara; 

b. Gips extradur; 

c. Stents; 

d. Elastomeri de sinteza; 

e. Alginate. 

624. Grosimea pintenului ocluzal la nivelul crestei marginale este de: 

a. 1 mm; 

b. 1,5 mm; 

c. 2 mm; 

d. 1-1,5 mm; 

e. 0,5 mm. 

625. Decizia de a ajusta planul ocluzal prin frezare si coronoplastie se va face pentru: 

a. Imbunatatirea contactelor interdentare; 

b. Corectarea planului ocluzal; 

c. Imposibilitatea de a extrage dintii malpozitionati; 

d. Distribuirea mai uniforma a solicitarilor ocluzale; 

e. Diminuarea reliefului ocluzal. 

626. Indicatiile specifice ale crosetelor divizate sunt: 

a. Basculari importante ale dintiilor; 

b. Sant vestibular redus; 

c. Edentatii terminale; 

d. Pe dinti stalpi ce marginesc brese intercalate; 

e. Retentivitati muco-osoase exaggerate. 

627. Avantajele sistemelor magnetice utilizate ca sisteme speciale de sprijin, mentinere si 

stabilitate sunt: 

a. Retentie buna; 

b. Igienizare usoara; 

c. Rezistenta la coroziune; 

d. Usor de inlocuit; 

e. Pret de achizitie scazut. 

628. Avantajele crosetelor turnate sunt: 

a. Rigiditate; 

b. Precizie crescuta; 

c. Igienizare dificila; 

d. Incercuirea dintelui stalp;

e. Distribuirea orizontala a presiunilor masticatorii pe dintele stalp. 

629. Conectorii secundari se caracterizeaza prin: 

a. Fac legatura dintre elementele de mentinere, sprijin si stabilizare si baza protezei; 

b. Se plaseaza in zonele functionale; 

c. Jonctiunea cu baza protezei va fi totdeauna rotunjite, in unghi drept si cu 

prelucrare optima; 

d. Forma caracteristica exste de baza rigida; 

e. Conectorii secundari proximali asigura suprafetele de ghidaj si intervin in functia 

de reciprocitate. 

630. Avantajele PPMA: 

a. Sunt ieftine; 

b. Frecventa stomatopatiilor protetice este scazuta; 

c. Se preteaza la restaurari protetice pentru orice varsta; 

d. Fisurarea si fracturarea lor este destul de rara; 

e. Pot fi modificate si optimizate usor. 

631. Crosetul muco-alveolar se caracterizeaza prin: 

a. Este folosit la pacientii cu zambet gingival la care procesul alveolar din zona 

frontala este retentiv; 

b. Se realizeaza dintr-o ansa de sarma dubla de wipla avnd grosimea de 0,7 mm.; 

c. Este plasat in treimea versantului vestibular al procesului alveolar; 

d. Se situeaza la 0,5 mm de mucoasa; 

e. Insertia si dezinsertia protezei este posibila numai daca pacientul indeparteaza 

crosetele astfel incat acestea sa treaca peste convexitatea proceselor alveolare. 

632. Functiile conectorului principal sunt: 

a. Sa fie rigid; 

b. Sa protejeze tesuturile campului protetic; 

c. Sa ofere mentinere indirecta atunci cand este nevoie; 

d. Sa ofere sprijin pentru una sau mai multe sei ale protezei; 

e. Toate. 

633. Conditiile pe care trebuie sa le respecte orice conector principal maxilar sunt: 

a. Marginile sale se plaseaza la cel putin 6 mm de marginile gingivale ale dintiilor 

restanti; 

b. Folierea modelului se face numai in anumite zone; 

c. Zonele anterioara respective posterioara ale placutei fenestrate nu trebuie sa aiba mai 

mult de 4 mm latime; 

d. Toate marginile se rotunjesc la contactul cu tesuturile subiacente; 

e. Grosimea conectorilor este intre 0,40 si 0,60mm. 

634. Placuta palatinala fenestrata se caracterizeaza prin: 

a. Placuta posterioara are cel putin 8mm latime si se plaseaza cat mai distal; 

b. Latimea placutei anterioare este de 6 mm; 

c. Se foloseste in cazul torusului inoperabil si extins posterior; 

d. Marginile conectorului se gasesc la 6 mm de marginile gingivale ale dintiilor; 

e. Se folosete cu precadere in edentatiile de clasa a II-a si a IV-a Kennedy. 

635. Indicatiile placutei dento-mucozale sunt:

a. Fren lingual proeminent si/sau spatiu insufficient pentru bara lingual; 

b. Edentatii cls.I Kennedy cu creste reziduale foarte resorbite; 

c. Cand dintii restanti sunt afectati parodontal conectorul poate fi folosit pentru 

stabilizarea acestora; 

d. Cand se prefigureaza pierderea a unu sau mai multi incisivi inferiori, care vor putea fi 

usor inlocuiti; 

e. Toate. 

636. Care din urmatoarele enunturi corespund clasificarii conectorilor secundari: 

a. Conectorii secundari unesc crosetele cu conectorul principal; 

b. Unesc elemente de mentinere indirecta sau pinteni auxiliari cu conectorul principal; 

c. Unesc seile protetice cu conectorul principal; 

d. Indeplinesc functia de brat retentiv pentru anumite tipuri de crosete; 

e. Toate. 

637. Rolul pintenilor: 

a. Asigura sprijinul dento-parodontal al PPMS; 

b. Mentinerea componentelor crosetului in pozitia initiala, proiectata; 

c. Mentinerea relatiilor ocluzale prin prevenirea infundarii protezei; 

d. Previne traumatizarea tesuturilor moi; 

e. Toate. 

638. Dezavantajele SSMSS intracoronare sunt: 

a. Necesitatea realizarii unor preparatii dentare si a realizarii unor proteze fixe; 

b. Pierderea frictiunii in timp duce la mobilizarea protezei; 

c. Etape clinice si de laborator complexe; 

d. Eficiente pe dinti scurti; 

e. Reparatii facile. 

639. Avantajele sistemelor speciale sunt legate de: 

a. Eliminarea frictiunii dintre dintele natural si crosetul turnat; 

b. Nu solicita dintii stalpi; 

c. Limitarea fortelor necontrolate asupra dintilor stalpi, la insertie si dezinsertie; 

d. Nu implica preparatii importante ale dintilor; 

e. Confort sporit. 

640. Dezavantajele sistemelor speciale sunt: 

a. Suprasolicita dintii stalpi; 

b. Tehnicile de executie sunt laborioase si implica preparatii importante ale dintilor; 

c. Estetica nesatisfacatoare; 

d. Optimizarile si reoptimizarile acestor lucrari hibride sunt destul de dificil de 

restaurant; 

e. Elimina frictiunea dintre dintele natural si crosetul turnat. 

641. Numarul minim de crosete necesar unei proteze scheletate depinde de numarul dintilor 

stalpi astfel: 

A.un dinte stalp primeste minim un croset 

B.in edentatiile clasa a II-a Kennedy se utilizeaza minim doua crosete 

C.in edentatiile clasa a II-a Kennedy se utilizeaza minim trei crosete 

D..in edentatiile clasa a IV-a Kennedy se utilizeaza minim trei crosete 

E.in edentatiile clasa a IV-a Kennedy se utilizeaza patru crosete

642. Avantajele utilizarii SSMSS in protezarea scheletata sunt: 

A. se pot utiliza in cazul coroanelor clinice mici 

B. estetica superioara 

C. ajuta la distribuirea uniforma a stresului masticator 

D. se pot repara usor 

E. confort sporit pentru pacient 

643. Lustruirea electrolitica a scheletului metalic pentru protezele scheletate:\ 

A.Este un proces reversibil 

B.Este un procedeu similar galvanizarii 

C.Imbunatateste calitatea suprafetei 

D.Functioneaza pe principiul pierderii de material 

E.Se face prin imersia in baie acida 

644. Durerea aparuta la nivelul periferiei campului protetic asociata cu durere la nivelul 

crestelor se trateaza astfel: 

A.Prin captusirea seilor 

B. Prin captusiri reziliente 

C. Prin refacerea conectorilor 

D.Prin echilibrari ocluzale 

E.Prin indepartarea surplusurilor de acrilat si slefuire 

645. Obiectivee captusirii protezei scheletate sunt: 

A.stabilizarea protezei prin impiedicarea miscarilor verticale 

B.stabilizarea protezei prin impiedicarea miscarilor orizontale 

C.redistribuirea fortelor ocluzale pe dintii restanti 

D.adaptarea intima a seilor pe campul protetic 

E.realizarea unui sprijin dento-parodontal corect 

646. Contraindicatiile captusirii protezei scheletate sunt: 

A.migrarile dintilor stalpi 

B.in protezarea imediata 

C.DVO supradimensionata 

D.Bascularea pe un torus proeminent 

E.Proteze cu reparatii multiple 

647. Avantajele captusirii directe a protezei scheletate sunt: 

A.Rapiditatea executiei 

B.Pacientul nu ramane fara proteza 

C.Modificarea rapoartelor ocluzale 

D.Materialul folosit este mai omogen 

E.Nu apar iritatii mucozale 

648. Sudura cu plasma se poate realiza in urmatoarele conditii 

A.titan pe titan 

B.aliaje nobile pe aliaje nobile 

C.aliaje nenobile pe aliaje nobile 

D.aliaje nobile pe aliaje nenobile

E.aliaje nenobile pe aliaje nenobile 

649. Stomatopatiile protetice sunt denumite: 

A.Gura dureroasa de cauza protetica 

B.Hiperplazie papilara inflamatorie 

C.Candidoza cronica trofica 

D.Eritem de placa 

E.Hiperplazie granulara 

650. Factorii locali ai aparitiei stomatopatiilor sunt: 

A.Sindromul Sjogren 

B.Deficiente nutritionale 

C.Traumatisme 

D.Diabetul zaharat 

E.Tabagismul 

651. Suplimentarea stalpilor naturali cu implante are urmatoarele obiective: 

A.reducerea solicitarii dintilor si crestelor edentate 

B.optimizarea retentiei protezei 

C.amanarea instalarii starii de edentat total 

D.cresterea stabilitatii protezei 

E.prelungirea supravietuirii pe arcada a dintilor stalpi 

652. Avantajele supraprotezarii: 

A. Frecventa scazuta a leziunilor de decubit 

B. Eficienta masticatorie sporita 

C. Pastrarea proprioceptiei dintilor restanti 

D. Resorbtia accentuata a crestelor 

E. Fortele orizontale de torsiune mult diminuate 

653. Indicatiile supraprotezarii: 

A.Edentatii subtotale cu 2-3 dinti restanti 

B.Pacienti tineri 

C.Hipodontii 

D.Uzuri dentare severe 

E.Boli cardiovasculare grave 

654. Bonturile radiculare tratate endodontic folosite in supraprotezare pot fi obturate 

coronar cu: 

A.Amalgam de argint 

B.Ciment ionomer de sticla 

C.Rasini compozite 

D.Endometazona 

E.Hidroxiapatita 

655. Avantajele protezelor cu telescoape galvanoformate: 

A.Pret de cost redus 

B.Igienizare facila 

C.Confort crescut pentru pacient 

D.Stabilitate excelenta

E.Executie tehnica facila 

656. Amprenta preliminara in supraprotezare se realizeaza cu: 

A.Silicon 

B.Alginat 

C.Paste ZOE 

D.Polieteri 

E.Hidrocoloizi reversibili 

657. Transformarea unei proteze partiale in supraproteza prin metoda directa presupune: 

A.Amprenta cu proteza in situ 

B.Inregistrarea ocluziei 

C.Amprenta arcadei antagoniste 

D.Prepararea dintilor 

E.Inserarea protezei in cavitatea bucala 

658. Conectorii principali indicati in edentatiile clasa I Kennedy sunt: 

A.Placuta palatinala fenestrata 

B.Placuta palatinala in U 

C.Placuta palatinala cu latime mare 

D.Placuta palatinala cu latime mica 

E.Placuta palatinala completa 

659. Factorii care influenteaza eutroficitatea mucoasei orale in general sunt: 

A.Modificare constantelor biologice sanguine si salivare 

B.Deshidratarea si ph-ul acid 

C.Deprimarea tesutului imunitar 

D.Hipersialia si ph-ul bazic 

E.Senectutea si asialia 

660. Grosimea epiteliului in micrometri a mucoasei crestelor reziduale mandibulare este: 

A.Versant lingual si fund de sac lingual: 86 

B.Fibromucoasa fixa crestala: 255 

C.Fund de sac vestibula: 260 

D.Fibromucoasa fixa crestala: 120 

E.Versant vestibular si mucoasa mobila vestibula: 480 

661. Principiul topografic si terapeutic in clasificarea lui Cummer include: 

A.linia crosetelor intersecteaza linia media dar nu e perpendiculara pe ea 

B.linia crosetelor este perpendiculara pe linia mediana 

C.linia crosetelor este un triunghi 

D.linia crosetelor nu intersecteza linia mediana 

E.linia crosetelor este un poligon 

662. Ecuatorul protetic se caracterizeaza prin: 

A. Linia celei mai mari convexitati a dintilor stalpi 

B. Coincide cu cel anatomic 

C. Linia ecuatoriala este dependenta de axa de insertie 

D. Imparte dintele stalp in 2 zone: subecuatoriala si supraecuatoriala 

E. Se determina cu ajutorul ocluzometrului

663. Functiile pintenilor ocluzali sunt: 

A. Contribuie la sprijinul parodontal al protezei 

B. Impiedica migrarile verticale ale antagonistilor 

C. Stabilizeaza componentele crosetului vertical 

D. Transmit presiunile masticatorii 

E. Ariile de contact interdentar nu sunt refacute 

664. Marimea retentiei unui croset turnat depinde de: 

A. Pozitionarea bratului retentiv 

B. Gradul de retentie al dintelui stalp 

C. Forma, lungime si grosimea bratului retentiv 

D. Proprietatile elastice ale materialului din care este confectionat crosetul 

E. Toate 

665. Stabilizarea crosetelor turnate este data de: 

a) Bratul opozant 

b) Corpul crosetului 

c) Umarul bratului retentiv 

d) Conectorul secundar 

e) Conectorul principal 

666. Clasificarea crosetelor turnate dupa numarul dintilor stalpi pe care se ancoreaza 

crosetele: 

A. Unidentare 

B. Crosete deschise dental 

C. Bidentare 

D. Deschise edental 

E. Pluridentare 

667. Care dintre urmatoarele enunturi corespund crosetului Ney 1 

A. Este mixt, biactiv 

B. Este un croset cu actiune posterioara 

C. Are forma de E, este un croset cu trei brate, biactiv, cu conector secundar 

D. Este un dublu T cu trei conectori secundari 

E. Este un croset inelar 

668. Bratul opozant al crosetului Akers se caracterizeaza prin: 

A. Se situeaza pe fata opusa bratului activ 

B. Este plasat in totalitate subecuatorial 

C. Are o grosime de 1,5-2 mm 

D. Neutralizeaza fortele ce rezulta din tensionarea bratului activ 

E. Traseul sau mezio-distal este de aceeasi lungime cu cel al bratului activ 

669. Retentivităţile cele mai favorabile la nivelul dinţilor mandibulari sunt distribuite astfel: 

A. la canini pe feţele vestibulare 

B. la premolari pe feţele vestibulare 

C. la molari pe feţele vestibulare 

D. la premolari şi molari pe feţele linguale

E. la molari pe feţele linguale 

670. *Zonele biostatice la mandibulă sunt reprezentate de: 

A. tuberozităţile maxilare 

B. zonele de sarcină primară 

C. tuberculii piriformi 

D. zonele de sarcină secundară 

E. bolta palatină 

671. *Bolta palatină cea mai favorabilă protezării parţiale mobilizabile este: 

A. plată, cu torus de mărime medie 

B. plată, fără torus 

C. ogivală, fără torus 

D. ogivală, cu torus situat anterior 

E. adâncă, fără torus 

672. Modelul de studiu şi diagnostic în edentaţia parţială serveşte la: 

A. diagnosticul clinic al edentaţiei 

B. stabilirea planului de tratament preprotetic 

C. analiza dinţilor restanţi şi a crestelor alveolare 

D. analiza la paralelograf 

E. desenarea proiectului viitorului schelet al protezei 

673. *În clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy absenţa tututor molarilor se 

încadrează în: 

A. clasa I 

B. clasa a II-a 

C. clasa a III-a 

D. clasa a IV-a 

E. clasa a II-a cu o modificare 

674. *În cadrul clasificării edentaţiei parţiale după Kennedy, edentaţia tuturor frontalilor se 

încadrează clasei: 

A. I -a 

B. a II-a 

C. a III-a 

D. a IV-a 

E. a VI-a 

675. *Edentaţia clasa a III-a după clasificarea Applegate este: 

A. edentaţie distală unilaterală 

B. edentaţie distală bilaterală 

C. edentaţie anterioară 

D. edentaţie laterală care se tratează adjunct 

E. edentaţie laterală care se tratează conjunct 

676. *Componentele paralelografului Ney sunt: 

A. soclul, masa, un braţ vertical, braţ orizontal dublu articulat, tijă verticală 

accesoriile 

B. soclul, suportul de fixare al modelului, braţ vertical, braţ orizontal, tijă 

verticală, accesoriile

C. soclul, masa, un braţ vertical articulat, două braţe orizontale, tijă verticală, 

accesoriile 

D. masa, un braţ vertical articulat, accesoriile şi soclul 

E. un braţ vertical, unul orizontal articulat şi accesoriile 

677. Accesoriile paralelografului sunt: 

A. tija detectoare 

B. retenţiometre 

C. spatule de ceară sau joje 

D. dispozitivul Gysi 

E. tija portmină de grafit 

678. *Analiza modelului de studiu al edentatului parţial la paralelograf va parcurge, în 

ordine, următorii timpi: 

A. stabilirea planurilor de ghidare, trasarea ecuatorului protetic, tripodarea 

B. stabilirea axei de inserţie şi dezinserţie a protezei, trasarea ecuatorului protetic, 

stabilirea locului de amplasare a vârfului braţului retentiv al croşetului, tripodarea 

C. fixarea poziţiei modelului, stabilirea locului de amplasare a vârfului braţului retentiv 

al croşetului, stabilirea zonelor de interferenţă muco–osoase 

D. stabilirea planurilor de ghidare, stabilirea zonelor de aplicare a conectorilor secundari 

şi a braţelor retentive ale croşetelor, trasarea ecuatorului protetic, tripodarea 

E. specifici fiecărei forme de edentaţie parţială 

679. Axa de inserţie a protezei parţiale scheletate este condiţionată de următorii factori: 

A. trasarea ecuatorului protetic şi tripodare 

B. planurile de ghidare, zonele retentive ale dinţilor stâlpi 

C. zonele de interferenţă dentare şi muco–osoase 

D. fizionomie 

E. stabilirea locului unde se plasează vârful braţului retentiv al croşetului 

680. *Planurile de ghidare la edentatul parţial sunt reprezentate de: 

A. zona cervicală a dinţilor stâlpi; 

B. suprafele vestibulare şi orale ale tuturor dinţilor 

C. suprafeţele proximale ale dinţilor stâlpi, vecine spaţiilor edentate 

D. toate suprafeţele axiale ale dinţilor stâlpi 

E. suprafele ocluzale ale dinţilor stâlpi 

681. Interferenţele muco–osoase mandibulare la edentatul parţial pot apare în: 

A. zona linguală laterală 

B. zona retromilohioidiană 

C. zona retrotemporală 

D. zona tuberculului piriform 

E. zona torusului maxilar 

682. *Pentru menţinerea protezelor scheletate cu ajutorul croşetelor turnate divizate Roach 

este necesară o retenţie subecuatorială a dinţilor stâlpi de: 

A. 0,25 mm 

B. 0,30 mm 

C. 0,50 mm 

D. 0,75 mm 

E. 1 mm

683. *Zonele de interferenţă muco–osoase la maxilar pot apare în următoarele regiuni: 

A. zona vestibulară sau distală a unor tuberozităţi foarte retentive 

B. zonele vestibulare laterale şi zona Ah 

C. punga lui Eisenring şi zonele Schröder 

D. la nivelul bolţii palatine 

E. în şanţurile pterigopalatine 

684. Atitudinea faţă de interferenţele muco–osoase este: 

A. se intervine chirurgical când interferenţele sunt exagerate 

B. schimbarea axului de inserţia al protezei când interferenţele sunt mici 

C. folierea corespunzătoare pentru zonele retentive vestibulare mici ale crestelor 

alveolare 

D. scurtarea şeilor până la nivelul bombeului maxim al retentivităţilor pentru zonele 

retentive vestibulare mici ale crestelor alveolare 

E. se intervine chirurgical în toate cazurile 

685. Cu ajutorul minei de grafit, la paralelograf, se trasează pe suprafaţa dinţilor stâlpi: 

A. linia ghid, linia celui mai mare contur, la un plan orizontal al modelului 

B. ecuatorul de malpoziţie secundară 

C. axul de implantare 

D. ecuatorul protetic 

E. curbura arcadei 

686. *Tripodarea mai poartă numele de: 

A. fixarea braţului vertical în raport cu modelul de analizat 

B. fixarea poziţiei modelului faţă de paralelograf 

C. fixarea tijei de reperaj 

D. fixarea poziţiei conectorului principal şi secundar 

E. B + C 

687. Secvenţele preparării dinţilor stâlpi în cadrul tratamentului proprotetic al edentaţiei 

parţiale sunt: 

A. realizarea planurilor de ghidare 

B. remodelarea dinţilor stâlpi 

C. echilibrarea ocluzală 

D. prepararea lăcaşurilor pentru pinteni externi 

E. realizarea lăcaşurilor pentru pinteni interni 

688. Lăcaşele supracingulare pentru aplicarea unor pinteni se pot prepara pe următorii dinţi: 

A. canini superiori 

B. incisivi centrali superiori 

C. premolari superiori 

D. canini inferiori 

E. molari inferiori 

689. Zonele protetice pozitive la mandibulă sunt reprezentate de: 

A. dinţii restanţi 

B. torusurile mandibulare 

C. crestele alveolare 

D. tuberozităţi

E. tuberculii piriformi 

690. Zonele protetice negative, care trebuie ocolite sau despovărate de proteza parţială 

scheletată maxilară sunt: 

A. mijlocul crestelor alveolare 

B. bridele 

C. parodonţiul marginal 

D. torusul 

E. mucoasa procesului alveolar lingual din dreptul conectorului principal 

691. Atitudinea faţă de papila incisivă, ca zonă protetică negativă, este de: 

A. despovărare prin foliere 0,50 mm 

B. ocolire 

C. despovărare prin foliere 0,20-0,30 mm 

D. gravare 

E. despovărare prin foliere 2 mm 

692. *Grosimea folierii mucoasei procesului alveolar în zona linguală, în dreptul 

conectorului principal, este cuprinsă în următorul interval: 

A. 0,10-0,20 mm 

B. 0,30-0,40 mm 

C. 0,30-2 mm 

D. 1-2 mm 

E. 1-5 mm 

693. *Numărul de croşete necesar pentru ancorarea şi stabilizarea unei proteze scheletate 

elaborată pentru o edentaţie clasa a IV-a Kennedy, cu lipsa tuturor frontalilor, este de: 

A. două 

B. trei 

C. patru 

D. cinci 

E. şase 

694. Mijloacele auxiliare de menţinere a protezelor parţiale scheletizate sunt: 

A. retentivităţile anatomice 

B. croşetele turnate 

C. tonicitatea musculară 

D. adeziunea dintre mucoasă şi baza protezei 

E. B + D 

695. *Toate elementele protetice care împiedică deplasările orizontale ale protezelor 

parţiale se numesc: 

A. elemente de menţinere indirectă 

B. elemente de menţinere directă 

C. elemente de sprijin 

D. elemente de stabilizare 

E. elemente contrabasculante 

696. Bascularea prin desprinderea extremităţii distale a şeilor protezelor parţiale scheletate 

(în edentaţii clasa I şi a II-a Kennedy) este cauzată de: 

A. exostozele câmpului protetic 

B. topografia şi întinderea edentaţiei

C. supraextinderea şeilor 

D. actele reflexe 

E. gravitaţie la mandibulă 

697. Bascularea prin desprindere a protezelor parţiale scheletizate în edentaţiile clasa I şi a 

II-a Kennedy se realizează după: 

A. axa de rotaţie primară 

B. linia care uneşte vârful braţelor retentive ale croşetelor plasate cel mai posterior 

C. linia care uneşte marginea distală a şeilor 

D. linia care uneşte vârful braţelor retentive ale croşetelor plasate cel mai anterior 

E. linia fulcrum secundară 

698. Menţinerea indirectă a protezelor parţiale scheletizate depinde de: 

A. eficacitatea menţinerii directe 

B. distanţa elementelor contrabasculante faţă de axa de basculare 

C. numărul de elemente contrabasculante 

D. rigiditatea conectorului secundar de care este legat 

E. existenţa unui lăcaş special preparat 

699. Elementele contrabasculante ale unei proteze parţiale scheletate pot fi: 

A. pintenii ocluzali 

B. pintenii supracingulari 

C. croşetul continuu cu pinteni ocluzali sau gheruţe incizale la extremităţi 

D. retentivităţile protezei 

E. conectorii secundari 

700. Elementele contrabasculante au următoarele funcţii auxiliare: 

A. imobilizează dinţii frontali, refac punctele de contact 

B. transmit forţele masticatorii şi pe dinţii stâlpi indirecţi 

C. realizarea fricţiunii între dinţii stâlpi şi proteză în plan sagital 

D. stabilizarea protezei; 

E. rigidizează componentele croşetelor dentare turnate 

701. *Deplasările protezelor parţiale scheletizate care nu pot fi oprite de nici un element 

protetic sunt: 

A. deplasările laterale 

B. bascularea prin desprinderea extremităţii distale a şeilor 

C. bascularea prin înfundarea extremităţii distale a şeilor 

D. mezializarea protezelor 

E. distalizarea protezelor 

702. *Axul de rotaţie după care se face bascularea prin înfundare a extremităţii distale a 

şeilor protezelor parţiale scheletate trece prin: 

A. vârful braţelor retentive ale croşetelor plasate cel mai posterior 

B. vârful braţelor opozante ale croşetelor plasate cel mai posterior 

C. pintenii cei mai meziali 

D. printenii cei mai apropiaţi de edentaţie 

E. extremităţile distale ale şeilor 

703. Diminuarea basculării prin înfundare a extremităţii distale a şeilor protezelor 

scheletate se poate realiza prin următoarele metode:

A. amprente de compresiune, mai ales la mandibulă 

B. căptuşirea şi rebazarea şeilor 

C. plasarea unor elemente contrabasculante adiţionale 

D. şei terminale extinse la maxim, dar în limite fiziologice 

E. B + C 

704. Rotaţiile transversale ale protezelor parţiale care rezolvă edentaţiile parţiale de clasa 

II-a Kennedy sunt cauzate de : 

A. plasarea greşită a conectorilor secundari 

B. montarea greşită a dinţilor artificiali 

C. dinţilor artificiali mai laţi comparativ cu lăţimea crestelor 

D. şeile protezei prea scurte 

E. şeile protezei prea extinse 

705. Deplasările protezelor parţiale produc următoarele efecte asupra dinţilor stâlpi: 

A. bruxism 

B. afectarea parodonţiului profund al dinţilor stâlpi 

C. efecte disortodontice 

D. carii 

E. inconfort pentru pacient 

706. *Elementele de legătură dintre şeile protezei scheletate sunt: 

A. capsele 

B. conectorii secundari 

C. elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare 

D. croşetele 

E. conectorii principali 

707. Caracteristicile comune ale conectorilor principali ai protezelor scheletate sunt 

reprezentate de: 

A. profilaxia ţesuturilor câmpului protetic 

B. rigiditate 

C. elasticitate 

D. crează condiţii de confort pentru pacient 

E. se distanţează de mucoasă 

708. *Bara linguală se poate confecţiona când înălţimea procesului alveolar este de cel 

puţin: 

A. 3 mm 

B. 9 mm 

C. 16 mm 

D. 4 – 5 mm 

E. 10 mm 

709. *Grosimea barei linguale a protezei scheletate mandibulare este de: 

A. 5 mm 

B. 1 cm 

C. 3 mm la extremitatea superioară şi 7 mm la extremitatea inferioară 

D. 1 mm la extremitatea superioară şi 3 mm la extremitatea inferioară 

E. 4 mm la extremitatea superioară şi 6 mm la extremitatea inferioară

710. Zonele de minimă rezistenţă ale barei linguale la proteza scheletată mandibulară sunt: 

A. joncţiunea ei cu conectorul principal 

B. mijlocul barei 

C. joncţiunea ei cu conectorii secundari 

D. unirea ei cu şeile 

E. A + B 

711. Rolul croşetului continuu al protezei scheletate mandibulare este de: 

A. a devia mandibula în poziţie excentrică 

B. a rigidiza bara linguală 

C. a solidariza dinţii restanţi 

D. a avea efecte disortodontice 

E. a lega şeile protezelor 

712. *Forma conectorilor principali maxilari cea mai confortabilă pentru pacient este de: 

A. Plăcuţa mucozală dependentă de mărimea edentaţiei 

B. croşet continuu 

C. bare 

D. conector principal dentar 

E. A + B 

713. *Lăţimea minimă a plăcuţei mucozale a protezei scheletate maxilare este: 

A. 0,40 mm 

B. 0,60 mm 

C. egală cu mărimea spaţiului edentat 

D. 1 mm 

E. 2 mm 

714. *Cel mai rigid conector principal maxilar este socotit: 

A. plăcuţa mucozală cu lăţime redusă 

B. plăcuţa mucozală cu lăţime mare 

C. plăcuţa mucozală în formă de ―U‖ 

D. plăcuţa mucozală fenestrată 

E. plăcuţa dentomucozală 

715. *Lăţimea plăcuţei posterioare a conectorului principal maxilar fenestrat este de: 

A. 0,4-0,6 mm 

B. 2 mm 

C. 4-5 mm 

D. 6-9 mm 

E. 10 mm 

716. *Grosimea recomandată a plăcuţei mucozale în formă de „U‖ a protezei scheletate 

maxilare este: 

A. 0,20 mm 

B. 0,40 mm 

C. 0,60 mm 

D. 1 mm 

E. 2 mm 

717. Funcţiile croşetelor dentare turnate utilizate în tratamentul edentaţiei parţiale cu

proteze scheletate sunt: 

A. ancorarea 

B. pasivitatea; 

C. fricţiunea 

D. menţinerea indirectă 

E. desprinderea voluntară a protezei 

718. Retenţia protezei scheletate depinde de următorii factori: 

A. sprijinul parodontal 

B. mărimea retentivităţii subecuatoriale 

C. numărul de croşete utilizate 

D. tipul de croşet ales 

E. poziţia pintenilor ocluzali 

719. *Traiectul liniei ecuatoriale tipice, după IONESCU este: 

A. de la mijlocul distanţei cervico-ocluzale pe faţa proximală dinspre edentaţie trece în 

diagonală şi se apropie de suprafaţă ocluzală spre faţa proximală opusă edentaţiei 

B. de la mijlocul distanţei cervico-ocluzale pe faţa proximală dinspre edentaţie trece în 

diagonală şi se apropie de colet spre faţa proximală opusă edentaţiei 

C. de la mijlocul distanţei cervico-ocluzale pe faţa proximală opusă edentaţie trece în 

diagonală şi se apropie de colet spre faţa proximală dinspre edentaţiei 

D. din apropierea coletului pe faţa proximală dinspre edentaţie trece în diagonală şi se 

apropie de suprafaţa ocluzală spre faţa proximală opusă edentaţiei 

E. în apropierea feţei ocluzale, atât vestibular, cât şi oral 

720. *Elasticitatea braţului retentiv al croşetului turnat, a cărui diametru se subţiază 

uniform către vârf, ajungând să fie jumătate din diametrul de la origine, este, comparativ 

cu cea a unuia nesubţiat: 

A. egală 

B. de două ori mai mică 

C. de două ori mai mare 

D. de patru ori mai mare 

E. de opt ori mai mare 

721. Pintenii ocluzali externi principali prezintă următoarele caracteristici: 

A. transmit forţele paralel cu axul lung al dinţilor 

B. elasticitate 

C. sunt plasaţi într-un lăcaş de formă hemisferică 

D. sunt plasaţi într-un lăcaş în formă de coadă de rândunică 

E. prezintă rigiditate absolută 

722. Încercuirea (în protezarea parţială mobilizabilă) intervine cu rol secundar în: 

A. Stabilizarea orizontală a protezei 

B. sprijin 

C. menţinere 

D. reciprocitate 

E. pasivitate 

723. Reciprocitatea corectă a croşetelor se poate realiza prin următoarele metode: 

A. utilizarea croşetului Ackers 

B. utilizarea croşetului Ney I

C. utilizarea croşetului Ney II 

D. utilizarea croşetului „Fehr‖ 

E. utilizarea croşetului de sârmă 

724. Plasarea pintenului ocluzal, în edentaţiile terminale, în fosa mezială a dintelui stâlp 

determină: 

A. ca proteza să acţioneze ca o pârghie de gradul I 

B. ca proteza să acţioneze ca o pârghie de gradul al II-lea 

C. micşorarea unghiului de înclinaţie sub care se face bascularea prin înfundare a şeilor 

D. mărirea unghiului de înclinaţie sub care se face bascularea prin înfundare a şeilor 

E. transmiterea mai uniformă a presiunilor pe crestele alveolare 

725. Caracteristicile croşetelor circulare sunt: 

A. braţul retentiv ajunge în zona retentivă subecuatorială dinspre ocluzal 

B. porţiunea flexibilă a braţului retentiv acţionează prin tracţiune asupra retentivităţii 

dintelui stâlp 

C. porţiunea flexibilă a braţului retentiv acţionează prin presiune asupra retentivităţii 

dintelui stâlp 

D. dezinserţia protezelor este mai uşoară decât inserţia 

E. inserţia protezelor este mai uşoară decât dezinserţia 

726. Croşetul circular Ackers deschis anterior este indicat: 

A. dacă zona de retenţie subecuatorială este maxim 0,25 mm 

B. dacă zona de retenţie subecuatorială este maxim 0,50 mm 

C. dacă retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp este situată vestibulo-distal 

D. dacă retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp este situată vestibulo-mezial 

E. în edentaţii clasa a III-a Kennedy 

727. *Retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp, pentru plasarea unui croşet circular Ackers 

deschis posterior este dispusă: 

A. vestibulo-distal 

B. oro-mezial 

C. mezial 

D. distal 

E. vestibulo-mezial 

728. Retentivitatea favorabilă a dintelui stâlp, pentru plasarea unui croşet inelar sau cu 4 

braţe, trebuie să fie: 

A. maxim 0,25 mm pe premolari 

B. maxim 0,50 mm pe premolari 

C. maxim 0,25 mm pe molari 

D. maxim 0,50 mm pe molari 

E. maxim 0,50 mm pe premolari şi molari 

729. *Croşetul circular „în ac de păr‖ se aplică cel mai des pe următorii dinţi: 

A. molari maxilari înclinaţi mezial 

B. molari mandibulari înclinaţi mezial 

C. premolari maxilari 

D. premolari mandibulari 

E. canini

730. Croşetul Bonwill este foarte utilizat în următoarele situaţii: 

A. edentaţii clasa I Kennedy 

B. edentaţii clasa a II-a Kennedy 

C. edentaţii clasa a III-a Kennedy 

D. edentaţii clasa a IV-a Kennedy 

E. A + B 

731. *Braţul retentiv al croşetului turnat în „T‖ pleacă din: 

A. conectorul principal 

B. şaua scheletului metalic 

C. pintenul ocluzal 

D. croşetul continuu 

E. corpul croşetului 

732. Utilizarea croşetului turnat în „T‖ este contraindicată în următoarele situaţii: 

A. în edentaţii terminale, când zona retentivă a dintelui stâlp se află mezial 

B. în edentaţii terminale, când dintele stâlp are un ecuator protetic înalt 

C. edentaţii terminale, când zona retentivă a dintelui stâlp se află distal 

D. când există o zonă retentivă muco-osoasă în dreptul conectorului secundar al braţului 

retentiv 

E. când retentivitatea dintelui stâlp este mai mare de 0,50 mm 

733. Croşetul Ney Nr.1 se aplică pe dinţii care au linia ecuatorială: 

A. cu traiect tipic situat la mijlocul feţei proximale dinspre edentaţei, urcând oblic 

vestibular şi oral spre ocluzal pe faţa proximală opusă edentaţiei 

B. cu traseu tipic liniar în 1/3 ocluzală a dintelui stâlp 

C. traseu tipic liniar în 1/3 cervicală a dintelui stâlp 

D. cu traiect tipic situat la mijlocul feţei proximale dinspre edentaţei, coborând oblic 

vestibular şi oral spre cervical pe faţa proximală opusă edentaţiei 

E. numită „ecuator protetic Nr.1‖ 

734. Din a doua grupă de croşete Ney fac parte următoarele croşete: 

A. croşetul mixt biactiv 

B. croşetul cu acţiune posterioară 

C. croşetul cu acţiune posterioară inversă 

D. croşetul unibar 

E. croşetul inelar 

735. *Croşetul R.P.I. utilizat în terapia edentaţiei parţiale cu proteze scheletate are 

următoarele componente: 

A. braţ retentiv divizat în formă de ―T‖, pinten ocluzal şi conector secundar 

B. placă proximo–orală, braţ retentiv divizat în ―I‖, pinten ocluzal 

C. braţ retentiv divizat în ―I‖, pinten ocluzal, placă linguală 

D. braţ retentiv din sârmă, pinten ocluzal, placă palatinală 

E. placă proximo–orală, braţ retentiv divizat în ―I‖, pinten ocluzal,conector principal 

736. *Croşetul mixt Ney (biactiv) este indicat pe dinţii care au linia ecuatorială: 

A. tipică 

B. în diagonală 

C. numită „ecuator protetic Nr.2‖

D. înaltă, unde retenţia este mare, aproape de ocluzal 

E. coborâtă 

737. Avantajele croşetelor mixte utilizate în tehnologia protezelor scheletate sunt: 

A. reparaţii uşoare 

B. pot fi aplicate în zone de retenţie de 0,25 mm 

C. contact liniar cu dintele stâlp 

D. vizibilitate redusă 

E. se dezactivează în timp 

738. La sistemul de bare şi călăreţi Gilmore, barele au următoarea formă pe secţiune: 

A. rotundă 

B. pătrată 

C. dreptunghiulară 

D. ovală 

E. semipiriformă 

739. Din sistemele articulate de menţinere, sprijin şi stabilizare fac parte: 

A. ruptorii de forţe 

B. capsele 

C. amortizorii de forţe 

D. balamalele 

E. culisele 

740. Caracteristicile conectorilor secundari utilizaţi în tehnologia protezei scheletate sunt: 

A. rigiditate 

B. traiect vertical 

C. joncţiune cu pintenii ocluzali într-un unghi de 90 de grade sau mai mic 

D. traiect sinuos 

E. utilizare rară 

741. Tipurile de conectori secundari sunt: 

A. monoactivi 

B. proximali 

C. interdentari 

D. ai braţelor elastice ale croşetelor divizate 

E. elastici 

742. Şaua protezei scheletate (şa metalică şi acrilică) trebuie să îndeplinească următoarele 

condiţii: 

A. rigiditate 

B. elasticitate 

C. conductibilitate termică redusă 

D. adaptare intimă şi precisă la ţesuturile cu care vine în contact 

E. să permită efectuarea căptuşirilor 

743. La conceperea protezelor în edentaţia de clasa I Kennedy, unde retentivitatea 

subecuatorială este plasată vestibulo-distal, sunt indicate următoarele croşete: 

A. divizat în „T‖ 

B. Ackers deschis edental 

C. Ackers deschis dental 

D. circular cu braţ întors

E. divizat în „semiT‖ 

744. Caracteristicile conceperii protezelor în edentaţia clasa a II-a Kennedy sunt: 

A. extinderea bazei protezei şi în zona hemiarcadei integre 

B. elementul contrabasculant este unilateral 

C. elementul contrabasculant nu este necesar 

D. elementul contrabasculant este plasat pe partea opusă edentaţiei 

E. elementul contrabasculant este plasat în vecinătatea şeii 

745. *Momentul amprentării preliminare în edentaţia parţială tratată cu proteze parţiale 

scheletizate este: 

A. în prima şedinţă de prezentare a pacientului 

B. după realizarea tratamentelor preprotetice 

C. după realizarea tratamentelor proprotetice 

D. înainte de orice fel de tratament 

E. dependent de tipul de edentaţie 

746. *Amprenta preliminară în edentaţia parţială serveşte la confecţionarea: 

A. modelului documentar 

B. modelului funcţional 

C. modelului de studiu şi diagnostic 

D. modelului de lucru 

E. modelului final 

747. Caracteristicile amprentei funcţionale în edentaţia parţială protezată mobilizabil sunt 

legate de: 

A. tratamentele preprotetice 

B. amprenta preliminară 

C. clasa de edentaţie 

D. tipul de sprijin al protezei 

E. vechimea edentaţiei 

748. Reproducerea anatomică perfectă a suportului dento-parodontal prin amprentele 

funcţionale, în edentaţiile clasa I şi a II-a Kennedy are ca scop realizarea: 

A. sprijinului parodontal 

B. sprijinului muco-osos 

C. menţinerii protezei 

D. stabilizării protezei 

E. protecţia ţesuturilor mucozale 

749. Scopul amprentei funcţionale în edentaţiile clasa I şi a II-a Kennedy tratate cu proteze 

scheletate sunt: 

A. reproducerea anatomică perfectă a dinţilor restanţi şi a ţesuturilor înconjurătoare 

B. să redea forma anatomică a mucoasei crestelor alveolare 

C. marginile amprentei să fie extinse la maxim, dar în limite fiziologice 

D. să asigure modelarea marginală funcţională 

E. să redea forma funcţională a mucoasei crestelor alveolare 

750. Amprenta funcţională necompresivă pentru realizarea protezelor scheletate este 

indicată în următoarele cazuri: 

A. clasa I Kennedy la maxilar

B. clasa I Kennedy la mandibulă, când se utilizează ruptori de forţe 

C. clasa a II-a Kennedy la maxilar 

D. clasa a III-a Kennedy la maxilar, când se utilizează ruptori de forţe 

E. clasa a IV-a Kennedy la mandibulă 

751. În edentaţiile clasa a III-a Kennedy, în care protezele scheletate au sprijin dentoparodontal, 

scopul amprentei funcţionale este: 

A. reproducerea anatomică perfectă a dinţilor restanţi 

B. redarea formei anatomopatologice a mucoasei crestelor alveolare 

C. redarea formei estetice a mucoasei crestelor alveolare 

D. marginile amprentei nu trebuie modelate funcţional 

E. marginile amprentei să fie modelate funcţional 

752. Amprenta funcţională de spălare se utilizează pentru confecţionarea protezelor 

scheletate în următoarele tipuri de edentaţii: 

A. clasa I Kennedy la mandibulă 

B. clasa a II-a Kennedy la mandibulă 

C. clasa a III-a Kennedy la maxilar, unde şeile nu au versant vestibular 

D. clasa a III-a Kennedy la mandibulă, unde şeile nu au versant vestibular 

E. clasa a IV-a Kennedy la maxilar, unde şeile nu au versant vestibular 

753. *Momentul turnării modelului într-o amprentă cu alginate este: 

A. în maxim 1-2 minute 

B. în maxim 15 minute 

C. în maxim o oră 

D. în maxim 24 de ore 

E. dependent de tehnica de amprentare 

754. Impreciziile de suprafaţă ale amprentelor cu alginate pot fi: 

A. bule de aer 

B. lipsuri 

C. desprinderea parţială a alginatului din lingură 

D. imprecizii la nivelul bolţii palatine 

E. imprecizii la nivelul dinţilor restanţi 

755. Metodele de determinare şi înregistrare a relaţiei intermaximare în edentaţia parţială 

tratată cu proteze scheletate sunt: 

A. dependente de situaţia clinică 

B. independente de situaţia clinică, obligatoriu cu şabloane de ocluzie 

C. poziţionarea manuală a modelelor în imtercuspidare maximă 

D. poziţionarea modelelor cu ajutorul materialelor de înregistrare a poziţiei de 

intercuspidare maximă 

E. cu ajutorul şabloanelor de ocluzie 

756. *Poziţionarea manuală a modelelor în intercuspidare maximă, în vederea 

confecţionării unor proteze scheletate se face în următoarele situaţii: 

A. în orice situaţie 

B. în nici o situaţie 

C. când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral 

D. în edentaţii reduse, cu ocluzie stabilă şi cu dimensiunea verticală de ocluzie păstrată 

sau redusă

E. în funcţie de vârsta pacientului 

757. Determinarea şi înregistrarea relaţiei intermaxilare în edentaţia parţială tratată cu 

proteze scheletate se face cu şabloane de ocluzie în următoarele situaţii: 

A. întotdeauna 

B. în nici o situaţie 

C. în edentaţiile de clasa I şi a II-a Kennedy, când nu mai sunt unităţi de masticaţie 

suficiente 

D. în edentaţiile de clasa a IV-a Kennedy întinse sau extinse, cînd opus edentaţiei 

parţiale se află o edentaţie parţială sau totală 

E. când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral 

758. *Determinarea funcţională a relaţiilor intermaxilare în edentaţia parţială tratată cu 

proteze scheletate nu poate fi utilizată în următoarele situaţii: 

A. edentaţii clasa I Kennedy 

B. edentaţii clasa a II-a Kennedy 

C. edentaţii clasa a III-a Kennedy 

D. edentaţii clasa a IV-a Kennedy 

E. în nici o situaţie 

759. După aplicarea protezelor parţiale scheletete în cavitatea bucală se verifică: 

A. fizionomia 

B. fonaţia 

C. menţinerea şi stabilitatea protezelot 

D. gradul de finisare al protezelor 

E. ocluzia 

760. Testul de rotaţie al protezei scheletate se referă la: 

A. verificarea dacă proteza basculează prin înfundare 

B. verificarea dacă proteza basculează prin desprindere 

C. verificarea dacă proteza basculează vestibulo-oral 

D. aplicarea de presiuni pe extremitatea distală a şeii şi pe elementele contrabasculante 

E. aplicarea de tracţiuni verticale asupra protezei 

761. *Verificarea menţinerii protezei scheletate se efectuează prin: 

A. presiuni alternative pe dinţii stâlpi 

B. presiuni alternative pe dinţii laterali artificiali şi pinteni 

C. existenţa unei adaptări optime a pintenilor ocluzali în lăcaşurile special preparate 

D. tracţiuni în axul de dezinserţie al protezei asupra porţiunilor flexibile ale braţelor 

retentive ale croşetelor 

E. testul de rotaţie al protezei 

762. După aplicarea protezelor parţiale scheletizate, durerea localizată numai la nivelul 

crestelor poate fi cauzată de: 

A. exostoze 

B. conectori principali elastici 

C. mucoasă subţire, atrofică lezată de marginile subţiri ale protezei 

D. şei supraextinse 

E. contacte premature şi interferenţe 

763. Cauzele care determină muşcarea obrajilor la pacienţii purtători de proteze parţiale

sunt: 

A. tonusul scăzut al muşchiului buccinator 

B. tonusul crescut al orbicularului buzelor 

C. ocluzie laterală cap la cap 

D. comportamentul propulsiv al limbii 

E. nu există 

764. Cauza ineficienţei masticatorii determinată de o proteză parţială pot fi: 

A. lipsa de menţinere a protezei 

B. dinţi artificiali abrazaţi 

C. dureri 

D. introducerea unor cantităţi prea mari de alimente în gură 

E. ingestia unor fragmente mari de alimente nemestecate 

765. Readaptarea prin căptuşire a protezelor parţiale scheletate se fac atunci când: 

A. scheletul metalic este în stare bună şi perfect adaptat la dinţii restanţi 

B. dinţii artificiali sunt în stare bună şi montaţi corect 

C. croşetele turnate au fost înlocuite cu croşete de sârmă 

D. extinderea şeilor este prea mare 

E. ocluzia poate fi echilibrată prin mici şlefuiri 

766. Necesitatea căptuşirii protezelor parţiale scheletate de clasa I şi a II-a Kennedy se 

apreciază prin: 

A. inocluzia laterală 

B. lipsa eficienţei masticatorii 

C. aplicarea de presiuni digitale pe extremitatea distală a şeii şi pe elementele 

contrabasculante, la care aceasta se mobilizează 

D. testul de rotaţie al protezei este pozitiv 

E. abrazia dinţilor artificiali 

767. Rebazarea protezelor parţiale scheletate se poate face în următoarele condiţii: 

A. dinţi artificiali abrazaţi 

B. dinţi artificiali nedeterioraţi 

C. schelet integru şi bine adaptat pe dinţi 

D. ocluzia poate fi corectată prin mici şlefuiri şi echilibrare 

E. scheletul nu se mai adaptează pe dinţii stâlpi 

768. Refacerea şeilor protezelor scheletate şi a arcadelor artificiale se va face când: 

A. dinţii artificiali sunt nedeterioraţi 

B. proteza scheletată a suferit mai multe căptuşiri 

C. scheletul metalic nu se mai adaptează 

D. dinţii artificiali s-au deteriorat sau abrazat 

E. apar atrofii galopante de creastă alveolară 

OCLUZOLOGIE 30 subiecte 

769. Examenul statusului funcţional al muşchiului pterigoidian lateral inferior se face prin:

A. palpare exobucală 

B. palpare endobucală paratuberozitară 

C. test de compresiune 

D. test de rezistenţă la propulsie 

E. test de rezistenţă la retropulsie 

770. Relaţiile interincisive clasa a II-a se caracterizează prin: 

A. overbite exagerat 

B. overbite prea mic 

C. overjet în limite normale 

D. ocluzie „cap la cap‖ 

E. ocluzie deschisă 

771. Fenomenul Thielemann de la nivelul lui 1.2. este provocat de: 

A. o interferenţă ocluzală lucrătoare în protruzie 

B. o interferenţă ocluzală nelucrătoare în protruzie 

C. o interferenţă ocluzală lucrătoare în laterotruzie 

D. o interferenţă ocluzală nelucrătoare în laterotruzie 

E. nici una din cele de mai sus 

772. La un pacient care poartă o şină ocluzală de relaxare musculară, mişcarea de protruzie 

este ghidată de: 

A. incisivii centrali mandibulari 

B. cei patru incisivi mandibulari 

C. cei doi canini mandibulari 

D. caninul mandibular de parte lucrătoare 

E. caninul mandibular de parte nelucrătoare 

773. În cazul unui pacient cu dizarmonii ocluzale, care prezintă mobilitate dentară 

exagerată şi odontalgie, diagnosticul este de ocluzie: 

A. funcţională 

B. terapeutică 

C. habituală 

D. traumatică 

E. ocazională 

774. Punctul axei balama terminale se identifică: 

A. pe linia care uneşte tragusul cu unghiul extern al ochiului 

B. deasupra muşchiului maseter profund 

C. la 13 mm de unghiul extern al ochiului 

D. în condiţiile deschiderii maxime a gurii 


775. Mişcarea de laterotruzie dreaptă este ghidată de cuspizii vestibulari ai lui 1.4. şi 1.5. 

Situaţia descrie: 

A. un ghidaj canin 

B. un ghidaj de grup. 

C. două interferenţe ocluzale de parte lucrătoare 

D. două interferenţe ocluzale de parte nelucrătoare 

E. nici una din cele de mai sus

776. Disfuncţia muşchiului pterigoidian lateral inferior se caracterizează prin: 

A. dificultăţi la ghidarea mandibulei în RC 

B. test de compresiune pozitiv 

C. test de rezistenţă la retropulsie pozitiv 

D. palparea endobucală dureroasă 

E. toate cele de mai sus 

COMPLEMENT MULTIPLU 

777. Principiul protecţiei mutuale presupune: 

A. contacte ocluzale mai intense pe dinţii frontali decât pe dinţii laterali în PIM 

B. dezocluzia dinţilor posteriori în protruzie 

C. dezocluzia dinţilor posteriori de parte nelucrătoare în laterotruzie 

D. protecţia discului prin contracţia muşchiului pterigoidian lateral inferior 

E. absenţa long centric-ului 

778. Atriţia poate fi provocată de: 

A. contacte ocluzale din masticaţie 

B. contactul dinţilor cu alimente abrazive 

C. reacţii chimice 

D. interpunerea unui obiect între arcadele dentare 

E. bruxism 

779. Traiectul mişcării de deschidere este deflectat spre stânga în: 

A. disfuncţia muşchiului maseter stâng 

B. disfuncţia muşchiului maseter drept 

C. disfuncţia muşchiului pterigoidian medial drept 

D. dislocarea anterioară reductibilă a discului stâng 

E. dislocarea anterioară reductibilă a discului drept 

780. Fremitusul este: 

A. un semn reversibil al disfuncţiei ocluzale 

B. echivalentul unei crepitaţii 

C. vibraţia anormală a unui dinte care realizează un contact prematur în PIM 

D. un zgomot ATM unic 

E. un zgomot ocluzal surd 

781. Fosa centrală a lui 4.6. stabileşte: 

A. un stop centric din primul grup 

B. un stop centric din grupul al doilea 

C. un stop centric cu cuspidul mezio-palatinal al lui 16 

D. un stop centric cu cuspidul disto-palatinal al lui 16 

E. cheia lui Angle 

782. Amplitudinea mişcării de deschidere a cavităţii bucale este limitată: 

A. sub 58 mm 

B. în disfuncţia muşchilor ridicători 

C. dacă medicul nu poate introduce trei degete îndoite în cavitatea bucală a pacientului 

D. dacă pacientul observă că nu mai poate deschide cavitatea bucală la fel de larg ca 

înainte

E. în dislocarea anterioară ireductibilă a discului 

783. La funcţia de grup în laterotruzie dreaptă participă: 

A. suprafaţa palatinală a lui 13 

B. cuspidul vestibular al lui 14 

C. cuspidul palatinal al lui 15 

D. cuspidul distovestibular al lui 16 

E. cuspidul meziovestibular al lui17 

784. Versantul intern al cuspidului palatinal maxilar al lui 2.5. poate realiza: 

A. interferenţă nelucrătoare în protruzie 

B. contact prematur cu alunecare în centric antero-laterală stângă 

C. contact prematur cu alunecare în centric antero-laterală dreaptă 

D. interferenţă ocluzală în laterotruzie dreaptă 

E. interferenţă în laterotruzie stânga 

785. Şina ocluzală de relaxare musculară prezintă: 

A. point centric 

B. long centric 

C. ghidaj canin 

D. ghidaj de grup 

E. ocluzie bilateral balansată 

786. Abfracţiile sunt: 

A. provocate de interferenţe ocluzale 

B. imposibile la nivel subgingival 

C. localizate pe suprafeţele ocluzale 

D. obturate după echilibrarea ocluzală 

E. în formă de V 

787. Bruxismul din timpul somnului este: 

A. ameliorat de o medicaţie antidepresivă de tip Prozac 

B. mai frecvent la nefumători 

C. produs printr-o contracţie musculară izometrică de durată 

D. practicat în episoade de câte 11,4 minute 

E. urmat de dureri musculare matinale 

788. Criteriile ocluziei terapeutice sunt: 

A. long centric sub 2 mm 

B. point centric 

C. ghidaj anterior realizat de 1.2. şi 2.2. 

D. dezocluzia dinţilor posteriori în protruzie 

E. contacte ocluzale posterioare de parte nelucrătoare în laterotruzie 

789. Pentru evaluarea poziţiei exacte a discului articular se indică: 

A. radiografia panoramică 

B. radiografia în incidenţă transcraniană laterală (Schüller) 

C. imagistica în rezonanţă magnetică 

D. radiografia retroalveolară 

E. artrografia

790. Echilibrarea ocluzală prin şlefuire selectivă va fi încununată de succes dacă: 

A. în ORC, vârful cuspizilor vestibulari mandibulari realizează contacte cu versantul 

intern al cuspizilor palatinali maxilari în treimea mijlocie 

B. alunecarea în centric depăşeşte 3 mm 

C. şlefuirea selectivă se realizează iniţial pe modelele de studiu montate pe un simulator 

semi-adaptabil 

D. există o atriţie patologică generalizată 

E. se aplică „regula treimilor‖ 

791. Imagistica prin rezonanţă magnetică: 

A. este o tehnică foarte invazivă 

B. expune pacientul la radiaţii ionizante 

C. evidenţiază foarte bine discul articular 

D. evidenţiază ţesutul osos la fel de bine ca şi ţesuturile moi 

E. este contraindicată la pacienţii cu pace-maker cardiac 

792. Pe radiografia panoramică se observă: 

A. ţesutul osos al condilului mandibular 

B. fibrocartilajul condilului mandibular 

C. forma discului articular 

D. poziţia discului articular 

E. ţesutul osos al tuberculului articular 

793. Abraziunea este provocată de: 

A. contactele ocluzale din masticaţie 

B. contactele ocluzale din deglutiţie 

C. bruxism 

D. menţinerea de obiecte între arcade 

E. periaj dentar incorect 

794. O interferenţă ocluzală de parte lucrătoare în protruzie apare pe: 

A. pantele distale ale cuspizilor palatinali maxilari 

B. pantele distale ale cuspizilor vestibulari mandibulari 

C. suprafeţele palatinale maxilare 

D. marginile incizale mandibulare 

E. pantele meziale ale cuspizilor palatinali maxilari 

795. Cracmentul reciproc: 

A. este caracteristic dislocării anterioare ireductibile a discului 

B. presupune un cracment intermediar la deschidere 

C. este produs prin frecarea a 2 suprafeţe articulare neregulate 

D. presupune un cracment tardiv la închidere 

E. este un zgomot articular unic 

796. Un pacient prezintă în ORC un contact prematur între versantul intern al cuspidului 

palatinal maxilar şi versantul intern al cuspidului vestibular mandibular, zona de contact 

fiind mai apropiată de vârful cuspidului de sprijin mandibular. În acest caz echilibrarea 

ocluzală include următoarele etape: 

A. şlefuirea versantului intern al cuspidului vestibular mandibular 

B. şlefuirea versantului intern al cuspidului palatinal maxilar 

C. lărgirea zonei receptoare maxilare

D. lărgirea zonei receptoare mandibulare 

E. şlefuirea vârfului cuspidului palatinal maxilar 

797. O DVO exagerată: 

A. este însoţită de un spaţiu de inocluzie fiziologică exagerat 

B. se caracterizează prin tulburări de fonaţie 

C. este preferabilă unei subevaluări a DVO 

D. determină oboseala şi spasmul muşchilor ridicători ai mandibulei 

E. determină oboseala şi spasmul muşchilor coborâtori ai mandibulei 

798. Unghiul pantei tuberculului articular se poate evalua corect: 

A. pe radiografia panoramică 

B. prin înregistrări interocluzale în ORC 

C. cu arcul facial al lui Gerber 

D. prin înregistrări interocluzale în propulsie 

E. prin înregistrări interocluzale în PIM

PROTEZAREA PE IMPLANTE 

799. Rangert şi colaboratorii au stabilit că lungimea extensiei în cazul unei restaurări 

protetice pe implante nu trebuie să depăşească: 

a. Distanţa dintre implantele situate anterior de aceasta 

b. Diametrul ultimului implant situat anterior de aceasta 

c. Dublul distanţei dintre ultimele două implantele situate anterior de aceasta 

d. Dublul diametrului ultimului implant situat anterior de aceasta 

e. Suma diametrelor ultimelor două implante 

800. Care din urmatoarele sisteme de implante permite vindecarea transgingivala: 

a. Sistemul Bränemark 

b. Sistemul Frialit 2 

c. Sistemul ITI - Straumann 

d. Sistemul IMZ 

e. Sistemul Zimmer 

801. În cazul implantelor endoosoase la amprentarea finală se recomandă: 

a. Siliconi de condensare 

b. Alginate 

c. Polieteri 

d. Siliconi de aditie 

e. combinaţii între siliconi şi polieteri 

802. Angulaţia faţă de planul de ocluzie la nivelul mandibulei este de: 

a. 10 0 la premolarul doi inferior 

b. 25 0 la molarul 1 inferior 

c. 15 0 la primul molar inferior 

d. 20-25 0 la molarul 2 inferior 

e. 30 0 la nivelul premolarului 2 inferior 

803. Cea mai slaba densitate osoasa se intilneste la: 

a. Regiunea laterala a mandibulei 

b. Tuberozitate 

c. Regiunea laterală a maxilarului 

d. Regiunea mentonieră 

e. Regiunea tuberculuilui piriform 

804. Din grupa membranelor nerezorbabile fac parte: 

a. Membranele de colagen 

b. Membranele de celuloză hibridă 

c. Membranele de PTFE 

d. Membranele din acid poliglicolic 

e. Membranele de pericard bovin 

805. Mobilitatea clinică axială a unui implant endoosos este de 

a. 0,11 mm 

b. 5 µm 

c. 100 µm 

d. 30 µm

e. 0,05 µm 

806. Dupa extracţie se pierde din lătimea osoasă. Aceasta pierdere după un an este de până 

la: 

a. 20% 

b. 30% 

c. 40% 

d. 10% 

e. 50% 

807. Care este cantitatea minimă de os necesară în jurul oricarui implant 

a. 1 mm 

b. 2 mm 

c. 3 mm 

d. 0.5 mm 

e. 0,3 mm 

808. În cazul unei densităţi osoase reduse se recomandă: 

a. utilizarea implantelor bifide 

b. inserarea implantelor şurub cu spire adânci 

c. subdimensionarea puţului implantar în raport cu diametrul implantului 

d. implantele conice 

e. renunţarea la serului fiziologic pentru răcire 

809. Membranele în implantologie: 

a. impiedica proliferarea celulelor osoase în interiorul lamboului 

b. au rol de a delimita spatiul biologic necesar formării osului 

c. cele neresorbabile pot fi din: polimeri ai acizilor lactic şi glicolic, colagen 

d. cele din PTFE sunt resorbabile în trei luni 

e. cele din PTFE sunt resorbabile în şase luni 

810. Care este vârsta minima de la care se poate recomanda inserarea implantelor endoosoase 

la sexul masculin: 

a. 15 ani 

b. 18 ani 

c. 24 ani 

d. 12 ani 

e. 20 ani 

811. Ortopantomografia 

a. oferă date despre oferta osoasă în grosime 

b. nu oferă date despre angulaţia crestelor edentate 

c. oferă o imagine micşorată cu 30-70 % în sens vertical şi cu 20 - 30% în sens 

orizontal faţă de situaţia clinică 

d. se utilizează pentru determinarea lungimii implantelor 

e. are dezavantajul că nu poate oferi date cu privire la poziţia canalului 

mandibular în plan orizontal 

812. Canalul mandibular: 

a. poate prezenta o bucla anterior de emegenţa lui prin gaura mentonieră 

b. are traiect dinspre lingual spre vestibular în sens postero-anterior

c. are traiect dinspre vestibular spre lingual în sens postero-anterior 

d. daca este perforat în timplul frezajului se recomandă condensarea materialului de 

augmantare osoasă prin perforaţie. 

e. tebuie evitat prin poziţionarea implantului la distanţă de doi milimetri de 

corticala sa superioară. 

813. Dacă un implant nu are stabilitate primară optimă se poate recurge la: 

a. augmentarea vestibulară a zonei 

b. extragerea lui. 

c. alegerea unui implant cu diametru mai mare 

d. extragerea lui detoxifierea suprafeţei cu acid citric şi reinserarea lui 

e. inserarea lui cu cheia dinamometrică 

814. Cimentarea suprastructurilor fixe pe mai mulţi stâlpi implantari se realizează cu: 

a. ciment ionomer de sticlă 

b. ciment provizoriu fără eugenol 

c. ciment oxifosfat de zinc 

d. ciment poliuretanic 

e. ciment diacrilic 

815. Inserarea unui implant cu vindecare transgingivală: 

a. presupune realizarea unei incizii decalate de pe muchia crestei 

b. zona de elecţie pentru acest tip de implante este edentaţia unidentară de 

incisiv central superior. 

c. se recomandă in edentaţiile terminale mandibulare 

d. se recomandă la pacienţii care vor beneficia de supraprotezări pe implante 

e. are avantajul că nu necesită intervenţie de descoperire 

816. În amprentarea cu lingura deschisă: 

a. şurubul de fixare a stâlpilor de transfer trebuie să fie scurt 

b. stâlpii de amprentă se repoziţionează în materialul de amprentă după 

dezinserarea ampentei de pe câmp 

c. se recomandă utilizarea polieterilor 

d. se recomandă folosirea lingurilor universale metalice 

e. se recomandă la pacienţi cu amplitudine redusă a deschiderii gurii. 

817. Implantele imediate: 

a. de obicei se aleg implante cu diametru redus 

b. reprezintă o contraindicaţie la pacientii care au pierdut 1/3 din procesul 

alveolar 

c. prepararea patului implantar trebuie să depăşească fundul alveolei. 

d. trebuie să fie transgingivale 

e. în timpul forajului nu necesită răcire 

818. Descoperirea implantelor 

a. se poate face cu bisturiul sau cu ştanţa gingivală 

b. în cazul unei mucoase mobile se va face în totdeauna cu ştanţa gingivală 

c. în cazul unei mucoase groase şi aderente se poate face cu ştanţa gingivală 

d. în cazul implantelor cu vindecare transgingivală se recomandă utilizarea 

bisturiului 

e. este urmată de fixarea şuruburilor de vindecare

819. Pentru a realiza o restaurare protetică fixă cimentată în cazul protezării edentaţiei totale este 

necesară inserarea unui minimum de: 

a. 14 implante 

b. 4 implante 

c. 6 implante 

d. 8 implante 

e. 10 implante 

820. Resorbţia oaselor maxilare: 

a. este minimă în primele saptamâni de la extracţie 

b. la mandibula este mai accentuată vestibular 

c. golfurile sinusale apar in special in urma extracţiei molarilor primi maxilari 

d. la maxilar este mai accentuată oral 

e. este centrifuga la maxilar 

821. Din categoria materialelor de adiţie omologe fac parte: 

a. osul bovin liofilizat 

b. blocuri osoase de hidroxiapatită 

c. osul uman din băncile de oase 

d. colagen din pericard porcin 

e. fragmente osoase ale aceluiaşi pacient recoltate intraoperator 

822. Din categoria membranelor neresorbabile fac parte: 

a. membranele de latex 

b. membranele de PTFE 

c. membranele din celuloza hibridă 

d. membranele din proteine ale matricii amelare 

e. membrane din acid polilactic în combinaţie cu esteri ai acidului citric 

823. În cazul inserării unui implant endoosos de stadiul II cu vindecare transgingivală: 

a. incizia se realizează decalat la 3 -4 mm de mijlocul crestei 

b. se inseră in os până la nivelul coletului lucios al implantului 

c. sutura se realizează în jurul coletului evazat al implantului 

d. se inseră astfel incât o parte din suprafaţa rugoasă a implantului sa nu fie 

complet introdusa în os 

e. nu necesită şurub de acoperire 

824. După perioada de osteointegrare un implant şurub trebuie înlăturat dacă: 

a. suprastructura fixată prin cimentare este mobilă 

b. prezinta mobilitate decelabilă clinic dar nu doare 

c. gingia din jurul implantului este inflamată 

d. pe periotest are valori pozitive şi prezintă radiotransparenţă periimplantară 

e. la percutie doare dar nu prezintă mobilitate 

825. În cazur supraprotezărilor pe implante Ce tip de conexiune are retenţia cea mai mare: 

a. calareţii pe bara Dolder 

b. bilele cu oringuri din teflon 

c. telescoapele galvanoformate 

d. magnetii 

e. culise

826. Principalele avantaje ale telescoapelor galvanoformate sunt 

a. obţinerea pasivităţii suprastructurilor 

b. preţul de cost redus 

c. procedeu tehnologic facil 

d. uzura redusa comparativ cu telescoaple turnate 

e. suprastructura nu necesită schelet metalic 

827. Printre avantajele tehnicii de amprentare indirecta se numara: 

a. este uşor de aplicat la pacientii cu amplitudine mică a deschiderii gurii. 

b. prezinta posibilitatea verificarii repozitionarii ansamblului dispozitiv 

transfer indirect – implant analog 

c. este recomandata in cazul implantelor angulate 

d. risc redus de repozitionare gresita a ansamblului dispozitiv transfer indirect – 

implant analog 

e. poate apare posibilitatea deformării materialului de amprentă la dezinserţia 

lingurii de pe câmpul protetic 

828. În cazul unei breşe edentate în zona molară : 

a. daca lungimea breşei este de 10 mm se vor insera două implante de 4 mm 

b. daca lungimea breşei este mai mare de 12 mm se va insera un implant de 5 

mm 

c. daca lungimea breşei este de 12 mm se vor insera două implante de 5 mm 

d. daca lungimea breşei este de 14 mm se vor insera două implante 

e. daca lungimea breşei este de 14 mm se inseră un implant 

PROTETICĂ FIXĂ 

COMPLEMENT SIMPLU 

829. *Restaurările unidentare intracoronare indirecte: 

A. se realizează în laborator în urma amprentării 

B. se realizează în cabinet de către medicul dentist 

C. se pot realiza şi fără amrentarea prealabilă 

D. se realizează doar din aliaje nobile 

E. nici un răspuns corect 

830. *Incrustaţiile sunt: 

A. coroane de înveliş realizate din aliaje nobile 

B. restaurări unidentare extracoronare 

C. o alternativă la obturaţiile plastice 

D. realizate numai din aliaje de Cr-Co 

E. nefizionomice 

831. *Incrustaţiile metalice: 

A. se realizează din aliaje de Cr-Co 

B. se realizează din aliaje nobile şi titan

C. din aur se fracturează dacă solicitarea aplicată depăşeşte limita elastică 

D. se brunisează înainte de cimentare 

E. nu pot reface punctele de contact. 

832. *Avantajele incrustaţiilor din aliaje nobile faţă de obturaţiile din amalgam sunt: 

A. colorează ţesuturile dentare 

B. modelarea extrabucală permite refacerea unei bune morfologii ocluzale 

C. pot fi realizate de către medicul dentist 

D. sensibilitatea tehnologică privind turnarea şi prelucrarea 

E. nici un răspuns corect. 

833. *Pinlay-urile sunt: 

A. dispozitive corono-radiculare 

B. coroane de substituţie 

C. incrustaţii cu crampoane, utilzate ca elemente suplimentare de retenţie 

D. bonturi mobilizabile 

E. restaurări protetice mobilizabile 

834. *Onlay-urile se indică: 

A. la molari trataţi endodontic care au pereţi vestibulari şi orali sănătoşi, iar ţesuturile 

restante trebuie protejate 

B. la molari trataţi endodontic care mai au doar 1 perete restant 

C. ca elemente de agregare în edentaţii întinse 

D. cel mai frecvent în leziunile mezio-palatinale la frontali 

E. variantele A şi C. 

835. *Tehnicile directe faţă de cele indirecte de realizare a incrustaţiilor prezintă 

următoarele avantaje: 

A. adaptare marginală îmbunătăţită 

B. realizarea în condiţii optime a ariei de contact 

C. realizarea unei suprafeţe optime de contact 

D. posibilitatea unei prelucrări şi lustruiri optime 

E. nici un răspuns corect 

836. *Obturaţiile de bază în cazul incrustaţiilor din răsini compozite: 

A. nu sunt necesare 

B. asigură protecţia pulpară în cazul cavităţilor profunde 

C. se realizează înaintea preparării cavitătii pentru incrustaţie 

D. trebuie extinse până la nivelul marginilor cavităţii 

E. se realizează din amalgam. 

837. *Amprentarea în cazul incrustaţiilor din răşini compozite se realizează cu: 

A. acrilate termo-baro polimerizabile 

B. alginate 

C. ploieteri sau siliconi cu recţie de adiţie 

D. gutapercă 

E. hidrocoloizi ireversibili 

838. *Incrustaţiile ceramice sunt contraindicate în: 

A. parafuncţii

B. leziuni carioase mici sau moderate 

C. leziuni carioase mari cu margini de smalţ nesusţinute 

D. dinţi cu tratament endodontic la care cavitatea de acces a compromis rezistenţa şi 

prognosticul dintelui 

E. caităţile în care nu se poate obţine o formă retentivă 

839. *Grosimea inlay-urilor 

A. ceramice creşte rezistenţa 

B. metalice scade rezistenţa 

C. ceramice oferă rezistenţă acceptabilă când este de 1-2,5 mm 

D. nu are relevanţă 

E. variantele A şi B sunt corecte 

840. *La inlay-urile compozite 

A. prepararea cavităţii este mutilantă 

B. limita poate fi subgingivală 

C. se bizotează marginile 

D. fixarea este adezivă cu cimenturi diacrilice 

E. amprenta se realizează cu hidrocoloizi ireversibili 

841. *Pregătirea dintelui în vederea cimentării prevede: 

A. curăţarea cavităţii după gravare 

B. gravarea cavităţii cu acid fluorhidric 37% 

C. degresarea cu alcool a cavităţii urmată de o uscare cu un jet de aer timp de 10 secunde 

D. aplicarea de acid ortofosforic ce se va polimeriza prin lumină (lampă halogen, cu 

plasmă, diodă sau laser) 

E. izolarea câmpului operator 

842. *Restaurările extracoronare: 

A. nu implică laboratorul de tehnică dentară 

B. necesită sacrificii mai importante de ţesuturi dure 

C. sunt dominate de onlay-uri 

D. sunt nefizionomice 

E. nici o variantă corectă 

843. *Prin procedeul de faţetare: 

A. se urmăreşte schimbarea faţetelor coroanelor metalo-ceramice 

B. se urmăreşte schimbarea faţetelor coroanelor metalo-acrilice 

C. se urmăreşte schimbarea faţetelor coroanelor metalo-diacrilice 

D. variantele A, B şi C 

E. se urmăreşte sacrificiul minim de ţesut dentar sănătos. 

844. *Avantajele faţetelor sunt: 

A. economie de ţesuturi dentare 

B. corectează bruxismul 

C. reaslizează stopuri ocluzale stabile 

D. retenţia lor pe suprafaţa dintelui se realizează prin efectul de perlă 

E. se realizează din aliaje de Cr-Co.

845. *Coroanele parţiale: 

A. necesită preparaţii intempestive 

B. permit verificarea ulterioară a vitalităţii dintelui 

C. ½ acoperă faţa vestibulară şi jumătate din feţele proximale 

D. adaptarea pe bont se face mai greu datorită efectului hidraulic 

E. au retenţie şi rezistenţă mecanică sporită faţă de coroana totală 

846. *Coroanele parţiale ¾: 

A. se folosesc mai ales la dinţii frontali 

B. acoperă marginea ocluzală a suprafeţei vestibulare 

C. are marginile preparaţiei la nivelul punctelor de contact 

D. permit menţinerea vitalităţii pulpare 

E. acoperă toate suprafeţele în afară de jumătatea mezială a suprafeţei vestibulare 

847. *Coroanele de înveliş: 

A. metalice acoperă toate feţele dintelui cu excepţia celei vestibulare care se realizează 

din acrilat (coroane din două bucăţi) 

B. nemetalice se realizează prin polimerizare, sinterizare sau frezare (,ecanică sau 

computerizată) 

C. se agregă la preparaţiile dentare prin cimentarea sau înşurubare 

D. metalice cu grosime dirijată au pereţi de grosime inegală 

E. se folosesc pe dinţi cu modificări de poziţie de peste 30 0 faţă de câmpul ocluzal. 

848. *Indicaţiile coroanelor de înveliş: 

A. ca elemente de agregare în protezarea fixă 

B. pe dinţi cu tratamente endodontice şi patologie periapicală 

C. pe dinţi cu rezorbţii alveolare care ating treimea apicală 

D. pe dinţi foarte scurţi 

E. variantele B şi C 

849. *Coroanele turnate cu grosime totală: 

A. au pereţi laterali de dimensiuni egale 

B. contactul cu bontul se realizează doar în zona coletului 

C. contactul cu bontul se realizează şi pe faţa vestibulară 

D. nu se utilizează foarte frecvent 

E. necesită tehnologii şi aliaje speciale. 

850. *Coroanele de înveliş nemetalice 

A. mai sunt cunoscute şi sub numele de coroane estetice sau fizionomice 

B. folosesc aliaje de Cr-Co 

C. nu se pot realiza din răşini compozite datorită contracţie la polimerizare 

D. sunt nefizionomice 

E. nu pot fi utilizate ca elemente de agregare 

851. *Contraindicaţiile coroanei Jacket din ceramică sunt: 

A. fracturi ale marginilor incizale ce pot fi refăcute cu materiale plastice de restaurare 

coronară 

B. anomalii de formă şi de poziţie 

C. discromiile 

D. pacienţi tineri la care camera pulpară fiind voluminoasă există riscul lezării pulpei 

E. nici o variantă corectă

852. *Coroanele Jacket din răşini compozite 

A. se realizează prin sinterizare 

B. la realizarea preparaţiei trebuie respectate principiile generale valabile pentru 

coroanele de acoperire 

C. este recomandată terminaţia în lamă de cuţit la nivel cervical 

D. variantele B şi C 

E. se realizează din răşini cu umplutură anorganică redusă 

853. *Coroanele mixte: 

A. nu trebuie să satisfacă funcţia de sprijin datorită funcţiei sale mai mult fizionomice 

B. metalo-ceramice utilizează polimetilmetacrilatul ca material de placare 

C. trebuie să evite modificarea raporturilor ocluzale 

D. coroanele metaloceramice trebuie supuse procesului de termopolimerizare 

E. nu trebuie să menţină neschimbate contactele ocluzale din timpul deglutiţiei 


854. Incrustaţiile : 

A. sunt proteze unidentare care se folosesc în tratamentul leziunilor coronare 

B. sunt folosite pentru restaurarea morfologiei dentare 

C. acoperă faţa vestibulară a dinţilor frontali 

D. au indicaţii protetice 

E. metalice se realizează din aliaje nobile şi titan 

855. Incrustaţiile se clasifică în: 

A. coroane parţiale ¾ 

B. inlay sau incrustaţie intracoronară 

C. pinlay 

D. pinlay (sau incrustaţie extracoronară) 

E. onlay (numit şi inlay cu crampoane) 

856. Pinlay-urile: 

A. sunt incrustaţii cu crampoane 

B. utilizează elemente suplimentare de retenţie 

C. sunt incrustaţii extracoronare 

D. se mai numesc şi inlay-uri cu crampoane 


857. Onlay-urile se indică : 

A. în leziuni coronare extinse, cu cuspizi vestibulari sau orali intacţi 

B. la pacienţi cu igienă deficitară 

C. când istmul reprezintă jumătate sau mai mult din dimensiunea coronară vestibuloorală 

D. la tineri când există pericolul deschiderii camerei pulpare 

E. ca element de agreagare în edentaţii întinse

858. Contraindicaţiile incrustaţiilor sunt 

A. elemente de agregare în edentaţii reduse 

B. igienă deficitară 

C. elemente de agregare în edentaţii extinse 

D. leziuni coronare reduse 

E. variantele B şi D 

859. Incrustaţiile din răşini compozite realizate prin tehnicile indirecte au următoarele 

avantaje faţă de tehnicile directe: 

A. timpul de lucru mai scurt 

B. preţul de cost mai redus 

C. adaptare marginală îmbunătăţită 

D. realizarea în condiţii optime a ariei de contact 

E. posibilitatea unei prelucrări şi lustruiri optime 

860. Tehnica semidirectă intraorală de realizare a incrustaţiilor din răşini compozite prevăd: 

A. realizarea de către tehnician 

B. fotopolimerizarea in situ 

C. brunisarea incrustaţiilor după cimentare 

D. aplicarea unui agent de izolare înaintea inserării şi polimerizării compozitului 

E. prepararea cavităţii şi aplicarea obturaţiei de bază 

861. Dezavantajele inlay-urilor ceramice sunt: 

A. timp de lucru îndelungat 

B. aspectul estetic lasă de dorit 

C. posibilitatea fracturării în timpul fazelor de laborator 

D. posibilitatea uzurii arcadei antagoniste 

E. corecturile ocluzale după cimentare pot duce la pierderea culorii iniţiale 

862. În vederea cimentării incrustaţiilor ceramice se fac următoarele pregătiri: 

A. degresarea dintelui cu spirt 

B. gravajul cu acid ortofosforic 37% a dintelui timp de 15 secunde 

C. izolarea câmpului operator 

D. se usucă cu jet de aer timp de 15 secunde 

E. variantele A, B şi C 

863. Restaurările extracoronare: 

A. reclamă sacrificii mai importante de ţesuturi dure 

B. se realizează prin tehnici aproape exclusiv indirecte 

C. sunt dominate de onlay-uri 

D. sunt dominate de inlay-uri 

E. sunt dominate de pinlay-uri 

864. Faţetele vestibulare 

A. ceramice combină cerinţele conservative cu cele de stabilitate cromatică 

B. prezintă risc mare de iritaţie pulpară 

C. pot fi realizate doar indirect de către medic 

D. elimină prepararea circulară de pe faţa orală 

E. se folosesc la dinţi cu anomalii de formă

865. Contraindicaţiile faţetelor sunt: 

A. prezenţa de fisuri amelare 

B. anomaliile de formă 

C. predispoziţii la carii dentare 

D. igienă bucală defectuoasă 

E. indicaţii de diastemă 

866. Concluzia lui Chirstensen după aplicarea a mii de faţete a fost: 

A. în discromiile severe tetraciclinice se obţin rezultate mai bune cu ajutorul faţetelor 

decât cu ajutorul coroanelor de înveliş 

B. atunci când stigmatele distrofice afectează structural coroanele dentare, se obţin 

rezultate mai bune cu ajutorul coroanelor de înveliş 

C. în discromiile severe tetraciclinice se obţin rezultate mai bune cu ajutorul coroanelor 

de înveliş decât cu ajutorul faţetelor 

D. în anomaliile dentare de formă faţetele trebuie plasate subgingival pentru a creşte 

rezistenţa şi efectul estetic 

E. variantele A şi B 

867. Coroanele parţiale: 

A. sunt reprezentate de faţete 

B. păstrează o bună parte din particularităţile estetice ale dintelui natural 

C. nu necesită preparaţii intempestive 

D. permit verificarea ulterioară a vitalităţii 

E. sunt reprezentate de onlay-uri. 

868. Coroanele parţiale: 

A. 7/8 acoperă toate suprafeţele în afară de jumătatea mezială a suprafeţei vestibulare. 

B. 4/5 acoperă în plus faţă de coroana ¾ marginea ocluzală a suprafeţei vestibulare 

C. 1/2 sunt specifice zonei laterale acoperind faţa ocluzală până la nivelul cuspizilor 

vestibulari 

D. păstrează ―placajul natural‖ al dintelui 

E. permit testarea vitalităţii dintelui 

869. Indicaţiile coroanelor parţiale sunt: 

A. indice de carie crescut sau igienă necorespunzătoare 

B. coroane de dimensiuni cervico-ocluzale reduse 

C. elemente de ancorare în cadrul unor punţi extinse 

D. realizarea unor sisteme de contenţie pentru imobilizarea dinţilor în boala parodontală 

E. ancoră în protezarea mobilizabilă 

870. Referitor la statica ancorării coroanelor parţiale 

A. retenţia împotriva forţelor de desprindere ocluzală se realizează prin şanţurile de pe 

suprafaţa ocluzală 

B. retenţia împotriva forţelor de desprindere ocluzală se realizează prin pereţii axiali 

paraleli 

C. retenţia împotriva forţelor de desprindere ocluzală se realizează prin şanţuri şi puţuri 

parapulpare 

D. retenţia împotriva forţelor de desprindere orale se realizează prin şanţurile de pe faţa 

ocluzală 

E. retenţia împotriva forţelor de desprindere orale se realizează prin rigidizare împotriva 

încovoierii

871. Coroanele de înveliş 

A. acoperă în totalitate suprafeţele preparate ale unui bont natural 

B. metalice se pot confecţiona prin turnare 

C. metalice se pot confecţiona prin polimerizare 

D. metalice cu grosime dirijată are contact cu bontul doar la nivelul feţei vestibulare 


872. Coroanele de înveliş 

A. se folosesc la dinţi cu parodonţiul afectaţi 

B. se folosesc în scop de refacere morfofuncţională 

C. se folosesc în scop protetic 

D. se folosesc în scop profilactic 

E. se folosesc la pacienţi cu afecţiuni generale care nu suportă şedinţe lungi de preparări. 

873. Coroanele metalice turnate: 

A. pot fi cu grosime dirijată 

B. pot fi cu grosime totală 

C. nu se pot confecţiona din titan 

D. cu grosime dirijată consumă mai puţin aliaj decât cele totale 

E. variantele A şi B 

874. Adaptarea axială a coroanei: 

A. la preparaţia cu prag nu sunt permise discrepanţe marginale decelabile macroscopic 

B. se verifică prin urmărirea punctelor de contact proximale şi rezistenţa faţetelor 

vestibulare 

C. se verifică prin urmărirea închiderii marginale în zona cervicală 

D. în preparaţiile tangenţiale, coroana nu trebuie să pătrundă excesiv în şanţul gingival 

E. lungimea excesivă a coroanei se evidenţiază prin ischemierea marginii gingivale 

875. Deficienţele în adaptarea marginală: 

A. pot fi eliminate doar de către medic 

B. pot apare şi datorită greşelilor de modelaj în laborator 

C. macheta nu trebuie să prezinte o adaptare marginală perfectă în zona marginală 

deoarece în urma prelucrării şi finisării poate rezulta o treaptă pozitivă. 

D. se datorează numai greşelilor medicului 

E. pot rezulta în urma unei amprentări greşite 

876. Coroanele din două bucăţi 

A. mai sunt cunoscute şi coroane din inel şi capac 

B. mai sunt cunoscute şi coroane cu fenestraţie vestibulară 

C. se confecţionează numai din aliaje nobile 

D. capacul se modelează în cabinet 

E. au fost folosite în trecut pentru precizia de adaptare a inelului la colet şi exactitatea 

reliefului ocluzal 

877. Coroanele de înveliş nemetalice 

A. nu se mai folosesc 

B. se folosesc doar pentru restaurări provizorii 

C. sunt cunoscute şi sub numele de coroane estetice 

D. se realizează şi din polimeri

E. se realizează şi din răşini compozite 

878. Defectele coroanelor de înveliş din răşini acrilice sunt: 

A. dificultatea de realizare 

B. contracţie mare la polimerizare 

C. rezistenţă slabă la uzură 

D. absorbţie crescută de apă 

E. polimerizarea reticulată a acrilatelor 

879. Indicaţiile coroanelor Jacket ceramice sunt: 

A. pacienţii tineri cu camere pulpare voluminoase 

B. discromii ale frontalilor 

C. molarii 

D. anomalii de formă 

E. anomalii de poziţie 

880. Coroanele Jacket acrilice: 

A. sunt folosite la ora actuală doar ca restaurări provizorii 

B. sunt folosite la ora actuală doar ca restaurări permanente 

C. sunt folosite ca restaurări permanente sau provizorii 

D. pot fi utilizate la adolescenţi ca restaurări de temporizare 

E. nu se pot realiza în cabinet 

881. Tehnica modelajului direct a coroanelor Jacket din RDC prezintă următoarele 

avantaje: 

A. relieful ocluzal corect realizat de către tehnician 

B. scurtarea timpului de lucru 

C. evitarea erorilor din cursul machetării 

D. adaptare marginală îmbunătăţită 

E. posibilitatea paralelizării dinţilor de către tehnician 

882. Coroanele mixte: 

A. asigură funcţia de sprijin 

B. se realizează din două tipuri de ceramică feldspatică 

C. evită modificarea raporturilor ocluzale 

D. se realizează din două bucăţi 

E. rezistenţa lor este asigurată de componenta metalică 

883. Coroanele mixte: 

A. pot fi metalo-ceramice 

B. pot fi metalo-acrilice 

C. componenta metalică se poate realiza prin galvanizare 

D. componenta metalică se poate realiza prin termopolimerizare 

E. componenta fizionomică poate să adere de componenta metalică şi prin retenţie 

mecanică 

884. Avantajele coroanelor mixte sunt: 

A. sunt identice cu ale coroanelor acrilice 

B. combină rezistenţa mecanică cu aspectul fizionomic 

C. rezistenţa în timp a placării cu acrilat a întregii suprafeţe coronare 

D. aproape toate tipurile de leziuni coronare pot beneficia de astfel de restaurări

E. pot fi utilizate la dinţii oralizaţi 

885. Elementele componente ale coroanei mixte sunt: 

A. bontul dentar 

B. componenta metalică 

C. componenta fizionomică 

D. inelul ocluzal 

E. faţeta linguală 

886. Componenta fizionomică a coroanei mixte: 

A. conferă un aspect estetic 

B. asigură rezistenţa coroanei mixte 

C. nu participă întotdeauna la realizarea ariilor de contact proximale 

D. se poate realiza din ceramică 

E. se ralizează prin turnarea ceramicii 

887. Prepararea bontului pentru o coroană mixtă trebuie să respecte: 

A. condiţiile biologice 

B. condiţiile mecanice 

C. condiţiile fizionomice 

D. condiţiile financiare 

E. dorinţele pacientului 

888. Dezavantajele coroanelor mixte sunt: 

A. sunt inestetice 

B. agregare mai slabă faţă de cororanele de înveliş metalice turnate datorită sacrificiului 

mai mare substanţă dură de la nivelul dinţilor 

C. apariţia uneori a fenomenului de separare la interfaţa dintre cele două materiale 

D. nu pot fi utlizate ca element de agregare în cazul punţilor 

E. nu pot fi folosite individual 

889. Componenta metalică a coroanei mixte: 

A. asigură efectul estetic 

B. se realizează din ceramică 

C. delimitează componenta fizionomică 

D. reconstituie ariile proximale de contact (cu unele excepţii la CMMC) 

E. acoperă în totalitate bontul dentar, cu unele excepţii pentru CMMC 

890. Etapele clinice de realizare a coroanelor mixte metalo-ceramice includ: 

A. confecţionarea modelului 

B. realizarea machetei componentei metalice 

C. indicaţia de tratament şi stabilirea planului terapeutic 

D. prelucrarea finală a CMMC 

E. cimentarea provizorie (dacă este cazul) 

891. Etapele clinice de realizare a coroanelor mixte metalo-acrilice includ: 

A. examenul clinic 

B. amprentarea câmpului protetic 

C. ambalarea, tiparul şi turnarea componentei metalice 

D. verificarea adaptării protezei (în cele 3 sfere) pe câmpul protetic 

E. dezambalarea, prelucrarea componentei metalice

892. După procedeul tehnologic de realizarea a componentei metalice, deosebim CM al 

căror schelet rezultă prin: 

A. termopolimerizare 

B. ambutisare 

C. fotopolimerizare 

D. sinterizare 

E. galvanizare 

893. După procedeul de realizare a componentei fizionomice, există CM ale căror 

componente se obţin prin: 

A. termopolimerizare 

B. ambutisare 

C. fotopolimerizare 

D. sinterizare 

E. galvanizare

PROTEZAREA FIXĂ 


894. *Valoarea optimă de înclinare a fiecărui perete a bontului faţă de axa de inserţie este 

de: 

A) 2º 

B) 3º 

C) 6º 

D) 10º 

E) nici un răspuns nu este corect 

895. *Forţe perpendiculare pe axa de rotaţie a unui bont vor dezvolta de-a lungul liniei 

tangenţiale a bontului: 

A) forţe de rotaţie pure 

B) forţe de încovoiere pure 

C) forţe de forfecare pure 

D) forţe de tracţiune pure 


896. *O coroană nu va fi dizlocată sub acţiunea solicitărilor funcţionale sau parafuncţionale 

dacă: 

A) bontul posedă o lungime suficientă pentru a interfera cu arcul de translaţie al restaurării în 

jurul unui punct care se găseşte în zona terminală a suprafetei opuse 

B) bontul posedă o lungime suficientă pentru a interfera cu arcul de rotaţie al restaurării în 

jurul unui punct care se găseşte în zona terminală a suprafetei opuse 

C) bontul posedă o lungime suficientă pentru a interfera cu arcul de rotaţie al restaurării în 

jurul unui punct care se găseşte în zona ocluzală a suprafetei opuse 

D) răspunsurile b şi c sunt corecte 


897. *Mărimea dehiscienţei marginale dintre marginile protezei şi bont, considerată 

acceptabilă din punct de vedere clinic, este de: 

A) 50 µm 

B) 0,50 µm 

C) 0,5 mm 

D) 0,7 mm 

E) 75 µm 

898. *Grosimea dentinară minimă pentru oprotecţie pulpară satisfăcătoare este de: 

A) 0,5 mm 

B) 1 mm 

C) 1,5 mm 

D) 2 mm 


899. *Mărimea presiunii exercitate de medic adupra piesei, din punct de vedere biologic 

acceptată este de maxim: 

A) 100 g 

B) 120 g 

C) 230 g

D) 250 g 

E) 300 g 

900. *În cazul dinţilor cu afectarea furcaţiei se recomandă 

A) prepararea fără prag 

B) prepararea cu prag cu bizou 

C) prepararea canelată 

D) prepararea cu prag 

E) nici un răspuns nu este adevărat 

901. *Refacerea unui parodonţiu sănătos în cazul unor leziuni uşoare este completă după: 

A) 2 săptămâni 

B) o zi 

C) 4-5 zile 

D) 8-12 zile 


902. *În cazul smear layer-ului se indică: 

A) păstrarea integrală 

B) păstrarea parţială sub forma unor ―microdopuri‖ 

C) îndepărtarea totală 

D) indepărtarea sau păsrarea în funcţie de situaţia clinică 


903. *Dacă se şlefuieşte cu turbina fără jet de apă apar leziuni de arsură la nivelul pulpei 

după: 

A) 5 secunde 

B) 11 secunde 

C) 15 secunde 

D) 30 secunde 



904. Stabilitatea unei RPF pe un bont depinde de: 

A) lungimea bontului 

B) proprietăţile fizice ale cimentului 

C) divergenţa ocluzală a suprafetelor axiale 

D) diametrul bontului 

E) toate răspunsurile sunt corecte 

905. Pentru ca elementele adiţionale de creştere a stabilitătii RPF (şanţurile,casetele 

preparate pe bont) să fie eficiente ele trebuie să prezinte 

A) directie paralelă cu axul de inserţie 

B) unghiuri bine exprimate 

C) unghiuri rotunjite 

D) pereţi perpendiculari pe direcţia forţelor ce tind să disloce restaurarea 

E) pereţi paraleli pe direcţia forţelor ce tind să disloce restaurarea

906. Reducerea posibilităţilor de dislocare a unei RPF la o singură axă (axa de dezinserţie) 

se realizează prin: 

A) eliminarea rotaţiei în sens M-D 

B) evitarea unui design exclusiv circular 

C) eliminarea rotaţiei în sens V-O 

D) eliminarea translaţiei în sens V-O 

E) eliminarea translaţiei în sens M-D 

907. Rezistenţa structurală a unui bont este dată de: 

A) preparara anatomică a suprafeţelor ocluzale 

B) bizotarea cuspizilor de ghidaj 

C) prepararea de şanţuri şi casete 

D) prepararea unei grosimi uniforme a suprafeţelor axiale 


908. Forma ideală a zonei terminale a bontului trebuie să îndeplinească următoarele criterii: 

A) să ofere o limită precisă pe care să se adapteze marginea finisată a machetei 

B) să poată fi observată uşor de către practician 

C) să permită o adaptare ocluzală intimă a restaurării 

D) să asigure o grosime suicientă a materialului din care se confecţionează restaurarea 

E) toate raspunsurile sunt corecte 

909. Formele de preparare ale zonei terminale ale bonturilor sunt: 

A) cu prag 

B) prag cu bizou 

C) tangenţială 

D) chanfrein 

E) chanfrein cu bizou 

910. Avantajele preparaţiei cu prag sunt: 

A) limita de preparare este precisă 

B) este eliminat smalţul nesustinut de la muchia marginală a bontului 

C) pericolul de supraconturare al suprafetelor cervicale ale restaurării este minim 

D) oferă techicianului suficient spaţiu 


911. Dezavantajele preparaţiei cu prag sunt: 

A) crează dificultăţi în modelarea marginilor restaurării 

B) cea mai mică inprecizie la adaptarea coroanei pe bont duce la apariţia unui spaţiu cervical 

C) unghiul de 90 duce la concentrarea stresului în tesuturile parodontale 

D) sacrificiu mare de tesuturi dure 

E) pericol mare de lazare a periodonţiului marginal în timpul preparării 

912. Indicaţile preparaţiei cu prag sunt: 

A) restaurările integral ceramice 

B) evoluţia unei carii în zona cervicală 

C) CMMC pe faţa vestibulară şi pe jumătatea vestibulară a feţelor proximale 

D) CMMC pe faţa orală şi pe jumătatea orală a feţelor proximale 

E) CMMC pe faţa orală şi pe feţele proximale 

913. Avantajele pragului cu bizou sunt:

A) limita preparaţiei este bine definită 

B) spaţiu suficient pentru technician 

C) nu necesita sacrificiu mare de ţesuturi 

D) bizotarea elimină smalţul nesusţinut 


914. Dezavantajele pragului cu bizou sunt: 

A) este greu de realizat 

B) impune plasarea marinii restaurării în şanţul gingival 

C) la coroanele dentare cu dimensiuni reduse pot apărea probleme legate de retenţie 

D) crează dificultăţi în modelarea marginilor restaurării 

E) marginile subţiri ale machetei de ceară se pot deforma 

915. Indicaţile pragului cu bizou sunt: 

A) zona vestibulară şi parţial proximală a CMMC 

B) în zona orală şi parţial proximală a CMMC 

C) la pragul ocluzal a onlayului şi al coroanei ¾ la mandibulă 

D) zona vestibulară şi parţial proximală a CMMP 

E) în zona terminală gingivală proximală la cavităţile preparate pentru onlay de ceramică 

916. Avantajele chanfrein-ului sunt: 

A) se elimină smalţul nesusţinut de la muchia marginală a bontului 

B) pericolul de a supracontura suprafeţele cervicale ale restaurării este minim 

C) nu necesită sacrificiu mare de ţesuturi dentare 

D) cimentul are posibilităţi de refluare 

E) unghiul intern rotunjit împiedică acumularea de stres 

917. Dezavantajele chanfrein-ului sunt: 

A) necesită sacrificiu mare de ţesuturi dentare 

B) cimentul are posibilităţi de refluare 

C) la coroanele dentare cu dimensiuni reduse pot apărea probleme legate de retenţie 

D) la o adaptare deficitară a restaurării pe bont apar zone de retenţionare a plăcii bacteriene 


918. Indicaţile chanfrein-ului sunt: 

A) onlay-urile MOD 

B) coroanele metalice turnate 

C) coroanele integral ceramice 

D) zona linguală a CMMC 

E) zonele proximale ale CMMC 

919. Avantajele preparării fără prag sunt: 

A) limită bine definită a preparaţiei 

B) sacrificiu redus de ţesuturi dure dentare 

C) preparare clinică simplă 

D) în caz de adaptare marginală deficitară spaţiul marginal nu se măreşte 

E) toate răspunsuile sunt corecte 

920. Dezavantajele preparării fără prag sunt: 

A) limită de preparare imprecisă

B) imposibilitatea de refluare a cimentului 

C) cea mai mică inprecizie la adaptarea coroanei pe bont duce la apariţia unei dehiscienţe 

cervicale 

D) margini subţri ale machetei de ceară ce se pot deforma 

E) supraconturări din partea technicianului 

921. Indicaţile preparării fără prag sunt (ca şi soluţie de compromis): 

A) suprafeţele vestibulare ale dinţilor laterali 

B) dinţi cu diametre reduse 

C) suprafeţele linguale ale dinţilor laterali inferiori 

D) dinţi basculaţi 

E) dinţi egresati 

922. Răspunsul pulpar la prepararea bontului este condiţionat de următorii factori: 

A) grosimea dentinei restante 

B) traumatismul termic 

C) traumatismul psihic 

D) vibraţii 

E) expunerea pulpei dentare 

923. Vitalitatea bontului poate fi ameninţată de: 

A) modelarea necorespunzătoare a suprafeţei ocluzale a restaurărilor de durată 

B) modelarea necorespunzătoare a suprafeţei linguale a restaurăriloor provizorii 

C) amprentare 

D) demineralizarea sau gravarea acidă 


924. Cantitatea de căldură care ia naştere în timpul preparăii bonturilor depinde de: 

A) temperatura camerei 

B) mărimea presiunii exercitate de medic adupra piesei 

C) durata contactului dintre instrumentul diamantat şi suprafaţa dentinară 

D) eficienţa răcirii cu apă 

E) eficienţa răcirii cu aer 

925. Despre desicarea dentinei se poate afirma că: 

A) dentina trebuie uscată pentru a curăţa smear layer-ul 

B) dentina trebuie să rămână umedă 

C) determină mişcarea spre interior a fluiului din canaliculele deninare 

D) determină mişcarea spre exterior a fluiului din canaliculele deninare 

E) determină stimularea nervilor senzitivi pulpari 

926. Pulpectomia în scop protetic se recomandă dacă: 

A) preparaţia terminală se realizează în pra cu bizou 

B) grosimea dentinei este prea redusă pentru a mai putea garanta vitalitatea organului pulpar 

C) dorim o rezistenţă crescută a bontului 

D) anticipăm o eventuală deschidere a camerei pulpare în timpul preparării dintelui 


927. Agenţii de curăţire a dentinei conţin: 

A) acid citric

B) poliacid 

C) agent de chelatare (EDTA) 

D) acid tartric 

E) acid tanic 

928. Pentu profilaxia afecţiunilor pulpare în timpul protezării se inică: 

A) aplicarea unui liner pentru a închide orificile canaliculelor deninare 

B) trebuie indepărtat smear layer-ul 

C) evitarea exercitării unor forţe exagerate la cimentare 

D) stimularea neodeninogenezei prin aplicarea de idroxid de calciu pe suprafaţa dentinară 

proaspătă 

E) evitarea desicării suprafeţei dentinare 

929. *Pentru a nu leza ţesutul gingival se va pătrunde în şanţul gingival maxim: 

A) 1 mm 

B) 1.2 mm 

C) 0,5 mm 

D) 0.25 mm 

E) 0,7 mm 

930. Raporturile dintre dinţii restauraţi şi parodonţiu depind de: 

A) ariile de contact interproximale 

B) conturul coronar al suprafeţelor vestibulare în treimea mijlocie şi a suprafeţelor orale în 

treimea cervicală 

C) conturul de emergenţă 

D) zona şanţului gingival 


931. Ariile de contact sunt poziţionate astfel: 

A) în treimea mijlocie faţă de ambele planuri pentru faţa distală a primilor premolari şi cea 

mezială a premolarilor secunzi 

B) în treimea incizală în plan frontal şi în treimea vestibulară în plan sagital pentru incisivi şi 

canini 

C) la unirea treimii cervicale cu cea mijlocie în sens ocluzo-cervical şi la unirea treimii 

vestibulare cu cea mijlocie în sens vestibulo-oral pentru molari 

D) la unirea treimii ocluzale cu cea mijlocie în sens ocluzo-cervical şi la unirea treimii 

vestibulare cu cea mijlocie în sens vestibulo-oral pentru premolari 

E) în treimea mijlocie faţă de ambele planuri pentru faţa distală a primilor molari şi cea 

mezială a molarilor secunzi 

932. Impactul alimentar este favorizat de: 

A) tablă ocluzală turtită(plană) 

B) contacte intraarcadice prea strânse 

C) cuspizi plonjanţi 

D) înterferenţe ocluzale ce duc la distalizarea dintelui şi deschiderea spaţiului interdentar 


933. Plasarea marginilor restaurării în şanţul gingival este indicată în următoarele 

circumstanţe: 

A) înlocuirea sau acoperirea unei restaurări intratisulare întinse (obturaţie) 

B) îmbunătăţirea retenţiei bontului coronar

C) pentru un contur coronar favorabil la dinţii cu furcaţile dezvelite 

D) când considerentele estetice nu primează 

E) când se doreşte o finisare superioară a marginii cervicale a bontului 

934. Manifestările clinice ale pătrunderii în spaţiul subsulcular în cazul protezărilor fixe se 

manifestă astel: 

A) inlamaţie gingivală persistentă 

B) formare de pungi, ca retracţie de reconturare în caz de parodonţiu subţire-festonat 

C) formare de pungi, ca retracţie de reconturare în caz de parodonţiu gros-turtit 

D) retracţie gingivală, retracţie de reconturare în caz de parodonţiu gros-turtit 

E) retracţie gingivală, retracţie de reconturare în caz de parodonţiu subţire-festonat 

935. Mecanismele de acţiune ale teoriei protecţiei gingivale sunt: 

A) protecţia marginilor gingivale 

B) suprafaţa restaurării în continuarea suprafeţei gingiei 

C) stimularea gingivală 

D) contururi de autocurăţire 


936. Referitor la profilul de emergenţă se poate afirma că: 

A) reprezintă acea porţiune din suprafaţa axială a dintelui care se întinde de la baza şanţului 

gingival , trece de gingia liberă şi pătrunde în mediul bucal 

B) reprezintă acea porţiune din suprafaţa axială a dintelui care se întinde de la gingia liberă şi 

pătrunde în mediul bucal 

C) profilul de emergenţă drept reprezintă conturul axiogingival normal al dintelui natural 

D) restaurările cu profil de emergenţă drept facilitează accesul mijloacelor de igienizare 

E) restaurările cu profil de emergenţă ce urmăreşte convexitatea naturală facilitează accesul 

mijloacelor de igienizare 

937. Avantajele plasării marginilor preparaţiei supragingival sunt: 

A) pot fi finisate foarte bine 

B) au aspect estetic superior 

C) pot fi amprentate mai uşor 

D) se indică în leziunile dentare şi fracturi dentare extinse în zona sulculară 

E) pot fi preparate uşor şi cu precizie mare 

938. Indicaţile plasării marginilor preparaţiei subgingival sunt: 

A) când considerentele estetice nu primează 

B) acoperirea unor restaurări intratisulare extinse (DCR turnat, obturaţie) 

C) în situaţile ce necesita o finisare cervicală superioară 

D) îmbunătăţirea retenţiei bontului prin alungirea acestuia 

E) toate răspunsurile sunt greşite 

939. Particularităţile dinţilor cu suport parodontal redus au următoarele partiularităţi: 

A) alungirea coroanei clinice 

B) diminuarea diametrului radicular 

C) migrarea coletului clinic 

D) modificarea anatomiei gingivale 

E) mentinerea anatomiei gingivale 

940. În cazul dinţilor cu suport parodontal redus se recomandă:

A) plasarea supragingivală a marginilor restaurării 

B) adaptare marginală foarte precisă 

C) prepararea fără prag a zonei terminale 

D) prepararea în chanfrein a zonei terminale 

E) plasarea subgingivală a marginilor restaurării 

941. Principile biomecanice comune tuturor preparaţiilor sunt: 

A) conservarea ţesuturilor dure restante 

B) suprafeţe ocluzale din ceramică 

C) integritatea mainală 

D) vizibilitate minimă a metalului 

E) rezistenţa structurală 

942. Principile biologice comune tuturor preparaţiilor sunt: 

A) protecţia psihicului pacientului 

B) asigurarea formei de retenţie şi stabilitate 

C) integrarea ocluzală a restaurării 

D) protecţia biologiei pulpare 

E) margini subgingivale 


943. *Starea de edentaţie trebuie tratată exclusiv: 

A. medicamentos 

B. protetic 

C. endodontic 

D. mecanic 

E. parodontologic 

944. *Restaurările hibride cuprind: 

A. restaurare mobilă 

B. restaurare fixă 

C. restaurare fixă plus mobilizabilă 

D. restaurare unidentară 

E. restaurare pe implante 

945. *Valoarea funcţională a dinţilor stâlpi restanţi depinde de: 

A. implantarea dinţilor 

B. morfologia radiculară 

C. depulparea dintelui 

D. profesie,sex,vârstă 

E. toate răspunsurile sunt corecte 

946. *Următoarele materiale păstrează integritatea stopurilor ocluzale: 

A. RDC 

B. aliajele 

C. polimeri 

D. stents 

E. FOZ

947. *Breşele edentate se pot localiza: 

A. la maxilar 

B. la mandibula 

C. pe o hemiarcada 

D. în zona frontală 


948. *Edentaţia subtotală rezultă din : 

A. absenţa 1-2 dinţi de pe arcadă 

B. absenţa 1-2 dinţi de pe ambele arcade 

C. prezenţa a 10-12 dinţi pe arcadă 

D. prezenţa a 1-4 dinţi pe arcadă 

E. absenţa tuturor dinţiilor 

949. *Clasificarea lui Kennedy este: 

A. clasificarea morfologiei dentare 

B. a morfologiei radiculare 

C. a formei arcadelor 

D. a formei faciale 

E. a edentaţiilor parţiale 

950. *Clasele lui Kennedy: 

A. nu au modifcări 

B. clasa III are doar o modificare 

C. toate pot avea o singură modificare 

D. clasa IV nu poate avea modificări 

E. clasa IV are doua modificări 

951. *Configuraţia rădăcinilor si canalelor radiculare se examinează: 

A. prin incizie 

B. pe ortopantomografie 

C. cu ajutorul camerei intraorale 

D. radiografic 

E. palpatoriu 

952. *Molarii primi inferiori: 

A. au trei rădăcini robuste 

B. au o implantare foarte scăzută 

C. sunt fără valoare protetică 

D. au rădăcinile foarte convergente 

E. au rădăcini robuste divergente 

953. *Raportul coroană-rădăcină constă în: 

A. L dintelui măsurată de la coroană la apex 

B. L coroană-creastă alveolară în raport cu L rădăcinii intraosoase 

C. L creastă alveolară-apex în raport cu latimea coronară 

D. lăţimea coronara in raport cu lungimea coronară 

E. nici un răspuns 

954. *Semn radiologic în cazul dinţilor sănătoşi:

A. spaţiu periodontal mărit 

B. cameră pulpară fără radiotransparenţă 

C. sept osos interradicular compact 

D. sept osos alveolar discontinuu 

E. compactă osoasă absentă 

955. *Restaurarea breşei edentate în zona laterală se recomandă: 

A. pentru prezenţa tuturor dinţilor pe arcadă 

B. pentru evitarea basculării dinţilor limitrofi breşei 

C. până la vârsta de 17 ani 

D. în cazul unei breşe vechi închisă 

E. toate 

956. *Elementele de agregare: 

A. sunt alese de către pacient 

B. numarul lor este independent de numărul stâlpilor 

C. acoperă dinţii stâlpi 

D. sunt nefuncţionale 

E. preferate pentru zona laterală sunt coroanele semifabricate 

957. *RPF monobloc au câştigat teren datorită: 

A. consumului mai mare de materiale 

B. preţ de cost scăzut şi eficienţă scăzută a echipei medic-tehnician 

C. scurtării numărului de etape clinico-tehnice 

D. măririi numărului de etape clinice şi a exactităţii foarte mari 

E. se realizează prin sudarea,lipirea părţilor componente 

958. *Caracteristicile RPF: 

A. sunt proteze elastice 

B. sunt realizate direct în cabinetul stomatologic 

C. volumul lor este mai mare ca şi cel al dinţilor naturali 

D. sunt fixate la dinţii stâlpi prin cimentare, lipire, înşubare 

E. nu transmit presiuni masticatorii stâlpilor 

959. *Restaurările protetice fixe cu extesie: 

A. sunt nedemne de a fi luate în considerare 

B. prezintă o rată de eşecuri mai mică cu cât numărul dinţilor stâlpi este mai mic 

C. este recomandată în zona laterală 

D. este limitată atât distal cât şi mezial de dinţi 

E. se folosesc în zona frontală 

960. *RPF totale trebuie sa nu îndeplinească următoarele condiţii: 

A. să aibă ambrazuri mari ce pot fi igienizate 

B. relieful ocluzal să nu corespundă antagoniştilor 

C. să nu irite parodonţiul marginal 

D. să nu acumuleze placă 


961. *Care afirmaţii sunt corecte: 

A. RPF totală se va sprijinii pe patru implante dispuse întocmai ca dinţii naturali

B. amplasarea implantelor în zone neadecvate este favorabilă 

C. folosirea mai multor materiale , apărând fenomenul de bimetalism, este 

favorabilă 

D. numar de implante trebuie să fie mai mic decât numărul dinţilor intermediari 


962. *Indicaţiile RPF mobilizabile sunt: 

A. pierderi mici de substanţă osoasă 

B. lipsa de paralelism a dinţilor stâlpi valoroşi 

C. foarte rar în protetica implantologică 

D. în situaţii când avem spaţiu protetic mare cu igienizare infimă 

E. în special în zona frontală la cântăreţi 

963. Breşele edentate pot varia în funcţie de: 

A. topografie 

B. întindere 

C. înălţime 

D. frecvenţă 

E. toate sunt corecte 

964. Restaurările protetice fixe au ca suport: 

A. dinţii 

B. implante 

C. mucoasa jugală 

D. dinţi şi implante (mixt) 

E. dinţii şi palatul dur 


965. Condiţiile care trebuie să le îndeplinească modelul: 

A. amprenta să fie luată cu un material de bună calitate 

B. să redea detalii precise ale reliefului ocluzal 

C. depozitare inadecvată 

D. gipsuri de turnare inferioare calitativ 

E. sa nu reproducă forma arcadelor în totalitate 

966. Care din următoarele sunt poziţii mandibulare reale: 

A. poziţia de repaus mandibular 

B. poziţia de creştere mandibulară 

C. poziţia de intercuspidare maximă 

D. ocluzia defectuoasă 

E. ocluzia de relaţie centrică 

967. Norme care atestă o ocluzie funcţională optimă: 

A. nu există faţete de uzură 

B. devierea uşoară a mandibulei în timpul deschiderii maxime 

C. pacientul nu acuză parafuncţii 

D. în timpul PIM nu apar zgomote 

E. liniile mediane coincid

968. Breşele sunt intercalate dacă: 

A. nu sunt delimitate de dinţi 

B. sunt delimitate de dinţi doar mezial 

C. este edentat total 

D. sunt delimitate de dinţi atât mezial cât şi distal 

E. există dinţi restanţi la extremităţile breşei 

969. Clasificarea lui Kennedy: 

A. a împărţit edentaţiile în patru clase 

B. a rezistat in timp până în zilele noastre 

C. este foarte complexă 

D. nu este practică 

E. a împărţit edentaţiile în trei clase 

970. Clasa I Kennedy cuprinde: 

A. arcade edentate frontal 

B. arcade edentate biterminal 

C. arcade edentate marginite de dinţi restanţi doar mezial 

D. arcade edentate doar pe o hemiarcadă 


971. Clasa III Kennedy cuprinde: 

A. arcadele edentate terminal 

B. arcade edentate în zona frontală 

C. arcade edentate în zona laterală limitate atât mezial cât şi distal de dinţi 

D. arcade cu breşe intercalate laterale uni sau bilateral 

E. arcade edentate uniterminal, pe o hemiarcadă 

972. Clasificarea lui Eicher: 

A. are trei clase 

B. are patru clase 

C. pune accent pe rapoartele ocluzale 

D. pune accent pe fizionomie 

E. a fost modificată de E.Costa 

973. Restaurări protetice mobilizabile: 

A. au sprijin muco-osos 

B. au sprijin dento-parodontal 

C. au retenţie exclusiv muco-osoasă 

D. au sprijin mixt 

E. nu au sprijin mixt 

974. Restaurările protetice mobilizabile: 

A. sunt total inestetice 

B. sunt contraindicate în toate cazurile 

C. sunt soluţii protetice universale 

D. se aplică cu mare succes în perioada de creştere 

E. pot fi asociate cu restaurări protetice fixe 

975. Protezele mobilizabile se pretează când:

A. avem dinţi cu coroane clinice scurte 

B. pacienţi în vârstă 

C. în special la persoane de sex feminin 

D. stare generală nu permite protezarea fixă 

E. număr insuficient de dinţi stâlpi pentru o protezare fixă 

976. O proteză dentară fixă pe doi dinţi durează mai mult dacă: 

A. cei doi stâlpi au un parodonţiu sănătos 

B. breşa este de maximum doi dinţi 

C. breşa este de minimum 3 dinţi 

D. direcţia crestei edentate e rectilinie 


977. Restaurarea protetică fixă se poate realiza dacă: 

A. breşa nu este mai mare de doi,trei dinţi 

B. breşa este limitată atât mezial cât şi distal de dinţi restanţi 

C. este un suport bun al osului alveolar 

D. este rezorbţie mare osoasă şi a ţesuturilor moi 

E. este o înclinare a dintilor limitrofi mai mare de 25º 

978. Restaurare adezivă se poate realiza : 

A. dacă este edentatie unidentară frontală 

B. dacă este edentaţie pluridentară,mai mare de trei dinţi 

C. când este rezorbţie exagerată a crestei 

D. cu precădere la pacienţii tineri 

E. nu se poate realiza 

979. În alegerea dinţilor stâlpi trebuie să respectăm schema ce urmăreşte: 

A. statusul general al pacientului 

B. gradul rezorbţiei osoase 

C. implantarea dinţilor 

D. raportul coroana-rădăcină 

E. rasa pacientului 

980. Rezistenţa uni dinte este mai mare cu cât: 

A. lungimea rădădcinii este mai mare 

B. suprafaţa rădădcinii este mai mare 

C. rădăcina este mai dreaptă si netedă 

D. rădădcinile au implatare mai mică 

E. rădăcinile sunt mai divergente 

981. Caninul superior: 

A. are o poziţie vicioasă pe arcadă 

B. este situat la intersecţia celor două planuri 

C. are o rădăcina lungă de 11mm 

D. este puternic 

E. are o valoare protetică foarte mare 

982. Primul molar permanent superior: 

A. are patru rădăcini robuste

B. are trei rădăcini cu implantare slaba 

C. are o valoare protetică foarte bună 

D. nu se include în proteze 

E. rădăcinile vestibulare sunt divergente una de alta 

983. Incisivii laterali superiori : 

A. au rădăcini robuste cilindrico-conice 

B. au cea mai buna implantare dintre dinţii maxilari 

C. au o rădăcină uşor curbă spre distal la apex 

D. au o valoare protetică redusă 

E. au o valoare protetică foarte mare 

984. Cei mai valoroşi stâlpi în protezarea fixă: 

A. molarul prim 

B. incisivii inferiori 

C. caninul 

D. incisivii laterali superiori 

E. molarul doi 

985. Evaluarea pozitivă a unui dinte pentru a fi ales dinte stâlp cuprinde: 

A. configuraţia rădăcinilor 

B. dimensiunea coronara 

C. statusul mucoasei 

D. statusul parodontal 

E. forma arcadelor 

986. Raportul coroană-rădăcină al unui dinte stâlp în condiţii normale este: 

A. optim 2/3 

B. minim 3/2 

C. maxim 4/3 

D. minim acceptat 1/1 


987. Raportul coroană-rădăcină se modifică în caz de: 

A. fracturi radiculare extratisulare 

B. retracţiei gingivale 

C. luxaţiilor dentare 

D. în cazul rezecţiilor apicale 

E. uzurii coronare exagerate 

988. Nu se practică terapie endodontică pe dinţii stâlpi vitali cînd: 

A. pacientul este simptomatic într-o mică măsură 

B. nu există radiotransparenţe periapicale 

C. pacientul e asimptomatic 

D. nu s-a expus pulpa la prepararea cavităţii 

E. s-a expus un corn pulpar dar s-a efectuat coafaj direct 

989. Statusul parodontal se determină prin examinarea 

A. culorii gingiei 

B. mucoasei jugale 

C. tendinţa la hemoragie a gingiei

D. pungilor parodontale 

E. ocluziei 

990. Pungile parodontale: 

A. apar prin creşterea gingiei în sens coronar 

B. sunt supraalveolare 

C. sunt ocluzale 

D. sunt infraalveolare 

E. pot fi înguste sau largi 

991. Mobilitatea fiziologică poate fi 

A. transversală 

B. oblică 

C. verticală 

D. axială 


992. Categoriile de mobilităţi dentare: 

A. pasivă 

B. tranzitorie 

C reversibilă 

D. activ-mobilă 

E. ireversibilă 

993. Mobilitatea dentară reversibilă poate fi din cauză: 

A. protetică 

B. inflamatorie 

C. ocluzală 

D. sinusită 

E. fiziologică 

994. Mobilitatea dentară se poate determina: 

A. exclusiv radiografic 

B. folosind o cameră intraorală 

C. apart electronic cum ar fi PERIOTEST 

D. clinic, manual 

E. transluminare 

995. Un examen radiografic parodontal complet cuprinde: 

A. două radiografii intraorale 

B. radiografie panoramică 

C. 4 radiografii posterioare muşcate 

D. două radiografii de profil 

E. patru radiografii intraorale 

996. În plan vertical leziunile de furcaţie se clasifică în: 

A. subgrupa A între 0-3 mm 

B. subgrupa B între 4-7 mm 

C. subgrupa C mai mare de 7mm 

D. subgrupa D mai mică de 25 mm 

E. subgrupa E mai mare de 25 mm

997. Ligamentul parodontal: 

A. format din ligamente ce provin din muşchii orbiculari 

B. este principalul element al parodonţiului 

C. se înlocuieşte odată la şase luni 

D. este format din fibre de colagen 

E. este format din fibrele Sharpey 

998. Ligamentul parodontal: 

A. suferă atrofie 

B. este adaptabil la solicitările la care este supus 

C. susţine dintele în alveolă în timpul funcţiilor 

D. este dispensabil dintelui 

E. asupra lui acţionează forţele ocluzale 

999. RPF din zona laterală trebuie să corespundă cerinţelor: 

A. masticaţie 

B. igienă bună 

C. menţinerea stopurilor ocluzale 

D. ştergerea stopurilor ocluzale 

E. menţinerea DVO 

1000. Edentaţia de premolar secund şi molar prim superior 

A. face parte din clasa I Kennedy 

B. face parte din clasa III Kennedy 

C. se rezolvă exclusiv endodontic 

D. poate fi prins şi molarul trei în lucrare 

E. nu se inseră implante 

1001. Edentaţia de premolar prim şi molar secund permanent superior 

A. caninul se lasă neatins cât mai mult posibil 

B. va cuprinde incisivii laterali, molarul prim şi molarul trei 

C. patru stâlpi: canin,premolar doi,molar prim,molar trei 

D. un implant în breşa premolarului 

E. doar molarul prim şi premolarul cu extensie distală 

1002. Edentaţia de incisiv lateral superior se rezolvă prin: 

A. punte de agregare pe canin cu extensie mezială 

B. se cuprind toţi patru incisivii din cosiderente estetice 

C. tehnică adezivă pe dinţii limitrofi breşei, pe faţa lor palatinală 

D. implant 

E. nu se recomandă implant datorită retracţiei gingivale 

1003. Edentaţie de patru incisivi la mandibulă se rezolvă prin 

A. Proteză scheletată 

B. face parte din clasa a III a Kennedy cu două modificări 

C. patru implante interforaminale 

D. agregare pe canini 

E. agregare pe canini şi premolarii primi 

1004. Elementele de agregare ale RPF pot fi:

A. coroane integral ceramice 

B. coroane provizorii 

C. incrustaţiile 

D. coroane de substituţie 


1005. După modalitatea de sprijin avem RPF: 

A. cu sprijin mixt (dento-implantar) 

B. numai cu sprijin mucos 

C. cu sprijin mucos şi dentar 

D. cu sprijin pe dinţii stâlpi naturali 

E. cu sprijin musculo-cutanat 

1006. Protezele parţiale fixe (RPF): 

A. nu refac continuitatea arcadelor 

B. împiedică bascularea dinţilor limitrofi breşei 

C. refac ariile de contact 

D. protejează parodonţiul marginal 

E. împiedică extruzia dinţilor antagonişti 

1007. RPF cu extensie: 

A. se folosesc în zona frontală 

B. elementele de agregare sunt de ambele parţi ale intermediarului 

C. extensia poate fi ’’sărită’’ peste mai mulţi dinţi 

D. se indică folosirea protezelor din elemente separate 

E. indicat ar fi sprijinul pe mai mult de două elemente de agregare 

1008. RPF totală: 

A. se indică ca fiind ideală în cazul prezenţei caninilor şi molarilor primi sau 

secunzi 

B. este foarte puţin folosită în practică 

C. reface o edentaţie clasa I Kennedy 

D. trebuie să aibă ambrazurile cervicale ce permit igienizare corectă 

E. sa nu retenţioneze alimente şi placă dentară 

1009. RPF cu agregare adezivă: 

A. dezavantajul lor este distrucţia mare de ţesuturi dentare dure 

B. se recomandă în cazurile cu dinţi limitrofi breşei integri 

C. se practică pentru zona frontală 

D. la pacienţii tineri 

E. se recomandă în cazul în care avem o distanţă M-D mult mai mare decât 

diametrul MD al coroanei dintelui intermediar 

1010. În cazul RPF pe implante avem: 

A. implante de stadiu I ce se încarcă imediat 

B. RPF fixe,mobilizabile,mobile,hibride 

C. posibilitatea de a insera oriunde indiferent de rezerva osoasă 

D. implante de stadiu II care ramân izolate pentru osteointegrare 

E. nici un raspuns corect 

1011. Atitudinea de expectativă în protetica dentară presupune monitorizarea:

A. statusului pulpar 

B. funcţiei masticatorii 

C. dezvoltării organismului 

D. rapoartelor ocluzale statice fară interesarea rapoartelor dinamice 

E. adâncimii pungilor parodontale 

1012. RPF demontabile: 

A. pot fi îndepărtate de pe câmp doar de pacient 

B. sunt uşor de montat 

C. sistemul de solidarizare este şurubul 

D. domină protetica implantologică 

E. pot fi îndepărtate de pe câmp doar de medic 


1013. *Etapa finală a terapiei protetice fixe constă în: 

A) prepararea bonturilor 

B) proba scheletului 

C) fixarea restaurării 

D) condiţionarea şanţului gingival 

E) nici un răspuns nu este correct 

1014. *Verificarea adaptării corecte a RPF cuprinde: 

A) verificarea raporturilor interarcadice 

B) verificarea raporturilor intraarcadice 

C) verificarea adaptării pe model 

D) verificarea adaptării în cavitatea bucală 


1015. *Verificarea adaptării RPF se face în sferele: 

A) proximală 

B) ocluzală 

C) cervicală 

D) toate răspunsurile sunt corecte 


1016. *Adaptarea în sfera proximală se verifică folosind: 

A) sonda dentară rigidă 

B) acul Miller 

C) hârtie de articulaţie cu grosimea de 22,5 mm 

D) mătasea dentară 


1017. *Cotactele proximale prea strânse vor genera: 

A) senzaţia de tensiune în arcadă 

B) bruxism 

C) miozită 

D) contacte premature 

E) interferenţe de partea lucrătoare

1018. *Obtinerea unei adăptări marginale bune se face prin: 

A) turnarea de către technician de coroane mai lungi 

B) brunisarea RPF din aliaje nobile 

C) inserarea cooanei la adâncime maximă în sulcus 

D) nici un răspuns nu este corect 


1019. *Neadaptarea cervicală a coroanelorpe bonturi poate fi determinată de: 

A) minusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice 

B) inexistenţa arilor de contact 

C) resturi din cimentul provizoriu 

D) relaţia dintre cuspizii antagonişti 


1020. *Contactele dintre suprafata internă a protezei şi preparaţie se verifică folosind: 

A) amestec de chloroform şi ruj la bonturile vitale 

B) material de amprentare cu vâscozitate mică 

C) silicon de condensare FIT CHECKER 

D) răspunsurile bşi c sunt corecte 

E) răspunsurile bşi c sunt incorecte 

1021. *Verificarea raporturilor ocluzale se face: 

A) în PIM 

B) în ORC 

C) în lateralitate 

D) în protruzie 


1022. *Proprioceptorii parodontali sesizează deficienţe ocluzale de: 

A) 8 µm 

B) 8 nm 

C) 8 mm 

D) 18 µm 

E) 28 µm 

1023. *Adaptarea ocluzală se verifică folosind 

A) hârtie de articulaţie 

B) folie de ceară 

C) răşină 

D) toate răspunsurile sunt corecte 

E) răspunsurile a şi b sunt corecte 

1024. *Corectare în caz de contacte premature şi interferenţe se face prin: 

A) şlefuirea zonei care înalţă 

B) slefuire selectivă 

C) adaptarea sistemului stomatognat la noile condiţii 

D) îndepărtarea placajului ceramic şi refacerea lui in polimeri 


1025. *Lipirea RPF se face cu:

A) FOZ 

B) ZOE 

C) CSF 

D) HV-EBA 

E) CIS 

1026. *Fixarea RPF se face prin: 

A) lipire 

B) cimentare 

C) interpunere unei particule de salivă între preparaţie şi proteză 

D) frictiune 

E) răspunsurile corecte sunt a şi b 

1027. *Înainte de cimentarea unei coroane pe bont ea trebuie: 

A) să fie strâmta 

B) să se adapteze perfect 

C) diametrul intern al coroanei să fie mai mare decât diametrul bontului 

D) sunt obligatorii şanţurile de refluare pe suprafaţa internă a oroanei 

E) sunt corecte răspunsurile c şi d 

1028. *Pentru ca în timpul cimentării coroana să nu se distanteze de bont trebuie respectată 

relaţia, unde: C=diametrul intern al coroanei, B=diametrul bontului, c=grosimea peliculei 

de ciment 

A) C=B+2c 

B) B=C+2c 

C) 2c=B+c 

D) B+c=C+c 


1029. *Cimentarea provizoie se indică pentru: 

A) proteze cu sprijin implantar 

B) proteze metalo-ceramice 

C) proteze integral ceramice 

D) proteze unitare 

E) unele RPF şi aparate de imobilizare 

1030. *Cimentarea provizorie durează de obicei: 

A) câteva luni 

B) 2-5 ani 

C) 1-2 săptămâni 

D) 2 zile 

E) nici un răspuns corect 

1031. *Pentru fixarea povizorie se folosesc preponderent: 

A) cimenturi ionomere 

B) cimenturi adezive 

C) compomeri 

D) cimenturi pe bază de ZnO- cu sau fără eugenol 

E) cimenturi pe bază de Ca(OH) 2 cu uleiuri uterice 

1032. *Următorul ciment este polielectrolitic:

A) CSF 

B) HV-EBA 

C) PCZ 

D) CA 

E) FOZ 


1033. Asigurarea adaptării coroanei la bont în timpul cimentării se face prin: 

A) lăcuirea bontului pe model 

B) eroziunea galvanică 

C) şlefuirea suprafeţei interne a coroanei 

D) subexpansiunea masei de ambalat 

E) crearea de şanturi pe suprafaţa internă a coroanei 

1034. Grosimea filmului de ciment depinde de: 

A) capacitatea de curgere a cimentului 

B) posibilităţile de refluare 

C) orta aplicată 

D) menţinerea pasivă a protezei pe câmp în timpul prizei cimentului 

E) orificiul efectuat în mijlocul feţei ocluzale 

1035. Fixarea provizorie se practică din următoarele considerente: 

A) adaptarea tesuturilor moi endobucale laRPF 

B) reabilitarea oclizală, caz în care se menţine 1-2 săptămâni 

C) verificarea adaptării în cele 3 sfere: ocluzală, cericală, proximală 

D) vindecarea unor poibile leziuni ginivale 

E) verificarea onaţiei şi fizionomiei 

1036. Următoarele cimenuri se folosesc pentru ixarea provizorie: 

A) cimenturi adezive 

B) FOZ 

C) hidroxid de calciu fără uleiuri eterice 

D) ZOE 

E) cimenturi pe bază de ZnO şi acizi graşi 

1037. Materialul pentru fixarea de durată trebuie să: 

A) fie toxic pentru pulpă 

B) nu favorizeze apariţia cariilor 

C) fie solubil 

D) fie insolubil 

E) nu fie potenţial alergen 

1038. Obiectivele principale ale cimentării de durată sunt: 

A) lagătura cât mai etanşă între bont şi restaurare 

B) menţinerea vitalităţii pulpare 

C) profilaxia parodontală 

D) nici un răspuns corect 

E) doar răspunsurile a şi b sunt corecte 

1039. Cimentarea de durată:

A) este un act de rutină 

B) nu ţine cont de situaţia clinică 

C) se face in funcţie de situaţia clinică 

D) ţine cont de grosimea dentinei restante şistarea pulpei 

E) se face doar cu FOZ 

1040. Fixarea de durată se poate face cu: 

A) cimenturi tradiţionale (CIS, CIMR) 

B) cimenturi polielectrolitice (PCZ, FOZ) 

C) cimenturi răşini (diacrilice, adezive) 

D) hibrizi RDC-CIS 

E) cimenturi polielectrolitice (PCZ, CIS) 

1041. Reacţia de priză a FOZ este: 

A) endotermă 

B) de chelatare 

C) acid-bază 

D) de polimerizare 

E) depinde de conţinutul de apă 

1042. FOZ este: 

A) flexibil 

B) rigid 

C) elastic 

D) fragil 

E) poros 

1043. Grosimea peliculei de FOZ este: 

A) 25 µ 

B) 100 µ 

C) 45 µ 

D) depinde de reologia cimentului 

E) depinde de conformaţia suprafeţelor ce urmează a fi cimentate 

1044. Avantajele FOZ sunt: 

A) prepararea facilă 

B) rezistanţa clinică acceptabilă 

C) lipsa nocivităţii pulpare 

D) adeziune chimică la TDD 

E) activitate antibacteriană prin eliberarea de fluor 

1045. Dezavantajele ZOE sunt: 

A) intoleranţa pulpară 

B) descompunere hidrielectrolitică în mediul bucal 

C) potenţial alergen 

D) posibilitatea de plastifiere a răşinilor compozite 

E) ZOE nu au dezavantaje 

1046. Fosfatul acid de sodiu (Na 2 HPO 4 ) din componenţa PCZ are rolul de: 

A) reducere a vâscozităţii acidului poliacrilic 

B) prelungeşte timpul de priză

C) scade timpul de priză 

D) agent cariostatic 

E) creştere a adezivităţii cimentului la aliaje nobile 

1047. PCZ proaspăt preparat: 

A) are vâscozitate mai mică decât FOZ 

B) este mai vâscos decât FOZ 

C) are timp de lucru lung 

D) adeziunea sa se păstrează chiar dacă plăcuţa pe care se prepară nu este perfect curată 

E) timpul de clucru este scurt 

1048. Avantajele PCZ sunt: 

A) biocompatibilitatea excelentă 

B) adeziunea la dinte şi aliaje nenobile 

C) manipulare facilă 

D) posibilitatea nerespectării cu stricteţe a raportului pulbrere/lichid 

E) posibilitatea utilizării mai ales în zone cu solicitări masticatorii mari 

1049. Dezavantajele PCZ sunt: 

A) timp de lucru scurt 

B) necesitatea folosirii unor suprafeţe curate pentru a exploata la maximum potenţialul adeziv 

al cimentului 

C) necesitatea respectării stricte a raportului pulbere/lichid 

D) rezistenţă mai scăzută la compresiune 

E) manipulare dificilă 

1050. Absenţa nocivităţii tisulare a PCZ se explică prin: 

A) PH iniţial crescut (+4,8) 

B) creşterea rapidă a Ph spre zona neutrală 

C) dimensiunea scăzută a moleculei de acid poliacrilic 

D) mărimea dimensiunii de acid poliacrilic ce limitează difuziunea 

E) PH iniţial foarte scăzut (1,6) 

1051. CIS aderă la: 

A) smalţ 

B) ceramică 

C) dentină 

D) aur şi aliaje de aur 

E) Co-Cr 

1052. Avantajele CIS sunt: 

A) rata scăzută de carie secundară 

B) adeziunea la metale nobile 

C) adeziunea bună la ceramică aluminoasă 

D) toleranţa pulpară bună 

E) adeziunea la suprafeeţe polare active 

1053. Cimenturile diacrilice conţin următorii monomeri de bază: 

A) BisGMA 

B) TEGDMA 

C) BUDMA

D) UDMA 

E) CHMA 

1054. Cimenturile diacrilice conţin: 

A) fază continuă (umpltura anorganică) 

B) fază discontinuă (umplutura anorganică) 

C) fază continuă (matricea de polimer) 

D) agenţi de cuplare 

E) silani 

1055. Hibrizii RDC-CIS sunt: 

A) COMPOMERII 

B) CIMR 

C) Dyract Cem Plus 

D) PCZ 

E) Vitremer 

1056. Avantajele CIMR faţă de CIS sunt: 

A) fragilitatea mai scăzută 

B) aciditatea iniţială mai scăzută 

C) pH-ul creşte rapid 

D) eliberare ionică de ioni de F mai mare la CIMR 

E) estetică superioară la CIMR 

1057. Criteriile de selecţionare a cimenturilor sunt: 

A) starea pulpei dinţilor stâlpi 

B) retenţia biomecanică a coroanei pe dinţii stâlpi 

C) mărimea particulelor de umplutură 

D) raportul pulbere/lichid 

E) in funcţie de indicaţile şi contrainicaţile acestora 

1058. Izolarea câmpului operator în vederea cimentării se face cu: 

A) rulouri 

B) aspirator uzual de salivă 

C) aspirator chirurgical 

D) automatom 

E) diga 

1059. Curăţirea bontului în vederea cimentării se face cu: 

A) freze diamantate 

B) pietre Arkansas 

C) gume 

D) pulbere de piatră ponce 

E) alcool 

1060. Condiţionarea bontului în vederea cimentării se face cu: 

A) agenţi de mineralizare 

B) acid poliacrilic 10%, pe bonturile vitale 

C) Ca 3 (PO 4 ) 2 

D) CaF 2 

E) acid tanic 25%

1061. Adaptarea intimă a RPF pe bonturi, în momentul cimentării, se obţine: 

A) prin perforarea centrului feţei vestibulare 

B) prin efecuarea de şanţuri de refluare pe suprafaţa intrnă a coroanei, până la 2 mm de 

marginea cervicală 

C) gravarea internă a pereţilor coroanei cu HNO 3 , HCl 

D) electroeroziune 

E) aplicarea de lacuri pe modelul de lucru înainte de mahetare 

1062. Cimentarea DCR presupune: 

A) efectuarea şanţului pentru refluarea cimentului 

B) consistenţa fluidă a cimentului 

C) gravarea cu HF a DCR metalic 

D) menţinerea pasivă a DCR 

E) conistenţa chitoasă a cimentului 

1063. După fixarea RPF pot apărea următoarele accidente: 

A) fractura intermediarilor 

B) fractura placajului 

C) perforarea elementelor de agregare 

D) decompensare parodonală 

E) astfel de accidente sunt oarte rare 

1064. Dezavantajele RPF sunt: 

A) sacrificiul de TDD 

B) determinarea uneori de adaptări ulterioare nefavorabile la nivelul sistemului stomatognat 

C) solidarizarea dinţilor cu lărgirea gamei de mişcări funcţionale 

D) descimentările 

E) caracterul de fixitate 

1065. Disconfortul ce apare după cimentarea unei RPF este determinat de: 

A) contacte premature 

B) interferenţe 

C) câmp masticator supra sau subdimensionat 

D) protecţia tesuturilor gingivale 

E) contacte intraarcadice prea strânse 

1066. Senzaţia de presiune poate apare datorită: 

A) resturilor de ciment rămase sub intermediari 

B) interfereninterfereţelor în protruzie 

C) coroanelor proizorii cu margini prea lungi 

D) resturilor de ciment rămase în şanţul gingival 

E) răspunurile b şi c sunt incorecte 

1067. Sensibilitatea termică la nivelul dintelui stâlp după cimentarea unei RPF poate fi 

determinată de: 

A) o implicaţie pulpară 

B) un contact prematur 

C) necroza pulpei 

D) respectarea cu stricteţe a tratamentelor preprotetice şi protetice

E) toate răspunsurile sunt greşite 

1068. În etapa finală a terapiei protetice fixe au loc: 

A) adaptarea 

B) amprentarea 

C) inserarea 

D) fixarea 

E) prepararea bonturilor 

1069. Controlul adaptării cericale a unei RPF se face: 

A) tactil 

B) cu vârful sondei dentare 

C) doar pe model, nu şi in cavitatea bucală 

D) vizual 

E) cu amestec de roşu de Paris şi cloroform la bonturi vitale 

1070. Pentru lipirea RPF se folosesc: 

A) HV-EBA 

B) PCZ 

C) CIS 

D) CSF 

E) FOZ 

1071. detectarea zonei de frecare cu bontul, ocluzal sau axial, a unei RPF se face cu: 

A) răşină compozită 

B) spray ocluzal 

C) Fit Checker 

D) ruj+cloroform 

E) silion cu reacţie de condensare cu vâscozitate redusă 

1072. Neadaptarea in sfera cervicală a unei RPF este dată de: 

A) plusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice 

B) gingia marginală integră 

C) resuri de ciment provizoriu 

D) brunisarea RPF din aliaje nobile 

E) arii de contact prea strânse 

1073. Următoarele afirmaţii referitoare la cimenturile diacrilice sunt adevărate: 

A) cele autopolimerizabile au timp de lucru foarte scurt 

B) cele strict fotopolimerizabile nu pot fi utilizate clinic 

C) pentru cimenturile ―dual cure‖ polimerizarea în profunzime este asigurată de mecanismul 

foto 

D) pentru cimenturile ―dual cure‖ polimerizarea în profunzime este asigurată de mecanismul 

auto 

E) majoritatea cimenturilor diacrilice sunt fotobaropolimerizabile 

1074. Un contact proximal prea slab: 

A) Poate împiedica inserţia restaurării 

B) Favorizează impactul alimentar cu gingia 

C) Dă senzaţia de tensiune în arcadă

D) Dă senzaţia de presiune în ax la nivel cervical 

E) Favorizează retenţia alimentară 

1075. Un contact proximal prea strâns: 

A) Creează senzaţia de tensiune în arcadă 

B) Favorizează impactul alimentar cu gingia 

C) Se verifică folosind mătasea dentară 

D) Poate împiedica inserţia restaurării 

E) Este de dorit un contact proximal cât mai strâns 

1076. Proteza se inseră pe bont: 

A) În axul de inserţie 

B) Într-un unghi de 20° faţă de axul de inserţie 

C) Iniţial cu presiuni ferme, apoi dozate 

D) Iniţial cu presiuni dozate, apoi ferme 

E) Până la adaptarea completă pe bont 

1077. Fixarea provizorie se practică din următoarele considerente: 

A) verificarea esteticii 

B) verificarea foneticii 

C) verificarea funcţiei ocluzale 

D) verificarea funcţiei masticatorii 

E) nici un răspuns nu este corect

1078. Obiectivele restaurarilor protetice provizorii sunt: 

a) protectia parodontiului de sustinere; 

b) asigura desfasurarea functiei ocluzale; 

c) mentin stabilitatea dimensionala a etajului mijlociu 

d) satisfac cerintele estetice 

e) permit acces pt o igienizare corecta 

1079. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca materialele din care se confectioneaza 

restaurarile protetice provizorii: 

a) biocompatibilitate 

b) rezistenta la uzura 

c) conductibilitate termica crescuta 

d) compatibilitate cu alte materiale,in special cimenturi pt fixare provizorie 

e) pret de cost crescut 

1080. Clasificarea restaurarilor provizorii imediate,dupa materialul din care sunt 

confectionati intermediarii protezei: 

a) acrilat autopolimerizabil(pe baza unei chei din alginat) 

b) coroane policarbonat 

c) dinti de proteza 

d) coroana jacket ceramica 

e) dinti naturali extrasi 

1081. Substantele astringente actuale,utilizate pt retractie gingivala,sunt: 

a) acid sulfuric 

b) clorura de zinc 

c) acid tricloracetic 

d) clorura de aluminiu 

e) sulfat feric 

1082. Avantajele utilizarii Electrotomului: 

a) hemostaza perfecta 

b) vindecare previzibila a tesuturilor dure dentare 

c) reducerea timpului clinic 

d) acces la cariile ocluzale 

e) posibilitatea definitivarii zonelor terminale ale prepararii la adancimea dorita 

1083. Gradul de agresiune al tehnicilor de largire temporara a santului gingival,asupra 

tesuturilor epiteliale,in ordine crescatoare,este: 

a) bisturiu electric,snur simplu impregnat,chiuretaj rotativ,snur dublu neimpregnat 

b) snur simplu impregnat,snur dublu neimpregnat,chiuretaj rotativ, bisturiu electric 

c) snur dublu neimpregnat,chiuretaj rotativ,snur simplu impregnat, 

bisturiu electric 

d) snur dublu neimpregnat,snur simplu impregnat,chiuretaj rotativ, bisturiu electric 

e) chiuretaj rotativ,bisturiu electric,snur dublu neimpregnat,snur simplu impregnat 

1084. Criterii pt alegerea materialelor si metodelor de amprenta in tehnica conventionala: 

a) fidelitatea materialului de amprenta 

b) stabilitatea dimensionala a materialului de amprenta 

c) particularitatile campului protetic 

d) intervalul de timp ce sta la dispozitia practicianului pt realizarea amprentei

e) culoarea materialului de amprenta 

1085. Modul de prezentare al siliconilor de condensare este: 

a) chituri(putty) 

b) vascozitate crescuta(regular) 

c) vascozitate crescuta(heavy bodied) 

d) vascozitate redusa(regular) 

e) vascozitate redusa(light bodied) 

1086. Amprenta de corectare(spalare): 

a) amprenta globala intr-un singur timp(monofazica) 

b) amprenta in 2 timpi(bifazica) 

c) ideea de la care s-a pornit in realizarea tehnicii este cea a complementaritatii celor 2 

materiale siliconice(chit si fluid) 

d) siliconul chitos prezinta o contractie volumetrica mare 

e) siliconul fluid patrunde eficient in santul gingival 

1087. amprenta poate primi calificativul de acceptabila,doar daca preparatiile evidentiaza o 

zona terminala clara: 

a) preparatiile supragingivale necesita evidentierea santului gingival 

b) la preparatiile subgingivale nu se pune problema evidentierii limitei cervicale si uscarii 

zonei 

c) la preparatiile supragingivale nu e necesara evidentierea limitei cervicale si uscarea 

zonei 

d) preparatiile subgingivale necesita evidentierea santului gingival 

e) afirmatiile a) si b) sunt incorecte 

1088. Clasificarea materialelor de amprenta(Munteanu si Bratu 1993): 

a) rigide si semirigide ireversibile(compound Stents,gutaperca,ceruri, materiale 

bucoplastice) 

b) rigide si semirigide ireversibile(gips,polimeri acrilici,paste ZOE) 

c) elastice reversibile(agar-agar) 

d) rigide reversibile(agar-agar) 

e) elastice ireversibile(materiale bucoplastice) 

1089. Amprenta optica: 

a) e rezultatul cercetarilor demarate de Francois Duret din 1972 

b) folosita in practica la realizarea pieselor protetice prin tehnica CAD/CAM 

c) necesita intotdeauna dezinfectare 

d) pe baza ei se obtine modelul de gips dur 

e) Imposibilitatea pastrarii timp indelungat 

1090. Dupa tehnologia de realizare,modelele se clasifica: 

a) document 

b) de studiu si diagnostic 

c) de lucru 

d) duplicat 

e) virtual

1091. Factorii ce influenteaza proprietatile modelelor de gips: 

a) cele mai ridicate valori de duritate si rezistenta se obtin dupa 3 zile de conservare,la 15 

grade,50%umiditate ambienta; 

b) expansiunea de priza creste timp de 24 ore,apoi modelul uscat se contracta liniar 

0,05%,la 23 grade,50% umiditate ambienta; 

c) expansiunea liniara de priza dupa 2 ore,corespunde cu dilatarea maxima la 10min dupa 

separare; 

d) gabaritul modelului e egal cu suma valorilor contractiei amprentei si expansiunii de 

priza a gipsurilor; 

e) grosimea peretilor lingurii individuale e minim 5mm; 

1092. In cadrul prepararii dintelui in vederea receptarii unei fatete: 

a) zona statica de vizibilitate se refera la toata suprafata vestibulara a dintelui,inclusiv 

zona gingivala si ambrazura vestibulara; 

b) zona dinamica de vizibilitate depinde de perspectiva observator; 

c) zona dinamica de vizibilitate a treimii gingivale depinde de pozitia dintilor; 

d) raspunsurile a) si b) sunt corecte; 

e) raspunsurile a),b),c) sunt corecte; 

1093. Solidarizarea protezelor unidentare fixe la ţesuturile dure dentare sau la stâlpii 

implanturilor se face prin: 

a. Cimentare; 

b. Lipire; 

c. Adeziune; 

d. Sudura cu laser; 

e. Nici o varianta corectã. 

1094. Funcţiile protezelor fixe sunt urmãtoarele: 

a. Menţinerea dimensiunii verticale de ocluzie; 

b. Refacerea aspectului fizionomic; 

c. Sã realizeze prematuritãţi şi interferenţe; 

d. Protejarea parodonţiului marginal; 

e. Nici una din variante nu este corectã. 

1095. Interferenţele ocluzale pot apare în cursul mişcãrilor mandibulare şi pot fi dupã 

Schillinburg: 

a. Interferenţe nelucrãtoare în propulsie; 

b. Interferenţe lucrãtoare în propulsie; 

c. Interferenţe nelucrãtoare în lateralitate; 

d. Interferenţe lucrãtoare în lateralitate; 

e. Nici o variantã corectã. 

1096. Existã trei tipuri de ghidaj: 

a. ghidaj cu balans general; 

b. ghidaj segmentar; 

c. ghidaj canin; 

d. ghidaj maxim sau functia de grup; 

e. ghidaj maxim sau segmentar. 

1097. Miscarea de propulsie a mandibulei se realizeazã prin contracţia; 

a. Muşchilor pterigoidieni externi, bilateral şi simetric;

. Muşchilor pterigoidieni interni; 

c. Muschilor geniohioidieni; 

d. Pântecele posterioare ale muşchilor digastrici; 

e. Fasciculele anterioare ale muşchilor temporali. 

1098. Cauzele ocluziei instabile sunt: 

a. Edentaţii parţiale întinse; 

b. Uzura provocatã de bruxism; 

c. Restaurãri protetice fixe acrilice; 

d. Migrãri orizontale ale dinţilor; 

e. Restaurãri protetice fixe mixte metalo-ceramice; 

1099. Relaxarea musculaturii pentru determinarea RC se poate realiza prin mai multe cãi: 

a. Relaxare psihologicã; 

b. Relaxare farmacologicã; 

c. Relaxare mecanicã; 

d. Relaxare prin stimulare electricã; 

e. Nici una din variante nu este corectã. 

1100. Metoda de conducere bimanualã a mandibulei în poziţia de relaţie centricã prezintã 

urmãtoarele dezavantaje: 

a. Depinde de instruirea şi îndemânarea operatorului; 

b. Depinde de poziţia capului; 

c. Nu depinde de poziţia fotoluiului dentar; 

d. Nu necesitã o asistenta; 

e. Depinde de capacitatea pacientului de a-şi relaxa musculatura. 

1101. Alegerea unui tip de material pentru realizarea restaurãrii protetice fixe depinde de: 

a. Gradul de distrucţie coronarã; 

b. Esteticã; 

c. Aspectul financiar; 

d. Dotarea laboratorului de tehnicã dentarã; 

e. Toate variantele sunt corecte. 

1102. Incrustaţiile metalice se pot realiza din: 

a. Aliaje nobile; 

b. Titan; 

c. Aliaje Co-Cr; 

d. Aliaje Ni-Cr; 

e. Ceramicã. 

1103. Onlay-urile se indicã în urmãtoarele situaţii: 

a. Leziuni coronare întinse, cuspizi vestibulari şi/sau orali intacţi; 

b. Molari trataţi endodontic fãra cuspizi vestibulari şi orali intacţi; 

c. Când istmul reprezintã jumãtate sau mai mult din dimensiunea coronarã vestibulo-coronarã; 

d. Molari trataţi endodontic unde cuspizi vestibulari si orali sunt intacţi; 


1104. Contraindicaţiile coroanelor parţiale sunt: 

a. Indice de carie mare;

. Igenã necorespunzãtoare; 

c. Punţi de întindere micã; 

d. Volum mare al camerei pulpare; 


1105. Contraindicaţiile coroanei jacket ceramice sunt: 

a. Dinţi cu, camera pulparã mare; 

b. Sportivi; 

c. Ocluzii adânci acoperite; 

d. Bruxomani; 

e. Discromii. 

1106. Pentru a realiza o CMMC cu aspect fizionomic optim: 

a. Preparaţie în chamfer de 1- 1,2 mm; 

b. Grosimea scheletului metalic de 0,2-0,4 mm; 

c. Grosimea minimã a placajului de minim 0,8mm; 

d. Preparaţie în chamfer de 0,5-0,8 mm. 

e. Grosimea minimã a scheletului metalic de 0,7 mm. 

1107. Restaurãrarea dinţilor cu tratament endodontic cu dispozitive corono-radiculare este 

indicatã când: 

a. Persistã mai mult de jumãtate din structura dentarã a coroanei; 

b. Când nu persistã mai mult de jumãtate din structura dentarã a coroanei; 

c. Când nu existã obturaţie de canal şi se poate face obturaţie retrogradã; 

d. Când nu se mai observã clinic rãdãcina dintelui ; 

e. Când structura dentarã restantã nu poate sã ofere suficientã retenţie si stabilitate coroanei de 

înveliş. 

1108. Ce se înţelege prin conector al RPF: 

a. Un element de menţinere sprijin şi stabilizare de tipul croşetului turnat 

b. Zona de legătură a elementelor de agregare cu intermediarii 

c. Zona lipită cu lot în cazul RPF din două bucăţi este un exemplu de conector elastic 

d. Zona obţinută prin supraturnare în cazul RPF din două bucăţi este un exemplu de conector 

rigid 

e. Culisa este un exemplu de conector elastic 

1109. Care afirmaţii sunt adevărate în legătură cu intemediarii micşti metaloceramici: 

a. Ceramica plachează scheletul metalic al intermediarului pe toate suprafeţele acestuia 

b. Dacă spaţiul permite acest lucru, ceramica poate placa scheletul metalic al intermediarului 

pe toate suprafeţele acestuia 

c. În lipsa spaţiului vertical suficient se va lăsa faţa ocluzală a intermediarului metalică 

d. În lipsa spaţiului vertical suficient se va lăsa faţa mucozală a intermediarului metalică 

e. Este de dorit ca stratul de ceramică să aibă grosime uniformă 

1110. Intermediarii suspendaţi: 

a. Se utilizează pentru înlocuirea unui premolar inferior 

b. Se utilizează pentru înlocuirea unui molar inferior 

c. Se utilizează dacă breşa are o înălţime de minim 5 mm. 

d. Se utilizează dacă breşa are o dimensiune meziodistală de minim 10 mm. 

e. Grosimea intermediarului suspendat trebuie să fie minim 3 mm

1111. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte: 

a. RPF se concep în funcţie de câmpul protetic existent 

b. Crestele edentate se remodelează în funcţie de RPF 

c. În edentaţia clasa întâia Siebert practicăm grefa epitelioconjunctivă 

d. În edentaţiile clasa a doua şi a treia Siebert practicăm grefa gingivală liberă 

e. Anestezicul local folosit în intervenţiile de grefare trebuie să conţină vasoconstrictor 

1112. Paralela între restaurările protetice fixe şi cele mobilizabile evidenţiază următoarele: 

RPF 

Restaurare protetică 

mobilizabilă 

a. sacrificiu de ţesuturi 

Considerabil 

Mai mic 

dentare 

b. asimilare psihică Grea Mai uşoară 

c. acţiune asupra dinţilor 

Solidarizare 

Solicitare crescută 

stâlpi 

d. tremorecepţie şi fonaţie Păstrate Perturbate 

e. posibilităţi de 

individualizare 

Variate 

Mai puţine 

1113. În ceea ce priveşte valoare parodontală a dinţilor stâlpi, următoarele afirmaţii sunt 

adevărate: 

a. creşte prin depulpare 

b. scade prin practicarea tehnicilor de adiţie 

c. creşte prin practicarea regenerării tisulare ghidate 

d. scade prin realizare transfixaţiilor 

e. ocluziile disfuncţionale necesită utilizarea unui număr mai mare de stâlpi 

1114. În ceea ce priveşte relaţiile ocluzale 

a. 87% din pacienţi prezintă point centric, iar RPF la aceştia se vor realiza în point centric 

b. 13% din pacienţi prezintă long centric, iar RPF la aceştia se vor realiza în long centric, 

respectând tipul de ocluzie al pacientului 

c. 13% din pacienţi prezintă point centric, iar RPF la aceştia se vor realiza în point centric 

d. 87% din pacienţi prezintă long centric, iar RPF la aceştia se vor realiza în point centric 

e. realizarea RPF în point centric sau long centric nu are importanţă, este aleatorie 

1115. În clasificarea edentaţiei după Kennedy: 

a. clasa I înseamnă edentaţie terminală unilaterală 

b. clasa a II-a înseamnă edentaţie termino terminală 

c. clasa a III-a înseamnă edentaţie intercalată 

d. clasa a IV-a ca și clasele a II-a și a III-a pot avea modificări 

e. clasa de bază este dată de breșa edentată situată cel mai mezial 

1116. Se dă următoarea formulă dentară. Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: 

1.8 1.7 15 14 1.3 x x 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 27. 28 

a. este o edentaţie clasa a IV-a Kennedy 

b. este o edentaţie clasa a III-a Kennedy 

c. este o edentaţie de clasa a III-a Kennedy cu o modificare, căci lipsesc doi dinţi 

d. se poate rezolva printr-o RPF cu elemente de agregare pe 1.3 si 2.1

e. se poate rezolva prin punte adezivă 

1117. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: 

a. cel mai valoros dinte stâlp în RPF este molarul prim 

b. cel mai valoros dinte stâlp în RPF este caninul 

c. la maxilar valoarea premolarului prim ca dinte stâlp de RPF este mai mică decât valoarea 

premolarului secund 

d. raportul optim coroană rădăcină pesntru un dinte stâlp de RPF este de 1/1 

e. în cazul antagoniștilor reprezentaţi de o proteză totală se pot utiliza dinţi stâlpi pentru RPF 

la care raportul coroană rădăcină este mai mare de 1/1 


a. în situaţia în care mucoasa corespunzătoare zonei intermediarilor prezintă lichen plan sau 

leucoplazie se indică realizarea unor RPF mobilizabile 

b. în situaţia în care mucoasa corespunzătoare zonei intermediarilor prezintă lichen plan sau 

leucoplazie se indică expectativa 

c. atitudinea de expectativă se justifică în cazul arcadelor dentare scurtate 

d. dacă pacientul prezintă TBC acut se temporizează terapia de restaurare protetică 

e.în edentaţii întinse cu dinţi stâlpi scurţi se recomandă ca elemente de agregare coroanele 

parţiale 

1119. Care din urmatoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce privește biomecanica unei 

RPF: 

a. înălţimea coronară, lungimea extensiilor protetice și lungimea meziodistală a suprafeţelor 

ocluzale sunt cele 3 braţe care pot determina momente de forţă ale RPF 

b. momentul de rotaţie în jurul axei meziodistale poate fi redus prin îngustarea tablei ocluzale 

și/sau prin echilibrarea ocluzală foarte riguroasă 

c. este de dorit solidarizarea a doi dinţi stâlpi cu mobilităţi mult diferite într-o RPF 

d. în cazul unei RPF cu extensie dinţii stâlpi situaţi mai aproape de extensie sunt supuşi unei 

forţe de tracţiune 

e. în cazul unei RPF cu extensie dinţii stâlpi situaţi mai departe de extensie sunt supuşi unei 

forţe de compresiune 

1120. Care din următaorele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte conservarea 

structurilor dure dentare: 

a. este necesară prepararea uniformă a suprafeţelor dentare utilizând şanţuri de orientare 

b. suprafaţa ocluzală va fi preparată plan 

c. zona terminală a coroanelor de înveliş poate intra în contact cu suprafeţele unor obturaţii 

fără risc de fractură sau carie secundară 

d.chanfreinul conservă ţesuturile dentare mai bine decât pragul 

e.de câte ori este posibil se preferă marginile coroanelor plasate subgingival 


a. unghiul optim de convergenţă ocluzală este de 16˚ 

b. pentru bonturile scurte se indică prepararea cu o convergenţă ocluzală de aproximativ 4 ˚ 

c. un bont scurt cu un diametru mare oferă o stabilitate mai mare decât un bont scurt cu un 

diametru mic 

d. pentru realizarea unei coroane turnate din cuspizii de sprijin ai unui molar extrudat se va 

îndepărta mai mult de 1,5 mm

e. bizoul cuspizilor de sprijin va avea o direcţie paralelă cu panta cuspidului antagonist. 

1122. Care afirmaţii sunt adevărate referitor la preparaţia zonei terminale a bonturilor: 

a. o dehiscenţă marginală de 500μm poate fi coinsiderată acceptabilă din punct de vedere 

clinic 

b. pentru o adaptare corectă limitele preparaţiei trebuie să fie precise, reproductibile și vizibile 

clar pe modelul de lucru 

c. prepararea tangenţială se indică în cazul dinţilor basculaţi sau a incisivilor inferiori 

d. chanfreinul este indicat ca zonă terminală pentru coproanele turnate şi pentru zona linguală 

a CMMC 

e. chanfreinul lat se prepară cu un instrument diamantat cilindroconic cu vârf rotunjit 

1123. Culoarea dinţilor naturali: 

a. este identică pentru dinţii omologi, la acelaşi individ; 

b. variază de la individ la individ; 

c. este aceeaşi, la naştere, pentru toţi indivizii; 

d. poate fi foarte greu influenţată prin diferite procedee în clinică (de exemplu înălbirea 

dinţilor); 

e. nu poate fi influenţată prin diferite procedee în clinică (de exemplu înălbirea dinţilor). 

1124. Celulele vizuale care percep culorile sunt: 

a. celulele cu conuri; 

b. odontoblastele; 

c. celulele cu bastonaşe; 

d. celule cu conuri şi bastonaşe; 

e. ameloblaste. 

1125. Un sistem ideal de chei de culori trebuie să indeplinească următoarele condiţii: 

a. să redea paleta de culori a dinţilor naturali; 

b. dinţii artificiali din cheie să fie confecţionaţi din acelaşi material ca şi materialul de placare; 

c. în cadrul grupei de tonuri de culori intensitatea foiţelor trebuie să se modifice foarte rapid, 

astfel încât să acopere o gamă cât mai largă; 

d. dinţii artificiali din cheie să fie confecţionaţi exclusiv manual; 

e. în cadrul grupei de tonuri de culori intensitatea foiţelor trebuie să se modifice treptat. 

1126. Clasificarea instrumentelor de măsurare a culorilor se poate face astfel: 

a. după metoda de măsurare; 

b. după topografia dinţilor pe arcadă; 

c. după relaţia spaţială între obiect şi instrument; 

d. în funcţe de prezenţa sau absenta dinţilor; 

e. în funcţie de nuanţa dinţilor. 

1127. Neadaptarea cervicală a coroanelor pe bont poate fi determinată de: 

a. resturi din cimentul provizoriu; 

b. plusuri pe suprafaţa internă a componentei metalice; 

c. absenţa ariei de contact ; 

d. ceramica de placare de la nivelul feţei ocluzale; 

e. existenţa unor arii de contact prea strânse. 

1128. Fixarea de durată se poate face cu: 

a. FOZ;

. CIS; 

c. RDC; 

d. ZOE; 

e. PCZ. 

1129. Înaintea de cimentarea de durată trebuie executate următoarele manopere: 

a. îndepărtarea completă a cimentului provizoriu de pe suprafeţele dentare; 

b. gingivectomie, în vederea evidenţierii limitelor preparaţiei; 

c. testarea vitalităţii dinţilor stâlpi; 

d. verificarea protezei fixe pe modelul de lucru; 

e. verificarea protezei fixe pe modelul de studiu. 

1130. Pentru prevenirea fracturarii pereţiilor canalului în timpul cimentării sau a neadaptării 

corecte a DCR în canal se fac următoarele recomandări: 

a. consistenţa cimentului să fie fluidă, pentru a reduce la minimum presiunea hidraulică din 

timpul cimentării; 

b. consistenţa cimentului să fie cât mai ridicată, pentru a reduce riscul descimentării; 

c. să se asigure un şanţ pentru refluarea cimentului; 

d. să se acopere restaurarea corono-radiculară, imediat după cimentare, cu o RPF provizorie; 

e. menţinerea pasivă a dispozitivului după cimentare. 

1131. Principiile de bază ale iluziilor care se referă la formă şi contururi sunt: 

a. liniile verticale accentuează înălţimea şi diminuează lăţimea; 

b. liniile orizontale diminuează lăţimea şi accentuează înălţimea; 

c. umbrele adaugă profunzime; 

d. liniile verticale diminuează înălţimea şi accentuează lăţimea; 

e. unghiurile influenţează perceperea liniilor care se intersectează. 

1132. * Tehnicile aditive de realizare a RPF integral ceramice sunt reprezentate de: 

a. injectare (presare); 

b. strunjire (frezaj); 

c. electroeroziune; 

d. tehnicile CAD/CAM; 

e. sonoeroziune. 

1133. *Sistemul CEREC permite obţinerea de restaurări protetice fixe integral ceramice prin: 

a. injectare (presare); 

b. turnare; 

c. electroeroziune; 

d. tehnologie CAD/CAM; 

e. sonoeroziune. 

1134. Avantajele suprastructurilor cimentate pe implanturi dentare sunt: 

a. există un număr redus de componente; 

b. se poate obţine o estetică bună; 

c. este necesară şlefuirea substanţială a bonturilor; 

d. se poate utiliza cimentul provizoriu pentru a mobiliza suprastructurile; 

e. divergenţele mici al implantelor se pot anula mai uşor. 

1135. Dezvantajele restaurărilor protetice fixe adezive sunt: 

a. necesită o dotare tehnico-materială costisitoare;

. aria indicaţiilor este restrânsă şi trebuie respectată cu stricteţe; 

c. limitearea extinderii cervicale a plăcuţelor orale nu determină iritaţii la nivelul 

parodonţiului marginal; 

d. feţele vestibulare ale coroanelor dentare rămân intacte; 

e. sacrificiu redus sau uneori absent de ţesuturi dure dentare. 

1136. Pentru inserarea unei restaurări protetice adezive statusul parodontal trebuie să 

îndeplinească următoarele cerinţe: 

a. adâncimea şanţuui gingival de 2 mm; 

b. mobilitate dentară de maximum gradul 2; 

c. absenţa rizalizei; 

d. mobilitate dentară de maximum gradul 1; 

e. absenţa atofiei orizontale şi verticale. 

1137. Mijloacele utilizate pentru îndepărtarea mecanică a plăcii sunt următoarele: 

a. peria dentară; 

b. sonda dentară; 

c. periuţele interdentare; 

d. dentifricele; 

e. hidropulsorul bucal.

ODONTOTERAPIE-ENDODONŢIE 

1138. Din punct de vedere chimic, smalţul este alcătuit din: 

A. 99% substanţe minerale 

B. 1% substanţe organice 

C. 10% apă 

D. 95% substanţe minerale 

E. 4% apă 

1139. Constituenții minerali majori ai smalţului sunt: 

A. Sodiul 

B. Calciul 

C. Fierul 

D. Dioxidul de carbon 

E. Fluorul 

1140. Grosimea stratului de dentină este de aproximativ: 

A. 1-3 mm în regiunea apicală 

B. 3-7 mm la nivelul suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali 

C. 1-2 mm la nivelul coletului dentar 

D. 3-5 mm la nivelul suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali 

E. 3-5 mm la nivelul marginilor incizale ale frontalilor superiori 

1141. Funcţiile salivei sunt: 

A. sistem tampon prin reglarea pH-ului bucal 

B. defensivă prin menţinerea echilibrului ecologic bucal 

C. ofensivă prin acţiunea amilazei salivare 

D. excretorie a diverselor substanţe organice sau anorganice, cum ar fi fluorul 

E. lubrefiantă prin acţiunea mucinei 

1142. Ecosistemul microbian ce contribuie la formarea plăcii bacteriene: 

A. cuprinde aproximativ 100 de specii bacteriene 

B. reprezintă 90% din constituenții plăcii bacteriene 

C. cuprinde leucocite şi macrofage 

D. cuprinde microorganisme gram pozitive şi gram negative 

E. cuprinde bastonaşe, fusiforme, filamentoase, spirili, spirochete 

1143. Dintre teoriile mecanismelor interne în geneza cariei dentare fac parte: 

A. teoria proteolitică 

B. teoria chimico-parazitară

C. teoria enzimatică 

D. teoria reflexă 

E. teoria biochimică 

1144. Care sunt zonele coroanei dentare mai puţin cariorezistente, din cauza conţinutului 

redus de fluor: 

A. suprafeţele ocluzale 

B. coletul 

C. suprafeţele proximale 

D. fosele şi fosetele 

E. şanţurile ocluzal 

1145. Care sunt consecinţele demineralizării smalţului: 

A. micşorarea spaţiilor interprismatice 

B. apariţia de cristale atipice 

C. modificarea orientării cristalelor 

D. modificarea proprietăţilor optice 

E. imposibilitatea pătrunderii în profunzimea smalţului a unor componenţi salivari 

precum Ca şi F 

1146. Ritmul depunerii dentinei de reacţie depinde de: 

A. vârsta dintelui 

B. intensitatea excitanţilor 

C. viteza de progresie a cariei 

D. igiena bucală 

E. volumul salivar 

1147. Caracteristicile cariei radiculare sunt: 

A. se produce numai după expunerea cementului în mediul oral 

B. apare mai frecvent la persoanele tinere 

C. afectează mai frecvent suprafeţele radiculare vestibulare 

D. cei mai afectaţi dinţi sunt molarii maxilari 

E. de obicei nu afectează smalţul 

1148. Caracteristicile cariei cu evoluţie lentă sunt: 

A. mai frecventă la adulţi şi vârstnici 

B. are tendinţă de progresie în profunzime 

C. dentina alterată este de culoare închisă, brună 

D. dentina alterată este de consistenţă scăzută 

E. evoluţia sa se datorează ciclurilor demineralizare-remineralizare 

1149. Care este etiologia lacunelor cuneiforme: 

A. tehnica improprie de periaj 

B. regurgitările acide 

C. eroziuni idiopatice

D. aplicarea unor forţe ocluzale excentrice şi intense 

E. uzura parafuncţională 

1150. Contraindicaţiile sigilării dentare sunt: 

A. dinţii fără carii de peste 4 ani 

B. premolarii, exceptând pacienţii carioactivi 

C. dinţii recent erupţi, de mai puţin de 4 ani 

D. carii cavitare ocluzale 

E. gropiţele ocluzale cu pante largi 

1151. Efectele profilactice ale materialelor de sigilare sunt: 

A. privarea bacteriilor cariogene de habitatul lor 

B. obţinerea unor suprafeţe ocluzale mai uşor curățabile 

C. acţiune antiseptică de durată 

D. eliberare continuă de fluor 

E. umplerea mecanică a defectelor ocluzale cu o răşină acido-rezistentă 

1152. Agenţii utilizaţi în fluorizarea topică profilactică sunt: 

A. fosfatul acid de fluor (APF) 

B. geluri plasate în portamprente de polistiren 

C. fluorura de sodiu (NaF) 

D. aplicaţii ce se vor repeta odată la 3 luni 

E. lăsaţi să acţioneze timp de 4 minute 

1153. În cadrul planului de tratament al cariei simple, tratamentul profilactic se referă la: 

A. eradicarea cariilor acute printr-o terapie intensivă 

B. înlocuirea restaurărilor existente 

C. folosirea fluorurilor 

D. sigilarea fisurilor, şanţurilor şi fosetelor 

E. tratamentul hipersensibilităţii dentinare 

1154. Cavitatea de clasa a VI-a: 

A. rezultă în urma tratării cariilor ce s-au format la nivelul feţelor palatinale ale frontalilor 

superiori 

B. rezultă în urma tratării cariilor ce s-au format la nivelul marginilor incizale ale 

frontalilor inferiori 

C. existentă în nomenclatura propusă de Black 

D. rezultă în urma tratării cariilor ce s-au format în vârful cuspizilor premolarilor 

E. presupune destrucția unghiului incizal al frontalilor afectaţi 

1155. Ameloplastia: 

A. reprezintă pierderea prin acţiune mecanică a marginilor incizale sau feţele ocluzale ca 

rezultat al mişcărilor funcţionale şi parafuncţionale

B. reprezintă bizotarea conturului marginal de smalţ la 45° 

C. reprezintă un procedeu de modelare a suprafeţelor smalţului cu instrumentar rotativ 

D. presupune remodelarea fisurilor ce nu penetrează mai mult de 1/2 din grosimea 

smalţului 

E. se face şi la dinţii susceptibili de carie, la care nu este anticipată prepararea unei 

cavităţi 

1156. Forma de convenienţă, ca etapă în prepararea cavităţilor, presupune: 

A. obţinerea unei cavităţi care permite restauraţiei să reziste forţelor ocluzale 

B. obţinerea unei cavităţi care să permită o accesibilitate uşoară 

C. obţinerea unei cavităţi care să permită o observare adecvată 

D. plasarea marginilor cavităţii în poziţia pe care o va ocupa în final prepararea 

E. de cele mai multe ori presupune extensia mezială, vestibulară sau orală a pereţilor 

cavităţii 

1157. La finisarea pereţilor de smalţ şi a marginilor cavităţii trebuie să se ţină cont de: 

A. gradul de netezime dorit 

B. direcţia prismelor de smalţ 

C. tipul de material restaurator cu care se va realiza obturaţia de bază 

D. tipul de material restaurator cu care se va obtura definitiv cavitatea 

E. localizarea marginilor 

1158. Freza nr. 330: 

A. are numerotarea ISO 005 

B. este o freză cilindroconică 

C. are un diametru al capului de 0,8 mm 

D. are o lungime a părţii active de 3mm 

E. este o freză pară 

1159. Bizotatorul de prag gingival: 

A. este o dăltiţă modificată 

B. se găseşte sub formă de pereche R şi L 

C. este un instrument în plan dublu 

D. este o toporişcă modificată 

E. se foloseşte la exereza dentinei infectate 

1160. Poziţia Trendelenburg a pacientului în scaunul dentar: 

A. este cea mai comodă poziţie a pacientului pentru stomatologie 

B. este poziţia culcat, cu gâtul, capul, spatele şi picioarele situate la acelaşi nivel 

C. este poziţia pacientului cu capul situat mai jos decât restul corpului 

D. este folosită numai în caz de urgenţă 

E. este folosită pentru manoperele efectuate la maxilarul superior 

1161. Poziţia de lucru din dreapta pacientului (ora 9) se foloseşte în următoarele situaţii: 

A. la examinarea feţelor ocluzale ale dinţilor mandibulari drepţi posteriori

B. la examinarea dinţilor maxilari anteriori 

C. la examinarea feţelor vestibulare ale dinţilor mandibulari drepţi posteriori 

D. la examinarea feţelor ocluzale ale dinţilor maxilari drepţi posteriori 

E. la examinarea feţelor linguale ale dinţilor mandibulari 

1162. Rulourile de vată parotidiene: 

A. au o lungime cuprinsă între 3-5 cm 

B. au o grosime cuprinsă între 8-10 mm 

C. au o lungime cuprinsă între 8-10 cm 

D. oferă posibilitatea izolării simultane a vestibulului inferior şi superior în zona 

retrocanină 

E. se folosesc pentru o izolare paralinguală 

1163. Preparării cavităţii de clasa I tip C - pentru amalgam: 

A. se prepară pe feţele vestibulare ale molarilor mandibulari 

B. se prepară pe feţele orale ale incisivilor mandibulari 

C. se prepară pe feţele orale ale incisivilor maxilari 

D. se poate folosi freza nr. 169L 

E. adâncimea penetrării iniţiale va fi de 1-1,2 mm 

1164. Prepararea cavităţii de clasa I tip A la primul premolar mandibular: 

A. freza se va orienta perpendicular pe axul lung al dintelui 

B. freza se va orienta perpendicular pe suprafaţa ocluzală 

C. adâncimea iniţială de pătrundere este de 1,5 mm 

D. adâncimea iniţială de pătrundere este de 1,5 mm dinclo de JSD 

E. nu se va desfiinţa creasta transversală de smalţ dacă nu este subminată 

1165. Retenţia în cazul preparării cavităţii de clasa II –a pentru amalgam presupune: 

A. convergenţa ocluzală a pereţilor mezial şi distal ai casetei ocluzale 

B. divergenţa ocluzală a pereţilor vestibular şi oral ai casetei ocluzale 

C. desenul de coadă de rândunică al casetei ocluzale 

D. şanţuri de retenţie de-a lungul unghiurilor axio-orale şi axio-vestibulare 

E. retenţie suplimentară în peretele gingival sub formă de puţuri 

1166. Prepararea cavităţii de clasa III-a pentru amalgam: 

A. se poate face pe faţa mezială a primului premolar superior 

B. se poate face pe faţa distală a caninului superior 

C. se poate face pe faţa distală a caninului inferior 

D. se poate face pe faţa proximală distală a incisivului lateral maxilar 

E. coada de rândunică orală se face întotdeauna 

1167. Prepararea cavităţii de clasa V-a pentru amalgam: 

A. prepararea începe cu o freză pară 330 la turbină 

B. prepararea începe cu o freză globulară 1/4 la turbină

C. presupune realizarea tuturor pereţilor externi perpendiculari pe suprafaţa externă a 

dintelui 

D. adâncimea cavităţii la nivel gingival va fi mai mare decît la nivel incizal 

E. peretele pulpar va fi plasat în smalţ, urmând în direcţie M-D forma feţei vestibulare 

1168. Finisarea obturaţiilor de amalgam: 

A. se face în aceeaşi şedinţă cu obturaţia, cu ajutorul frezelor de finisat 

B. se face numai într-o şedinţă următoare 

C. presupune modelarea reliefului ocluzal cât mai apropiat de cel real 

D. presupune eliminarea neregularităţilor şi crearea unui aspect atractiv obturaţiei 

E. luciul final se va obţine prin periaj cu oxid de staniu sau cretă pisată 

1169. Cimentul silicat: 

A. a fost primul material fizionomic folosit în restaurarea cavităţilor 

B. lichidul conţine acid fosforic, apă şi agenţi moderatori 

C. lichidul conţine peste 15% fluor 

D. obligatoriu sub el se va plasa un liner sau o bază pentru protecţie pulpară 

E. presupune bizotarea conturului marginal pentru un efect estetic mai bun 

1170. Alegerea culorii răşinii compozite pentru obturaţie: 

A. se face numai cu după uscarea dintelui cu jet de aer 

B. se face după aplicarea digii pentru izolare 

C. se face în lumina naturală a zilei 

D. se face numai cu dintele umectat de salivă 

E. se poate folosi orice cheie de culori pentru că sunt universale 

1171. Protecţia pulpară sub restaurările cu răşini compozite: 

A. se poate face cu liner de Ca(OH)2 

B. se poate face cu ZOE 

C. se poate face cu varnish (lac) 

D. se face numai după gravarea cu acid fosforic 

E. se poate face cu CIS 

1172. Caracteristici ale cimentului ionomer de sticlă (CIS) sunt: 

A. se leagă chimic numai de dentină 

B. se leagă chimic de smalţ şi de dentină 

C. are un grad redus de conductibilitate termică, similar dentinei 

D. are un coeficient de expansiune termică mai mare decât al structurilor dentare 

E. nu necesită un control foarte strict al umezelii la aplicarea sa în cavitate 

1173. Particularităţile plăgii dentinare sunt: 

A. nu sângerează 

B. este un ţesut vascularizat 

C. nu are capacitatea de reparaţie prin cicatrizare 

D. nu este expusă factorilor din mediul bucal

E. este o plagă infectată 

1174. Smear layer-ul este: 

A. o veritabilă „barieră‖ către pulpa dentară 

B. o altă denumire a stratului de detritus dentinar 

C. produs ca urmare a unui proces carios cu evoluţie lentă (cronic) 

D. un rumeguş rezultat în urma folosirii instrumentelor rotative în cavitate 

E. este impermeabil 

1175. Caracteristicile linerilor sunt: 

A. realizează un tratament medicamentos plăgii dentinare 

B. varnishurile sunt clasificate drept lineri-suspensie 

C. realizează o barieră de protecţie pentru dentină faţă de reactanţii reziduali ce difuzează 

din obturaţie 

D. linerii soluţie realizează un film de 20-25 µm 

E. linerii ciment realizează un film cu o grosime de 0,2-1 mm 

1176. Indicaţiile utilizării varnishurilor sunt: 

A. sigilarea canaliculelor dentinare înaintea obturaţiilor de compozit 

B. sigilarea canaliculelor dentinare înaintea obturaţiilor de amalgam 

C. protecţia obturaţiilor de CIS convenţionale împotriva hidratării 

D. sub coafajele indirecte 

E. protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment FOZ 

1177. În funcţie de grosimea peretelui pulpar restant, cavităţile preparate se clasifică în: 

A. tipul A - are o adâncime de o,2 mm dincolo de JSD 

B. tipul B - are grosimea dentinei restante maxim posibilă 

C. tipul B - are un strat de dentină restant de maxim 2 mm 

D. tipul C - are un strat subţire dar intact de dentină de maxim 1,5 mm 

E. tipul D - presupune existenţa unei comunicări clinice sau subclinice cavitate-pulpă 

dentară 

1178. Condiţiile în care un coafaj pulpar direct poate avea succes sunt: 

A. pulpa deschisă să fie vie şi neinflamată 

B. expunerea să fie mai mică de 2 mm 

C. coafajul să se realizeze în maxim 2 ore de la deschiderea accidentală 

D. să nu sângereze deloc 

E. dintele să nu mai prezinte alte obturaţii coronare 

1179. La prepararea cavităţii clasa III-a convenţional bizotată: 

A. lăţimea bizoului va fi de o,5-1 mm, iar înclinaţia sa de 45° 

B. şanţul de retenţie se va prepara de-a lungul unghiului diedru gingivo-axial 

C. şanţul de retenţie se va prepara în unghiul axio-incizal 

D. adâncimea formelor secundare de retenţie va fi de 0,5 mm

E. dacă se intenţionează plasarea şanţurilor de retenţie, peretele axial va fi plasat la 0,5 

mm dincolo de JSD 

1180. Prepararea cavităţii de clasa IV-a modificată - caracteristici: 

A. este indicată pentru restaurările din compozite a leziunilor moderate şi mari 

B. obiectivul major este de a îndepărta cât mai puţină substanţă dură dentară 

C. conturul marginal se realizează cu o freză globulară adecvată ca marime 

D. se indică retenţii mecanice suplimentare 

E. se indică numai retenţia realizată de tratarea acidă a smalţului şi poate de condiţionarea 

dentinei 

1181. Tehnica inserţiei materialului compozit fotopolimerizabil într-o cavitate presupune: 

A. inserţie într-un singur strat pentru o mai bună închidere marginală 

B. inserţia în straturi succesive pentru o mai bună fotopolimerizare 

C. la cavitatea de clasa II-a stratul gingival va avea o grosime de 1 mm 

D. tehnica va fi a stratificării oblice în cazul folosirii matricei metalice 

E. tehnica straturilor verticale în cazul folosirii matricei transparente 

1182. Factorii etiologici ai cariei secundare marginale la dinţii vitali sunt: 

A. menţinerea prismelor de smalţ friabile la cavităţi de clasa III-a şi a IV-a 

B. realizarea finisării conturului marginal la cavităţi de clasa III-a şi a IV-a 

C. neândepărtarea în întregime a dentinei infectate de la nivelul JSD 

D. un tratament incorect de plagă dentinară 

E. neefectuarea bizotării în unghi de 20° a prismelor de smalţ de la nivelul pragului 

gingival al caviatăţii de clasa II-a 

1183. Care din următoarele afirmaţii despre pinurile de retenţie sunt adevărate: 

A. utilizarea lor creşte riscul perforării camerei pulpare 

B. pinurile fortifiază şi cresc rezistenţa amalgamului 

C. realizarea puţurilor şi aplicarea pinurilor poate duce la apariţia unor linii de fractură 

sau fracturi 

D. retenţia cu pinuri şi restaurarea complexă nu se pot efectua în aceeaşi şedinţă 

E. restaurările complexe cu pinuri sunt proceduri mai scumpe în comparaţie cu 

incrustaţiile 

1184. Gravarea acidă a smalţului: 

A. transformă suprafaţa netedă a smalţului într-o suprafaţă neregulată 

B. îndepărtează circa 10µm din suprafaţa smalţului 

C. nu îndepărtează nici un strat din smalţ 

D. crează un strat microporos de 5-50µm adâncime 

E. cel mai utilizat este acidul fosforic 10% 

1185. Autoclavarea reprezintă: 

A. sterilizare cu căldură uscată 

B. cea mai eficientă metodă de sterilizare pentru frezele dentare

C. cea mai rapidă şi eficientă metodă de sterilizare pentru materialul moale chirurgical 

din pânză sau hârtie 

D. sterilizarea cu căldură umedă fără presiune 

E. sterilizarea cu căldură umedă cu presiune 

1186. Despre turaţiile intermediare (medii) ale pieselor de mână sunt adevărate: 

A. 20.000-80.000 rpm are piesă cu bandă roşie 

B. 1000-25.000 rpm are piesă cu bandă albastră 

C. nu este obligatorie răcirea cu spray 

D. 20.000-120.000 rpm are piesă cu bandă portocalie 

E. este obligatorie răcirea cu spray 

1187. Etapa iniţială a preparării unei cavităţi clasa I pentru amalgam presupune: 

A. realizarea unui contur de cavitate rotunjit în jurul cuspizilor 

B. exereza în totalitate a dentinei infectate 

C. efectuarea ameloplastiei în fisurile superficiale ce se termină la nivelul conturului 

marginal 

D. protecţia pulpară 

E. o extensie minimă pe crestele marginale fără a îndepărta dentina de suport 

1188. Funcţia formativa sau dentinogenetica consta in a capacitatea pulpei de a produce: 

A. dentina cuaternara 

B. dentina de iritatie 

C. dentina binara 

D. dentina secundara 

E. dentina tertiara 

1189. *Dentina scleroasa rezulta din : 

A. depunere calcica 

B. dentina terţiara 

C. depunere de fosfati 

D. dentina cuaternara 

E. dentina primara 

1190. Funcţia regresiva a pulpei este un proces de: 

A. regenerare 

B. fiziologic 

C. îmbătrânire 

D. restructurare 

E. patogen 

1191. Menţinerea acidităţii timp îndelungat are efecte negative asupra structurilor 

pulpare favorizând: 

A. procesele de liza celulara 

B. frânarea proceselor formatoare de dentina de reacţie 

C. scade permeabilitatea pereţilor vasculari

D. diapedeza leucocitara 

E. cresc procesele formatoare de dentina 

1192. Inflamatia pulpara cuprinde următoarele secvenţe: 

A. reacţia biochimica 

B. reacţia vasculara sistemica 

C. formarea infiltratului seros 

D. formarea infiltratului supurat 

E. apariţia fenomenelor dismetabolice 

1193. In traumatismele brutale cu fracturi coronare cu deschidera camerei pulpare 

se produc reacţii inflamatorii datorita: 

A. fracturii dinţilor 

B. luxatiei dinţilor 

C. suprainfectarii cu germeni microbieni 

D. activării unor substanţe cu acţiune antiinflamatorie 

E. lezării fibrelor si receptorilor nervoşi 

1194. Inflamatia cronica per primam este condiţionata de: 

A. adaptarea pulpei la excitaţii de mica intensitate cu acţiune îndelungata 

B. calitatea mediocra a ţesutului pulpar 

C. timpul scurt in care se realizează deschiderea camerei pulpare 

D. activarea unor substanţe cu acţiune litica 

E. suprainfectarea cu germeni patogeni 

1195. Inflamatia pulpara apare sub acţiunea agenţilor microbieni.Modul de acţiune al 

agenţilor microbieni poate fi : 

A. direct prin exotoxinele microbiene 

B. direct prin pătrunderea agentului microbian in pulpa dentara 

C. reducerea funcţiilor celulare 

D. indirect prin exotoxinele microbiene 

E. distribuţie de tip reticular 

1196. * Metoda de îndepărtare in totalitate a pulpei dentare este: 

A. pulpectomia vitala 

B. metoda ocalexica 

C. pulpotomia vitala 

D. pulpotomie devitala 

E. amputatie vitala 

1197. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie sa îndeplinească mai multe 

calităţi pentru reuşita tratamentului si anume: 

A. insolubilitate in apa si umorile tisulare 

B. toxicitate tisulara minima 

C. sa nu coloreze dintele 

D. stabilitate chimica la păstrarea in soluţie 

E. selectivitate de percepţie 

1198. Pastele cu antibiotice folosite curent in coafajul direct sunt: 

A. pasta Pulpomixin 

B. pasta Allasion

C. pasta Dontisolon 

D. Pulparsen 

E. Pulpdent 

1199. Substanţe biostimulatoare folosite in coafajul direct: 

A. Dontisolon 

B. Folcisteina 

C. extracte din muguri de plop 

D. Reogan 

E. extract total de ochi 

1200. Coafajul direct este indicat in următoarele situaţii: 

A. dinţi slefuiţi pentru coroane de înveliş 

B. dinţi cu carii ocluzale 

C. deschiderea camerei pulpare maximum 3 mm 

D. deschiderea accidentala a camerei 

E. la molarii de minte 

1201. Amputatia vitala este metoda chirurgicala prin care se indeparteza pulpa 

coronara după 

anestezie, mentinandu-se pulpa radiculara vie. Este indicata in următoarele condiţii: 

A. la adolescenţi pe molari si premolari 

B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat 

C. dinţi parodontotici 

D. la copii 

E. molarii persoanelor in vârsta 

1202. Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele: 

A. faza ocalexica 

B. eliminarea ţesuturilor alterate 

C. tratarea plăgii dentinare 

D. protejarea pulpei prin obturaţii de baza din ciment silicat 

E. obturarea de durata cu cimenturi ZOE 

1203. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate fi indusa de: 

A. microtraumatisme repetate ce se exercita asupra dintelui.cum ar fi cele induse de 

aparate ortodontice, cand forţele sunt bine controlate si dirijate 

B. traumatisme directe generate in cursul tratamentelor endodontice 

C. pungi parodontale adânci in cursul tratării lor cu meşe îmbibate in substanţe 

medicamentoase 

D. agenţi microbieni, cea mai frecvent implicata fiind flora anaeroba 

E. eşecuri ale anesteziei 

1204. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni in etiologia 

parodontitei apicale acute hiperemice, se poate produce prin: 

A. canalul mandibular 

B. pungi parodontale 

C. soluţii de continuitate (plaga a mucoasei) 

D. microtraumatisme 

E. lucrări protetice defectoase

1205. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale 

A. incisivii superiori 

B. molarul prim superior 

C. premolarul 2 inferior 

D. primul si al doilea molar inferior 

E. premolarul 1 superior 

1206. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi 

clasificate astfel: 

A. aparate analogice 

B. aparate audiometrice 

C. aparete digitale 

D. aparate de joasa frecventa 

E. sonda bimetalica Kuralt 

1207. In prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode: 

A. metode digitale 

B. metode sonice 

C. metode ultrasonice 

D. ionoforeza 

E. meroda cu laser 

1208. Obturarea de canal in aceiaşi şedinţa se realizează când 

A. avem un canal uscat 

B. pulpite cronice 

C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale 

D. când in timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva 

E. când putem opri hemoragia 

1209. Cauzele generale ale hemoragiei sunt: 

A. hemofilie 

B. diateze hemoragice 

C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui 

D. stări patologice congestive: menstruaţie 

E. graviditate 

1210. Cauzele locale ale hemoragiei sunt: 

A. menstruatia 

B. perforarea podelei camerei pulpare 

C. cai false radiculare 

D. extirparea pulpara completa 

E. traumatizarea parodontiului apical 

1211. Metodele mecanice se bazează pe sistemele: 

A. sistemul giromatic 

B. canal Perforator 

C. canal Finder 

D. sonicAir 

E. sisteme ultrasonice

1212. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in tratamentul 

endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece: 

A. este un puternic bactericid 

B. are acţiune toxica 

C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc ca mediu de 

cultura pentru microflora endodontica 

D. opreşte secreţiile persistente din canale care apar in unele cazuri de parodontita apicala 

cronica printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel 

tisular de regenerare si remineralizare 

E. nu are acţiune citotoxica si caustica asupra ţesuturilor vii periapicale 

1213. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex sunt: 

A. simplitatea si rapiditatea execuţiei 

B. insolubilitatea sigilantului in majoritatea cazurilor 

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur 

D. neconcordanta dintre calibrul conului si instrumentelor provenite de la diferite firme 

E. prin forma sa finala de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare 

decât al instrumentarului indiferent daca este standardizat sau nu 

1214. Avantajele fingerspreaderelor fată de handspreadere sunt: 

A. conferă operatorului o slabă sensibilitate tactila 

B. permite rotirea cu uşurinţa a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri 

C. permite îndepărtarea cu uşurinţa din canal 

D. disloca gutaperca 

E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensării gutapercii cu pericolul unei 

fracturi radiculare 

1215. Premise obligatorii ale tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii: 

A. lărgirea canalului prin telescopare regresiva step -back 

B. crearea unui stop apical corect in smalt 

C. lărgirea canalului de o asemenea maniera incat sa asigure permeabilitatea si trecerea 

uniforma a gutapercii nestanjenite spre apex 

D. canale înguste 

E. canale curbe 

1216. Avantajele utilizării conurilor de titan sunt următoarele: 

A. sunt deformabile 

B. închiderea canalului posibila doar prin asocierea unui ciment de sigilare 

C. rigiditate superioara conului de argint 

D. lipsa coroziunii 

E. biocompatibilitate 

1217. Avantajele condensarii laterale la cald a gutapercii prin tehnica Endotec sunt 


A. consum mai mic de conuri de gutaperca 

B. omogenitate deosebita a obturatiei 

C. faciliteaza dezobturarea usoara a canalelor 

D. nu dau leziuni termice ale parodontiului apical 

E. densitate mica a obturatiei

1218. Dezavantajele tehnicii de condensare verticala la cald a gutapercii sunt 


A. nu asigura obturatie omogena a canalelor 

B. necesita o largire excesiva a canalului 

C. necesita mult timp 

D. este laborioasa 

E. frecventa mica a obturatiilor cu depasire comparativ cu alte tehnici 

1219. Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec prezinta urmatoarele 

caracteristici: 

A. este simplu si ergonomic 

B. exista posibilitatea atasarii unui ajustor ocluzal din silicon 

C. incalzirea poate fi calibrata perfect 

D. racire lenta 

E. poate fi utilizat doar in canale drepte 

1220. In tehnica Endotec, evitarea obturatiei de canal cu depasire se face prin: 

A. prepararea minima a canalului 

B. evitarea largirii constrictiei apicale 

C. prepararea unui stop apical adecvat 

D. prepararea unui stop ocluzal adecvat 

E. control radiologic obligatoriu doar la final 

1221. Tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii prezinta urmatoarele 

avantaje: 

A. asigura o sigilare superioara obturatiilor prin cimentarea unui con 

B. prezinta succes clinic considerabil in timp 

C. asigura o obturatie extrem de omogena 

D. simplitatea si rapiditatea executiei 

E. nu da fenomene de iritatie apicala 

1222. Dezavantajele obturatiei canalare cu con de argint sunt urmatoarele: 

A. Flexibilitate mult mai mica de cat a conurilor de gutaperca 

B. Formarea unor produsi de coroziune citotoxici 

C. inchiderea deficitara a canalelor 

D. Falsa impresie de obturaţie etansa datorata radioopacitaţii conului 

E. Dezobturare uşoară 

1223. In cazul adoptarii tehnicii de obturatie mixte de canal, conul de gutaperca 

trebuie sa corespunda la proba urmatoarelor criterii: 

A. Cat mai gros in raport cu volumul canaluluii 

B. Cat mai subtire in rapaort cu volumul canalului 

C. Sa ajunga cat mai aproape de constrictia apicala 

D. Sa depaseasca uşor constricţia apicala 

E. Sa se opreasca la 3-4 mm de constrictie 

1224. In tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii, conul de gutaperca 

principal trebuie: 

A. Sa fie de acelasi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toata lungimea de 

lucru

B. Sa fie cu un numar mai mare decat al celui mai gros instrument folosit pe toata 

lungimea de lucru 

C. Sa se opreasca in canal la o distanta de 0,5-1 mm de constrictie 

D. Sa se opreasca la constricţie 

E. Sa opuna rezistenta la incercarea de propulsie dincolo de reper 

1225. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturatii de canal segmentare pot 

fi: 

A. Amalgamul de argint 

B. Gutaperca 

C. Conurile metalice de argint 

D. Cimenturile ionomere de sticlă 

E. Amalgamul de cupru 

1226. Printre timpii operatori ai obturatiei de canal cu con de gutaperca calibrat se 

numara si: 

A. Individualizarea conului de gutaperca 

B. Proba clinico-radiologica a conului 

C. Utilizarea compactorului termomecanic 

D. Introducerea cimentului de sigilare pe canal 

E. Condensarea cimentului de sigilare cu spreaderul 

1227. Tehnica Endotec urmareste realizarea obturatiei de canal prin: 

A. Condensare la cald 

B. Condensare verticala 

C. Condensare simultana laterala si verticala 

D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader si plugger 

E. Utilizarea oricaror tipuri de conuri de gutaperca 

1228. Alegerea acului Lentullo pentru realizarea obturatiei de canal se face dupa 

urmatoarele criterii: 

A. Topografia edentaţiei 

B. Integritatea fizica a acului Lentullo 

C. Volumul canalelor radiculare 

D. Morfologia canalelor radiculare 

E. Materialul utilizat pentru realizarea obturatiei 

1229. Compactorul original McSpadden prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. Este alcatuit din conuri suprapuse dispuse cu baza spre varf 

B. Actioneaza ca un surub cu rasucire inversa 

C. Este alcatuit din conuri suprapuse dispuse cu varful spre baza 

D. Incalzeste gutaperca in canal 

E. Propulseaza gutaperca cu 1mm inainte si lateral de tija sa 

1230. Obturatia segmentara cu amalgam de argint prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. Necesita canale cu sectiune circulara 

B. Nu necesita ciment de sigilare 

C. Se rezoarbe din canal 

D. Nu asigura sigilare satisfacatoare 

E. Bine tolerata de tesuturile apicale

1231. In utilizarea acului Lentullo pentru introducerea pastei in obturatia radiculara, 

trebuie ca acesta: 

A. sa aiba spirale integre 

B. sa nu fie indoit 

C. sa se verifice patrunderea acului in turatie pe canal 

D. sa nu fie ruginit 

E. sa se specifice sensul corect de rotatie (invers acelor de ceasornic pentru propulsarea 

pastei in canal). 

1232. Indicatiile tehnicii de individualizare a conului de gutaperca în tehnica 

cimentarii unui con unic, calibrat la apex, sunt: 

A. Canalele voluminoase ale monoradicularilor 

B. Canalele cu apex larg deschis 

C. Canalele aplatizate în portiunea apicala 

D. Canalele în forma literei "C" 

E. Canalele ovalare în portiunea coronară 

1233. Inconvienentele obturarii cu gutaperca: 

A. timp indelungat pentru largirea canalelor 

B. deficultatea obturari canalelor largi 

C. deficultatea obturarii canalelor curbe 

D. obturatii de canal incomplete 

E. obruratii de canal tridimensiuonale 

1234. Care din urmatoarele tehnici de obturatie de canal se realizeaza prin injectarea 

gutapercii ramolite prin incalzire: 

A. Condensarea laterala la cald 

B. Sistemul Ultrafil 

C. Sistemul Ultrapack 

D. Sistemul FibreFill 

E. Sistemul Obtura 

1235. Medicatia folosita in sterilizarea canalelor radiculare trebuie sa intruneasca 

urmatoarele cerinte ideale(dupa Grossman): 

A. sa aiba efect rapid bactericid si fungicid 

B. sa aiba actiune antibacteriana suficient de scurta 

C. sa nu aiba penetrabilitate accentuata in tesuturi 

D. sa aiba tensiune superficiana mica 

E. sa prezinte histocompatibilitate fata de tesuturile periapicale 

1236. Metodele de masurare a lungimii canalului radicular sunt: 

A. metoda telemetrica 

B. metoda teleacustica 

C. metoda clinica 

D. metoda clinico-radiologica 

E. metoda electrotehnica 

1237. Pentru efectuarea corecta a tratamentului mecanic al canalelor radiculare in 

gangrena se tine cont de urmatoarele reguli: 

A. tratamentul mecanic se insoteste de spalaturi cu solutii antiseptice

B. se utlizeaza metode mecanice 

C. se creaza un acces care asigura patrunderea acelor in axul canalelor 

D. in timpul tratamentului mecanic nu se izoleaza dintele 

E. prin tratamentul mecanic se inlatura partial tesutul alterat de pe peretii canalului 

radicular 

1238. Lungimea de lucru: 

A. Se determină cu apexlocatorul 

B. Se alege ca valoare medie din tabele 

C. Se determină cu acurateţe de pe radiografia panoramică 

D. Se alege în funcţie de preferinţele individuale ale clinicianului 

E. Se micşorează în timpul preparării şi trebuie reevaluată 

1239. Sunt adevărate următoarele afirmaţii: 

A. Instrumentul ISO 020 are culoare roşie 

B. Instrumentul ISO 040 are culoare neagră 

C. Instrumentul ISO 010 are culoare mov 

D. Instrumentul ISO 080 are culoare neagră 

E. Instrumentul ISO 006 are culoare gri 

1240. Sunt adevărate următoarele afirmaţii: 

A. Instrumentul ISO 035 are culoare verde 

B. Instrumentul ISO 045 are culoare galbenă 

C. Instrumentul ISO 060 are culoare albastră 

D. Instrumental ISO 030 are culoare albastră 

E. Nici un răspuns nu este corect 

1241. Instrumentul ISO cu simbolul triunghi şi culoarea albastră: 

A. Este o pilă 

B. Poate avea diametrul la vârf de 0,30 sau 0,60 mm 

C. Este un plugger de mână 

D. Este un burghiu 

E. Este instrumentul burghiu nr. 65 

1242. Sunt adevărate corespondenţele: 

A. Cercul indică un instrument tip reamer 

B. Simbolul pătrat indică un instrument H pilă 

C. triunghiul indică un instrument tip burghiu 

D. rombul indică un instrument tip spreader 

E. steaua indică un tirnerv 

1243. Instrumentul ISO de culoare neagră cu simbolul cerc: 

A. este un ac extractor de nerv 

B. poate avea diametrul la vârf de 40 mm 

C. se utilizează prin rotaţii complete de 360 de grade 

D. este un instrument tip H 

E. poate avea diametrul la vârf de 0,8 mm 

1244. Frezele Gates-Glidden:

A. mai poartă denumirea şi de freze Peeso 

B. au fost imaginate de Martin 

C. au un mandren pentru piesa contraunghi 

D. se utilizează pentru accesul în smalţ sau dentină 

E. nr. 3 are diametrul de 0,90 mm 

1245. Instrumentul Lentullo: 

A. se utilizează în turbină 

B. este folositor la introducerea conului master 

C. este utilizat pentru plasarea pastelor în canale 

D. este un instrument eficient de preparare seriată 

E. cel mai mic este cel rosu 

1246. Tratamentul chirurgical prin rezecţie apicală este indicat: 

A. Numai pentru o arie persistentă de radiotransparenţă apicală a unui dinte corect retratat 

endodontic 

B. În orice tip de leziune periapicală 

C. Înaintea tratamentului endodontic de rutină 

D. cînd nu este posibil retratamentul ortograd 

E. când pacientul este nerăbdător să i se cimenteze lucrarea protetică 

1247. Conurile de gutapercă standardizate ISO: 

A. au vârf ascuţit 

B. au vârf rotunjit 

C. prezintă o conicitate constantă, de 0,02 mm per mm lungime 

D. sunt numite convenţionale 

E. corespund ca dimensiuni instrumentelor standardizate ISO 

1248. *Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele 

elemente: 

A. Prezenta petelor cretoase si marmoratiilor 

B. Teste de vitalitate negative 

C. Durere la agenti termici (cald) care persista cateva minute 

D. Imagine radiologica cu aspect caracterictic 

E. Sensibilitate la percutia transversala 

1249. *La palpare sonda dentara poate agata din urmatoarele motive: 

A. Forma fisurilor 

B. Sonda foarte ascutita 

C. Forta de aplicare asupra sondei 

D. Prezenta cariei dentare 

E. Toate de mai sus 

1250. *Leziunile incipiente de la nivelul smaltului pot fi: 

A. Detectate usor prin palpare cu sonda 

B. Regresate la stadiile histologice anterioare in prezenta fluorului 

C. insotite de dureri acute 

D. insotite de dentina alterata 

E. Depistate prin aplicarea testelor de vitalitate

1251. *Radiografia bite-wing este eficienta pentru evaluarea: 

A. Suprafetelor ocluzale 

B. Suprafetelor vestibulare 

C. Suprafetelor netede aproximale 

D. Muchiilor incizale 

E. Zonei cervicale 

1252. *Caria acuta: 

A. durerile intense ce o caracterizeaza duc la mortificarea pulpei 

B. apar izolat, la un numar mic de dinti 

C. contrar denumirii, au o evolutie lenta insa afecteaza intreaga coroana 

D. este mai frecventa la copii si tineri 

E. se mai numeste si carie "imploziva"sau "fondanta" 

1253. *Caria incipienta pe suprafetele dentare netede: 

A. daca este oprita in evolutie se prezinta sub forma unei pete albe cretoase 

B. daca este colorata in brun sau negru insemneaza ca este oprita in evolutie 

C. poate fi detectata cu sonda deoarece suprafata nu este intacta 

D. se prezinta ca o pata cu transparenţa crescuta datorita reprecipitarii sarurilor 

minerale 

E. poate fi evidentiata mai usor daca umezim smaltul 

1254. *Caria radiculara: 

A. lipsa smaltului (susceptibil la atacul acid) ii confera o evolutie mai lenta 

B. este usor de reconstituit 

C. este la distanta mare de pulpa de aceea este, de obicei, asimptomatica 

D. in faza iniţiala se prezinta ca o pata cretoasa pe suprafaţa smalţului 

E. nu intereseaza cementul, acesta ramanand intact deasupra dentinei cariate 

1255. *Leziuni cu care se face diagnosticul diferential al cariei: 

A. abfractia este o lipsa de substanta produsa prin frictiunea smaltului cu diferite 

obiecte externe 

B. atritia este o linie de fractura fara dentina alterata 

C. eroziunea este o pierdere de substanta ca rezultat al miscarilor functionale 

mandibulare 

D. abrazia este o atriţie mai erodata 

E. miloliza este o lipsa de substanta aparuta prin microfracturi cervicale ca urmare a 

flectarii dintilor sub actiunea unor forte excentrice intense 

1256. *Leziuni cu care se face diagnosticul diferential al cariei: 

A. amelosinteza perfecta este caracterizata prin geneza deficitara a dentinei 

B. ameloforeza indirecta este o afectiune ereditara a smaltului 

C. dentinogeneza imperfecta este ereditara si se caracterizeaza prin smalt deficitar ca 

forma sau calcefiere 

D. hipotrofia amelara cronica dentinara apare cand ameloblastele sunt afectate in 

timpul formarii smalţului, rezultand un smalţ deficitar 

E. displazia cronica primara se prezinta sub forma de eroziune, gropite in santuri, 

lipsa de substanta cu aspect de fagure de miere 

1257. *In ce constă testul Fosdick de activitate a cariei : 

A. Măsurarea vitezei de formare a acidului

B. Măsurarea capacităţii de dizolvare a pulberei de smalţ 

C. Numărarea lactobacililor 

D. Screeningul streptococului mutans 

E. Măsurarea capacităţii de tamponare a salivei 

1258. *In ce constă testul Rickles de activitate a cariei : 

A. Măsurarea vitezei de formare a acidului 

B. Măsurarea capacităţii de dizolvare a pulberei de smalţ 

C. Numărarea lactobacililor 

D. Screeningul streptococului mutans 

E. Măsurarea capacităţii de tamponare a salivei 

1259. *Radiografia bite-wing este cea mai eficienta metoda de evaluare a cariilor de 

pe: 

A. suprafetele ocluzale 

B. suprafetele radiculare 

C. suprafetele proximale 

D. la nivelul coletului 

E. pe suprafetele orale si vestibulare 

1260. *Nivelurile de reactie dentinara la procesul carios sunt: 

A. reactia la un atac de intensitate medie 

B. reactia pe termen scurt, cu demineralizarea acida crescuta 

C. reactia la un atac de intensitate scazuta 

D. reactia la un atac de intensitate crescuta 

E. reactia la carii oprite în evolutie, caracterizata prin niveluri acide scazute 

1261. *Semnele subiective ale cariei dentinare sunt: 

A. consistenta smaltului si dentinei 

B. sonda agata 

C. aspectul rugos al suprafetei canvitatii carioase 

D. sensibilitate la agenti fizici (rece) si chimici (dulce, acru) 

E. coloratia brun-cenusie 

1262. *Caria radiculara are urmatoarele caracteristici: 

A. începe la distanta de jonctiunea smalt-cement 

B. afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare, apoi pe cele proximale 

C. de obicei afecteaza smaltul 

D. cel mai frecvent afectati sunt molarii maxilari, caninii mandibulari, incisivii 

maxilari 

E. este mai putin frecventa odata cu înaintarea în vârsta 

1263. *Virusurile se izoleaza: 

A. în perioada de convalescenta 

B. pe culturi celulare 

C. pe medii de cultura 

D. cel mai frecvent pe oul de gaina embrionat, pe animale de laborator 

E. numai pe celule embrionare 

1264. *Metodele de diagnostic molecular care au la baza hibridarea acizilor nucleici: 

A. prezinta sensibilitate scazuta

B. necesita un substrat apt de a sustine replicarea virala în afara organismului 

C. identifica genomul viral prin folosirea unor sonde moleculare 

D. sunt accesibile oricarui laborator 

E. pot identifica genomul viral numai dupa o amplificare prealabila 

1265. *Factorii favorizanti in producerea cariilor dentare la nivelul suprafetelor 

netede din zona coletului sunt: 

A. Orientarea radiala a prismelor de smalt 

B. Deficitul de mineralizare de la acest nivel 

C. Grosimea redusa a smaltului de la acest nivel 

D. Convexitatiile exagerate care duc la retentia resturilor alimentare 

E. Accesul dificil al salivei la acest nivel 

1266. *Diafanoscopia este un examen complementar indicat pentru: 

A. Evidentierea cariilor incipiente 

B. Evidentierea cariilor secundare marginale 

C. Evidentierea cariilor radiculare 

D. Evidentierea cariilor de pe fetele proximale ale dintilor frontali in faza incipienta 

E. Evidentierea cariilor complicate 

1267. Caria primara poate fi localizata la nivelul: 

A. fisurilor 

B. fosetelor 

C. fetelor proximale 

D. fetelor vestibulara si orala 

E. marginii gingivale 

1268. Cariile radiculare prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. afecteaza smaltul 

B. incepe la distanta de jonctiunea smalt-cement 

C. afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare 

D. afecteaza frecvent molarii mandibulari 

E. afecteaza frecvent caninii maxilari 

1269. Caria in santuri si fosete se caracterizeaza prin: 

A. deschidere mica la suprafata 

B. progresie in suprafata 

C. forma de triunghi cu varful spre suprafata dentara 

D. forma de 2 triunghiuri unul cu varful spre suprafata dentara si altul in profunzime 

cu varful spre camera pulpara 

E. evolutia cariei este asimptomatica clinic 

1270. Caria suprafetelor netede se caracterizeaza prin: 

A. sunt extinse in suprafata 

B. au forma de U 

C. sunt extinse in profunzime 

D. evolueaza paralel cu lamele smaltului din zona 

E. au evolutie rapida in dentina 

1271. Cariile cu manifestare clinica"necavitara"se caracterizeaza prin:

A. prezenta de gropite adanci 

B. smalt cretos la nivelul gropitelor 

C. coloratie brun-cenusie a smaltului subiacent 

D. sonda poate agata 

E. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal 

1272. Cariile radiculare pot fi localizate: 

A. pe fetele proximale in 1/3 cervicala 

B. vestibular 

C. oral 

D. pe fetele proximale in 1/3 mijlocie 

E. circular 

1273. Cariile radiculare se caracterizeaza prin: 

A. au margini bine conturate 

B. tind sa aiba forma de U 

C. evolueaza rapid 

D. sunt asimptomatice 

E. nu sunt aproape de pulpa 

1274. Descrierea leziunilor carioase se face dupa urmatoarele criterii: 

A. localizarea cariei 

B. extinderea cariei 

C. afectarea pulpei 

D. rata de evolutie a cariei 

E. viteza de evolutie 

1275. Diagnosticul diferential al carie dentare simple se face cu: 

A. gingivita marginala cronica 

B. papilita 

C. displaziile dentare 

D. leziunile cuneiforme 

E. caria complicata 

1276. Diagnosticul diferential al cariei dentare simple se face cu: 

A. fracturile 

B. atritia 

C. abrazia 

D. parodontita marginala cronica 

E. amelogeneza imperfecta 

1277. Diagnosticul pozitiv al cariei simple se bazeaza pe urmatoarele elemente: 

A. sensibilitate la agenti chimici si termici, care inceteaza odata cu indepartarea 

excitantului 

B. prezenta petelor cretoase si marmoratiilor smaltului 

C. prezenta dentinei alterate 

D. integritatea camerei pulpare 

E. teste de vitalitate negative 

1278. Microorganismele implicate in caria de radacina sunt:

A. Actinomyces viscosus 

B. Streptococus mutans 

C. Streptococus viridans 

D. Microorganisme difteroide aerobe 

E. Lactobacili 

1279. Caria acuta (exploziva), se caracterizeaza clinic: 

A. Aspect decolorat al smaltului, dentinei sau cementului cu dedurizare progresiva a 

tesuturilor afectate 

B. Aspect inchis maroniu al cementului 

C. Dureri atenuate sau absente 

D. Dureri intense cu perioade de remisiune 

E. Umiditate scazuta 

1280. Caria secundara si recidiva de carie apar: 

A. La nivelul cuspizilor vestibulari 

B. La nivelul fetelor palatinale ale frontalilor 

C. La marginea unei obturatii 

D. La obturaţiile din compozite 

E. La baza obturatiei 

1281. Cariile de pe suprafetele dentare proximale sunt mai frecvente la: 

A. Molari 

B. Premolari 

C. Frontali 

D. Premolari temporari 

E. Frontali mandibulari 

1282. Criteriile suplimentare stabilite de Serviciul de Sanatate Publica din SUA 

pentru diagnosticul cariilor din santuri si gropite sunt: 

A. Prezenta de tesut moale la baza fisurii si gropitei 

B. Prezenta smaltului de consistenta redusa care poate fi indepartat cu sonda 

C. Prezenta de dentina moale si smalt de consistenta dura 

D. Prezenţa unei opacitaţi ce indica demineralizarea 

E. Sensibilitate la palpare cu sonda 


A. Leziuni dentare necarioase 

B. Displaziile si distrofiile dentare 

C. Necroza pulpara 

D. Hiperestezia dentinara 

E. Complicatiile cariei dentare 

1284. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele 

elemente: 

A. Sensibilitate la agenti mecanici si la percutia cu sonda 

B. Pierderea de substanta dura dentinara sau prezenta petelor cretoase si 

marmoratiilor smaltului 

C. Sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda si integritatea camerei pulpare 

D. Teste de vitalitate negative 

E. Teste de vitalitate pozitive

1285. In cazul existentei unei cavitati palparea cu sonda da o prima orientare asupra: 

A. Vitalitatii dentare 

B. Inflamatiei pulpare 

C. Formei, adancimii si continutului cavitatii 

D. Extinderii in suprafaţa a cariei 

E. Zonelor retentive 

1286. Leziunile cavitare de pe suprafetele netede sunt caracterizate prin: 

A. Zona opaca in dentina vizibila prin transiluminare 

B. Suprafata smaltului intrerupta 

C. Separarea temporara a dintelui nu usureaza diagnosticul 

D. Separarea temporara a dintelui poate usura diagnosticul 

E. Exista radiotransparenta 

1287. Semnele subiective in diagnosticul cariei dentare sunt: 

A. Tulburari fizionomice si fonetice 

B. Sensibilitate dureroasa la cald cu modificari de culoare a papilelor interdentare 

C. Tulburari masticatorii si de deglutitie 

D. Sensibilitate mai mult sau mai puţin dureroasa la agenţi fizici (rece) si chimici 

(dulce, acru) 

E. Modificari de volum si culoare a papilelor interdentare si retentionarea de resturi 

alimentare 

1288. Simptomatologia subiectiva si obiectiva a cariei dentare este determinata de 

unele aspecte morfoclinice ce sunt in functie numai de: 

A. Localizarea cariei 

B. Extinderea cariei 

C. Contactul strans intre dinti 

D. Rata si viteza de evolutie a cariei 

E. Marimea cariei 

1289. Caria profunda este: 

A. carie reversibila 

B. carie ireversibila 

C. carie care se intinde pana la jonctiunea smalt-dentina 

D. carie ce intenseaza smaltul si dentina aproape in totalitate, ramanand doar un strat 

de dentina deasupra camerei pulpare 

E. carie in care se realizeaza comunicarea cu camera pulpara 

1290. Caracteristicile cariei radiculare sunt urmatoarele: 

A. Progresie foarte rapida 

B. Deschidere limitata 

C. Extindere in suprafata 

D. Extindere paralela cu lamelele smaltului 

E. Sunt asimtomatice 

1291. Care din urmatorii termeni defineste caria radiculara: 

A. Carie serpiginoasa 

B. Carie in croset

C. Carie senila 

D. Atritie 

E. Caria de biberon 

1292. Caria in dentina prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. Este asimptomatica 

B. Debuteaza cu dureri acute 

C. Evolutie mai rapida 

D. Produce raspunsuri care includ durerea, demineralizarea si remineralizarea 

dentinei 

E. Are forma de V, cu baza larga la nivelul JAD si varful spre pulpa 

1293. Caria in santuri si fosete se caracterizeaza prin: 

A. Evolutie in adancime 

B. Extindere in suprafata 

C. Deschidere mare la suprafata 

D. Deschidere mica la suprafata 

E. Manifestari minime in smalt 

1294. Caria primara este situata la nivelul: 

A. Fetelor dentare netede 

B. Fisurilor si fosetelor 

C. Suprafetelor radiculare 

D. Cementului 

E. Marginilor incizale 

1295. Leziunile carioase de pe suprafetele netede se caracterizeaza prin: 

A. Extindere in suprafata 

B. Extindere in adancime 

C. Extindere paralela cu lamelele smaltului 

D. Evolutie rapida 

E. Deschidere mica la suprafata 

1296. Caria radiculara: 

A. are o incidenta crescuta in ultimii ani 

B. daca placa este prezenta, caria apare chiar daca radacina nu este expusa mediului 

bucal 

C. au progresie atat de lenta incat ridica probleme de diagnostic diferential 

D. poate avea ca punct de plecare suprafaţa proximala in 1/3 cervicala, de unde se 

extinde spre gingie 

E. uneori poate evolua circular 

1297. Localizarea cariei: 

A. din punct de vedere morfologic exista trei localizari: santuri/fosete, suprafete 

netede si suprafete radiculare 

B. caria din santuri si fosete prezinta de obicei o deschidere mica in suprafata 

C. caria din santuri si fosete se caracterizeaza prin progresia in suprafata 

D. caria din sanţuri si fosete are aspectul a doua triunghiuri suprapuse 

E. caria din santuri si fosete are o evolutie asimptomatica


A. la nivelul dintilor frontali, cariile proximale sunt situate in centrul si nu la 

marginea fetei proximale 

B. pe suprafata dintelui, caria din santuri si fosete duce la o modificare de culoare 

galben-bruna sau albicioasa 

C. caria suprafetelor netede nu apare in defecte de smalt ci acolo unde conturul 

dintilor impiedica autocuratirea sau curatirea artificiala 

D. cariile de pe suprafeţele proximale situate deasupra punctului de contact nu 

intrerup niciodata creasta marginala 

E. evolutia cariei pe suprafetele netede este, in mare, paralela cu lamele smaltului din 

zona 


A. pe sectiune, cariile de pe fetele netede au forma literei M 

B. pe sectiune, cariile de pe fetele netede au forma literei V, cu o zona larga de 

deschidere si cu apexul in forma de U 

C. dupa depasirea jonctiunii amelo-dentinare, cariei de pe suprafetele netede 

evolueaza rapid in dentina, extinzandu-se lateral si pulpar 

D. cariile vestibulare sau linguale tradeaza o carioactivitate mare 

E. cariile proximale apar la molari si premolari, mai rar la frontali 

1300. Riscul crescut la carie se pune in evidenta, printre altele, prin: 

A. identificarea demineralizarii 

B. testari psihologice 

C. testul ADN comparat cu al parintilor 

D. testari serologice 

E. testari bacteriologice 

1301. Testele de activitate a cariei pot fi utile pentru: 

A. anticiparea aproximativa a dintilor ce vor fi extrasi in cadrul tratamentului 

ortodontic 

B. anticiparea necesitatii masurilor profilactice 

C. stabilirea sedintelor de control 

D. stabilirea prognosticului 

E. stabilirea tipului materialelor si procedeelor folosite 

1302. Care este etiologia atriţiei : 

A. Mişcarea fiziologică a dinţilor 

B. Uzura funcţională masticatorie 

C. Uzura parafuncţională 

D. Idiopatică 

E. Acţiune chimico-mecanică 

1303. Care este simptomatologia displaziei cronice primare : 

A. Leziuni asimetrice 

B. Leziuni simetrice 

C. Lipsă de ţesut dur sub formă de ―fagure de miere‖ 

D. Leziune posteruptivă 

E. Leziune preeruptivă 

1304. Care este simptomatologia hipoplaziei amelare neereditare :

A. Pete albe cretoase care dispar prin hidratare 

B. Pete albe cretoase care nu dispar prin hidratare 

C. Localizare preferenţială la frontali 

D. Localizare preferenţială la molarul de 6 ani 

E. Localizare preferenţială la molarii de minte 

1305. Cariile în santuri si fosete pot fi ca doua triunghiuri: 

A. unul cu baza la nivelul jonctiunii amelo-dentinare si vârful spre camera pulpara 

B. unul cu vârful spre suprafata dentara si baza spre camera pulpara 

C. unul cu baza la nivelul jonctiunii amelo-dentinare si vârful spre camera pulpara 

D. unul cu vârful spre jonctiunea amelo-dentinara si baza spre camera pulpara 

E. suprapuse, unul cu vârful spre suprafata dintelui celalalt cu vârful spre camera 

pulpara 

1306. Caria radiculara se caracterizeaza prin: 

A. margini bine conturate 

B. forma de U 

C. evolutie lenta datorita prezentei smaltului protector 

D. forma de V 

E. evolutie rapida datorita absentei smaltului protector 

1307. Cariile de pe suprafetele aproximale sunt frecvente la nivelul: 

A. caninilor 

B. frontalilor 

C. molari de minte 

D. premolarilor 

E. molarilor 

1308. Leziunea carioasa de pe suprafetele netede se caractezeaza prin: 

A. extinsa în suprafata 

B. apexul în forma de V 

C. perpendiculara pe lamelele smaltului 

D. cu zona larga de deschidere 

E. cu forma de U 

1309. Caria radiculara afecteaza cel mai frecvent: 

A. caninii mandibulari 

B. caninii maxilari 

C. molarii mandibulari 

D. incisivii maxilari 

E. incisivii mandibulari 

1310. Microorganismele implicate în caria radiculara sunt: 

A. Actinomyces viscosus 

B. Actinomyces odontolylicus 

C. Streptococcus sanguis 

D. Nocardia 

E. Streptococcus mutans 

1311. Echilibrul ecologic din santul gingival sau de pe suprafetele dentare depinde 

de:

A. furnizarea locala de hrana 

B. cantitatea fluidului gingival 

C. calitatea salivei 

D. continutul salivei în agenti microbieini 

E. adezivitatea bacteriilor în placi sau la celule epiteliale 

1312. Caria reversibila poate fi: 

A. caria superficiala 

B. carie nepenetranta 

C. carie medie 

D. carie profunda 

E. carie penetranta 

1313. Semnele subiective ale cariei dentare sunt: 

A. sensibilitatea la agenti fizici sau chimici 

B. aspectul rugos al suprafetei cavitatii carioase 

C. modificari de volum si culoare a papilelor interdentare 

D. retentionarea de resturi alimentare 

E. coloratie brun-maronie 

1314. Caria din santuri si gropite, forma, "cavitara" se manifesta prin: 

A. prezenta de gropite adânci 

B. smalt cretos pe pereti si la baza gropitelor 

C. nu apare radiotransparenta sub smaltul ocluzal 

D. substata dentinara moale la baza gropitelor 

E. coloratie brun-cenusie sub smaltul subiacent 


A. lacune cuneiforme 

B. abrazia 

C. hiperplazia 

D. eroziunea 

E. fracturile 

1316. Activitatea carioasa în stadiul incipient se poate detecta prin: 

A. testari bacteriologice 

B. identificarea demineralizarii 

C. capacitatea de tamponare salivara 

D. examen radiografic 

E. examen citologic 

1317. Diagnosticul pozitiv al cariei simple se bazeaza pe: 

A. integritatea camerei pulpare 

B. teste de vitalitate negative 

C. pierderea de substanta dura dentinara 

D. dentina dura la palpare 

E. prezenta petelor cretoase si marmoratiilor 

1318. Leziunile dentare necarioase sunt: 

A. Displaziile dentare 

B. Distrofiile dentare

C. Abrazia dentară 

D. Lacunele cuneiforme 

E. Atriţia 

1319. Caracteristocile cariilor radiculare sunt: 

A. Debuteaza in cementul radicular 

B. Afecteaza mai frecvent suprafetele vestibulare si apoi pe cele proximale 

C. Cei mai frecventi dinti afectati sunt molarii mandibulari urmati de caninii maxilari 

si incisivi mandibulari 

D. Cei mai frecventi dinti afectati sunt molarii maxilari, premolari maxilari si incisivi 

mandibulari 

E. Sunt o consecinta a boli parodontale 

1320. Caria cronica stationara se caracterizeaza prin: 

A. Localizare pe suprafetele libere ale dintilor expuse autocuratiri si curatirii 

artificiale 

B. Se evidentiaza ca si o pata alba opaca atunci cand dintele este uscat 

C. Demineralizarea s- a extins pana la jonctiunea amelodentinara 

D. Este o carie incipienta oprita in evolutie prin suprimarea zonei de retentie 

E. Este specifica persoanelor in varsta 

1321. Semnele clinice ale cariei incipiente se prezinta astfel: 

A. Ca si o pata alba cretoasa pe suprafata neteda a smaltului 

B. Ca si o zona de smalt care si-a pierdut transluciditatea din cauza demineralizari 

C. Ca si o cavitate cu o cantitate redusa de dentina ramolita 

D. Ca si o cavitate cu dentina dura pigmentata 

E. Nu poate fi detectata prin palparea cu sonda 

1322. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe: 

A. Durere provocata care dispare odata cu indepartarea excitantului 

B. Durere provocata la rece 

C. Durere provocata la cald 

D. Durere provocata la dulce 

E. Durere provocata la percutie in axul dintelui 

1323. Diagnosticul diferential in caria simpla se face cu: 

A. Displaziile dentare 

B. Distrifiile dentare 

C. Abrazia dentara 

D. Hiperemia preinflamatorie 

E. Pulpite cronice dschise 

1324. Programul de evaluare a riscului la carie precunizat de Krasse prevede: 

A. Testarea microbiologica a prezentei streptococului mutans si al lactobacilului 

B. Analiza dietei 

C. Analiza salivei 

D. Evidentierea placi mucobacteriene 

E. Intocmirea bilantului fluorului 

1325. Procesele carioase simple cavitare se caracterizeaza prin: 

A. Lipsa de continuitate a smaltului detectata vizual sau tactil

B. Dureri provocate care dispar in cateva minute dupa indepartarea excitantului 

C. Substanta dentinara moale la palparea cu sonda 

D. Radiotransparenta sub smaltul ocluzal 

E. Dentina colorata brun cenusiu 

1326. Santurile si gropitele care nu prezinta carii se caracterizeaza prin: 

A. Prezenta unor santuri si gropite adanci 

B. Radiotransparenta sub smaltul ocluzal 

C. Lipsa radiotransparentei sub smaltol ocluzal 

D. La palpare cu sonda aceast poate agata 

E. Necesita un tratament profilactic 

1327. Caria incipienta reprezinta 

A. prima manifestare evidenta a activitatii carioase in smalt 

B. caria superficiala care afecteaza smaltul, cu modificari structurale minime 

C. pata alba cretoasa 

D. leziunea carioasa care se intinde pana la jonctiunea smalt-dentina 

E. leziunea care se poate remineraliza daca sunt luate masuri profilactice immediate 

1328. Caria cronica cu evolutie lenta este 

A. mai frecventa la copii si tineri 

B. cu dentina alterata, de consistenta crescuta si de culoare bruna 

C. mai frecventa la adulti si varstnici 

D. carie incipienta oprita din evolutie 

E. cu dentina alterata, deschisa la culoare si umiditate crescuta 

1329. Diafanoscopia evidentiaza: 

A. procese carioase situate pe fetele proximale ale dintilor frontali 

B. procese carioase situate pe oricare dintre fetele dintilor frontali sau laterali 

C. nu ajuta la diagnosticarea unei leziuni carioase 

D. este utila in fazele incipiente ale procesului carios 

E. reprezinta un examen complementar in diagnosticul cariei dentare 

1330. Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple se bazeaza pe urmatoarele 

elemente: 

A. prezenta petelor cretoase si a marmoratiilor smaltului 

B. teste de vitalitate negative 

C. teste de vitalitate pozitive 

D. deschiderea camerei pulpare 

E. prezenta dentinei alterate 

1331. Pe ce suprafeţe ale dintelui apare mai des caria dentara 

A.meziale 

B.distale 

C. ocluzale 

D. vestibulare 

E. apicale 

1332. . Caria profundă este: 

A. carie reversibilă

B. carie ireversibilă 

C. carie care se intinde pana la joncţiunea smalt-dentină 

D. carie ce intereseaza smalţul si dentina aproape in totalitate, rămânând doar un strat de dentina 

deasupra camerei pulpare 

E. carie în care se realizează comunicarea cu camera pulpară 

1333. Care sunt tipurile morfologice de carie primară 

A. cariile recidivante 

B. cariile de pe suprafeţele radiculare 

C. cariile de la nivelul feţelor netede 

D. cariile secundare marginale 

E. cariile de la nivelul fisurilor si fosetelor 

1334. * În ce situaţii caria la nivelul smalţului are diametrul mai mare la 

joncţiunea smalţ dentina decât la suprafaţa smalţului 

A. caria radiculară 

B. caria suprafeţelor netede 

C. caria în şanţuri 

D. caria pe vârful cuspizilor 

E. caria de cement 

1335. Leziunea ce se formează pe suprafaţa radiculară denudată cu punct de plecare la 

joncţiunea smalţ-cement, colorând dentina în brun, mărginită de smalţ colorat, cu margini 

neregulate se numeşte: 

A.carie senilă 

B. eroziune 

C. dentinogeneză imperfectă 

D. carie serpiginoasă 

E. tartru 

1336. Caracteristicile cariei acute sunt: 

A. frecventă la adulţi şi vârstnici 

B. evoluţie rapidă 

C. umiditate crescută 

D. deschisa la culoare 

E. dentina alterată de consistenţă dură 

1337. Metodele ce pot fi folosite pentru a detecta o carie în stadiu incipient sunt: 

A. capacitatea de tamponare a salivei 

B. palparea 

C. inspecţie 

D. radiografie 

E. testări bacteriologice 

1338. Mucoasele roşii, uscate, lucioase indica: 

A. flux salivar redus 

B. inflamaţie 

C. sunt asociate riscului crescut de carie 

D. igiena orala necorespunzatoare 

E. pacient febril

1339. *Care din următoarele elemente nu stau la baza diagnosticului pozitiv al cariei: 

A. sensibilitatea la agenţii chimici 

B. durere spontană 

C. prezenta petelor cretoase şi a marmoraţiilor 

D. sensibilitatea dentinei la palpare cu sonda 

E. teste de vitalitate positive 

1340. Colorarea cariilor radiculare este: 

A. datorata expunerii suprafeţelor radiculare la mediul oral 

B. asociată cu remineralizarea 

C. coloraţie mai intensă, remineralizare mai puternică 

D. coloraţie mai intensă, carie evolutivă 

E. indică prezenţa de dentină alterata 

1341. Inspecţia evidenţiază: 

A. modificările de culoare 

B. marmoraţia şanţurilor 

C. aspectul rugos al suprafeţei cavităţii carioase 

D. consistenţa smalţului şi a dentinei 

E. gradul de sensibilitate 

1342. Pe feţele ascunse în spaţiile interdentare palparea se face cu sondele: 

A. 9 

B. 10 

C. 17 

D. 21 

E. 25 

1343. *Palparea suprafeţelor dentare: 

A. se efectuează cu sonda dentară rigidă 

B. se efectuează cu ace Miller 

C. evidenţiază marmoraţia şanţurilor 

D. se efectuează cu sonda dentară flexibilă 


1344. Examenele complementare cuprind: 

A. palparea 

B. percuţia 

C. examenul radiologic 

D. diafanoscopia 

E. inspecţia 

1345. Forma „cavitară‖ a cariei dentinare: 

A. se referă la faptul că există demineralizare masivă a smalţului 

B. presupune invazie bacteriană 

C. se manifestă prin substanţă dentinară moale la baza gropiţelor 

D. se manifestă prin radiotransparenţă sub smalţul ocluzal 

E. nu se manifestă prin smalţ cretos pe pereţi şi la baza gropiţelor 

1346. Abrazia se poate produce prin: 

A. tehnică de periaj impropiu

B. ţinerea pipei între dinţi 

C. masticaţie de tutun 

D. utilizarea prea riguroasă a scobitorilor 

E. invazie bacteriană 

1347. Lacuna cunieformă: 

A. este o eroziune idiopatică 

B. este generată prin microfracturi cervicale 

C. apare ca urmare a flectării dinţilor 

D. apare prin acţiunea unor forţe ocluzale excentrice şi intense 

E. nu se diferenţiază de caria de colet 

1348. Lacuna cuneiformă se diferenţiază de caria de colet prin: 

A. aspect săpat 

B. forma de prismă triunghiulară 

C. pereţii netezi 

D. pereţii rugoşi 

E. sensibilitatea la palparea cu sonda 

1349. Lacuna cuneiformă se diferenţiază de caria de colet prin: 

A. apare după vârsta de 40 de ani 

B. forma de prismă triunghiulară 

C. pereţii netezi 

D. pereţii maţi 

E. aspect săpat 

1350. Elementele de diagnostic pentru fractură sunt: 

A. antecedente traumatice 

B. suprafaţa netedă 

C. suprafaţa lucioasă 

D. nu este sensibilă 

E. sensibilitatea scade cu timpul 

1351. *Dimensiunea particulelor pulberii cimentului fosfat de zinc de tip I este: 

A. de 40µ 

B. mai mare de 30µ 

C. mai mica de 40µ 

D. mai mica de 25µ 

E. intre 25-35µ 

1352. *Lacul de copal poate reduce permeabilitatea canaliculelor dentinare cu pana: 

A. 30% 

B. 35% 

C. 72% 

D. 69% 

E. 40% 

1353. *Linerii din eugenolat de zinc se caracterizeaza prin: 

A. PH alcalin si efecte de iritatie pulpara 

B. PH aproape neutru si efecte de stimulare pulpara

C. PH aproape neutru si efect sedativ pulpar 

D. PH acid si efecte de iritaţie pulpara 

E. PH cu valori cuprinse intre 6-9 

1354. *Cavitatile compuse implica afectarea a: 

A. Trei suprafete dentare 

B. Mai multe suprafete dentare 

C. Doua suprafete dentare 

D. singura suprafeta dentara 

E. Patru suprafete dentare 

1355. *Conform datelor actuale care este dimensiunea peretelui de denttina care 

asigura protectia pulpara chimica si termica 

A. 1.5-2 mm 

B. 2 mm 

C. 2-3 mm 

D. 0.5-1 mm 

E. 2.5-3 mm 

1356. Primerii autogravanti ai compomerilor demineralizeaza dentina pe o adancime 

de: 

A. 0.5 micrometri 

B. 0.2 micrometri 

C. 0.7 micrometri 

D. 0.8 micrometri 

E. 0.3 micrometri 

1357. *Stabilirea conturului marginal pentru cavitatile preparate pe fetele proximale 

trebuie sa respecte urmatoarele reguli: 

A. Plasarea marginilor cavitatii pana in tesuturi sanatoase 

B. Extinderea marginilor pentru un acces suficient manoperelor terapeutice 

C. Extinderea marginii gingivale apical fata de punctul de contact 

D. Extinderea marginilor vestibulare si orale in interiorul ambrazurilor respective 


1358. *Tratamentul profilactic al cariei dentare se refera la: 

A. Remineralizarea leziunilor incipiente 

B. Sigilarea santurilor, fisurilor si fosetelor 

C. Modificarea dietei 

D. Folosirea fluorurilor 


1359. *Peretii unei cavitati: 

A. peretele despartitor este situat intre pulpa si cavitate 

B. peretele dublu se intalneste in cazul cavitatilor MOD 

C. peretele de rezistenta asigura rezistenta cavitatii 

D. peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decat de catre 

gingie 

E. peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui 

1360. *Planul de tratament in caria simpla:

A. nu este nevoie de un plan de tratament, pur si simplu se prepara cavitatile si se 

obtureaza 

B. exista doua tipuri de planuri de tratament: idealist si realist 

C. un plan solid de tratament depinde de parerea apartinatorilor pacientului 

D. secvenţa planului de tratament: faza de cunoastere, faza de diagnosticare, faza de 

obturare, faza de intreţinere si faza de recuperare 

E. tratamentele complexe vor fi esalonate pe faze 

1361. *Care este principiul după care se stabileşte conturul marginal al unei cavităţi : 

A. Indepărtarea completă a smalţului subminat 

B. Indepărtarea completă a dentinei ramolite 

C. Indepărtarea completă a smalţului cariat 

D. Respectarea regulilor de rezistenţă 

E. Respectarea regulilor de retenţie 

1362. *Conturul marginal al unei cavităţi ocluzale la primul premolar superior 

seamănă cu un: 

A. Patrat 

B. Cerc 

C. Fluture 

D. Coadă de rândunică 

E. Romb 

1363. *Linerii din eugenolat de zinc prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. PH cu valori cuprinse între 6-9. 

B. PH acid şi efecte de iritaţie pulpară 

C. PH aproape neutru şi efect sedativ pulpar 

D. PH aproape neutru şi efecte de stimulare pulpară 

E. PH alcalin şi efecte de iritaţie pulpară 

1364. *Deteriorarea adeziunii provoaca consecinte clinice grave atunci când 

adeziunea se compromite: 

A. Intre detritusul remanent hibridizat şi dentina sănătoasă subiacentă 

B. Intre baza stratului hibrid şi dentina sănătoasă subiacentă 

C. In masa stratului hibrid 

D. Intre adeziv şi porţiunea superficială a stratului hibrid 

E. Intre compozit şi adeziv 

1365. *Legatura adeziva poate ceda prin compromiterea: 

A. coeziunii la jonctiunea rasina adeziva/strat hibrid 

B. coeziunii la jonctiunea rasina adeziva/rasina compozita 

C. coeziunii la jonctiunea smalt/rasina compozita 

D. coeziunii la jonctiunea rasina adeziva/canalicule dentinare 

E. coeziunii la jonctiunea strat hibrid/canalicule dentinare 

1366. *Zonele de minima rezistenta mecanica sunt situate: 

A. intre adeziv si limita superficiala a stratului hibrid 

B. intre adeziv si limita profunda a stratului hibrid 

C. intre adeziv si rasina compozita 

D. intre stratul hibrid si canaliculele dentinare 

E. intre rasina compozita si stratul hibrid

1367. *Profunzimea impregnarii dentinei demineralizate cu monomer adeziv depinde 

de: 

A. afinitatea pentru substratul tisular 

B. gradul de deshidratare dentinara 

C. tipul de monomer adeziv 

D. tipul leziunii carioase 

E. localizarea leziunii carioase 

1368. Cavităţile de clasa a II-a se pregătesc la nivelul cariilor care evoluează pe 

suprafeţele: 

A. Proximale ale premolarilor 

B. Proximale ale caninilor 

C. Proximale ale incisivilor laterali 

D. Proximale ale incisivilor centrali 

E. Vestibulare ale molarilor 

1369. *Obtinerea formei de rezistenta reprezinta: 

A. ameloplastia 

B. o sculptare si plasare a peretilor cavitatii care sa permita ca restauratia si dintele sa 

reziste fortelor ocluzale 

C. accesibilitate si operare usoara in prepararea si restaurarea cavitatii 

D. rezistenta restauratiei la fortele de dislocare 


1370. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de primerii autogravanti sunt 

adevarate: 

A. au aceeasi putere de penetratie in smalt ca si agentii conventionali 

B. nu au aceeasi putere de penetrare in smalt ca si agentii conventionali 

C. utilizarea lor realizeaza o economie de timp 

D. folosesc ca si agent de conditionare sol.37% de acid fosforic 

E. patrund in plaga dentinara pe o adancime de 1µm in 30" 

1371. Avantajele lacurilor dentare sunt: 

A. izoleaza termic 

B. incetinesc patrunderea in canaliculele dentinare ai produsilor de coroziune ai 

amalgamului 

C. rezista in mediul oral 

D. adera fizic si chimic de tesuturile dentare 

E. reduc penetrarea acidului din cimentul fosfat de zinc in plaga dentinara 

1372. Care dintre urmatoarele preparate comerciale sunt sisteme adezive 

monocomponente: 

A. Opti Bond 

B. One Coat Bond 

C. Clearfil Liner Bond2 

D. Syntac Sprint 

E. Tenure 

1373. Dintre dezavantajele linerilor fac parte urmatoarele: 

A. izolare termica necorespunzatoare

B. protectie chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare 

C. lipsa rezistentei mecanice semnificative 

D. desprinderea de pe suprafata plagii dentinare in timpul contractiei de priza a 

compozitelor 

E. alcalinitatea crescuta 

1374. Lacurile dentare (varnish-urile) contin rasini naturale de tipul: 

A. benzen 

B. sandarac 

C. copal 

D. clorbutanol 

E. colofoniu 

1375. Primerii au rolul de: 

A. inlaturare a stratului de detritus dentinar remanent 

B. umectare intima a fibrelor de colagen 

C. colabare a fibrelor de colagen, blocand permeabilitatea dentinei 

D. inlocuirea mansonului de apa din jurul fibrelor de colagen 

E. amortizare a solicitarilor ocluzale masticatorii 

1376. Rezistenta la compresiune a cimentului fosfat de zinc poate fi compromisa 

prin: 

A. incorporarea initiala a unei cantitati prea mari de pulbere 

B. raport marit pulbere/lichid 

C. raport scazut pulbere/lichid 

D. incalzirea placutei de sticla pe care se spatuleaza 

E. contact prematur cu lichidele bucale 

1377. Avantajele linerilor din cimenturi cu ionomeri de sticla: 

A. Biocompatibilitatea 

B. Adezivitatea la dentina 

C. Rezistenta la compresiune masticatorie superioara rasinilor compozite 

D. Reducerea microinfiltraţiei marginale 

E. Rezistenta la compresiune masticatorie superioara celorlalti lineri 

1378. Conceptia terapeutica contemporana privind atitudinea fata de plaga dentinara 

recomanda: 

A. Obturatia de baza pentru protejarea plagii dentinare doar in scopul izolarii 

mecanice a pulpei dentare 

B. Obturatia de baza pentru protejarea plagii dentinare doar in scopul izolarii chimice 

a pulpei dentare 

C. Obturatia de baza pentru protejarea plagii dentinare in scopul izolarii termice a 

pulpei dentare 

D. Obturaţia de baza pentru protejarea plagii dentinare in scopul izolarii electrice a 


E. Izolarea termica fata de obturatiile metalice atunci cand grosimea plagii dentinare 

care acopera pulpa scade sub 1mm 

1379. Etapele in prepararea unui liner din ciment ionomere de sticla includ: 

A. Spatularea unei jumatati din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde pana la 

obtinerea unei consistente vascoase omogene

B. Spatularea unei jumatati din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde pana la 

obtinerea unei consistente cremoase omogene 

C. Incorporarea celeilalte jumatati de pulbere si spatularea timp de inca 10-15 

secunde 

D. La linerii fotopolimerizabili spatularea dureaza doar 5 secunde 

E. La linerii fotopolimerizabili spatularea dureaza doar 15 secunde 

1380. Indicarea adezivilor dentinari in protectia plagii dentinare se datoreaza: 

A. Capacitatii de sigilare a canaliculelor dentinare superioara lacurilor 

B. Biocompatibilitatii pulpare 

C. Efectului antibacterian 

D. Obligativitatii condiţionarii plagii dentinare 

E. Capacitatii de izolare termica 

1381. Indicatiile hibridizarii plagii dentinare sunt urmatoarele: 

A. Obturatii coronare adezive cu compozit 

B. Obturatii coronare adezive cu amalgam 

C. Obturatii cu cimenturi cu ionomeri de sticla 

D. Sigilarea preventiva a plagii dentinare 

E. Sigilarea curativa a plagii dentinare 

1382. Lacurile dentare au urmatoarele indicatii: 

A. Protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment fosfat, necesara daca 

grosimea dentinei restante este mai mica de 2 mm 

B. Protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment fosfat, necesara daca 

grosimea dentine restante este mai mica de 0,5-1 mm 

C. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturatiile din amalgam de argint, atunci 

cand sunt aplicate pe plaga dentinara 

D. Reducerea microinfiltraţiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci 

cand sunt aplicate pe plaga dentinara si pe pereţii de smalţ ai cavitaţii 

E. Reducerea hipersensibilitatii dentinare 

1383. Utilizarea compozitelor fluide ca obturatii de baza este indicata deoarece: 

A. Au modul de elasticitate mai scazut fata de compozitele hibride ceea ce confera 

rezistenta mai mare la fracturare 

B. Au modul de elasticitate mai mare fata de compozitele hibride ceea ce confera 

rezistenta mai mare la fracturare 

C. Au rezistenta mai mare la compresiune fata de compozitele hibride 

D. Au rezistenţa mai mare la compresiune faţa de valorile altor materiale de obturaţie 

de baza 

E. Au contractie mare de priza 

1384. In ce situatii indepartarea tesutului cariat este indicata prima in prepararea 

cavitatii 

A. in cavitati profunde 

B. in cavitati orale cu numeroase si extinse procese carioase 

C. cand se doreste realizarea controlului cariei 

D. la dinţi cu leziune carioasa minima 

E. in cavitati punctiforme

1385. Accesul rasinii adezive in profunzimea dentinei este influentata de urmatorii 

factori: 

A. Porozitatea matricei dentare 

B. Umiditatea endogena 

C. Umiditatea accidentala 

D. Umiditatea exogena 

E. Tipul rasinii adezive 

1386. Avantajele linerilor cu hidroxid de calciu sunt: 

A. Alcalinitate crescuta 

B. Alcalinitate scazuta 

C. Efect bacteriostatic 

D. Stimuleaza indirect neodentinogeneza 

E. Reduce hipersensibilitatea dentinara dupa obturatii coronare recente 

1387. Care este dimensiunea admisa a puntii de smalt existenta intre doua fose sau 

fisuri pentru a putea fi pastrata: 

A. 0.5 mm 

B. Mai mare de 0.5 mm 

C. Mai mica de 0.5 mm 

D. 1 mm 

E. 1-2 mm 

1388. Cavitatile de clasa a VI-a rezulta in urma tratamentului leziunilor situate la: 

A. Nivelul marginilor incizale ale dintilor anteriori 

B. Varfului cuspizilor dintilor laterali 

C. Nivelul treimii cervicale orale a caninilor superiori 

D. Nivelul fetelor vestibulare 

E. Nivelul suprafetelor mezio-ocluzo-distale 

1389. Colabarea fibrelor de colagen si pierderea retentiei oferite de acestea se 

produce dupa: 

A. Demineralizare insuficienta a dentinei 

B. Demineralizare excesiva a dentinei 

C. Uscarea cavitatii dupa spalarea acidului 

D. Utilizarea de acizi cu concentratie mai mare 

E. Cresterea timpului de utilizare al acizilor peste cel indicat de producator 

1390. Contraindicatiile lacurilor dentare sunt urmatoarele: 

A. Sub coafajele indirecte 

B. Sub bazele de ciment cu ionemer de sticla 

C. Sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturatiilor cu amalgam 

D. Protectia temporara a uzurii masticatorii a obturatiilor coronare 

E. Sub obturatii de rasini acrilice sau compozite 

1391. In conceptia actuala a tratamentului cariei dentare simple extensia preventiva 

se utilizeaza in functie de urmatorii factori: 

A. Extinderea cariei 

B. Materialul de restaurare folosit 

C. Pozitia dintelui antagonist 

D. Forma dintilor

E. Tipul dietei 

1392. Particularitatile hibridizarii dentinei uscate sunt urmatoarele: 

A. Permite verificarea eficientei prin aspectul alb-cretos al smaltului demineralizat 

uscat 

B. Necesita o uscare moderata 

C. Nu exista riscul de supraumectare 

D. Marja foarte mica de toleranta tehnica 

E. Larga utilizare 

1393. Clasificarea cavitatilor in functie de numarul suprafetelor implicate: 

A. cavitati multiple: implica trei sau mai multe suprafete ale dintelui 

B. cavitati imbricate: implica trei sau mai multe suprafete ale dintelui, mai putin 

suprafata ocluzala 

C. cavitati simple: implica o singura suprafata 

D. cavitaţi compuse: implica doua suprafeţe 

E. cavitati complicate: implica suprafete care au suferit atacuri de carie complicata 

1394. Compomerii: 

A. se obtin prin adausul de grupari acide carboxilice la lantul principal al monomerului 

rasinilor conventionale 

B. au constituit prilejul folosirii pentru prima data a linerilor autoagravanti 

C. sunt rasini compozite modificate prin adaosul de poliacizi 

D. primerii autogravanţi ai compomerilor au o activitate acida slaba 

E. eficienta primerilor autogravanti ai compomerilor poate fi crescuta printr o gravare 

acida conventionala prealabila aplicarii primerului 

1395. Lacurile dentare (varnish-urile): 

A. sunt indicate in special sub obturatii de compozit pentru a proteja pulpa de efectul 

nociv al agentului adeziv 

B. sunt indicate sub obturatii de amalgam pentru sigilarea canaliculelor dentinare 

C. unghiul de contact al lacului cu placa dentara microbiana este de 53-106s 

D. incetinesc patrunderea produsilor de coroziune ai amalgamului in canaliculele 

dentinare 

E. se prefera aplicarea a 2-3 straturi subtiri decat a unui strat gros 

1396. Linerii: 

A. in cazul in care contin hidroxid de calciu, se folosesc la coafaj direct si indirect 

B. nu realizeaza o buna izolare termica 

C. dupa cum le spune si numele, se folosesc pentru trasarea de linii pe fundul cavitatilor 

D. sunt un fel de lacuri mai subţiri 

E. contin rasini naturale sau sintetice dizolvate in solventi organici 

1397. Obiectivele prepararii cavitatilor: 

A. refacerea starii de sanatate a odontoblastilor si neuronilor pulpari 

B. refacerea increderii in sine si a confortului psihologic al pacientului 

C. indepartarea tuturor tesuturilor alterate 

D. oferirea protecţiei necesare pentru glandele salivare majore 

E. crearea conditiilor pentru aplicarea estetica si functionala a materialului de obturatie 

1398. Obturatia de baza:

A. in cavitatile de adancime medie, daca dentina are un aspect normal, obturatia de baza 

se poate face, printre altele cu ciment policarboxilat 

B. cimenturile antiseptice realizeaza baza propriu-zisa dar si dezinfecteaza plaga 

dentinara 

C. substituie dentina alterata 

D. economiseste din timpul necesar aplicarii materialului de obturaţie coronara 

E. elimina zonele proeminente de pe fundul cavitatilor si inchide deschiderile accidentale 

ale camerei pulpare 

1399. Prepararea cavitatilor: 

A. cavitatea de clasa III C rezulta din tratarea cariilor situate pe suprafetele palatinale ale 

frontalilor mandibulari 

B. cavitatea de clasa a II-a rezulta din tratarea cariilor situate pe suprafetele proximale ale 

molarilor si premolarilor 

C. cavitatea de clasa I A rezulta din tratarea cariilor situate pe suprafata ocluzala a 

molarilor si premolarilor 

D. cavitatea de clasa a V-a rezulta din tratarea cariilor situate la coletul dinţilor, pe 

suprafaţa vestibulara si orala 

E. cavitatea de clasa a VI-a rezulta din tratarea cariilor care afecteaza unghiul incizal al 

dintilor frontali 

1400. Primeri autogravanti: 

A. permit pastrarea cepurilor de DDR, element de sigilare a plagii dentinare 

B. gratie aciditatii reduse, demineralizeaza partial doar partial DDR si dentina subiacenta 

C. lungesc timpul de lucru prin faptul ca trebuie lasati sa actioneze un minut 

D. elimina consecinţele lavajului insuficient cum ar fi blocarea porilor prin produsi 

reziduali de demineralizare 

E. cresc riscul colabarii fibrelor de colagen prin umectarea prea intensa 

1401. Principii in prepararea cavitatilor nomenclatura: 

A. coltul este dat de jonctiunea a trei suprafete intr un punct 

B. unghiul format de peretele lingual cu fundul cavitatii se va numi linguo-fund 

C. jonctiunea smalt-dentina este linia de a lungul careia se intalneste smaltul cu dentina 

D. prin marginile cavitaţilor inţelegem joncţiunea pereţilor cu suprafaţa externa a dintelui 

E. prin colt se intelege un canin, in special la caini (vezi "Colt-Alb") 

1402. Ce instrumentar este indicat pentru finisare : 

A. Bizotatoare de prag gingival 

B. Toporişti de smalţ 

C. Freze fisură fără vârf şi tăietură transversală 

D. Freze diamantate 

E. Freze fisură cu tăietură transversală 

1403. La ce materiale de obturaţie se indică bizotarea cavităţii : 

A. Porţelan 

B. Acrilat 

C. Compozite 

D. Silicat 

E. Incrustaţii 

1404. Unde converg prismele de smalţ :

A. In fosete 

B. In şanţuri 

C. La cuspizi 

D. La crestele marginale 

E. In fisuri 

1405. Indicatiile lacurilor dentare: 

A. Reducerea hipersensibilitatii dentinare 

B. Reducerea microinfiltratiei marginale la obturatiile din amalgam de argint, atunci când 

sunt aplicate pe plaga dentinara si pe pereţii de smalt ai cavitaţii 

C. Reducerea microinfiltraţiei marginale la obturaţiile din amalgam de argint, atunci când 

sunt aplicate pe plaga dentinară 

D. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă 

grosimea dentinei restante este mai mică de 0,5-1 mm 

E. Protecţia chimică a plăgii dentinare faţă de bazele de ciment fosfat, necesară dacă 

grosimea dentinei restante este mai mică de 2 mm 

1406. Linerii cu hidroxid de calciu au următoarele proprietati: 

A. Efect bacteriostatic 

B. Efect de alcalinizare a mediului prin eliberarea ionilor hidroxil 

C. Stimularea depunerii de dentină secundară datorită efectului uşor iritant asupra pulpei 

D. Stimularea depunerii de dentină secundară datorită efectelor sedative asupra pulpei 

E. Alcalinitate crescută care se păstrează şi după priză prin eliberarea ionilor de hidrogen 

1407. Linerii din cimenturi cu ionomeri de sticlă prezinta urmatoarele avantaje: 

A. rezistenţa la compresiune masticatorie superioară celorlalţi lineri 

B. Reducerea microinfiltraţiei marginale 

C. Rezistenţa la compresiune masticatorie superioară răşinilor compozite 

D. Adezivitatea la dentină 

E. Biocompatibilitatea 

1408. Prepararea unui liner din ciment ionomer de sticla prezinta urmatoarele etape: 

A. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la 

obţinerea unei consistenţe vâscoase omogene 

B. Spatularea unei jumătăţi din cantitatea de pulbere timp de 15 secunde până la 

obţinerea unei consistenţe cremoase omogene 

C. Incorporarea celeilalte jumătăţi de pulbere şi spatularea timp de încă 10-15 secunde 

D. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 5 secunde 

E. La linerii fotopolimerizabili spatularea durează doar 15 secunde 

1409. Atitudinea faţă de plaga dentinară in conceptia terapeutica contemporana: 

A. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării termice a pulpei 

dentare 

B. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dnetinare doar în scopul izolării chimice a 


C. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare în scopul izolării electrice a pulpei 

dentare 

D. zolarea termică faţă de obturaţiile metalice atunci când grosimea plăgii dentinare care 

acoperă pulpa scade sub 1mm

E. Obturaţia de bază pentru protejarea plăgii dentinare doar în scopul izolării mecanice a 


1410. Bazele trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati fundamentale: 

A. Difuzivitatea termică 

B. Conductivitatea termică 

C. Biocompatibilitatea 

D. Modulul de elasticitate 

E. Rezistenţa mecanică 

1411. Cimentul fosfat de zinc prezinta urmatoarele proprietati: 

A. Aderenţă la plaga dentinară prin adeziune chimică 

B. Aderenţă la plaga dentinară prin retenţie micromecanică 

C. PH 6 după 48 de ore 

D. Modul de elasticitate crescut 

E. Rezistenţă mecanică mare 

1412. Proprietăţile cimentului policarboxilic sunt următoarele: 

A. Activitate antibacteriană similară eugenatului de zinc 

B. Adeziune chimică la smalţ şi dentină 

C. Rezistenţa mecanică cea mai mare dintre materialele utilizate ca obturaţie de bază 

D. Biocompatibil prin disocierea redusă a acidului poliacrilic 

E. Biocompatibil prin creşterea PH-ului la 5 după ½ oră de la spatulare 

1413. Cimenturile cu ionomeri de sticlă prezinta urmatoarele proprietati: 

A. Adeziunea chimică şi coeficientul de dilatare termică previn microinfiltraţia marginală 

B. Ameliorarea adeziunii se realizează prin condiţionarea plăgii dentinare cu acizi 

poliacrilici sau cristalizarea unor soluţii de fosfat de calciu 

C. Adeziunea chimică la dentină este superioară bazelor din ciment policarboxilat 

D. Spatularea pe o plăcuţă de sticlă răcită măreşte rezistenţa la compresiune permiţând 

includerea unei cantităţi mai mari de pulbere 

E. Rezistenţa la compresiune creşte cu până la 75% în interval de 1 an 

1414. Compozitele fluide pot fi aplicate ca obturaţii de bază este deoarece: 

A. Au contracţie mare de priză 

B. Au rezistenţă mai mare la compresiune faţă de valorile altor materiale de obturaţie de 

bază 

C. Au rezistenţă mai mare la compresiune faţă de compozitele hibride 

D. Au modul de elasticitate mai mare faţă de compozitele hibride ceea ce conferă 

rezistenţă mai mare la fracturare 

E. Au modul de elasticitate mai scăzut faţă de compozitele hibride ceea ce conferă 

rezistenţă mai mare la fracturare 

1415. Adezivii dentinari sunt indicati în protecţia plagii dentinare datorita: 

A. Capacităţii de izolare termică 

B. Obligativitatii condiţionării plăgii dentinare 

C. Efectului antibacterian 

D. Biocompatibilităţii pulpare 

E. Capacităţii de sigilare a canaliculelor dentinare superioară lacurilor

1416. Indicaţiile hibridizării plagii dentinare sunt urmatoarele: 

A. Sigilarea curativă a plăgii dentinare 

B. Sigilarea preventivă a plăgii dentinare 

C. Obturaţii cu cimenturi cu ionomeri de sticlă 

D. Obturaţii coronare adezive cu amalgam 

E. Obturaţii coronare adezive cu compozit 

1417. Pentru o hibridizare optima sunt necesare: 

A. Polimerizarea separată a răşinii adezive înaintea obturaţiei coronare cu compozit 

B. Indepărtarea detritusului remanent dentinar în 3 etape distincte 

C. Indepărtarea detritusului remanent dentinar într-o singură etapă 

D. Gravarea dentinară cu acid ortofosforic 37% timp de 15 secunde 

E. Gravarea dentinară cu acid ortofosforic 37% timp de 15-30 secunde 

1418. Tehnicile de hibridizare includ: 

A. Hibridizarea pe smalt 

B. Hibridizarea fără păstrarea detritusului dentinar remanent 

C. Hibridizarea cu păstrarea detritusului dentinar remanent 

D. Hibridizarea cu timpi de lucru efectuaţi simultan 

E. Hibridizarea cu timpi de lucru efectuaţi succesiv 

1419. Fenomenele care apar in deteriorarea grava a adeziunii sunt generate de: 

A. microinfiltratie 

B. percolare 

C. nanoinfiltratie 

D. infiltratii marginale extinse 

E. niciunul din raspunsurile de mai sus 

1420. Cavităţile de clasa a VI-a rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase de la 

nivelul: 

A. Marginilor incizale 

B. Vârfului cuspizilor 

C. Suprafeţelor mezio-ocluzo-distale 

D. Suprafeţelor vestibulare 

E. Suprafeţelor orale 

1421. Stabilirea conturului marginal reprezinta: 

A. plasarea marginilor cavitatii intr-o pozitie ce va ocupa in final reparatia 

B. presupune inlaturarea smaltului subminat in totalitate 

C. se realizeaza cu freze cilindrice la turatie conventionala 

D. se realizeaza cu instrumente de mana 

E. marginile cavitatii vor fi plasate astfel incat sa permita o buna finisare a marginilor 

viitoarei restauratii 

1422. Metoda ideala pentru indepartarea materialului carios presupune: 

A. presiune minima 

B. rapiditate 

C. caldura frictionala aproape zero 

D. control complet al instrumentului folosit 

E. nici un raspuns corect

1423. Lacurile dentare au urmatoarele contraindicatii: 

A. sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturarii cu amalgam 

B. sub coafajele indirecte 

C. sub bazele cu CIS 

D. protectia bonturilor coronare la dinti vitali in vederea cimentarii cu ciment fosfat de 

ZN 

E. sub obturatiile din rasini acrilice sau compozite 

1424. *Cavităţiile complexe: 

A. implică doua suprafeţe ale dintelui 

B. implica trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui 

C. implica o suprafaţă a dintelui 

D. se referă la adâncimea cavităţilor 

E. se referă la ariile anatomice implicate 

1425. Cavităţiile de clasa l rezultă în urma tratamentului leziunilor carioase care 

evoluează: 

A. în toate fosele şi fisurile de pe suprafaţa ocluzală a molarilor si premolarilor 

B. în 2/3 ocluzale vestibulare si orale ale molarilor 

C. suprafaţa palatinală a frontalilor maxilari 

D. suprafeţele proximale ale incisivilor şi caninilor cu păstarea unghiului incizal 

E. in 1/3incizala a feţelor vestibulare si orale ale dinţilor 

1426. *În ce clasă sunt incluse cavităţile atipice de genul MOD 

A. clasa l 

B. clasa a ll-a 

C. clasa a V-a 

D. clasa a Vl-a 

E. clasa a lll-a 

1427. Ameloplastia este indicată în: 

A. în toate fosele şi fisurile 

B. fisura ce nu depăşeşte 1/3 din grosimea smalţului 

C. fisura superficială ce se apropie sau interceptează o creastă (vestibulară sau orală) 

D. la dinţii la care nu este anticipată o preparare 

E. în zonele de contact centric 

1428. Care este scopul şi indicaţia procedurii terapeutice numită „controlul cariei‖ 

A. în cavităţi profunde 

B. în cavităţi orale cu numeroase şi extinse procese carioase 

C. stopatea progresiei cariei cu împiedicarea afectării tuturor dinţilor 

D. la dinţi cu leziune carioasă minimă 

E. în cavităţi punctiforme 

1429. Avantajele preparărilor multiple sunt: 

A. reduce numărul vizitelor pacientului la stomatolog 

B. conduce la câştigare de timp 

C. necesită un număr redus de instrumente 

D. reduc riscul procedurilor restauratoare incorecte 

E. scad preţul de cost al tratamentului

1430. Coafajul indirect este indicat in cavităţi cu dentină dură si mici zone de 

dentină alterata, dacă: 

A. dentină alterată ocupă o suprafaţa punctiforma plasata strict în dreptul coarnelor pulpare 

B. dinţi ce au şi alte restaurări corecte 

C. accesibilitate directă 

D. pacient tânăr, sănătos 

E. dentină alterată ocupă o suprafaţă de până la 2mm diametru 

1431. * Gravarea acidă a dentinei se face maxim timp de: 

A. 10 secunde 

B. 15 secunde 

C. 20 secunde 

D. 30 secunde 

E. 60 secunde 

1432. *Gravarea acida a smalţului se face timp de : 

A. 10 secunde 

B. 15 secunde 

C. 20 secunde 

D. 30 secunde 

E. 60 secunde 

1433. * Prin demineralizare, porozitatea plăgii dentinare creşte: 

A. de la 1% la 13,4% 

B. de la 1% la 1,9% 

C. de la 1% la 28,6% 

D. de la 1% la 6,8% 

E. de la 2% la 13,4% 

1434. Diagnosticul pozitiv in hiperemia preinflamatorie se pune pe baza 

următoarelor elemente: 

A. Proces carios fără deschiderea camerei pulpare 

B. Teste de vitalitate pozitive 

C. Durerea persista câteva minute după indepartarea excitantului 

D. Semnalarea unor tratamente anterioare pe dintele in cauza 

E. Percuţie in ax negativa 

1435. Indicaţii de tratament in hiperemia preinflamatorie: 

A. Tratamentul cariei simple si coafajul indirect 

B. Tratamentul cariei simple si cofajul direct in dublu timp 

C. Amputatia devitala 

D. Extirparea vitala 

E. Extracţia dintelui 

1436. Diagnosticul pozitiv in pulpita acuta seroasa parţiala: 

A. Caracterul localizat al durerii 

B. Durere vie, spontana sau provocata ce durează de la câteva minute la câteva ore 

C. Teste de vitalitate pozitive mai ales la rece 

D. Carie profunda fără deschiderea camerei pulpare 

E. Percuţie in ax dureroasa

1437. Indicaţii de tratament in pulpita acuta seroasa parţiala: 

A. Coafaj direct in dublu timp 

B. Amputatie vitala 

C. Amputatie devitala 

D. Extirpare vitala 


1438. Pulpita acuta seroasa totala - diagnostic pozitiv: 

A. Durere cu caracter continuu 

B. Intensitate mare a durerii 

C. Percuţie in ax dureroasa 

D. Hipersensibilitate la testele de vitalitate termice 

E. Carie profunda cu camera pulpara deschisa 

1439. Indicaţii de tratament în pulpita acuta seroasa totala: 

A. Amputaţia vitală 

B. Amputaţia devitală 

C. Extirparea vitală 

D. Extirpare devitală (in mod excepţional) 


1440. Pulpita acuta purulenta parţiala - Diagnostic pozitiv 

A. Durere pulsatila 

B. Exacerbare durereii la cald, diminuarea la rece 

C. Picătura de puroi la deschiderea camerei pulpare 

D. Percuţie in ax dureroasa 

E. Durere iradianata 

1441. Pulpita cronica deschisa granulomatoasa - diagnostic pozitiv: 

A. Carie profunda cu deschiderea camerei pulpare 

B. Formaţiune polipoasa in continuarea pulpei dentare 

C. Sangerare si sensibilitate la inteparea in profunzime 

D. Durere spontana nocturna 

E. Percuţie in ax dureroasa 

1442. Pulpita cronica deschisa ulceroasa - Diagnostic pozitiv: 


B. Lipsa durerii si apariţia ei in anumite circumstanţe 

C. Sangerare la inteparea pulpei cu sonda 


E. Percuţia in ax dureroasa 

1443. Pulpita cronica inchisa hiperplazica - granulomul intern Palazzi - diagnostic 

pozitiv 

A. Testele de vitalitate releva sensibilitate scăzuta a pulpei 

B. Examenul diafanoscopic releva modificarea centrului camerei pulpare 

C. Examenul radiologic este concludent pentru diagnostic 

D. Durere provocata la rece 

E. Percuţia in ax dureroasa 

1444. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe seama:

A. Modificărilor de culoare a dintelui 

B. Testelor de vitalitate negative 

C. Percuţiei in ax negative 

D. Mirosului fetid 

E. Insamantarii bacteriene negative 

1445. Diagnosticul diferenţial al necrozi se face cu: 

A. Gangrena pulpară simpla 

B. Granulonul intern Palazzi 

C. Paradontita apicala cronica 

D. Pulpita cronica deschisa 

E. Pulpita cronica închisa propriu-zisa 

1446. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune prin: 


B. Fetiditate 

C. Dureri la masticaţie 


E. Examen bacteriologic pozitiv 

1447. Evoluţia si complicaţiile necrozei pulpare sunt: 

A. Necroza poate rămâne o perioada in acest stadiu 

B. Se produce infectarea pulpei necrozate 

C. Provoacă rizaliza 

D. Duce la fractura dentara 

E. Apariţia chistului radicular 

1448. Infectarea pulpei necrozate se face cu germeni bacterieni proveniţi din: 

A. Cavitatea bucala 

B. Chiste de vecinătate 

C. Canal radicular lateral 

D. Circulaţia generala prin anacoreza 

E. Osul alveolar 

1449. *Freza cilindrica nr.58 are diametrul de: 

A. 0,8 mm 

B. 1,2 mm 

C. 1 mm 

D. 1,5 mm 

E. 1,7 mm 

1450. *Lungimea rulourilor foloste pentru izolarea vestibulului si a spatiilor 

paralinguale este de: 

A. 5-6 cm 

B. 2-3 cm 

C. 3-5 cm 

D. 1,5 cm 

E. 2,8 cm 

1451. *Freza cilindrica nr.259 are diametrul de: 

A. 1,0 mm

B. 1,2 mm 

C. 1,5 mm 

D. 0,8 mm 

E. 1,7 mm 

1452. *Freza cilindroconica nr.1169 este folosita la: 

A. accentuarea unghiurilor dintre peretii laterali in cavitatile de clasa a I-a 

B. paralelizarea peretilor laterali ai cavitatilor de clasa a I-a 

C. realizarea santurilor de retentie in cavitatile preparate pe dintii laterali 

D. bizotarea smaltului 

E. finisarea amalgamului 

1453. Freza cilindroconica nr.1169 la nivelul varfului are diametrul de: 

A. 0,8 mm 

B. 0,5 mm 

C. 0,3 mm 

D. 0,7 mm 

E. 1,0 mm 

1454. *Freza cilindroconica nr.169 L are o inaltime a capului de: 

A. 4,3 mm 

B. 5,2 mm 

C. 5,6 mm 

D. 5,8 mm 

E. 6,1 mm 

1455. *Freza sferica nr.1/2 are un diametru al capului de: 

A. 0,3 mm 

B. 0,05 mm 

C. 0,5 mm 

D. 0,6 mm 

E. 0,8 mm 

1456. *Ce tip de instrument de manǎ se foloseste pentru clivarea smaltului si a 

dentinei: 

A. dalta 

B. bizotatorul de prag gingival 

C. lingura Black 

D. sapaliga 

E. excavatorul 

1457. *Care este distanta minima admisa a stratului de dentina care separa un proces 

carios de pulpa dentara cu procese inflamatorii cronice 

A. 2 mm 

B. 1.5 mm 

C. 2.5 mm 

D. 1 mm 

E. 0.5 mm 

1458. *Freza para nr. 330 are diametrul capului de:

A. 0.80 mm 

B. 0.70 mm 

C. 1.0 mm 

D. 1.20 mm 

E. 3 mm 

1459. *Lungimea rulorilor de vata variaza intre: 

A. 1-2 cm 

B. 2-3 cm 

C. 3-5 cm 

D. 3-4 cm 

E. 5-6 cm 

1460. *Pozitia Trendelenburg a pacientului se utilizeaza in: 

A. Prepararea cavitatilor 

B. in caz de urgenta 

C. in manoperele sangerande 

D. in manevrele executate la maxilar 

E. in manevrele executate la mandibula 

1461. *Factori de risc pentru sanatatea operatorului in timpul prepararii cavitatilor: 

A. supraincalzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care tin piesa 

cot 

B. din cauza concentrarii intense in cazul unor cavitati dificile, operatorul poate 

scrasni din dinti provocandu si fisuri sau chiar fracturi ale smaltului 

C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie 

D. vibraţia produsa de piesa cot poate produce afecţiuni profesionale de tipul "crampa 

scriitorului" sau sindromul Raynaud 

E. aerosolul creat in timpul lucrului este un risc permanent pentru sanatate 

1462. *Mandrenul instrumentelor rotative: 

A. poate fi incadrat in trei clase dupa OMS articolul nr.23 (piesa dreapta, cot si 

turbina) 

B. este partea activa a instrumentului 

C. este partea pe care se infileteaza capul frezei 

D. este mansonul de plastic ce protejeaza capul frezei 

E. se adapteaza si fixeaza la piesa de mana 

1463. *Contaminarea operatorului in timpul prepararii cavitatilor: 

A. desi aparent reduce riscul contaminarii, masca chirurgicala este de fapt un focar de 

infectie prin faptul ca se incarca cu microorganisme 

B. prin clatirea gurii inaintea examinarii patogenitatea florei bucale este agravata 

deoarece sunt mobilizate siaduse la suprafata microorganismele ascunse in locurile 

retentive ale cavitatii bucale 

C. bacteriile de pe incaltamintea operatorului se gasesc in gura pacientului chiar si 

dupa mai multe ore de la tratament 

D. in cabinetul stomatologic se transmit maladii infecţioase precum: boala vacii 

nebune, migrena, spondiloza 

E. la stomatologii care folosesc turbina s-a constatat o crestere a incidentei si 

gravitatii urmatoarelor afectiuni: sinuzita, angina streptococica, bronsite etc.

1464. *Contaminarea operatorului in timpul prepararii cavitatilor: 

A. contrar unor opinii mai vechi, in cabinetul stomatologic, riscul transmiterii unor 

infectii este scazut 

B. aplicarea digii nu reduce ariile de contaminare 

C. bacteriile patogene din gura pacientului nu ajung decat pe incaltamintea 

operatorului deci nu-i pericliteaza sanatatea 

D. contaminarea nu este posibila decat daca pacientul stranuta sau tuseste pe medic 

E. folosirea sistemului rapid de evacuare reduce cantitatea de bacterii din mediul 

inconjurator 

1465. *In prepararea modernă a cavităţilor nu se mai foloseşte : 

A. Freza sferică 

B. Freza cilindrică 

C. Freza cilindro-conică 

D. Freza roată 

E. Freza pară 

1466. *Pentru clivarea smaltului si a dentinei se utilizeaza: 

A. bizotatorul de prag gingival 

B. lingura Black 

C. dalta 

D. sapaliga 

E. excavatorul 

1467. *Freza para este utilizata in: 

A. prepararea cavitatilor de clasa I in vederea obturarii cu amalgam 

B. prepararea cavitatilor de clasa I in vederea obturarii cu compozit 

C. prepararea cavitatilor de clasa V in vederea obturarii cu amalgam 

D. prepararea cavitatilor de clasa V in vederea obturarii cu compozit 

E. indepartarea dentinei infectate 

1468. *Lungimea capului frezei nr.245 este de: 

A. 2,45 mm 

B. 2 mm 

C. 3 mm 

D. 1 mm 

E. 4 mm 

1469. *Freza cilindroconica nr.1169 se foloseste pentru: 

A. realizarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa IV 

B. realizarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa V 

C. realizarea santurilor de retentie in cavitatile preparate la nivelul grupului lateral 

D. realizarea santurilor de retentie in cavitatile de clasa I 

E. realizarea santurilor de retentie in cavitatile preparate la nivelul grupului frontal 

1470. *La turatii reduse presiunea efectuata pe instrument trebuie sa fie: 

A. mare 

B. continua 

C. intermitenta 

D. inconstanta 

E. nici unul din raspunsurile de mai sus

1471. *Care dintre următoarele avantaje nu caracterizează diga dentară: 

A. Asigură vizibilitatea 

B. Asigură câmp operator curat 

C. Asigură câmp operator uscat 

D. Nu se poate steriliza 

E. Protejează împotriva instrumentelor tăioase 

1472. Care dintre urmatoarele afirmatii legate de presiunea exercitata asupra 

instrumentarului rotativ sunt adevarate: 

A. presiunea mare poate sa fie continua, atunci cand lamele taietoare ale frezei sunt 

ascutite 

B. presiunea mare este necesar a fi intermitenta pentru a scadea caldura frictionala 

C. presiunea produce caldura in mod uniform, la nivelul tuturor peretilor cavitatii 

D. actiunea presiunii frezei nu are efecte asupra pulpei dentare 

E. presiunea aplicata pe peretele pulpar produce mai multa caldura decat daca se 

directioneaza pe peretii laterali ai cavitatii 

1473. Dentina de reparatie: 

A. se formeaza ca raspuns la un proces carios de intensitate mare 

B. se formeaza uniform pe toti peretii camerei pulpare 

C. se formeaza pe peretele cavitatii pulpare adiacent stimulului 

D. se formeaza uniform pe toti peretii camerei pulpare mai accentuat adiacent 

peretelui pulpar 

E. se formeaza ca raspuns la un stimul de intensitate medie 

1474. Frezele globulare sunt utilizate pentru: 

A. pregatirea retentiei 

B. bizotarea marginilor in cavitatile de clasa a III-a si a IV-a 

C. indepartarea tesuturilor dure alterate 

D. atacul primar al dintelui 

E. accentuarea unghiurilor dintre peretii laterali ai cavitatilor de clasa a I-a 

1475. Grosimea cauciucului (rubber) digai poate fi: 

A. medium 0,23 mm 

B. gros 0,25 mm 

C. subtire 0,18 mm 

D. medium 0,20 mm 

E. subtire 0,12 mm 

1476. Odontoblastii nou formati: 

A. nu au capacitate secretorie 

B. formeaza dentina de reparatie 

C. nu exista ca si notiune, deoarece odontoblastii nu se regenereaza dupa moartea 

celulara 

D. se formeaza in cazul actiunii unui stimul iritant de intensitate medie 

E. se formeaza indiferent de intensitatea stimulului 

1477. Orificiul cu diametru 1,5 creat de clestele perforator al digai este pentru: 

A. premolari voluminosi 

B. molari de dimensiuni mari

C. molari de dimensiuni medii 

D. premolari de dimensiuni reduse 

E. incisivi superiori 

1478. Rama digai de tip Young este: 

A. are forma de"U" 

B. un cadru de metal 

C. radiotransparent 

D. un cadru de plastic 

E. radioopac 

1479. Bolile infectioase cu risc de transmitere din cabinetul stomatologic sunt: 

A. pneumonia 

B. SIDA 

C. TBC 

D. hepatita 

E. herpesul 

1480. Bratele clamelor cu care se fixeazǎ piesa de cauciuc a digǎi au urmǎtoarele 

forme: 

A. clame circumferentiale 

B. clame cu aripioare 

C. clame fǎrǎ aripioare 

D. clame de fixare si retracţie 

E. clame cu 5 puncte de fixare 

1481. Care din urmǎtoarele enunturi reprezintǎ avantajele digǎi: 

A. oferǎ o bunǎ vizibilitate 

B. protejeazǎ impotriva medicamentelor iritante 

C. protejeazǎ pacientul impotriva aspiratiei sau inghitirii de debriuri sau instrumentar 

D. asigurǎ evacuarea lichidelor 

E. izoleazǎ pe termen scurt campul operator 

1482. Care din urmǎtoarele sisteme de rǎcire sunt indicate: 

A. aerul 

B. aerosolul 

C. apa 

D. spray-ul 

E. parǎ de cauciuc 

1483. Cauciucul din componenta digǎi are grosimi diferite in functie de manopera 

unde se utilizeazǎ: 

A. 0,10 mm 

B. 0,12 mm 

C. 0,14 mm 

D. 0,20 mm 

E. 0,21 mm 

1484. Diga prezintǎ unele dezavantaje: 

A. neacceptatǎ de pacient din motive psihologice 

B. consumǎ mult timp

C. nu se poate aplica pe dintii tineri insufficient erupti 

D. asigurǎ retracţia pǎrţilor moi 

E. pǎstreazǎ concentratia optimǎ a medicamentelor 

1485. Din ce este format un instrument de manǎ: 

A. manerul 

B. gatul 

C. lama 

D. mandren 

E. tija 

1486. Reactia pulpei dupǎ indepǎrtarea structurii dentare este in functie de: 

A. mecanismele de protectie ale pulpei 

B. varsta pacientului 

C. nu depinde de tipul de instrument rotativ 

D. modalitatea de activare 

E. sisteme de racire 

1487. Aspirarea tesuturilor moi in orificiile canulei ejectorului de saliva provoaca: 

A. durere 

B. obliterarea ejectorului 

C. singerare 

D. aspiratie ineficienta 

E. leziuni ale mucoasei planseului bucal 

1488. Cand se ia in consideratie reactia pulpara la actiunea instrumentelor rotative se 

va avea in vedere: 

A. Mecanismul de protectie al pulpei 

B. Varsta pacientului 

C. Sistemele de racire 

D. Tipul de structuri dentare expuse 

E. Compozitia tesuturilor dentare 

1489. Cauciucul (rubber-ul) digai poate avea urmatoarele dimensiuni: 

A. 12.5x12.5 cm 

B. 14.5x14.5 cm 

C. 15x15 cm 

D. 13x13 cm 

E. 10x10 cm 

1490. Pentru molarii mandibulari se utilizeaza urmatoarele cllame de diga: 

A. Ivory 12 

B. Ivory 13 

C. Ivory 14 

D. Ivory 3 

E. Ivory 4 

1491. Pozitia de lucru in fata pacientului se utilizeaza in urmatoarele situatii: 

A. La examinarea dintilor mandibulari anteriori 

B. La examinarea dintilor maxilari anteriori

C. La examinarea dintilor mandibulari posteriori 

D. La examinarea fetelor ocluzale ale dintilor posteriori drepti mandibulari 

E. La examinarea fetelor linguale ale dintilor mandibulari anteriori 

1492. Utilizarea discurilor dentare trebuie insotita de: 

A. Lumina eficienta 

B. Aplicatie intermitenta 

C. Precautie extrema 

D. Buna izolare a campului operator 

E. Separatoare cu Ivory 

1493. Diga: 

A. elimina conversatia inutila si lavajele bucale frecvente 

B. asigura o buna vizibilitate 

C. este bine tolerata de catre pacientii astmatici 

D. asigura retracţia parţilor moi 

E. protejeaza impotriva aspirarii si inghitirii instrumentelor 

1494. Diga (rubber-dam): 

A. nu este bine acceptata de catre pacienti 

B. nu se poate aplica pe dintii tineri, insuficient erupti 

C. se aplica pe rame metalice sau de plastic Optilux, Valsalva sau Brown 

D. cauciucul este de culoare alba pentru a nu produce un contrast prea mare cu dinţii 

E. cauciucul poate avea mai multe grosimi 

1495. Frezele sferice: 

A. cu cat numarul de identificare atribuit de producator frezei este mai mic, cu atat 

freza are o dimensiune mai redusa 

B. se folosesc la indepartarea tesuturilor dure alterate 

C. sunt active numai la miscari laterale si de penetrare 

D. se folosesc la bizotarea marginilor cavitaţilor 

E. se folosesc la pregatirea c 

1496. Gatul sau colul instrumentelor rotative: 

A. trebuie sa fie suficient de gros pentru a fi rezistent si suficient de subtire pentru a 

asigura acces si vizibilitate 

B. din punct de vedere al operatorului este bine sa fie cat mai subtire pentru a asigura 

vizibilitate asupra partii active a instrumentului si manipulare usoara 

C. transmite fortele ce se exercita asupra capului in sens rotational si translational 

D. are forma conica, cu baza mare la nivelul capului si baza mica spre mandren 

E. este partea intermediara ce leaga mandrenul de capul activ 

1497. Instrumente rotative: 

A. instrumentele rotative al caror cap prezinta lame se numesc freze dentare 

B. termenul de "forma", aplicat unei freze dentare se refera la conturul si silueta 

capului instrumentului 

C. frezele sunt actionate cu ajutorul pieselor de mana dar pot fi actionate si manual 

D. inainte ca freza sa acţioneze in dentina, capul sau activ trebuie lubrefiat cu vaselina 

E. dupa natura partii active instrumentele pentru prepararea cavitatilor pot fi taietoare 

sau abrazive

1498. Instrumentele de mana pentru prepararea cavitatilor: 

A. beneficiaza de o nomenclatura stabilita de Miller 

B. nomenclatura instrumentelor de mana se aseamana unei clasificari biologice si 

cuprinde trei clase 

C. in cadrul nomenclaturii, ordinul reprezinta scopul instrumentului, subordinul 

reprezinta maniera de folosire iar clasa reprezinta forma partii active 

D. sunt compuse din doua parţi esenţiale: manerul si gatul activ 

E. au un maner cu diametru mic, mediu sau mare, octogonal, prevazut sau nu cu 

retentivitati 

1499. Instrumentele de mana pentru prepararea cavitatilor: 

A. toporisca deriva din dalta si este un instrument pereche dreapta-stanga 

B. dalta se foloseste pentru indepartarea pulpei coronare in cadrul pulpectomiei si 

pulpotomiei 

C. sunt caracterizate printr o formula formata din trei cifre 

D. bizotatorul de prag gingival se deosebeste de o toporisca doar prin laţimea si 

lungimea lamei taietoare 

E. in cazul in care marginea taietoare este in alt unghi decat 90s fata de lungimea 

lamei apare o a patra cifra in cadrul formulei instrumentului 

1500. Izolarea campului operator: 

A. rulourile de vata pot fi mentinute pe maxilarul superior cu ajutorul automatomului 

B. paralingual, daca exista suficient spatiu, se aplica 2-3 rulouri unul peste altul 

C. la maxilar in zona frontala se aplica doua rulouri, de o parte si de alta a frenului 

D. ejectorul de saliva elimina atat lichidele cat si fragmente solide 

E. aspiratorul chirurgical se automentine sau este mentinut de catre pacient 

1501. Parti componente ale instrumentelor rotative: 

A. gatul (colul) 

B. bratul 

C. capul (partea activa) 

D. piciorul (tija) 

E. mandrenul 

1502. Reactia pulpei la instrumentele taietoare rotative: 

A. pulpa dintilor tineri este sensibila la injuriile provocate de prepararea cavitatii insa 

are o putere de recuperare mai mare decat pulpa imbatranita 

B. frezele din otel produc mai multa caldura decat cele din carbid 

C. frezele care sunt tocite produc mai putina caldura deoarece nu au o actiune atat de 

agresiva 

D. in cazul folosirii turaţiilor inalte temperatura este controlata prin scaderea 

presiunii, taierea intermitenta si folosirea racirii 

E. daca grosimea dentinei ramase este sub 2 mm, raspunsul pulpar este prompt si 

intens 

1503. Sisteme de racire a frezelor: 

A. spray-ul (apa + aer) este mai avantajos decat racirea cu apa 

B. racirea cu aer este eficienta chiar si in cazul cavitatilor in care grosimea stratului 

de dentina este mai mica decat 2 mm 

C. racirea cu aer produce aerosol nociv prin incarcatura microbiana

D. racirea cu apa este eficienta insa este necesar un sistem eficient de evacuare 

E. in cazul racirii cu spray, este bine ca apa sa fie incalzita la cca 54C 

1504. Un instrument de mana este format din: 

A. tija 

B. mandren 

C. manerul 

D. gatul 

E. lama 

1505. Care din instrumentele de mana sunt pereche 

A. toporisca 

B. bizotatorul de prag gingival 

C. sapaliga 

D. dalta 

E. sonda dentara 

1506. Reactia pulpara la instrumentele rotative depinde de: 

A. varsta pacientului 

B. tipul de instrument activ 

C. sistemele de racire 

D. evolutia leziunii carioase 

E. adancimea leziunii carioase 

1507. In cabinetul stomatologic sunt acceptate urmatoarele pozitii operatorii: 

A. cu antebraţul sprijinit pe umerii pacientului 

B. în faţa pacientului (ora 6) 

C. în dreapta (ora 9) 

D. în stanga (ora 9) 

E. în spatele pacientului (ora 12) 

1508. In cabinetul stomatologic se pot transmite urmatoarele boli infectioase: 

A. herpesul 

B. hepatita 

C. SIDA 

D. TBC 

E. pneumonia 

1509. Freza para are urmatoarele caracteristici: 

A. unghi de intalnire cu partea laterala rotunjit 

B. partea frontala plata 

C. lungimea capului de doua ori mai mare decat latimea 

D. lungimea capului de trei ori mai mare decat latimea 

E. partea frontala convexa 

1510. La turatii inalte temperatura este controlata prin: 

A. cresterea presiunii si utilizarea spray-ului 

B. scaderea presiunii 

C. taierea intermitenta

D. folosirea optionala a sistemului de racire 

E. folosirea obligatorie a sistemului de racire 

1511. Bizotatoarele de prag gingival au urmatoarele caracteristici: 

A. sunt toporisti modificate 

B. lama bizotatorului este dreapta 

C. lama bizotatorului este curba 

D. sunt perechi 

E. sunt necesare doua pentru cavitatea meziala si doua pentru cavitatea distala 

1512. Dupa designul capului instrumentele sunt impartite in: 

A. instrumente sferice 

B. instrumente cilindrice 

C. instrumente cilindro-conice 

D. instrumente taietoare 

E. instrumente abrazive 

1513. Forma partii active se refera la: 

A. conturul capului instrumentului 

B. silueta capului instrumentului 

C. gatul instrumentului 

D. colul instrumentului 

E. manerul instrumentului 

1514. Caracteristicile daltii sunt urmatoarele: 

A. bizou pe o singura parte 

B. bizou dublu 

C. miscare de actiune prin apasare 

D. miscare de actiune prin presiune 

E. marginea taietoare si lama formeaza un unghi de 90 grade 

1515. Diga are următoarele dezavantaje: 

A. Neacceptarea de către pacient pe motiv psihic 

B. Consumator de timp la aplicare 

C. Nu se poate folosi pe dinţi cu erupţie imcompletă 

D. Nu asigură câmp operator curat 

E. Nu asigură o bună vizibilitate 

1516. Fiecare instrument rotativ este format din: 

A. mandrenul 

B. colul 

C. partea activa 

D. trei componente 


1517. Ce fel de instrumente taietoare cunoasteti: 

A. sapita 

B. dalta 

C. bizotatorul de prag gingival

D. fuloarul de ciment 

E. toporisca 

1518. Frezele sferice sunt utilizate pentru: 

A. planarea peretilor axiali 

B. atacul primar al dintelui 

C. extensia prepararii 

D. finisarea marginilor cavitatii 

E. pregatirea retentiei 

1519. Sapita se foloseste: 

A. printr-o miscare de tragere 

B. prin apasare 

C. pentru planarea smaltului si dentinei 

D. toate raspunsurile corecte 


1520. Bizotatorul de prag gingival are urmatoarele caracteristici: 

A. este o toporisca 

B. este o toporisca modificata 

C. intre marginea taietoare si axul lamei este un unghi altul decat 90 de grade 

D. intre marginea taietoare si axul lamei este un unghi de 90 de grade 


1521. *Care este numărul minim de lame tăietoare ale unei freze sferice 

A. 4 

B. 6 

C. 8 

D. 10 

E. 5 

1522. * Freze cilindro-conice sunt frezele: 

A. nr. 171 

B. nr. 4 

C. nr.57 

D. nr.258 

E. nr. 256 

1523. Care freze sferice au diametrul capului sub 1 mm 

A. nr. ¼ 

B. nr. ½ 

C. nr. 1 

D. nr. 2 

E.. nr. 5 

1524. Care freze sferice au diametrul capului peste 1mm 

A. nr. 4 

B. nr. 3 

C. nr. 1 

D. nr.2 

E. nr. 5

1525. Care freze cilindrice au diametrul de minim 1 mm 

A. nr. 56 

B. nr. 257 

C. nr. 258 

D. nr. 259 

E. nr. 256 

1526. Ce freze cilindrice au diametrul sub 1 mm 

A. nr. 56 

B. nr. 256 

C. nr. 57 

D. nr. 257 

E.. nr. 258 

1527. Ce freze au diametrul capului de 1 mm 

A. sferica nr. 1 

B. sferica nr. 2 

C. cilindrica nr. 57 

D. cilindrica nr. 58 

E. cilindro-conica nr. 170 

1528. In formula instrumentelor de mana: 

A. prima cifra reprezintă lungimea lamei in zecimi de mm 

B. a doua cifra reprezintă lăţimea lamei in mm 

C. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in sutimi de arc de cerc 

D. a treia cifra reprezintă unghiul format de lama cu axul mânerului in centigrade (cg) 

E. a patra cifra reprezintă unghiul dintre marginea tăietoare si axul mânerului exprimat in grade 

1529. Dalta: 

A. se foloseşte pentru planarea smalţului si a dentinei 

B. se foloseşte pentru clivarea smalţului si a dentinei 

C. marginea tăietoare este reprezentata de un bizou pe o singura parte 

D. acţionează printr-o mişcare de apăsare 

E. acţionează printr-o mişcare de raclare 

1530. *Frezele sferice se întrebuinţează la: 

A. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate 

B. pregătirea retentiei 

C. extensia preparatiei 

D. atacul primar al dintelui 


1531. * Cum se previne exfolierea mucoasei la îndepărtarea rulourilor de vata 

care adera 

A. utilizarea pensei dentare 

B. lubrefierea mucoasei cu vaselina 

C. lubrefierea mucoasei cu clorhexidina 

D. lubrefierea mucoasei cu clorura de zinc 

E. umezirea abundenta cu spray-ul de apa

1532. Care freze generează comparativ mai multa căldura 

A. frezele de otel 

B. frezele de carbid 

C. frezele cu cuţite helicoidale 

D. frezele cu cuţite drepte 

E. frezele diamantate 

1533. In ce situaţii răcirea cu aer este ineficienta 

A. turaţii de 5 000 rot/min 

B. turaţii de 100 000 rot/min 

C. turaţii de 50 000 rot/min 

D. podeaua cavităţii groasa de 3 mm 

E. podeaua cavităţii groasa mai puţin de 2 mm 

1534. In ce condiţii răcirea cu apa funcţionează corect: 

A. presiune continua 

B. presiune intermitenta 

C. debit 100 cmc/min 

D. debit 150 cmc/min 

E. debit 200 cmc/min 

1535. *Diametrul capului aspiratorului chirurgical este de: 

A. 0.5 mm 

B. 1 mm 

C. 2 mm 

D. 3 mm 

E. 10 mm 

1536. Metodele întrebuinţate pentru controlul umidităţii în cavitatea bucală sunt: 

A. ejectorul de salivă 

B. aspiratorul chirurgical 

C. rulourile 

D. diga 

E. matricile circulare 

1537. * Rulourile de vata au grosimea de: 

A. 0,1 cm 

B. 0,9 cm 

C. 1 cm 

D.. 2 cm 

E. 5 cm 

1538. Rulourile de vata pot fi menţinute in poziţie la maxilar cu: 

A. automatomul 

B. mătase dentara 

C. clame Harvard 

D. pene de lemn 

E. clame Haller 

1539. Poziţia examinatorului de la 'ora 9' este confortabila pentru examinarea: 

A. fetelor ocluzale ale lateralilor inferiori din dreapta

B. fetele ocluzale ale lateralilor inferiori din stânga 

C. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din dreapta 

D. fetele vestibulare ale lateralilor inferiori din stânga 

E. fetele vestibulare ale lateralilor superiori din stânga 

1540. *Dezavantajele folosirii digai sunt: 

A. produce retractia pârtilor moi 

B. împiedica vizibilitatea 

C. consuma timp 

D. impiedica conversaţia cu pacientul 

E. poate favoriza contaminarea operatorului prin contiguitate cu posibile infecţii din cavitatea bucala 

1541. Adincimea ideala dentinara axiala a cavitatii proximale la nivelul molarilor si 

premolarilor este de: 

A. 1mm 

B. 2mm 

C. 0,6mm 

D. 0,8mm 

E. 3mm 

1542. *Cea mai comuna zona pentru restaurarea cu amalgam a cavitatii de clasa a IIIa 

este reprezentata de: 

A. fosele palatinale ale incisivilor laterali 

B. fetele distale ale incisivilor laterali 

C. fetele meziale ale caninilor superiori 

D. fetele meziale ale caninilor inferiori 

E. fetele distale ale caninilor superiori si inferiori 

1543. *Utilizarea ameloplastiei in zonele vecine unei cavitati de clasa I ce va fi 

restaurata cu amalgam va intilni peretii cavitatii preparate intr-un unghi: 

A. nu mai mare de 110° 

B. mai mare de 110° 

C. mai mic de 80° 

D. mai mic de 90° 

E. mai mare de 120° 

1544. *In cazul prepararii cavitatii de clasa I pentru amalgam pe molari,care este 

dimensiunea minima ce trebuie pastrata intre marginea cavitatii si proiectia marginala 

a fetei aproximale 

A. 0,6 mm 

B. 1,2 mm 

C. 1,5 mm 

D. 1,6 mm 

E. 2 mm 

1545. *In cazul prepararii cavitatii de clasa I pentru amalgam pe premolarii 

superiori,pe ce adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm

E. 2,5 mm 

1546. *Dens in dente poate sa apara la nivelul: 

A. Incisivilor centrali maxilari 

B. Incisivilor laterali maxilari 

C. Molarilor temporari 

D. Premolarilor inferiori 

E. Molarilor permanenti 

1547. *Grosimea ideala a hidroxidului de calciu aplicat in cazul cavitatilor avansate 

si extinse este de: 

A. 1 mm 

B. 1,5-2 mm 

C. 0,5-0,75 mm 

D. 2 mm 

E. peste 2 mm 

1548. *Pentru molari, distanta de la marginea cavitatii la suprafata proximala va 

trebui sa fie de minim: 

A. 1,6mm 

B. 2mm 

C. 2,5mm 

D. 1,5mm 

E. 3mm 

1549. *Prepararea cavitatii de clasa I pe premolari in vederea restaurarii cu amalgam 

incepe cu utilizarea frezelor: 

A. Sferice (globulare) 

B. Cilindrice 

C. Cilindroconica 

D. Para 

E. Con invers 

1550. *Toaleta cavitatilor superficiale se face cu: 

A. Apa oxigenata 

B. Alcool 

C. Substante anti-microbiene 

D. Spray-ul de apa 

E. Perhidrol 

1551. Ameloplastia: 

A. este arta resculptarii unei suprafete de smalt care realizeaza un contact prematur 

B. trebuie sa fie foarte bine acoperita cu amalgam pentru a evita cariile secundare 

C. se obtureaza cu compozit fluid realizandu-se sigilarea santului 

D. nu este indicata daca implica un contact centric 

E. este arta tesirii in unghi de 30s a marginii de smalt a cavitatilor mari de clasa a I-a 

1552. *Prepararea cavitatilor de clasa a II-a ce implica ambele suprafete proximale: 

A. premolarul 1 mandibular: suportul micului cuspid vestibular poate fi conservat prin 

extinderea fazei ocluzale mai mult spre lingual 

B. molarul 1 maxilar: creasta oblica nu se desfiinteaza ci se tunelizeaza

C. molarul 2 maxilar: nu se preteaza la cavitati MOD din cauza dimensiunii reduse a 

coroanei 

D. dupa indepartarea dentinei cariate se aplica baza, se finiseaza marginile de smalţ si se 

asigura forma de retenţie 

E. dupa indepartarea dentinei cariate se finiseaza marginile de smalt, se asigura forma de 

retentie si se aplica baza 

1553. *Prepararea cavitatilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini: 

A. singura indicatie o constituie gropita orala a caninilor superiori 

B. restaurarea cu amalgam este mai durabila decat cele fizionomice, mai ales cand exista 

tendinta de a pierde conturul si contactul cu dintele adiacent 

C. coada de randunica este obligatorie deoarece amalgamul nu adera de dinte si necesita 

o buna retentie 

D. peretele oral se intalneste cu peretele axial in unghi ascuţit sau drept 

E. daca marginea gingivala este in cement, se indica o bizotare usoara 

1554. *Prepararea cavitatilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini: 

A. pentru o retentie mai buna se va prepara un sant circular pe peretele axial 

B. pentru o retentie mai buna se realizeaza un sant de a lungul unghiului diedru axiovestibulo-gingival 

C. santul de retentie submineaza smaltul dar, cum aici nu actioneaza forte puternice, 

aceasta nu constituie o problema 

D. daca este necesara o coada de randunica, aceasta se va prepara stilizat, in forma de 

coada de soarece 

E. cand cavitatea este pe suprafata meziala se extinde mai mult spre vestibular 

1555. *In cazul preparării cavităţii de clasa I-a pentru amalgam pe suprafaţa ocluzală 

a molarilor inferiori, pe ce adâncime va intra freza nr.245 : 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm 

1556. *Utilizarea ameloplastiei in zonele vecine unei cavitati de clasa I ce va fi 

restaurata cu amalgam va intilni peretii cavitatii preparate intr-un unghi: 

A. mai mare de 120° 

B. mai mic de 90° 

C. mai mic de 80° 

D. mai mic de 90° 

E. nu mai mare de 110° 

1557. *Adincimea ideala dentinara axiala a cavitatii proximale la nivelul molarilor si 

premolarilor: 

A. 0,6mm 

B. 1mm 

C. 2mm 

D. 0,8mm 

E. 3mm 

1558. *Restaurarea cu amalgam a cavitatii de clasa a III se realizeaza in special la:

A. fetele distale ale caninilor superiori si inferiori 

B. fetele meziale ale caninilor inferiori 

C. fetele meziale ale caninilor superiori 

D. fetele distale ale incisivilor laterali 

E. fosele palatinale ale incisivilor laterali 

1559. *In cazul unei carii extinse reducerea cuspizilor pentru restaurarea cu amalgam 

este de minim: 

A. 2 mm 

B. 0,5 mm 

C. 1 mm 

D. 1,5 mm 

E. 3 mm 

1560. *Pentru prepararea cavitatii de clasa V se intra cu: 

A. freza cilindro-conica 

B. freza para 

C. freza cilindrica 

D. freza roata 

E. freze diamantate 

1561. *Pregătirea cavităţilor de clasa a V-a pe caninul mandibular necesită o intrare 

cu freza, în leziunea carioasă, la o adâncime de : 

A. 0,25 mm 

B. 0,50 mm 

C. 0,75 mm 

D. 1 mm 

E. 1,5 mm 

1562. *Amilaza salivară şi cea pancreatică acţionează asupra legăturilor: 

A. 1,4-glucozidice 

B. 1,6-glucozidice 

C. 2,4-glucozidice 

D. 1,4 –glucozidice din vecinătatea ramificaţiilor 

E. asupra tuturor tipurilor de legături din structura amidonului 

1563. *Indepartarea dentinei alterate este indicat sa se realizeze cu: 

A. un escavator discoidal sau o freza globulara la turatie conventionala 

B. freza fisura activata de turbina 

C. freze diamantate cilindrice activate de turbina 

D. numai cu instrumente de mana 

E. raspuns corect a,c 

1564. *In cazul restaurarilor cu amalgam prepararea cavitatii de clasa I pe premolari 

si molari se incepe cu: 

A. freza con invers activata de turbina 

B. freza fisura 245 sau 330 activata de turbina 

C. instrumente de mana 

D. freze globulare activate de turbina 

E. nici un raspuns corect

1565. Retentia in cazul cavitatilor de clasa a V-a pe caninul mandibular este data de: 

A. peretii MDIG perpendiculari pe suprafata dintelui 

B. peretii MDIG divergenti pe suprafata dintelui 

C. efectuarea unui sant de retentie de-a lungul unghiului diedru axio-incizal 

D. efectuarea unui sant de retentie de-a lungul unghiului diedru axio-gingival 

E. realizarea a doua santuri de retentie angulare 

1566. Cavitatea de clasa a I-a se imparte in urmatoarele subclase: 

A. cavitatea de clasa I A 

B. cavitatea de clasa I B 

C. cavitatea de clasa I C 

D. cavitatea de clasa I D 

E. cavitatea de clasa I E 

1567. Etapele prepararii cavitatilor MOD pentru amalgam implica urmatorii timpi: 

A. indepartarea dentinei cariate restante 

B. degresarea cavitatii 

C. aplicarea bazei 

D. finisarea marginilor de smalt 

E. asigurarea formei de retentie 

1568. Etapele prepararii cavitatilor MOD pentru amalgam implica urmatorii timpi: 

A. aplicarea digai 

B. stabilirea conturului marginal al portiunii ocluzale 

C. izolarea smaltului proximal bilateral 

D. tratamentul plagii dentinare 

E. finisarea cavitatilor proximale si ale peretilor de smalt 

1569. Forma de retentie in cazul cavitatilor de clasa a III-a ce urmeaza a fi restaurate 

cu amalgam poate fi: 

A. sant de-a lungul unghiului diedru axio-vestibulo-gingival 

B. sant in peretele gingival cand acesta este in intregime in dentina 

C. gropita in unghiul axio-incizal 

D. coada de randunica orala in cavitatile medii 

E. coada de randunica orala in cavitatile extinse 

1570. In ceea ce priveste prepararea cavitatilor ocluzo-palatinale pe molarii maxilari 

se va tine cont de urmatoarele: 

A. cavitatea pregatita va avea latimea de minim 1 mm 

B. cavitatea pregatita va avea latimea de maxim 1 mm 

C. cavitatea este indicat sa se sculpteze in fosa 

D. cavitatea este indicat sa se sculpteze pe cuspidul disto-palatinal 

E. portiunea ocluzala sa aiba o mica panta distala 

1571. Restaurarea din amalgam ce va reface una sau ambele fete proximale ale 

dintelui in cazul cavitatilor de clasa II-a este de durata daca: 

A. cavitatea este corect preparata 

B. este folosita diga 

C. toaleta cavitatii este specifica 

D. matricea este aplicata adecvat 

E. materialul este manipulat corespunzator

1572. Selectarea amalgamului ca material de electie in reconstituirea cavitatilor de 

clasa a V-a se face tinand cont de urmatoarele conditii: 

A. existenta unei rate crescute a cariei 

B. eroziuni profunde 

C. abrazii superficiale 

D. abrazii suficient de profunde 

E. zone sensibile apical de jonctiunea smalt-cement 

1573. Selectarea materialului restaurator pentru cavitatile de clasa a II-a tine cont de 

urmatorii factori: 

A. provenienta pacientului 

B. varsta pacientului 

C. psihicul pacientului 

D. extinderea pe suprafata proximala vastibulara si orala a cariei 

E. factorul economic 

1574. Selectionarea materialului de restaurare pentru cavitatile de clasa a III-a in 

vederea restaurarii cu amalgam trebuie sa tina cont de urmatorii factori: 

A. localizarea dintelui 

B. marimea si pozitia leziunii carioase 

C. factorul estetic 

D. varsta pacientului 

E. sexul pacientului 

1575. Stratul baza de Ca(OH)2 aplicat in cavitatile de clasa a I-a in cazul cariilor 

avansate si extinse va avea grosimea de; 

A. 0,2 mm 

B. 0,4 mm 

C. maxim 0,5 mm 

D. peste 0,5 mm 

E. maxim 0,75 mm 

1576. Zona care a suferit ameloplastie se intalni cu peretii cavitatii intr-un unghi de: 

A. 90° 

B. 100° 

C. de maxim 110° 

D. de minim 90° 

E. de minim 80° 

1577. Coada de rindunica orala in cavitatea de clasa III pentru amalgam: 

A. nu e necesara in cavitatile mici si moderate 

B. este rezervata cavitatilor extinse 

C. e indicata in orice cavitate, indiferent de intinderea leziunii 

D. e indicata in cavitatile ce necesita o retentie aditionala 

E. este rezervata cavitatilor cu extensie incizala 

1578. In cazul dintilor rotati cu 90°, tratamentul unei leziuni proximale: 

A. nu respecta aceleasi principii ca la dintii normal aliniati 

B. impune redresare ortodontica 

C. nu se poate face niciodata printr-o cavitate de tip sant

D. impune prepararea unei cavitati ce include virful cuspidului 

E. se poate face printr-o cavitate tip sant cind leziunea este foarte mica 

1579. In cazul leziunilor extinse cind piesa de mina nu poate fi utilizata prepararea se 

completeaza cu: 

A. bizotatoare de prag gingival 13-75-10-14 

B. dalti de unghiuri 7-85-21/2-6 

C. toporisti de smalt 

D. dalti de smalt 

E. sapite 

1580. La cavitatile proximale ce vor fi obturate cu amalgam, pentru retentia 

suplimentara se poate apela la: 

A. pivoti radiculari 

B. unghiuri ascutite interne 

C. sant gingival 

D. pivoti dentinari 

E. puturi gingivale 

1581. Prepararea cavitatii de clasa a VI-a e necesara: 

A. pentru restaurarea marginii incizale a frontalilor 

B. pentru restaurarea virfului cuspidian la dintii posteriori 

C. acolo unde atritia a uzat smaltul si a expus dentina 

D. pentru restaurarea foselor hipoplazice ocazionale de pe virfurile cuspidiene 

E. exceptional pe fele vestibulare ale frontalilor 

1582. Prepararea cavitatii de clasa I din fosetele vestibulare ale molarilor mandibulari 

ce vor fi obturate cu amalgam se face cu: 

A. frezele trepan 

B. frezele 245 

C. frezele 10 

D. frezele 329 

E. frezele 169L 

1583. Prepararea conservativa a cavitatilor de clasa I e recomandata cu scopul: 

A. de a proteja pulpa 

B. de a pastra dintele puternic 

C. de a folosi o cantitate cit mai mica de material de restaurare 

D. de a reduce pretul de cost a manoperei 

E. de a reduce riscul deteriorarii restaurarilor din amalgam 

1584. Prepararea unei cavitati compuse ocluzo-palatinale la molarii maxilari in 

vederea obturarii ei cu amalgam este indicata: 

A. pentru asigurarea unei retentii corespunzatoare a materialului de restaurare 

B. cind fosa distala si santul palato-ocluzal sunt defecte 

C. cind fosa distala si santul palato- distal sunt unul in continuarea celuilalt 

D. cind fosa distala si santul palato- distal traverseaza creasta de smalt palatinala 

E. din motive de rezistenta 

1585. Retentia cavitatilor de clasa a VI-a pentru amalgam se realizeaza cu frezele: 

A. 1/4 

B. 329

C. 331/2 

D. 330 

E. 245 

1586. La ce distanta de marginea aproximala a peretelui gingival trebuie sa se situeze 

santurile sa puturile de retentie dentinara 

A. la limita smalt-dentina 

B. la 0,1 mm de limita smalt-dentina 

C. la 0,2 mm de limita smalt-dentina 

D. la 0,3 mm de limita smalt-dentina 

E. la o,5 mm de limita smalt dentina 

1587. Caracteristicile ameloplastiei sunt urmatoarele: 

A. Este indicata pacientilor cu risc crescut la carii 

B. Este realizata cu instrumente diamantate sub forma de flacara 

C. Nu se poate efectua pana nu se vede exact extinderea cavitatii 

D. Zona care a suferit ameloplastia se intalneste cu peretii cavitatii preparate intr-un 

unghi marginal de maxim 

E. 110 ° 

1588. Indicatiile utilizarii amalgamului de argint pentru restaurarea cavitatilor de 

clasa a-III-a sunt urmatoarele: 

A. Fata distala a caninilor superiori si inferiori 

B. Fata proximala a incisivilor 

C. Fata meziala a caninilor 

D. Carii care nu au subminat unghiul incizal 

E. Pacienti tineri, cu susceptibilitate mare la carie 

1589. Pentru prepararea unei cavitati MOD la nivelul premolarului 1 mandibular 

trebuie respectate urmatoarele reguli: 

A. Actionarea mai mult asupra structurilor dentare vestibulare ale santului central 

B. Protejarea peretelui pulpar prin inclinarea frezei spre lingual 

C. Deschiderea suficienta a peretelui vestibular care sa permita accesul si o buna 

vizibilitate 

D. Conservarea peretelui lingual al istmului pentru forma de retentie suplimentara 

E. indepartarea dentinei cariate reziduale 

1590. Prepararea cavitatilor de clasa I in foseta vestibulara a molarilor mandibulari se 

prepara cu freza: 

A. 245 

B. 329 

C. 57 

D. 257 

E. 259 

1591. Prepararea in sant sau tunel se realizeaza in urmatoarele circumstante: 

A. Pacienti in varsta 

B. Recesiune gingivala ce expune cementul 

C. Carii situate la distanta de punctul de contact 

D. Carii care au intrerupt creasta marginala 

E. Carii radiculare

1592. Cavitati de clasa a I-a restaurate cu amalgam: 

A. sunt de domeniul trecutului, este interzisa folosirea amalgamului in aceasta situatie 

B. in cazul unor cavitati foarte extinse, amalgamul poate favoriza fractura coronara si se 

prefera un onlay sau coroana de invelis 

C. la pacientii cu carioactivitate crescuta, obturatiile de amalgam sunt de preferat 

incrustatiilor 

D. restaurarea cu amalgam este indicata la tineri deoarece exista posibilitatea apariţiei in 

viitor a cariilor 

proximale 

E. obturatie voluminoasa de amalgam este mai economica decat o coroana de portelan 

deoarece costul acesteia din urma nu se amortizeaza decat in cateva zeci de ani 

1593. Obturarea cu amalgam prepararea cavitatii de clasa a I-a in cazul cariilor 

avansate si extinse: 

A. daca are loc deschiderea camerei pulpare se face coafaj indirect si pulpotomie 

B. se aplica o baza de hidroxid de calciu cu grosime de 0,5-0,75 mm 

C. se evita amalgamul cu particule sferice deoarece trebuie condensat mai puternic 

D. printre altele, sporirea formei de rezistenţa se poate realiza si prin indepartarea unor 

structuri dentare slabe 

E. daca grosimea dentinei restante pana la pulpa este apreciata la mai putin de un 

milimetru, se lucreaza cu diga 

1594. Prepararea cavitatii compuse de clasa a I-a in fosa distala si santul palatinal: 

A. inaintea prepararii se marcheaza punctele de contact cu hartie de anticipatie si se 

fixeaza cu ligatura in opt 

B. se indica atunci cand fosa distala si santul palato-ocluzal sunt defecte si se gasesc unul 

in continuare celuilalt 

C. latimea ideala a cavitatii in sens mezio-distal nu va depasi 1 mm 

D. in cazul dinţilor mici se va ţine freza para (330 sau 245) inclinata usor spre distal 

E. in cazul dintilor voluminosi se va tine freza para (330 sau 245) paralel cu axul lung al 

coroanei 

1595. Prepararea cavitatii compuse de clasa a I-a in fosa distala si santul palatinal: 

A. in mod obisnuit nu necesita retentii suplimentare dar se pot sculpta santulete in 

unghiurile mezio-axiale si 

disto-axiale 

B. palatinal, peretele axial este bine sa se gaseasca la o adancime uniforma de 1,5 mm 

C. se indeparteaza dentina cariata cu freze globulare potrivite 

D. la persoane tinere nu se obtureaza ci se sigileaza, indiferent de profunzime 

E. este indicat sa se sculpteze cavitatea in fosa, mai degraba la nivelul crestei decat pe 

cuspidul distopalatinal 

1596. Prepararea cavitatii de clasa a I-a C pentru amalgam: 

A. prepararea nu trebuie sa fie conservativa deoarece suprafata palatinala este suficient de 

intinsa 

aici smaltul este subtire deci penetrarea initiala nu va depasi 1-1,2 mm 

B. daca exista un "dens in dente"in incisivul lateral, acesta poate fi restaurat profilactic 

pentru a preveni pierderea dintelui prin carie 

C. daca este necesara retenţia, se realizeaza o cavitate suplimentara de retenţie pe una din 

suprafeţele proximale ale dintelui

D. nu se foloseste freza 666 deoarece ar putea deschide camera pulpara, ci se prefera 

freza 69 (a carei actiune este mai blanda) 

1597. Prepararea cavitatii de clasa a V-a obturate cu amalgam, pe caninul 

mandibular: 

A. amalgamul este materialul de electie in cazul unei incidente crescute a cariei 

B. conturul cavitatii nu trebuie sa se extinda decat atat cat sa cuprinda leziunea 

C. se vor masura cu grija peretii; ei trebuie sa aiba: gingival 4/3 mm, incizal 1-1/4 mm iar 

peretele axial se vagasi la o adancime uniforma de 0,75-1 mm 

D. pereţii mezial, distal, incizal si gingival diverg spre axial deci asigura o retenţie 

corespunzatoare 

E. pentru sporirea retentiei se pot realiza santuri in unghiurile diedre axio-gingival si 

axio-incizal 

1598. Prepararea cavitatii de clasa a VI-a obturata cu amalgam: 

A. se patrunde in leziune cu o freza con invers si se extinde pe pantele cuspidiene 

B. retentia se realizeaza cu freza roata, subminand smaltul 

C. adancime de 1,5 mm este suficienta pentru a oferi rezistenta 

D. este indicata si in restaurarea foselor hipoplazice de pe varful cuspizilor 

E. in timpul realizarii retentiei trebuie sa avem grija sa nu subminam smaltul 

1599. Prepararea cavitatii de clasa I A: 

A. premolarii superiori pot fi lipsiti de santul ocluzal datorita prezentei unui cuspid 

vestibular voluminos 

B. pentru a prepara cavitati in fosetele primului premolar inferior, freza se inclina la 45 

de grade corespunzator inclinatiei suprafetei ocluzale a acestor dinti 

C. daca al doilea premolar inferior are trei cuspizi, santul lingual suplimentar poate fi 

abordat prin ameloplastie 

D. la molarii superiori se incearca sa se pastreze si sa nu se submineze creasta oblica de 

smalţ 

E. spre deosebire de molarii superiori, la molarii inferiori santurile ocluzale sunt mai 

sterse si nu se continua niciodata cu cele de pe fata vestibulara 

1600. Prepararea cavitatilor de clasa a II-a obturate cu amalgam: 

A. cand leziunea carioasa este adanca si extinsa, incrustatia este de preferat obturatiei cu 

amalgam 

B. cand caria proximala coexista cu carii vestibulare si orale, este de preferat realizarea 

unei coroane de invelis 

C. existenta simultana a obturatiilor de amalgam si a unor lucrari de aur poate provoca 

bimetalism 

D. mercurul conţinut de amalgam, face ca aceste obturaţii sa fie foarte scumpe 

E. nu se prepara cavitati retentive deoarece exista bonding pentru amalgam 

1601. Care este adâncimea puţurilor de retenţie din peretele gingival al cavităţii de 

clasa II-a : 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm

1602. Utilizarea amalgamului ca material de restaurare in cavitatile de clasa II va tine 

cont de: 

A. necesitatile fizionomice 

B. virsta pacientului 

C. incidenta cariei pe suprafetele radiculare 

D. incidenta cariei pe suprafetele proximale 

E. extinderea cariei in fose si fisuri 

1603. Prepararea conservativa a cavitatilor de clasa I e recomandata pentru: 

A. a proteja pulpa 

B. a pastra dintele puternic 

C. a folosi o cantitate cit mai mica de material de restaurare 

D. a pastra dintele puternic 

E. a proteja pulpa 

1604. Prepararea unei cavitati compuse ocluzo-palatinale la molarii maxilari in 

vederea obturarii ei cu amalgam este indicata: 

A. din motive de rezistenta 

B. cind fosa distala si santul palato- distal traverseaza creasta de smalt palatinala 

C. cind fosa distala si santul palato- distal sunt unul in continuarea celuilalt 

D. cind fosa distala si santul palato-ocluzal sunt defecte 

E. pentru asigurarea unei retentii corespunzatoare a materialului de restaurare 

1605. Pentru prepararea cavitatii de clasa I din fosetele vestibulare ale molarilor 

mandibulari ce vor fi obturate cu amalgam se utilizeaza: 

A. frezele 169L 


C. frezele 10 


E. frezele trepan 

1606. Finisarea casetei proximale si a peretilor de smalt intr-o cavitate ce va fi 

restaurata cu amalgam se face cu: 

A. toporisti de smalt10-7-14 

B. dalta biangulata 12-7-8 

C. cu amindoua instrumentele manuale amintite 

D. instrumentar rotativ 

E. cu nici unul din instrumentele amintite 

1607. In cazul restaurarii cu amalgam santurile de retentie din unghiurile axio-oral si 

axiovestubular ale cavitatilor de clasa a II se realizeaza cu: 

A. frezele 1/4 


C. frezele 331/2 


E. frezele 169L 

1608. Coada de rindunica orala in cavitatea de clasa III pentru amalgam are 

urmatoarele caracteristici: 

A. este rezervata cavitatilor cu extensie incizala 

B. e indicata in cavitatile ce necesita o retentie aditionala

C. e indicata in orice cavitate, indiferent de intinderea leziunii 

D. este rezervata cavitatilor extinse 

E. nu e necesara in cavitatile mici si moderate 

1609. La cavitatile proximale ce vor fi obturate cu amalgam, pentru retentia 

suplimentara se poate apela la: 

A. sant gingival 

B. puturi gingivale 

C. pivoti dentinari 

D. pivoti radiculari 

E. unghiuri ascutite interne 

1610. Prepararea cavitatii de clasa a VI-a e indicata in urmatoarele situatii: 

A. exceptional pe fele vestibulare ale frontalilor 

B. pentru restaurarea foselor hipoplazice ocazionale de pe virfurile cuspidiene 

C. acolo unde atritia a uzat smaltul si a expus dentina 

D. pentru restaurarea virfului cuspidian la dintii posteriori 

E. pentru restaurarea marginii incizale a frontalilor 

1611. Pentru realizarea retentiei in cavitatile de clasa a VI-a pentru amalgam se 

utilizeaza: 

A. 245 

B. 330 

C. 331/2 

D. 329 

E. 1/4 

1612. In leziunile cervicale extinse piesele de mana pot fi inlocuite de: 

A. sapite 

B. dalti de smalt 

C. toporisti de smalt 

D. dalti de unghiuri 7-85-21/2-6 

E. bizotatoare de prag gingival 13-75-10- 

1613. Abordarea cavitatii de clasa III pe canin se va face cu frezele: 

A. nr.2 

B. nr.1 

C. nr.1/2 

D. nr.1/4 

E. nr.245 

1614. Freza globulara nr. 1/2 este utilizata pentru: 

A. accentuarea unghiurilor interne in cavitatile proximale 

B. finisarea marginilor de smalt rugoase in preparari minime 

C. finisarea unghiurilor externe 

D. accentuarea unghiurilor externe 

E. abordarea cavitatilor proximale 

1615. Etapele preparării unei cavităţi MOD implică următorii timpi: 

A. Uscarea dintelui cu aer cald 

B. Aplicarea digăi

C. Stabilirea conturului marginal al porţiunii ocluzale 

D. Izolarea smalţului proximal bilateral 

E. Finisarea cavităţilor proximale şi a pereţilor de smalţ 

1616. *In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, pe ce 

adincime va intra freza nr. 245 in foseta sau fisura 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm 

1617. La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, 

cand se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si distovestibulare 

A. fisura restanta nu este mai adinca de 1/4 din grosimea smalţului 

B. fisura restanta nu este mai adinca de 1/2 din grosimea smalţului 

C. fisura restanta nu este mai adinca de 3/4 din grosimea smalţului 

D. fisura restanta nu este mai adinca de 3/5 din grosimea smalţului 

E. fisura restanta nu este mai adinca de 1/3 din grosimea smalţului 

1618. In cazul preparării preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii 

superiori,unghiul de itilnire al obturatiei de amalgam cu pereţii poate fi de: 

A. 60 de grade 

B. 70 de grade 

C. 80 de grade 

D. 90 de grade 

E. 100 de grade 

1619. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie in unghiurile axio-orale axiovestibulare 

ale porţiunii verticale ale cavitatiiide clasa a ll-a 

A. freza 33 ½ 

B. freza n r. ¼ 

C. freza n r. 169 L 

D. freza nr. 1169 

E. freza nr. 245 

1620. *La prepararea cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, 

care este dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia 

marginala a fetei aproximale 

A. 0,6 mm 

B. 1,2 mm 

C. 1,5 mm 

D. 1,6 mm 

E. 2 mm 

1621. Cu ce freze se realizează şanţurile de retentie pentru peretele gingival al cavităţii de clasa 

a ll-a 

A. freza sferica ¼ 

B. freza nr. 169L 

C. freza nr. 245 

D. freza nr. 1169

E. feza nr. ½ 

1622. Care este lungimea şanţurilor de retentie vestibulo-orale create in peretele gingival al 

cavităţii 

de clasa a ll-a 

A. 1 mm 

B. 2 mm 

C. 3 mm 

D. 4 mm 

E. 5 mm 

1623. In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe molari, care este 

dimensiunea minima ce trebuie păstrata intre marginea cavităţii si proiecţia marginala a 

fetei aproximate 

A. 0,6 mm 

B. 1,2 mm 

C. 1,5 mm 

D. 1,6 mm 

E. 2 mm 

1624. Cu ce freze se realizează puţurile de retentie in peretele gingival al cavităţii de 

clasa a ll-a 

A. freza sferica nr. ¼ 

B. freza nr. 169L 

C. freza sferica nr. ½ 


E. freza sferica nr. 1 

1625. *In cazul preparării cavităţii de clasa l pentru amalgam pe premolarii superiori, 

care este lăţimea ideala a istmului 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm 

1626. Care este adincimea puţurilor de retentie din peretele gingival al cavităţii de 

clasa a ll-a 

A. 0,5 mm 

B. 1 mm 

C. 1,5 mm 

D. 2 mm 

E. 2,5 mm 

1627. * In cazul preparării cavităţii de clasa l-a pentru amalgam pe premolarii 

superiori,cind nu se indica ameloplastia pentru includerea fisurilor mezio si distovestibulare 

A. dacă implică un contact centric 

B. dacă nu implică un contact centric 

C. la pacienţii cu risc mic la carie 

D. când adâncimea fisurii este mai mică decât 1/3 din grosimea smalţului


1628. La ce distanta trebuie sa se situeze şanţurile sau puţurile de retentie dentinara 

din peretele gingival al cavităţii de clasa a II-a 

A. la limita smalt-dentina 

B. la 0,1 mm dincolo de limita smalt-dentina 

C. la 0,2 mm dincolo de limita smalt-dentina 

D. la 0,3 mm dincolo de limita smalt-dentina 

E. la 0,5 mm dincolo de limita smalţ dentina 

1629. Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin fără retentie 

in coada de rindunica in vederea obturării cu amalgam 


B. freza sferica n r. ½ 

C. freza sferica nr. 1 

D. freza sferica nr.2 

E. freza sferica nr.4 

1630. *Ce freze se folosesc la prepararea unei cavităţi de clasa a lll-a pe canin pentru 

realizarea retentiei in coada de rindunica, in vederea obturării cu amalgam 


B. freza sferica nr. ½ 



E. freza nr. 169L 

1631. * La prepararea cavităţilor de clasa I si a ll-a pentru restaurare cu răşini 

compozite: 

A. smalţul trebuie sa fie susţinut in intregime de către dentina 

B. bizotarea marginala se face cu freze diamantate 

C. bizotarea marginala se face freza nr.2 

D. nu se bizoteaza 

E. se bizoteaza cu instrumentar de mana 

1632. Cu ce freze se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de clasa a V- 

a pe caninul mandibular 


B. freza sferica nr. ½ 


D. freza nr. 33 ½ 

E. freza nr. 169L 

1633. Cu ce freza se recomanda exprimarea retentiei in cazul cavităţilor de clasa a 

Vl-a pe dinţii laterali 


B. freza nr. 1169 


D. freza nr. 169L 

E. freza nr. 33 ½ 

1634. * La prepararea cavităţii de clasa a lll-a in vederea restaurării cu materiale

compozite, nu se accepta o abordare a leziunii dinspre vestibular: 

A. când se inlocuieste o obturatie-veche ce a fost inserata dinpre vestibular 

B. când caria nu a distrus creasta vestibulara 

C. in nici o situaţie pe dinţii malpozitionati 

D. doar când leziunea carioasa e foarte mica 

E. in nici una din situaţiile de mai sus 

1635. * In prepararea cavităţilor de clasa a IV-a convenţionale: 

A. pereţii vestibulari si orali sunt paraleli cu axul lung al coroanei 

B. retentia se face numai pe pereţii vestibulari si orali 

C. pereţii formează un unghi mai mare de 90 grade cu suprafaţa dintelui 

D. peretele axial este plat (nu urmăreşte joncţiunea smalt-dentina) 

E. distanta dintre şanţul de retentie si joncţiunea smalt-dentina este de 1 mm 

1636. *Actiunea sistemului peroxidazic salivar se desfasoara in vitro asupra 

urmatoarelor categorii de agenti odontopatogeni: 

A. Herpex simplex tipul 1 

B. HIV 

C. Lactobacili 

D. Levuri 

E. Toate 

1637. Volumul zilnic al secretiei salivare globale: 

A. este de 0,3-0,5 l/zi 

B. este de 0,5-1,5 l/zi 

C. este de 0,5-0,8 l/zi 

D. este reprezentat in proportie de 10% din secretia glandelor salivare accesorii 

E. este reprezentat in proportie de 10% din secretia glandelor sublinguale 

1638. Capacitatea tampon a lichidului bucal depinde de: 

A. variatiile ph-ului 

B. ritmul secretiei salivare 

C. valoarea initiala a pH-ului bucal 

D. consumul de alimente acide 

E. vascozitatea salivei 

1639. Ecosistemul microbian al placii bacteriene este format din: 

A. Streptococi 

B. Lactobacili 

C. Nocardia 

D. Candida albicans 

E. Treponema pallidum 

1640. Functiile salivei sunt: 

A. reglarea ph-ului bucal 

B. clearance 

C. lubrefianta 

D. stimularea neodentinogenezei 

E. excretorie 

1641. Lichidul bucal contine:

A. saliva 

B. transudat al mucoasei bucale si gingivale 

C. exudat din pungi parodontale 

D. limfa dentinara 

E. mucus nazofaringian 

1642. Perturbarea formarii matricei organice a smaltului este influentata de: 

A. carenta in vitamina A 

B. carenta in vitamina C 

C. prezenta oligoelementelor in dieta 

D. principiile nutritive 

E. dereglari hormonale 

1643. Perturbarea maturarii preeruptive a smaltului este influentata de urmatoarele 

dereglari hormonale: 

A. hipofizectomia experimentala 

B. nanismul hipofizar 

C. insuficienta tiroidiana 

D. insuficienta paratiroidiana 

E. hormonii sexuali 

1644. Perturbarea mineralizarii matricei smaltului este influentata de: 

A. carenta in calciu si fosfor 

B. prezenta fluorului 

C. boli infecto-contagioase 

D. carenta in vitamina D 

E. dereglari hormonal 

1645. Prelungirea timpului de clearance salivar al hidrocarbonatelor poate fi cauzata 

de: 

A. ritmul scazut al secretiei salivare 

B. vascozitatea crescuta a salivei 

C. factori retentivi bucali 

D. concentratia mica a fluorului salivar 

E. concentratia mica a Ig A salivara 

1646. Prezenta in dieta a urmatoarelor oligoelemente in perioada de formare a 

dintilor reduce frecventa cariei dentare la sobolani: 

A. fluor 

B. bor 

C. cupru 

D. seleniu 

E. molibden 

1647. Urmatoarele alimente reduc riscul cariogen al hidrocarbonatelor: 

A. lapte 

B. branzeturi 

C. grasimi 

D. ceaiuri 

E. cafea

1648. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de urmatorii factori: 

A. Ritmul secretiei salivare 

B. Contraceptivele orale 

C. Reologia bucala 

D. Asigurarea mediului nutritiv pentru desfasurarea bacteriolozei bacteriene 

E. Valoarea initiala a pH-ului bucal 

1649. Care din urmatoarele substante reprezinta indulcitori calorici: 

A. Ciclamatul 

B. Sorbitolul 

C. Aspartamul 

D. Xilitolul 

E. Lycasinul 

1650. Dintre enzimele ce intra in compozitia salivei fac parte: 

A. Fosfataza acida 

B. Alfa amilaza 

C. Hialuronidaza 

D. Proteinaze 

E. Kalicreina 

1651. In lichidul bucal se gasesc o serie de enzime produse de microflora sau 

tesuturile moi ale cavitatii bucale din care fac parte: 

A. Succindehidrogenaza 

B. Aldolaza 

C. Fosfataza alcalina 

D. Hialuronidaza 

E. Fosfataza acida 

1652. Materializarea semnificatiei biologice a fosfatilor salivari se face prin: 

A. Asigurarea mediului nutritiv pentru glicoliza bacteriana 

B. Participarea in componenta sistemelor tampon salivare 

C. Pastrarea stabilitatii continutului mineral al dintilor 

D. Blocheaza ionii bivalenti de calciu si magneziu 

E. Inhiba aderenta bacteriilor la hidroxiapatita 

1653. Rolul cariopreventiv al lichidului bucal se realizeaza prin: 

A. Scurtarea timpului de clearance salivar al alimentelor fermentabile 

B. Inhibarea adeziunii microbiene 

C. Pastrarea contactului direct al zaharozei cu placa bacteriana 

D. Vascozitatea si adeziunea unor produse 

E. Saturarea placii bacteriene in substante remineralizante 

1654. Saliva contine o serie de factori antimicrobieni capabili sa modeleze 

colonizarea cavitatii bucale de catre microorganisme din care fac parte: 

A. Lactoferina 

B. Mucinele 

C. ß2 - microglobulina 

D. Opsoninele 

E. Staterina

1655. Scurtarea timpului de clearance al glucidelor se bazeaza pe: 

A. Inducerea unei secretii salivare rapide si masive 

B. Utilizarea unor alimente de tipul fructelor si legumelor 

C. Ritmul scazut al secretiei salivare 

D. Vascozitate crescuta a salivei 

E. Periajul dentar la sfarsitul mesei 

1656. Etiopatogenia cariei 

A. este acceptata triada etiologica teren, flora microbiana si alimentatie 

B. actiunea alimentelor se manifesta atat prezumtiv cat si postprocesiv 

C. alimentele moi si lipicioase favorizeaza hipofunctia, diminuarea debitului salivar si 

exacerbarea florei microbiene 

D. prin teren inţelegem calitatea smalţului dentar si a lichidului bucal 

E. alimentele dure cresc nevoia ingestiei de lichide si favorizeaza producerea unor sunete 

dizgratioase in timpul masticatie dar nu previn caria 

1657. Etiopatogenia cariei calitatea smaltului dentar: 

A. displaziile constituie modificari ale arhitecturii normale a smaltului 

B. hipoplaziile constituie cresteri ale continutului mineral care insa este organizat intr o 

retea cristalina necorespunzatoare 

C. distrofiile dentare se incadreaza in categoria milolizelor 

D. gravitatea distrofiilor este cu atat mai mare cu cat tulburarile metabolice care le 

cauzeaza apar mai precoce 

E. displaziile si hipoplaziile nu favorizeaza aparitia procesului carios decat in sezonul 

rece 

1658. Lichidul bucal: 

A. pe langa saliva mai contine transudat al mucoasei bucale si santurilor gingival, exudat 

din pungile parodontale, mucus nazofaringian etc. 

B. exudatul pungilor parodontale creste proportional cu starea de stres 

C. exudatul pungilor parodontale creste proportional cu intensitatea inflamatiei 

D. in hiposialii, exudatul parodontal poate sa ajunga la 2% din volumul salivei de repaus 

E. poate sa contina secretie gastrica regurgitata 

1659. Perturbarea mineralizarii matricei smaltului: 

A. incorporarea preferentiala a carbonatilor in smalt ii confera o cristalinitate deficitara 

B. insuficienta parotidiana duce si la intarzieri in eruptia dintilor 

C. fluorul reduce solubilitatea smaltului in solutie acida 

D. aportul foarte scazut de calciu nu afecteaza conţinutul mineral total 

E. vitamina D este indispensabila unei mineralizari normale 

1660. Proprietati antimicrobiene ale salivei: 

A. lizozimul este o lactoferina aglutinizata care ataca peretele celular al 

microorganismelor 

B. peroxidazele salivare constituie un sistem enzimatic complex cu rol antibacterian 

C. aglutininele salivare faciliteaza indepartarea bacteriilor din lichidul bucal 

D. opsoninele sunt muramidaze care scindeaza peptidoglicanii din constituţia peretelui 

celular al 


E. staterina este o glicoproteina cu activitate antibacteriana

1661. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor: 

A. la populatiile unde alimentatia traditionala contine putin zahar incidenta cariei 

circulare acute creste 

B. consumul de dulciuri intre mese creste frecventa cariei 

C. cariogenicitatea alimentelor depinde mai degraba de durata si frecventa expunerii la 

zahar si mai putin de tipul de preparat culinar care contine zahar 

D. alimentaţia naturala conţine un factor protector impotriva cariei care se pierde in 

cursul procesului de rafinare 

E. programe riguroase de profilaxie pot reduce frecventa cariei chiar si in conditiile 

pastrarii consumului ridicat de zahar 

1662. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor: 

A. amidonul crud nu coboara prea mult pH-ul placii 

B. amidonul prelucrat termic isi pierde capacitatea acidogena si cariogena 

C. combinatia de amidon si zahar are un efect cariogen mult mai puternic decat al 

zaharului din cauza timpului de clearance prelungit 

D. zaharoza favorizeaza colonizarea microorganismelor odonotopatogene 

E. mono si oligozaharidele difuzeaza greu in placa bacteriana, de aceea raman depozitate 

pe suprafata acesteia si blocheaza colonizarea ei 

1663. Rolul laptelui in etiopatogenia cariei: 

A. contine fluor provenit din plantele situate in zone poluate 

B. laptele de pasare este cariogen datorita faptului ca nu este lasat in forma naturala 

C. contine cazeina cu efect carioprotector 

D. conţine lactoza care este fermentata in placa bacteriana 

E. contine lactaza care ajuta la degradarea enzimatica a laptelui 

1664. Saliva: 

A. secretia de saliva creste in noptile cu presiune atmosferica crescuta 

B. in repaus, aportul glandei submandibulare la volumul total de saliva este mai mare 

decat al parotidei 

C. in timpul masticatiei glanda parotida produce mai multa saliva decat glanda 

submandibulara 

D. la gravide secreţia de saliva scade, asa se explica incidenţa crescuta a cariilor 

E. faptul ca molarii de minte superiori se cariaza atat de usor, se explica prin cantitatea 

redusa de saliva care ajunge in acea zona 

1665. Substituenti ai zaharului: 

A. siropul de porumbel 

B. xilitolul 

C. lactoferina 

D. lycasinul 

E. aspartamul 

1666. Care oligoelemente devin cariofavorizante în condiţiile unui aport exagerat : 

A. Seleniu 

B. Molibden 

C. Fluor 

D. Bor 

E. Litiu

1667. Indulcitorii necalorici sunt: 

A. Zaharina 

B. Sorbitolul 

C. Xilitolul 

D. Ciclamatul 

E. Aspartamul 

1668. Substanţele cu acţiune antimicrobiană din lichidul bucal sunt : 

A. Aglutininele 

B. Kalicreina 

C. Anhidraza carbonică 

D. Opsoninele 

E. Peroxidaza 

1669. Remineralizarea smaltului este favorizata de: 

A. suprasaturarea salivei in fosfati de calciu 

B. PH alcalin salivar 

C. suprasaturarea salivei in minerale 

D. hipersalivatie 

E. concentratii salivare mari de fluor 

1670. Fosfatii salivari au rol carioprotector prin: 

A. participarea la sistemele tampon salivare 

B. pastrarea stabilitatii continutului mineral al dintilor 

C. remineralizare directa a cariilor incipiente 

D. blocarea glicolizei 

E. inhibarea placii bacteriene 

1671. Sistemele tampon salivare include: 

A. sistemul fosfat organic 

B. sistemul fosfat anorganic 

C. sistemul acid carbonic/bicarbonat 

D. sistemul macromolecular proetinic 

E. sistemul acid carbonic 

1672. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de: 

A. variatiile PH-ului atins 

B. ritmul secretiei salivare 

C. valoarea initiala a PH-ului bucal 

D. concentratia de imunoglobuline salivare 

E. vascozitatea salivara 

1673. Factorii antimicrobieni salivari include: 

A. lizozimul 

B. lactoferina 

C. peroxidazele salivare 

D. IgG secretorie 

E. complexe alcatuite din Ig A, Ig G si Ig M denumite opsonine 

1674. Prelungirea timpului de clearance salivar poate fi cauzata de: 

A. vascozitatea scazuta a salivei

B. continutul scazut de mucina al salivei 

C. ritmul scazut al secretiei salivare 

D. factori retentivi bucali 

E. tipul de hidrocarbonate 

1675. Alimentele cu rol cariprotector includ: 

A. faina din cerealele nerafinate 

B. faina din cerealele rafinate 

C. grasimile 

D. cacao 

E. branzeturi 

1676. Hidrocarbonatele cu cariogenicitate redusa include: 

A. xilitolul 

B. sorbitolul 

C. siropul de porumb 

D. zaharul de cuplare 

E. aspartamul 

1677. Placa este constituita din: 

A. proteine 

B. glicoproteine anionice 

C. glicoproteine cationice 

D. lipide 

E. amilaza 

1678. Constituienti ai placii sunt: 

A. celule epiteliale 

B. leucocite 

C. eritrocite 

D. particule alimentare 

E. lipide 

1679. Factorii imuni nespecifici include: 

A. lizozimul 

B. lactoperoxidazele 

C. lactoferinele 

D. Ig A salivare 

E. glicoproteine cu greutate moleculara mica 

1680. Apararea specifica depinde in principal de: 

A. anticorpii salivari 

B. imunoglobulina A 

C. imunoglobulina G 

D. imunoglobulina M 

E. opsonine 

1681. Triada Keyes cuprinde urmatorii factori: 

A. terenul 

B. flora microbiana 

C. alimentatia

D. factori locali 

E. factori morfologici 

1682. Apar perturbari in formarea matricei organice a smaltului in urmatoarele 

situatii: 

A. carente in vitamina A in forme usoare 

B. carente in vitamina C la copii 

C. carente in seleniu 

D. carente in vitamina A in forme grave 

E. carente in vitamina C la adulti 

1683. Perturbari in mineralizarea matricei smaltului apar in: 

A. carente in calciu 

B. carente in fosfor 

C. raport calciu/fosfat 2/1 

D. raport calciu/fosfat 3/1 

E. insuficiente tiroidiene 

1684. Perturbarea mineralizării matricei smalţului are drept cauze: 

A. Carenţa în calciu şi fosfor 

B. Carenţa în fluor 

C. Carenţa în vitamina D 

D. Carenţa în vitamina E 

E. Dereglările hormonale 

1685. Carenta vitaminei A poate genera leziuni al incisivilor temporari astfel; 

A. Atrofierea organului smaltilui 

B. Displazii in smalt sub forma unor pete albicioase 

C. Mineralizare defectuasa a dentinei 

D. Microchisturi in organul smaltului 

E. Modificari ale coroanei dentare constand in rotunjirea varfurilor cuspizilor 

1686. Fluxul salivar marit poate contribui la prevenirea cariilor dentare prin: 

A. Spalarea de pe suprafetele dentare a resturilor alimentare aderente 

B. Aport sporit de IgG si IgM cu rol protector 

C. Impiedica concentrarea florei microbiene numai pe anumite zone 

D. Disperseaza activitatea enzimatica in toata cavitatea orala 

E. Aport sporit de fosfati salivari 

1687. Clearence-ul salivar, este un proces fiziologic de diluare a substantelur 

introduse in cavitatea bucala, se caracterizeaza prin: 

A. Are o valoare scazuta in cazul unui risc scazut la carii 

B. Este invers proprtional cu ritmul proportiei salivare 

C. Are valoare constanta atata timp cat glandele salivare functioneaza normal 

D. Are rolul de a indeparta bacteriile de pe suprafetele dentare 

E. Are rolul de a indeparta resturile alimentare aderente de suprafetele dintilor 

1688. Calciul salivar prezent sub forma ionizata are urmatoarele caracteristici: 

A. Concentratia sa scade odata cu cresterea secretiei salivare 

B. Concentratia sa creste odata cu cresterea secretiei salivare 

C. Are valoare constanta atata timp cat glandele salivare functioneaza normal

D. Concentratia sa creste odata cu scaderea ph-ului salivar 

E. La ph-ul neutru calciul salivar ionizat reprezinta 50% din calciul total salivar 

1689. Concentratia calciului salivar poate fi influentata de: 

A. Regimul alimentar 

B. Ponderea secretiei glandelor salivare 

C. Ritmul circadian 

D. Antagonisti calciului 

E. Fibroza chistic a glandelor salivare 

1690. Efectele carioprofilactice ale fluorului se bazeaza pe urmatoarele: 

A. Fluorura de calciu este insolubila la un ph neutral 

B. Fluorura de magneziu inhiba agregarea bacteriana 

C. Fluorura de magneziu inhiba enolaza microbiana 

D. Administrarea sa topica prelungeste timpul de clearence 

E. Administrarea sa topica scade timpul de clearence 

1691. Zaharoza este hidrocarbonatol cu cel mai mare porential cariogen deoarece: 

A. Este principalul polizaharid din alimente 

B. Este cel mai frecvent utilizata in dieta umana 

C. Este utilizata preferential de catre micro organisme 

D. Este un substrat esential pentru sinteza polizaharidelor extracelulare de depozit 

E. Creste aderenta placi bacteriene la tesuturile dure dentare 

1692. Rolul carioprotector al lipidelor se bazeaza pe: 

A. Timpul de clearence prelungit 

B. Formarea unei bariere protectoare pentru smalt 

C. Impiedica degradarea enzimatica a hidrocarbonatelor 

D. Modifica proprietatiile de membrana ale bacteriilor 

E. Inhiba glicoliza la nivelul placi bacteriene 

1693. Actiunea cariostatica a xilitolului se bazeaza pe: 

A. Proprietatea sa de a fi metabolizat la un ph sub 5, 

B. Capacitatea foarte redusa de a fi metabolizat 

C. Stimularea secretiei salivare 

D. Reducerea acumulari de placa 

E. Este un substituent al zaharului din unele produse 

1694. Caria dentara reprezinta: 

A. un proces distructiv cu evolutie ireversibila 

B. un proces cronic al tesuturilor dure dentare fara caracter inflamator producand necroza 

si distructia 

acestora 

C. proces dinamic desfasurat la interfata dinte-placa bacteriana si dinte 

D. boala multifactoriala caracterizata printr-o distructie localizata a tesuturilor dure 

dentare sub actiunea 


E. toate raspunsurile corecte 

1695. Functiile salivei sunt: 

A. functie digestiva

B. reglarea PH-ului bucal 

C. mentinerea echilibrului ecologic bucal 

D. functie lubrifianta 

E. rapunsuri corecte a si c 

1696. Rolul cario-preventiv al lichidului bucal se realizeaza prin: 

A. exacerbarea adeziunii microbiene 

B. scurtarea timpului de clearance salivar al alimentelor fermentabile 

C. efect bactericid 

D. remineralizarea cariilor incipiente 

E. demineralizarea cariilor necavitare 

1697. Placa bacteriana reprezinta: 

A. un sistem ecologic microbian viguros 

B. agregat de microorganisme unite intre ele si de suprafata a dintelui 

C. conglomerat de microorganisme pe o anumita suprafata a dintelui 

D. este aderenta si de alte structuri din cavitatea bucala prin intermediul unei matrici 

organice 

E. nu este obligatoriu sa aiba aderenta 

1698. *După Melcher in pulpa putem intalni următoarele tipuri de fibre 

conjunctive argirofile: 

A. fibre elastice 

B. fibre de reticulina 

C. fibre extracelulare 

D. fibre tinere de colagen 

E. fibre fine nestriate 

1699. * Microcirculatia pulpara este mai rapida decât in multe alte regiuni ale 

corpului, înregistrând la nivelul arteriolelor valori de : 

A. 0,08 mm/sec 

B. 0,20 mm/sec 

C. 0,3-1 mm/sec 

D. 0,15 mm/sec 

E. 0,10 mm/sec 

1700. * Tunica medie a arteriolelor pulpare are grosimea de: 

A. 0,2 micrometri 

B. 0,10 micrometri 

C. 5 micrometri 

D. 3 micrometri 

E. 1 micrometru 

1701. *Arteriolele pulpare au pereţi subţiri si calibrul de: 

A. 0,5 micrometri 

B. 10 micrometri 

C. 0,15 micrometri 

D. 20 micrometri 

E. 50 micrometri 

1702. * Pereţii capilarelor pulpare au grosimea de:

A. 0,5 micrometrii 

B. 50 micrometrii 

C. 0,8 micrometrii 

D. 10,5 micrometrii 

E. 0,10 micrometrii 

1703. In pulpa dentara intalnim colagen de tip : 

A. I 

B. II 

C. III 

D. IV 

E. V 

1704. Fibrele amielinice denumite si fibre C au rolul: 

A. conduc răspunsul senzitiv pentru durere 

B. modulează neurogen vasomotricitatea 

C. reduc presiunea coloidosmotica din pulpa dentara 

D. îndepărtează excesul de lichid interstitial 

E. rol antiinflamator 

1705. Venulele limfatice centrale ale pulpei se deosebesc de venulele propriu zise prin: 

A. lipsa hematiilor 

B. prezenta limfocitelor 

C. discontinuitate 

D. caracterul pasiv 

E. funcţionare intermitenta 

1706. Reţeaua vasculara terminala a pulpei este dispusa in trei planuri: 

A. anastomozele arteriovenoase 

B. ansele capilare terminale turtite 

C. arteriolele retrodirectionale 

D. plexul capilar subodontoblasic 

E. reţeaua venulara 

1707. * Tunica externa a venulelor pulpare este reprezenta de : 

A. fibroblasti 

B. fibre de colagen 

C. fibre de reticulina 

D. fibre elastice 

E. fibre hialine 

1708. Funcţia formativa sau dentinogenetica consta in a capacitatea pulpei de a 

produce: 

A. dentina cuaternara 

B. dentina primara 

C. dentina binara 

D. dentina secundara 

E. dentina tertiara de iritatie 

1709. *Dentina scleroasa rezulta din : 

A. dentina secundara

B. dentina terţiara 

C. depunere calcica 

D. dentina cuaternara 

E. dentina primara 

1710. *Funcţia regresiva a pulpei este un proces de: 

A. regenerare 

B. iritatie 

C. îmbătrânire 

D. restructurare 

E. patogen 

1711. *Valoarea normala a presiunii intrapulpare este de: 

A. 5 mm Hg 

B. 10 mm Hg 

C. 8 mm Hg 

D. 15mmHg 

E. 20 mm Hg 

1712. *Cum sunt pereţii, duri integrii care acoperă pulpa, fata de agenţii patogeni: 

A. permeabili 

B. penetrabili 

C. lacunari 

D. disociaţi 

E. impermeabili 

1713. *Menţinerea acidităţii timp îndelungat are efecte negative asupra 

structurilor pulpare favorizând: 

A. procesele de liza celulara 

B. frânarea proceselor formatoare de dentina de reacţie 

C. creste permeabilitatea pereţilor vasculari 

D. diapedeza leucocitara 

E. cresc procesele formatoare de dentina 

1714. * Inflamatia pulpara cuprinde următoarele secvenţe: 

A. reacţia biochimica 

B. reacţia vasculara locala 

C. formarea infiltratului seros 

D. formarea infiltratului supurat 

E. apariţia fenomenelor 

dismetabolice 

1715. In traumatismele brutale cu fracturi coronare cu deschidera camerei 

pulpare se produc reacţii inflamatorii datorita: 

A. fracturii dinţilor 

B. luxatiei dinţilor 

C. suprainfectarii cu germeni microbieni 

D. activării unor substanţe cu acţiune litica 

E. lezării fibrelor si receptorilor nervoşi 

1716. Inflamatia cronica per primam este condiţionata de:

A. adaptarea pulpei la excitaţii de mica intensitate cu acţiune îndelungata 

B. calitatea mediocra a ţesutului pulpar 

C. timpul indelungat in care se realizează deschiderea camerei pulpare 

D. activarea unor substanţe cu acţiune litica 

E. suprainfectarea cu germeni patogeni 

1717. Inflamatia pulpara apare sub acţiunea agenţilor microbieni.Modul de 

acţiune al agenţilor microbieni poate fi : 

A. indirect prin exotoxinele microbiene 

B. direct prin pătrunderea agentului microbian in pulpa dentara 

C. reducerea funcţiilor celulare 

D. distrofii neregulate 

E. distribuţie de tip reticular 

1718. * Cate ore se menţine pansamentul cu pulbere de arsen la pluriradiculari, 

in vederea efectuării amputatiei devitale: 

A. 24 

B. 12 

C. 48 

D. 72 

E. 94 

1719. * Metoda biologica de conservare in totalitate a pulpei dentare inflamate este: 

A. metoda ocalexica 

B. amputatia vitala 

C. extirparea vitala 

D. coafaj indirect 

E. pulpotomia 

1720. * Metoda de conservare parţiala a pulpei vii este: 

A. coafaj indirect 

B. coafaj direct 

C. extirpare vitala 

D. amputatia vitala 

E. metoda prin rotaţie 

1721. * Metoda de îndepărtare in totalitate a pulpei dentare este: 

A. pulpectomia vitala 

B. metoda ocalexica 

C. pulpotomia vitala 

D. pulpotomie devitala 

E. amputatie vitala 

1722. Substanţele folosite pentru coafajul direct trebuie sa îndeplinească mai 

multe calităţi pentru reuşita tratamentului si anume: 

A. solubilitate in apa si umorile tisulare 

B. toxicitate tisulara minima 

C. sa nu coloreze dintele 

D. stabilitate chimica la păstrarea in soluţie 

E. selectivitate de percepţie

1723. Pastele cu antibiotice folosite curent in coafajul direct sunt: 

A. pasta Pulpomixin 

B. pasta Allasion 

C. pasta Dontisolon 

D. pasta cu folie de aur 

E. pasta cu folie de teflon 

1724. Substanţe biostimulatoare folosite in coafajul direct: 

A. Dontisolon 

B. Folcisteina 

C. extracte din mugure dentar de maimuţa 

D. Reogan 

E. extract total de ochi 

1725. Coafajul direct este indicat in următoarele situaţii: 

A. dinţi ce nu oferă accesibilitate 

B. dinţi cu carii ocluzale 

C. deschiderea camerei pulpare maximum 1-1,5 mm 

D. deschiderea accidentala a camerei 

E. la molarii de minte 

1726. Amputatia vitala este metoda chirurgicala prin care se indeparteza pulpa 

coronara după anestezie, mentinandu-se pulpa radiculara vie. Este indicata in 

următoarele condiţii: 

A. la copii si adolescenţi pe molari si premolari 

B. la dinţii unde este indicat cofajul direct, dar acesta nu poate fi efectuat 

C. dinţi mobili parodontotici 

D. dinţi cu canale foarte curbe 

E. molarii persoanelor in vârsta 

1727. Fazele de tratament ale hiperemiei pulpare sunt urmatorele: 

A. faza ocalexica 

B. eliminarea ţesuturilor alterate 

C. tratarea plăgii dentinare 

D. protejarea pulpei prin obturaţii de baza 

E. obturarea de durata 

1728. Parodontita apicala acuta hiperemica (abortiva) poate fi indusa de: 

A. microtraumatisme repetate ce se exercita asupra dintelui.cum ar fi cele induse de aparate 

ortodontice, cand forţele nu sunt bine controlate si dirijate 

B. traumatisme directe generate in cursul tratamentelor endodontice 

C. pungi parodontale adânci in cursul tratării lor cu meşe îmbibate in substanţe medicamentoase 

D. agenţi microbieni, cea mai frecvent implicata fiind flora aeroba 

E. eşecuri ale anesteziei 

1729. Accesul microorganismelor, ce constituie agenţi microbieni in etiologia parodontitei 

apicale acute hiperemice, se poate produce prin: 

A. canalul radicular 

B. pungi parodontale 

C. soluţii de continuitate (plaga a mucoasei)

D. microtraumatisme 

E. lucrări protetice defectoase 

1730. *Prima faza a inflamatiei parodontiului apical cuprinde "timpul mut", fără răsunet 

clinic, in care modificările sunt: 

A. biochimice 

B. mecanice 

C. chimice 

D. enzimatice 

E. fizice 

1731. *Rapiditatea fenomenelor de dinamica vasculara in inflamatiile 

parodontiului apical este cuprinsa intre: 

A. câteva minute si 3-4 ore 

B.. 3 si 4 zile 

C. 2 si 3 ore 

D. 10-20 minute 

E. câteva săptămâni 

1732. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute hiperemice se face cu: 

A. pulpita acuta seroasa totala 

B. pulpita acuta purulenta totala 

C. pulpita acuta seroasa parţiala 

D. pulpita acuta purulenta parţială 

E. parodontita apicala cronica recidivanta (actualizarea uneia preexistente) 

1733. *Tabloul morfopatologic al parodontitei apicale acute seroase este dominat de: 

A. modificările vasculare 

B. modificările chimice 

C. modificările enzimatice 

D. durere 

E. rezorbtie osoasa 

1734. Daca parodontita apicala acuta difuza este o complicaţie a gangrenei pulpare 

sunt prezente si următoarele semne: 

A. lipsa sangerarii in camera pulpara 

B. prezenta unei secreţii seroase pe canal 

C. răspunsurile negative la testele de vitalitate 

D. durere la percuţia in ax 

E. sangerare in camera pulpara 

1735. Diagnosticul pozitiv al parodontitei apicale acute seroase se pune pe baza 

următoarelor semne: 

A. durere cu caracter acut 

B. durere la percuţia in ax a dintelui 

C. tumefierea mucoasei si a tegumentelor 

D. teste de vitalitate pozitive 

E. stare generala nemodificata 

1736. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute seroase se face cu: 

A. pulpitele acute

B. nevralgiile de trigemen 

C. foliculita acuta a dinţilor incluşi 

D. pulpitele cronice 

E. caria simpla 

1737. Parodontita apicala acuta purulenta cuprinde in evoluţia sa următoarele trei stadii: 

A. stadiul endoosos 

B. stadiul subperiostal 

C. stadiul submucos 

D. stadiul de fistula 

E. stadiul de granulom periapical 

1738. Semnele clinice ale parodontitei apicale acute purulente sunt variate, in raport cu: 

A. stadiul de evoluţie a inflamatiei 

B. topografia dintelui si a structurii osoase din zona 

respectiva 

C. tipul de reactivitate individuala 

D. numărul de rădăcini ale dintelui 

E. vârsta pacientului 

1739. Procesul supurativ netratat (parodontita apicala acuta purulenta) poate evolua spre: 

A. resorbţie si vindecare temporara 

B. fistulizare si vindecare temporara 

C. complicare cu proces osteomielitic 

D. cronicizare(in majoritatea cazurilor) 

E. parodontita apicala acuta hiperemica 

1740. Prezenta durerii de mica intensitate, estompata, ce apare cu intermitente in 

parodontitele apicale cronice imbraca trei aspecte: 

A. durere cu caracter nevralgiform 

B. durere cu senzaţie de uşoara egresiune 

C. durere cu senzaţie de oboseala după masticaţie 

D. durere insuportabila 

E. durere lancinata 

1741. Examenul radiologie iniţial in parodontitele apicale cronice ne da relaţii asupra: 

A. formei, dimensiunii si structurii leziunii periapicale 

B. unor tratamente endodontice si aprecierea calităţii lor 

C. unor fracturi radiculare 

D. unor cai false 

E. caracterului durerii 

1742. Parodontita apicala cronica fibroasa poate fi determinata de: 

A. utilizarea intempestiva a substanţelor chimice in timpul tratamentului mecanic de canal 

B. utilizarea arsenicului in scopul devitalizarii pulpare 

C. obturarea incorecta a canalului 

D. gangrena pulpara simpla 

E. caria simpla 

1743. *Zona periferica a granulomului periapical poarta si denumirea de: 

A. zona de stimulare sau de incapsulare (fibroza periferica)

B. zona exudativa 

C. zona de iritatie 

D. zona de necroza 

E. zona de vindecare 

1744. Celulele epiteliale din structura granulomului epitelial isi pot avea originea in: 

A. resturile epiteliale ale lui Mallasez 

B. mucoasa sinusala 

C. mucoasa bucala in cazul unor fistule 

D. pulpa dintelui 

E. osul alveolar 

1745. Diagnosticul diferenţial in granulomul chistic se face cu: 

A. granulomul simplu conjunctiv 

B. granulomul epitelial 

C. pulpita cronica granulomatoasa 

D. pulpita seroasa totala 

E. parodontita apicala acuta seroasa 

1746. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care consta in: 

A. eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afecţiune pulpara 

B. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentaţie si produsele de lichefactie colectate 

in focarul inflamator 

C. asigurarea unei cai de drenaj pentru soluţiile irigante 

D. realizarea rezectiei apicale 

E. simpla extirpare a ţesutului pulpar 

1747. Metoda chirurgicala aleasa in tratamentul parodontitelor apicale acute este in raport 

cu: 

A. forma anatomo-clinica a parodontitei apicale 

B. stadiul ei de evoluţie 

C. condiţiile topografice locale 

D. condiţiile topografice generale 

E. starea generala a pacientului 

1748. In parodontitele apicale acute tratamentul medicamentos: 

A. este un tratament adjuvant 

B. poate fi administrat pe cale orala sau pe cale locala 

C. nu este necesar 

D. este un tratament principal 

E. poate fi administrat doar pe cale orala 

1749. Semnele inflamatiei parodontale care se pot amplifica după aplicarea 

antibioticelor pe cale endodontica in tratamentul parodontitelor apicale acute 

sunt: 

A. durere 

B. tumefactie 

C. congestia mucoasei 

D. sensibilitate dentara 

E. alterarea culorii dentare

1750. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice in depăşirile 

apicale sunt: 

A. starea parodontiului apical inainte de efectuarea obturatiei 

B. volumul de substanţa care a depăşit apexul 

C. calitatea materialului de obturatie 

D. topografia loco-regionala 

E. starea ţesutului pulpar 

1751. Pentru a realiza drenajul endodontic in parodontitele apicale, fără sa 

exacerbam durerile pacientului vom recurge la următoarele metode: 

A. imobilizarea dintelui 

B. folosirea turbinei pentru a micşora vibraţia 

C. anestezia 

D. premedicatia antibiotica 

E. folosirea unei turaţii cat mai joase pentru a nu produce trauma pulpara 

1752. Care sunt situaţiile clinice in care nu se poate realiza drenajul endodontic: 

A. obturaţii coronare de amalgam 

B. dinţi acoperiţi de coroane 

C. lucrări protetice cu ancoraj in canal 

D. corpi străini in canal 

E. rădăcini curbe 

1753. Extracţia dinţilor cu parodontita apicala acuta exudativa este indicata in: 

A. cazurile in care nu se poate face un tratament endodontic corect, din cauze locale sau generale 

B. cazurile in care dintele nu are valoare protetica sau funcţionala 

C. cazurile care nu răspund la medicatia antibiotica 

D. imposibilitatea pacientului de a continua tratamentul 

E. boala grava provocata la distanta de focarul dentar 

1754. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute hiperemice consecutive 

inflamatiei pulpare este: 

A. extracţia dintelui sub protecţie antibiotica 

B. extirparea pulpara si pansament cu antiseptice sau pasta cu antibiotice 

C. obturatie de canal in aceeaşi şedinţa 

D. obturatie de canal in şedinţa următoare 

E. rezectie apicala 

1755. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute arsenicale - forme grave 

este: 

A. extracţia dintelui 

B. chiuretarea alveolei pana la ţesut sănătos 

C. aplicarea de conuri cu antibiotice in alveola 

D. protejarea alveolei cu o meşă aplicata superficial 

E. protejarea alveolei cu o mesa aplicata profund 

1756. Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează in general aceleaşi 

etape cu ale tratamentului gangrenei pulpare simple, cu unele modificări 

determinate de: 

A. lungimea de lucru

B. persistenta secreţiei pe canal 

C. existenta unor fistule 

D. medicatia folosita 

E. statusul general al pacientului 

1757. Cauzele persistentei secreţiei pe canal sunt: 

A. apex larg deschis la copii si adolescenţi 

B. lărgirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic 

C. meşe impinse dincolo de apex 

D. tratamente endodontice incomplete 

E. canalele curbe 

1758. Daca secreţia este seroasa si moderata se pot aplica următoarele metode de 

tratament: 

A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu antibiotice 

B. cauterizarea chimica sau electrica 

C. crearea unei fistule artificiale 

D. rezectia apicala 

E. extracţia dintelui 

1759. *Daca secreţia se menţine in canal si după folosirea pansamentelor 

medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu: 

A. Dontisolon 

B. pasta Walkhoff 

C. ciment zinc oxid eugenol 

D. endometazona 

E. ciment fosfat de zinc 

1760. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundenta si persistenta 

pe canal se face prin: 

A. drenaj endodontic urmat de tratament medicamentos 

B. obturatie provizorie cu hidroxid de calciu 

C. crearea unei fistule artificiale medicamentoase 

D. spălaturi pe traiectul dinte-fistula 

E. cauterizare chimica sau electrica 

1761. La nivelul căror dinţi apar anomalii frecvente de canale 

A. incisivii inferiori 





1762. 2. Sistemele de canale sau tipul de configuraţie după Weine sunt 

A. canal principal drept pana la apex, se deschide intr-un singur foramen apical 

B. 2 canale independente plecând din camera pulpara, se unesc intr-un canal unic inainte de 

apex si se deschid intr-un singur foramen apical 

C. 2 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate 

D. canal unic pornind din camera pulpara care se bifurca in foramene apicale separate 

E. 3 canale complet separate care se deschid fiecare in foramene apicale separate

1763. Aparatele de măsura electronice existente pentru uzul stomatologic pot fi clasificate 

astfel: 

A. aparate analogice 

B. aparate audiometrice 

C. aparete digitale 

D. aparate de inalta frecventa 

E. sonda bimetalica Kuralt 

1764. In prepararea canalelor sunt descrise următoarele metode: 

A. metode manuale 



D. ionoforeza 


1765. *Obturarea de canal in aceiaşi şedinţa se realizează când 

A. avem un canal uscat 

B. pulpite cronice 

C. pulpite acute purulente, parţiale sau totale 

D. când in timpul tratamentului câmpul operator a fost invadat de saliva 

E. când nu putem opri hemoragia 

1766. Cauzele generale ale hemoragiei sunt 

A. hemofilie 

B. diateze hemoragice 

C. afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui 

D. stări fiziologice congestive: menstruaţie 

E. graviditate 

1767. Cauzele locale ale hemoragiei sunt: 

A. lezarea parodontiului marginal 

B. perforarea podelei camerei pulpare 

C. cai false radiculare 

D. extirparea pulpara completa 

E. traumatizarea parodontiului apical 

1768. Metodele mecanice se bazează pe sistemele: 


B. canal Master 


D. sonicAir 

E. sisteme ultrasonice 

1769. In alegerea substanţei medicamentoase ne vom orienta după următoarele 

criterii: 

A. forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata) 

B. prezenta sau absenţa complicaţiilor parodontiului marginal 

C. tipul de reactivitate al pacientului 

D. metode de preparare ale canalului 

E. sisteme de canale după Weine

1770. Indicaţiile ionoforezei se stabilesc după particularităţile cazului: 

A. eşuarea metodelor uzuale de tratament medicamentos 

B. canale parţial cataterizabile care nu pot fi desinfectate prin alte procedee de rutina 

C. dinţi cu valoare protetica care nu pot fi trataţi prin metode convenţionale sau prin procedee 

chirurgicale endodontice 

D. pacienţi apţi pentru monitorizare 

E. corpi străini imposibili de îndepărtat din canale 

1771. Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele: 

A. coafaj direct sau indirect 

B. după extirpări in pulpita purulenta 

C. in pulpita cronica si in gangrena simpla 

D. in parodontitele apicale acute hiperemice 

E. după spălaturi cu soluţii antiseptice 

1772. Contraindicatiile ionoforezei in tratamentul endodontic sunt: 

A. parodontitele apicale acute 

B. cai false la nivelul camerei pulpare 

C. prezenta de corpi străini care nu pot fi indepartati din canale 

D. canale care secreta abundent 

E. parodontita apicala cronica 

1773. Indicaţiile ionoforezei sunt următoarele: 

A. Hiperestezia dentinara 

B. gangrena pulpara simpla si parodontita apicala cronica 

C. eşecuri ale tratamentului endodontic prin mijloace terapeutice uzuale 

D. dinţi cu canale sinuase, inguste sau numai parţial cateterizabile, care nu pot fi desinfectate prin 

alte metode 

E. parodontita apicala acuta 

1774. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele: 

A. gangrena pulpara simpla 

B. parodontita apicala cronica 

C. apexificarea în gangrenă simplă 

D. rezorbtii radiculare interne cu si fără perforarea rădăcinii 

E. perforaţii produse in urma pregătirii canalului cu dispozitive corono-radiculare cu 

formarea ţesutului de granulatie 

1775. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in 

tratamentul endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece: 


B. are acţiune antitoxica 

C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc ca mediu de 

cultura pentru microflora endodontica 

D. opreşte secreţiile persistente din canale care apar in unele cazuri de parodontita apicala 

cronica printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel tisular de 

regenerare si remineralizare 

E. nu are acţiune citotoxica si caustica asupra ţesuturilor vii periapicale 

1776. Indicaţiile Biocalexului sunt următoarele:


B. persistenta pulpei vii in canal 

C. parodontite apicale acute 

D. aplicarea in jumătatea apicala a canalului, mai ales in canale largi, pentru evitarea 

reacţiei inflamatorii 

E. curburi accentuate ale 1/3 apicale a rădăcinii care nu permit instrumentarea porţiunii 

respective a canalului 

1777. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic, calibrat la apex sunt: 

A. simplitatea si rapiditatea execuţiei 

B. solubilitatea sigilantului in majoritatea cazurilor 

C. conul nu asigura o sigilare uniforma de unul singur 

D. neconcordanta dintre calibrul conului si instrumentelor provenite de la diferite firme 

E. prin forma sa finala de pâlnie, calibrul canalului lărgit devine intotdeuna mai mare decât al 

instrumentarului indiferent daca este standardizat sau nu 

1778. Situaţii mai frecvent întâlnite la probarea conului sunt următoarele: 

A. neadaptarea festa la calibrul porţiunii apicale a canalului 

B. imposibilitatea propulsării conului pe toata lungimea de lucru a canalului 

C. depăşirea lungimii de lucru 

D. discordanta de forma dintre vârful conului si segmentul apical al canalului radicular 

E. canale cu apex larg deschis 

1779. *Selectarea spreaderului se face de un asemenea calibru care sa-i 

permită sa ajungă de a lungul conului de gutaperca maşter pana la o distanta 

de constricţia apicala: 

A. 1-2 mm 

B. 2-3 mm 

C. 3mm 

D. 3-4 mm 

E. 0,5 mm 

1780. Avantajele fingerspreaderelor fată de handspreadere sunt: 

A. conferă operatorului o mare sensibilitate tactila 

B. permite rotirea cu uşurinţa a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri 

C. permite îndepărtarea cu uşurinţa din canal 

D. nu disloca gutaperca 

E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensării gutapercii cu pericolul unei 


1781. * Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai gros 

instrument de lărgire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie sa fie 

A. cu 1 număr mai mare 

B. cu 2 numere mai mare 

C. cu 1 număr mai mic 

D. cu 2 numere mai mic 

E. cu 3 numere mai mic 

1782. *Ramolirea porţiunii apicale de 2 mm a conului, prin introducerea in 

cloroform durează 

A. 3-4 sec 

B. 3 minute

C. 1 minut 

D. 2 minute 

E. 20 minute 

1783. *Câţi mm ai porţiunii apicale a conului se introduc in cloroform pentru 

individualizarea formei vârfului 

A. 2 mm 

B. 4 mm 

C. 7 mm 

D. 8 mm 

E. 10 mm 

1784. *Mişcările reciproce de rotaţie a spreaderului din canal au o amplitudine in 

grade: 

A. 80 

B. 70 

C. 60 

D. 50 

E. 30-40 

1785. *Tehnica Endotec permite obturarea canalui radicular cu condiţia unei 

lărgiri minime a calibrului plugger / spreader 

A. Nr.10 

B. Nr.15 

C. Nr.20 

D. Nr.25 

E. Nr 30 si 45 

1786. *Timpul in care gutaperca rămâne plastica in canal după îndepărtarea 

plugger/spreader încălzit este: 

A. 10-15 sec 

B. 30 sec 

C. 60 sec 

D. 50 sec 

E. 70 sec 

1787. *Leziunile termice ale parodontiului sau chiar ale osului alveolar apar in cazul 

supraîncălzirii gutapercii prin activarea prelungita a butonului de control al încălzirii: 

A. pete 100 sec 

B. peste 110 sec 

C. peste 120 sec 

D. peste 80 sec 

E. peste 20 sec 

1788. *In tehnica de condensare la cald a gutapercii conul principal trebuie sa se blocheze 

la distanta următoare de constricţia apicala: 

A. 5 mm 

B. 4 mm 

C. 0,5 mm 

D. 1 mm 

E. 2-3 mm

1789. Premise obligatorii ale tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii: 

A. lărgirea canalului prin telescopare regresiva step -back 

B. crearea unui stop apical corect in dentina 

C. lărgirea canalului de o asemenea maniera incat sa asigure permeabilitatea si 

trecerea uniforma a gutapercii nestanjenite spre apex 

D. canale înguste 

E. canale curbe 

1790. Avantajele utilizării conurilor de titan sunt următoarele: 

A. sunt nedeformabile 

B. închiderea canalului posibila doar prin asocierea unui ciment de sigilare 




1791. Materialul de sigilare de electie pentru conurile de argint este: 

A. ciment fosfat de zinc 

B. formula Rickert 

C. gutaperca ramolita 

D. Endometazona 

E. Biocalex-ul 

1792. *Obturatia de canal cu acul Lentullo se face la o turatie de: 

A. 200-400 rotatii/minut 

B. 400-600 rotatii/minut 

C. 600-800 rotatii/minut 

D. 800-1000 rotatii/minut 

E. 1000-1200 rotatii/minut 

1793. *Hand spreaderele au lungimea partii active de circa: 

A. 10 mm 

B. 15 mm 

C. 20 mm 

D. 25 mm 

E. 30 mm 

1794. *in lipsa stopului apical in condensarea laterala la cald Endotec, se recomanda 

introducerea conului master: 

A. pana la limita apicala stabilita prin odontometrie 

B. Pana la 1 mm de limita apicala stabilita prin odontometrie 

C. Pana la 2 mm de limita apicala stabilita prin odontometrie 

D. Doncolo de limita apicala 

E. Pana in treimea medie a canalului 

1795. *La introducerea conului de gutaperca principal in canal, in tehnica condensarii 

laterale la rece, acesta trebuie sa se opreasca: 

A. La constrictia apicala 

B. La o distanta de 0,5-1 mm de constrictia apicala 

C. La o distansta de 3 – 4 mm de constrictia apicala

D. in treimea coronara a canalului 

E. in treimea medie a canalului 

1796. *La proba conului master, in tehnica de condensare termomecanica a 

gutapercii (McSpadden), acests trebuie sa se opreasca: 

A. La constrictia apicala 

B. La 1,5 mm de constrictia apicala 

C. La 2 mm de constrictia apicala 

D. La 3-4 mm de constricţia apicala 

E. La apexul radiologic 

1797. *Alegerea conului de gutaperca principal fata de calibrul celui mai gros 

instrument de largire a canalului, pe toata lungimea de lucru trebuie sa fie: 

A. cu 1 numar mai mare 

B. cu 2 numere mai mare 

C. cu 1 numar mai mic 

D. cu 2 numere mai mic 

E. cu 3 numere mai mic 

1798. *Cauzele care produc imposibilitatea propulsarii conului de gutaperca pe toata 

lungimea de lucru a canalului pot fi urmatoarele: 

A. Nefolosirea instrumentului endodontic de largit, de acelasi calibru cu conul, pe toata 

lungimea de lucru a canalului 

B. Formarea unui prag 

C. Formarea unei cai false 

D. Fracturarea unui instrument pe canal 


1799. *Indicatiile tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) 

sunt urmatoarele: 

A. Canale inguste 

B. Canale curbe 

C. Canale scurte 

D. Rezorbtii radiculare interne 

E. Rezorbtii radiculare externe 

1800. *Materialul de obturatie de canal Biocalex 4 produce o expansiune volumetrica 

de: 

A. 150-200% 

B. 250-280% 

C. 300-350% 

D. 240-270% 

E. 230-260% 

1801. *Premiza obligatorie in tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin incalzire 

este urmatoarea: 

A. Largirea adecvata a canalului radicular 

B. Respectarea regurilor de preparare a canalelor radicualre 

C. Utilizarea cimentului de sigilare pentru realizarea sigilarii apicale 

D. Plasarea corecta a varfului canulei 

E. Largirea excesiva a canalului radicular

1802. *Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex poate produce: 

A. Solubilitatea sigilantilor 

B. Sigilare imperfecta 

C. Persistenta unor portiuni relativ intinse ale canalului obturate partial cu ciment de 

sigilare 

D. Premize de sigilare a canalului radicular doar pe o distanta de 2-3 mm de la constrictia 

apicala 


1803. *Tehnica de obturatie cu paste care se intaresc in canal prezinta urmatoarele 

dezavantaje: 

A. Variatii volumetrice dupa priza 

B. Solubilizare apreciabila 

C. Neomogenitatea obturatiei 

D. Depasirea frecventa a constrictiei apicale 


1804. *Avantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercei (Mc Spaden): 

A. este mai lenta 

B. exista posibilitatea fracturarii compactoarelor 

C. obtureaza cea mai mare parte a spatiului endodontic 

D. faciliteaza depasirile in lipsa uunui stop dentinar apical corespunzator 

E. exista posibilitatea aparitiei unor leziuni termice ale parodontiului de sustiner 

1805. *Dezavantajele utilizarii conurilor de argint in obturatia radiculara sunt: 

A. inchidere perfecta a canalelor 

B. tratamentul biomecanic incomplet nu asigura sigilarea apicala urmarita 

C. radioopacitatea intensa a conului da o falsa impresie de obturatie neetansa 

D. are actiune oligodinamica discutabila in conditiile unei sigilari perfecte 

E. flexibilitate mai mare decat a conurilor de gutaperc 

1806. *Finger spreaderele prezinta urmatoarele avantaje fata de hand spreadere: 

A. permit indepartarea cu usurinta din canal cu dislocarea gutapercei 

B. nu permit rotirea spreaderului in jurul axului sau in ambele sensuri 

C. confera operatorului o mare sensibilitate tactila 

D. partea activa are forma cilindrica 

E. lungimea partii active este de cca 20 mm. 

1807. *Care este timpul minim de mentinere a spreaderului in canal in cazul tehnicii 

de condensare laterala la rece pentru a mula corespunzator conul de gutaperca: 

A. 5 secunde 

B. 10 secunde 

C. 15 secunde 

D. 20 secunde 

E. 25 secunde 

1808. *Precizati dezavantajul tehnicii de condensare laterala la rece a gutapercii: 

A. Contraindicata dupa extirparea devitala 

B. Contraindicata in parodontitele apicale cronice fistulizate 

C. Contraindicata in perforatia podelei camerei pulpare

D. Obturatie de canal neomogena 

E. Succes clinic nesigur 

1809. *Hand Spreaderele au lungimea parţii active de circa: 

A. 10mm 

B. 15 mm 

C. 20mm 

D. 25mm 

E. 30mm 

1810. *La introducerea conului de gutapercă principal în canal, în tehnica de 

condensare laterală la rece, acesta trebuie să se oprească: 

A. La constricţia apicală 

B. La o distanţă de 0,5 - 1 mm de constricţia apicală 

C. La o distanţă de 3-4 mm de constricţia apicală 

D. În treimea coronară a canalului 

E. În treimea medie a canalului 

1811. *În lipsa stopului apical în condensarea laterală la cald Endotec, se recomandă 

introducerea conului master: 

A. Până la limita apicală stabilită prin odontometrie 

B. Până la 1 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie 

C. Până la 2 mm de limita apicală stabilită prin odontometrie 

D. Dincolo de limita apicală 

E. Până în treimea medie a canalului 

1812. *La proba conului master, în tehnica de condensare termomecanică a 

gutapercii (McSpadden), acesta trebuie sa se oprească: 

A. La constricţia apicală 

B. La 1,5 mm de constricţia apicală 

C. La 2 mm de constricţia apicală 

D. La 3 - 4 mm de constricţia apicală 

E. La apexul radiologic 

1813. *Contraindicatiile Biocalexului: 

A. Parodontite apicale cornice 

B. Curburi accentuate ale treimii apicale 

C. Parodontite apicale cronice fistulizate 

D. parodontite apicale acute 

E. Gangrena pulpara simpla 

1814. *Coafarea conului principal cu ciment de sigilare şi propulsarea sa în canal se 

face până la: 

A. 1 mm de constricţia apicală 

B. 2 mm de constricţia apicală 

C. 4 mm de constricţia apicală 

D. 5 mm de constricţia apicală 

E. 10 mm de constricţia apicală 

1815. *Planul de tratament în caria simplă:

A. nu este nevoie de un plan de tratament, pur şi simplu se prepară cavităţile şi se 

obturează 

B. există două tipuri de planuri de tratament: idealist şi realist 

C. un plan solid de tratament depinde de părerea aparţinătorilor pacientului 

D. secvenţa planului de tratament: faza de cunoaştere, faza de diagnosticare, faza de 

obturare, faza de întreţinere şi faza de recuperare 

E. tratamentele complexe vor fi eşalonate pe faze 

1816. *Pereţii unei cavităţi: 

A. peretele despărţitor este situat între pulpă şi cavitate 

B. peretele dublu se întâlneşte în cazul cavităţilor MOD 

C. peretele de rezistenţă asigură rezistenţa cavităţii 

D. peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decât de către gingie 

E. peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui 

1817. *Contraindicatiile Biocalexului sunt: 

A. parodontitele apicale cronice 

B. obstacole de material organic pe canale 

C. curburi accentuate ale 1/3 apicale a radacinii 

D. parodontite apicale cronice fistulizate 

E. parodontite apicale acute 

1818. *Tehnica de condensare termomecanica a gutapercii este indicata: 

A. canale inguste 

B. canale curbe 

C. rezorbtii radiculare interne 

D. foramen apical larg 

E. perforatii ale foramenului apical 

1819. *Obturatia segmentara cu gutaperca are ca dezavantaj: 

A. necesita instrumentar endodontic special 

B. sigilarea imperfecta a 1/3 apicala a canalului 

C. grava perturbare a procesului de vindecare periapical 

D. necesita un calibru larg al portiunii apicale 

E. este dificil de indepartat 

1820. *Metoda ocalexica: 

A. E bazata pe expansiunea oxidului de calciu 

B. Principiul metodei consta in sterilizarea canalului prin hidroxid de calciu format 

C. E indicata in tratamentul gangrenelor 

D. E indicata in tratamentul parodontilelor apicale cronice 


1821. Dezavantajele tehnicii de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) 

sunt: 

A. este foarte laborioasa 

B. sanse frecvente de rupere a compactoarelor 

C. posibilitatea unor leziuni termice apicale 

D. nu asigura obturatie omogena 

E. facilitarea depasirilor in lipsa unui stop apical corespunzator

1822. Adaugarea de dezinfectatnte in pastele de obturatie radiculara nu este benefica 

deoarece: 

A. creste riscul obturatiilor de canal cu depasire 

B. nu reduc semnificativ microinfiltratiile marginale 

C. irita parodontiul apical 

D. sunt inactivate rapid in umorile tisulare 

E. produc coloratii ale dintilor 

1823. Avanatajele obturatiei segmentare cu amalgam de argint sunt reprezentate de: 

A. nu necesita canale cu sectiune circulara 

B. poate fi efectuata si in canale curbe, inguste 

C. nu se resoarbe 

D. asigura o buna sigilare 

E. este bine tolerata periapical in cazul unor mici depasiri 

1824. Avantajele condensarii laterale la cald a gutapercii prin tehnica Endotec sunt 


A. consum mai mic de conuri de gutaperca 

B. omogenitate deosebita a obturatiei 

C. faciliteaza dezobturarea usoara a canalelor 

D. nu dau leziuni termice ale parodontiului apical 

E. densitate mare a obturatiei 

1825. Dezavantajele tehnicii de condensare verticala la cald a gutapercii sunt 


A. nu asigura obturatie omogena a canalelor 

B. necesita o largire excesiva a canalului 

C. necesita mult timp 

D. este laborioasa 

E. frecventa mare a obturatiilor cu depasire comparativ cu alte tehnici 

1826. Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec prezinta urmatoarele 

caracteristici: 

A. este simplu si ergonomic 

B. exista posibilitatea atasarii unui ajustor ocluzal din silicon 

C. incalzirea poate fi calibrata perfect 

D. racire rapida 

E. nu poate fi utilizat in canale curbe 

1827. Finger-spreaderele prezinta urmatoarele avantaje fata de hard-spreadere: 

A. confera operatorului o mare sensibilitate tactila 

B. permit rotirea usoara in jurul axului propriu in ambele sensuri 

C. permit indepartarea usoara din canal fara dislocarea gutapercii 

D. sunt mai subtiri 

E. sunt mai flexibile 

1828. In tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin incalzire este necesara 

respectarea urmatoarelor reguli obligatorii: 

A. trebuie evitata largirea excesiva a canalelor 

B. plasarea corecta a varfului canulei 

C. injectarea gutapercii la temperatura indicata de prospect

D. injectarea gutapercii la consistenta adecvata 

E. proba clinica prealabila a pluggerelor 

1829. In tehnica Endotec, evitarea obturatiei de canal cu depasire se face prin: 

A. prepararea minima a canalului 

B. evitarea largirii constrictiei apicale 

C. prepararea unui stop apical adecvat 

D. prepararea unui stop apical ocluzal adecvat 

E. control radiologic obligatoriu dupa prima manevra de condensare laterala 

conventionala la rece a conului master 

1830. Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face prin urmatoarele 

procede: 

A. cu ace Lentullo 

B. cu ace Kerr 

C. cu ace Neos-Hawes 

D. cu conuri de gutaperca 

E. cu pluggere prin pistonare 

1831. Puseurile acute declansate de utilizarea Biocalex-ului se rezolva prin: 

A. tratament antiinflamator 

B. tratament antibiotic 

C. indepartarea Biocalex-ului din canal 

D. aplicarea unor paste cu antibiotice si corticosteroizi 

E. administrarea de analgetice 

1832. Tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii prezinta urmatoarele 

avantaje: 

A. asigura o sigilare superioara obturatiilor prin cimentarea unui con 

B. prezinta succes clinic considerabil in timp 

C. asigura o obturatie extrem de omogena 

D. simplitatea si rapiditatea executiei 

E. nu da fenomene de iritatie apicala 

1833. Conurile apicale prefabricate, de argint sau titan (Messing) sunt: 

A. Livrate la lungimea de 3 mm sau 5 mm 

B. De diverse diametre 

C. Corespund unei singure dimensiuni ISO 

D. Sunt netede 

E. Sunt prevazute la baza cu un surub 

1834. Dezavantajele obturatiei canalare cu con de argint sunt urmatoarele: 

A. Flexibilitate mult mai mica de cat a conurilor de gutaperca 

B. Formarea unor produsi de coroziune citotoxici 

C. inchiderea deficitara a canalelor 

D. Falsa impresie de obturaţie etansa datorata radioopacitaţii conului 

E. Dezobturare dificila 

1835. in cazul adoptarii tehnicii de obturatie mixte de canal, conul de gutaperca 

trebuie sa corespunda la proba urmatoarelor criterii: 

A. Cat mai gros in raport cu volumul canaluluii

B. Cat mai subtire in rapaort cu volumul canalului 

C. Sa ajunga cat mai aproape de constrictia apicala 

D. Sa nu depaseasca constricţia apicala 

E. Sa se opreasca la 3-4 mm de constrictie 

1836. in cazul metodei ocalexice, Biocalexul folosit ca pansament endodontic are 

actiune benefica prin efectul: 

A. Bacteriostatic 

B. Bactericid 

C. De stimulare a activitatii osteoblastelor periapicale 

D. De stimulare a osteoclastelor 

E. De patrundere in ramificatiile canalelor radiculare 

1837. in tehnica de condensare laterala la rece a gutapercii, conul de gutaperca 


A. Sa fie de acelasi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toata lungimea de 

lucru 

B. Sa fie cu un numar mai mare decat al celui mai gros instrument folosit pe toata 


C. Sa se opreasca in canal la o distanta de 0,5-1 mm de constrictie 

D. Sa se opreasca la constricţie 

E. Sa nu opuna deloc rezistenta la incercarea de propulsie dincolo de reper 

1838. Indicatiile obturatiei segmentare cu rumegus dentinar sunt: 



C. Foramen apical larg 

D. Delta apicala 

E. Perforatii ale foramenului apical 

1839. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturatii de canal segmentare pot fi: 


B. Gutaperca 


D. Conurile metalice de titan 


1840. Printre timpii operatori ai obturatiei de canal cu con de gutaperca calibrat se 

numara si: 

A. Individualizarea conului de gutaperca 

B. Proba clinico-radiologica a conului 

C. Toaleta finala a canalului prin irigatie endodontica 


E. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul 

1841. Tehnica de condensare termomecanica a gutapercii (McSpadden) este 

contraindicata in: 


B. Canale foarte largi 

C. Canale curbe

D. Canale cu multe ramificaţii 

E. Canale cu delta apicala 

1842. Tehnica Endotec de condensare la cald a gutapercii urmareste realizarea 

obturatiei de canal prin: 

A. Condensare laterala 

B. Condensare verticala 

C. Condensare simultana laterala si verticala 

D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader si plugger 

E. Utilizarea oricaror tipuri de conuri de gutaperca 

1843. Utilizarea conurilor de titan in obturatiile canalare are urmatoarele avantaje: 

A. Rigiditate inferioara conurilor de argint 

B. lipsa coroziunii 

C. Biocompatibilitate 

D. Nedeformabile 

E. Toate acestea 

1844. Avantajele fingerspreaderelor fata de handspreadere sunt: 

A. confera operatorului o mare sensibilitate tactila 

B. permite rotirea cu usurinta a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri 

C. permite indepartarea cu usurinta din canal 

D. nu disloca gutaperca 

E. presiune laterala mare dezvoltata in timpul condensarii gutapercii cu pericolul unei 


1845. Avantajele utilizarii conurilor de titan sunt urmatoarele: 

A. sunt nedeformabile 

B. inchiderea canalului posibila doar prin asocierea unui ciment de sigilare 




1846. Alegerea acului Lentullo pentru realizarea obturatiei de canal se face dupa 

urmatoarele criterii: 

A. Topografia dintilor 

B. Integritatea fizica a acului Lentullo 

C. Volumul canalelor radiculare 

D. Morfologia canalelor radiculare 

E. Materialul utilizat pentru realizarea obturatiei 

1847. Compactorul original McSpadden prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. Este alcatuit din conuri suprapuse dispuse cu baza spre varf 

B. Actioneaza ca un surub cu rasucire inversa 

C. Este alcatuit din conuri suprapuse dispuse cu varful spre baza 

D. Propulseaza gutaperca cu 1mm inainte si vertical de tija sa 

E. Propulseaza gutaperca cu 1mm inainte si lateral de tija sa 

1848. Contraindicatiile Biocalexului sunt urmatoarele: 

A. Parodontitele apicale cronice 

B. Parodontitele apicale acute

C. Persistenta pulpei vii in canal 

D. Gangrena pulpara simpla 

E. Obstacole de material organic pe canale 

1849. Finger spreaderele prezinta urmatoarele caracteristici fata de hand spreaderele: 

A. Confera sensibilitate tactila 

B. Permite indepartarea din canal fara dislocarea gutapercii 

C. Permite rotirea cu usurinta a spreaderului in jurul axului sau propriu in ambele sensuri 

D. Permite rotirea cu usurinta a sprederului in jurul axului sau propriu in sensul acelor de 

ceasornic 

E. La indepartarea lor din canal se disloca conul de gutaperca 

1850. Indicatiile Biocalexului sunt urmatoarele: 

A. a pulpara simpla 

B. Parodontitele apicale cronice 

C. Curburi accentuate ale treimii apicale radiculare 

D. Parodontite apicale cronice fistulizate 

E. Parodontitele apicale acute 

1851. Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face prin urmatoarele 

procedee: 

A. Cu ajutorul acelor Lentullo, utilizate prin rotirea lor in sensul acelor de ceasornic 

B. Cu ajutorul acelor Kerr 

C. Cu ajutorul acelor Hawes-Neos 

D. Cu conuri de gutaperca 

E. Cu ajutorul acelor Lentullo, utilizate prin rotirea lor in sens invers acelor de ceasornic 

1852. Obturatia segmentara cu amalgam de argint prezinta urmatoarele caracteristici: 

A. Nu necesita canale cu sectiune circulara 

B. Nu necesita ciment de sigilare 

C. Se rezoarbe din canal 

D. Nu asigura sigilare satisfacatoare 

E. Bine tolerata de tesuturile apicale 

1853. Avantajele obturatiei radiculare segmentare cu rumegus de dentina sunt: 

A. biocompatibilitatea materialului de obturatie cu bontul pulpar apical 

B. perturbarea proceselor de vindecare periapicala in cazul folosirii rumegusului infectat 

C. constituie o bariera biologica intre materialul inert de obturatie si tesutul conjunctiv 

periapical 

D. sigilarea prin obturatia de canal este corespunzatoare 

E. stimuleaza formarea la apex a unui tesut fibros. 

1854. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic calibrat la apex sunt: 

A. neconcordanta intre calibrul conurilor si cel al instrumentilor provenite de la diverse 

firme 

B. canalul este obturat complet cu ciment de sigilare 

C. conul asigura o sigilare eficienta si singur 

D. solubilitatea sigilantilor, in majoritatea cazurilor 

E. metoda este simpla 

1855. Dezavantajele tehnicii de condensare termoplastica a gutapercei (Mc Spaden):

A. este metoda foarte rapida, necesitand mai putin de 10 secunde pentru obturarea 

canalului 

B. etanseitatea apicala a canalului este mai slaba decat la condensarea laterala la rece 

C. necesita exersare indelungata pentru a fi stapanita 

D. genereaza foarte rapid o mare cantitate de caldura in spatiul endodontic 

E. exista sanse frecvente de fracturare a compactoarelor. 

1856. Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec se caracterizeaza prin: 

A. posibilitatea atasarii unui opritor ocluzal din silicon 

B. calibrarea perfecta a incalzirii (temperatura maxima 155 °C 

C. incalzire in 5 minute cu mentinerea constanta a temperaturii de lucru cat timp este 

activat butonul de control 

D. racire lenta prin deconectarea circuitului electric din butonul de control 

E. este simplu si ergonomic 

1857. In utilizarea acului Lentullo pentru introducerea pastei in obturatia radiculara, 

trebuie ca acesta: 

A. sa aiba spirale integre 

B. sa fie usor indoit 

C. sa se verifice patrunderea acului in turatie pe canal 

D. sa nu fie ruginit 

E. sa se specifice sensul corect de rotatie (invers acelor de ceasornic pentru propulsarea 

pastei in canal). 

1858. Indicatiile utilizarii Biocalexului in obturatia radiculara sunt: 

A. curburi accentuate ale treimii apicale a radacinii care nu permit instrumentarea 

portiunii respective a canalului 

B. curburi accentuate ale treimii apicale a radacinii care permit instrumentarea portiunii 

respective a canalului 


D. parodontite apicale cronice fistulizate 

E. gangrena pulpara simpla 

1859. Precizati care sunt avantajele tehnicii Endotec in realizarea obturatiei 

radiculare: 

A. adaptarea superioara a gutapercei la peretii canalului prin ramolire 

B. consum mai mare de conuri de gutaperca comparativ cu tehnicile de condensare 

conventionale la rece 

C. grad de omogenitate deosebita a obturatiei 

D. este compatibila cu utilizarea cimenturilor de sigilare 

E. leziuni termice ale parodontiului. 

1860. Dezavantajele tehnicii de obturatie de canal prin cimentarea unui con unic, 

calibrat la apex, sunt: 

A. Solubilitatea sigilantilor 

B. Premiza sigilarii corecte doar în treimea apicala 

C. Microinfiltratie mai mare decât la alte tehnici 

D. Dezobturare dificila în caz de necesitate 

E. Premiza sigilarii corecte doar in cei 2-3 mm apicali

1861. Indicatiile tehnicii de individualizare a conului de gutaperca în tehnica 

cimentarii unui con unic, calibrat la apex, sunt: 

A. Canalele voluminoase ale monoradicularilor 

B. Canalele cu apex larg deschis 

C. Canalele aplatizate în portiunea apicala 

D. Canalele în forma literei "C" 

E. Canalele ovalare în portiunea apicala 

1862. Obturatia de canal cu Biocalex este indicata în: 

A. Gangrena pulpara simpla 

B. Granulomul simplu conjunctiv 

C. Parodontita apicala acuta hiperemica 

D. Granulomul epitelial 

E. Dintii cu canale largi în treimea apicala 

1863. În cazul adoptării tehnicii de obturaţie mixte de canal, conul de gutaperca 

trebuie să corespundă la proba următoarelor criterii: 

A. Cât mai gros în raport cu volumul canalului 

B. Cât mai subţire în raport cu volumul canalului 

C. Să ajungă cât mai aproape de constricţia apicală 

D. Să nu depăşească constrictia apicală 

E. Să se oprească la 3-4 mm de constrictie 

1864. În cazul metodei ocalexice, Biocalexul folosit ca pansament endodontic are 

acţiune benefică prin efectul: 

A. Bacteriostatic 

B. Bactericid 

C. De stimulare a activităţii osteoblastelor periapicale 

D. De stimulare a activităţii osteoclastelor 

E. De pătrundere în ramificaţiile canalelor radiculare 

1865. Printre timpii operatori ai obturaţiei de canal cu un con de gutaperca calibrat se 

numară şi: 

A. Individualizarea conului de gutapercă 

B. Proba clinico-radiologică a conului 

C. Toaleta finală a canalului prin irigaţie endodontică 


E. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul 

1866. În tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii, conul de gutapercă 


A. Să fie de acelaşi calibru cu al celui mai gros instrument folosit pe toată lungimea de 

lucru 

B. Să fie cu un numar mai mare decât al celui mai gros instrument folosit pe toată 


C. Să se oprească în canal la o distanţă de 0,5 — 1 mm de constricţie 

D. Să se oprească la constrictie 

E. Să nu opună deloc rezistenţă la încercarea de propulsie dincolo de reper 

1867. Tehnica Endotec de condensare la cald a gutapercii urmăreşte realizarea 

obturaţiei de canal prin:

A. Condensare laterală 

B. Condensare verticală 

C. Condensare simultană laterală şi verticală 

D. Utilizarea unui instrument cu dublu rol: spreader şi plugger 

E. Utilizarea oricăror tipuri de conuri de gutapercă 

1868. Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii (McSpadden) este 

contraindicată în: 

A. Canale înguste 

B. Canale foarte largi 

C. Canale curbe 

D. Canale cu multe ramificaţii 

E. Canale cu deltă apicală 

1869. Materialele utilizate pentru efectuarea unei obturaţii de canal segmentare pot fi: 


B. Gutaperca 


D. Conurile metalice de titan 


1870. Dezavantajele obturaţiei canalare cu con de argint sunt următoarele: 

A. Flexibilitate mult mai mică decât a conurilor de gutapercă 

B. Formarea unor produşi de coroziune citotoxici 

C. Închidere deficitară a canalelor 

D. Falsa impresie de obturaţie etanşa datorată radioopacităţii conului 

E. Dezobturare dificilă 

1871. Conurile apicale prefabricate de argint sau titan (Messing) sunt: 

A. Livrate la lungimea de 3 mm sau 5 mm. 

B. De diverse diametre 

C. Corespund unei singure dimensiuni ISO 

D. Sunt netede 

E. Sunt prevăzute la baza cu un şurub 

1872. Indicaţiile obturaţiei segmentare cu rumeguş dentinar sunt: 

A. Canale înguste 


C. Foramen apical larg 

D. Delta apicală 

E. Perforaţii ale foramenului apical 

1873. Alegerea acului Lentullo presupune: 

A. Tine cont de diametrul canalelor 

B. De topografia dintilor 

C. De integritatea fizica 

D. Nu intereseaza lungimea acului 

E. Sa fie cat mai gros in raport cu diametrul canalelor 

1874. Avantajele tehnici McSpadden:

A. foarte rapida 

B. Oturatie densa si omogena 

C. Obtureaza cea mai mare parte a spatiului endondontic 

D. Buna etanseizare apicala 

E. Nu este laborioasa 

1875. Avantajele conurilor de argint: 

A. Sunt necomprimabile 

B. Flexibilitate mare 

C. Actiune oligodinamica 

D. Radiopacitate intensa a conului 

E. Largire minima a canalui radicular 

1876. Inconvienentele obturarii cu gutaperca: 

A. timp indelungat pentru largirea canalelor 

B. deficultatea obturari canalelor inguste 

C. deficultatea obturarii canalelor curbe 

D. obturatii de canal incomplete 

E. obruratii de canal tridimensiuonale 

1877. Alegerea acului Lentullo se face după următoarele criterii: 

A. Volumul canalelor 

B. Topografia dinţilor 

C. Integritatea fizică a acului Lentullo 

D. Lungimea canalului 

E. Gradul de curbură al canalului 

1878. Principii în prepararea cavităţilor nomenclatură: 

A. colţul este dat de joncţiunea a trei suprafeţe într un punct 

B. unghiul format de peretele lingual cu fundul cavităţii se va numi linguo-fund 

C. joncţiunea smalţ-dentină este linia de a lungul căreia se întâlneşte smalţul cu dentina 

D. prin marginile cavităţilor înţelegem joncţiunea pereţilor cu suprafaţa externă a dintelui 

E. prin colţ se înţelege un canin, în special la câini (vezi "Colţ-Alb‖) 

1879. Obiectivele preparării cavităţilor: 

A. refacerea stării de sănătate a odontoblaştilor şi neuronilor pulpari 

B. refacerea încrederii în sine şi a confortului psihologic al pacientului 

C. îndepărtarea tuturor ţesuturilor alterate 

D. oferirea protecţiei necesare pentru glandele salivare majore 

E. crearea condiţiilor pentru aplicarea estetică şi funcţională a materialului de obturaţie 

1880. Clasificarea cavităţilor în funcţie de numărul suprafeţelor implicate: 

A. cavităţi multiple: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui 

B. cavităţi imbricate: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui, mai puţin suprafaţa 

ocluzală 

C. cavităţi simple: implică o singură suprafaţă 

D. cavităţi compuse: implică două suprafeţe 

E. cavităţi complicate: implică suprafeţe care au suferit atacuri de carie complicată 

1881. Prepararea cavităţilor:

A. cavitatea de clasa III C rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafeţele palatinale ale 

frontalilor mandibulari 

B. cavitatea de clasa a II-a rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafeţele proximale ale 

molarilor şi premolarilor 

C. cavitatea de clasa I A rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafaţa ocluzală a 

molarilor şi premolarilor 

D. cavitatea de clasa a V-a rezultă din tratarea cariilor situate la coletul dinţilor, pe 

suprafaţa vestibulară şi orală 

E. cavitatea de clasa a VI-a rezultă din tratarea cariilor care afectează unghiul incizal al 

dinţilor frontali 

1882. Prepararea cavităţilor: îndepărtarea dentinei alterate: 

A. dentina "afectată‖ diferă de dentina "infectată‖ prin faptul că nu este semnificativ 

invadată de microbi 

B. dentina "jenată‖ nu trebuie confundată cu dentina "afectată‖ 

C. dentina "lezată‖ diferă de dentina "presată‖ prin faptul că nu este pigmentată 

D. uneori nu se poate diferenţia dentina "afectată‖ de dentina "infectată‖ deoarece 

culoarea lor poate fi asemănătoare 

E. în cavităţile superficiale şi medii rămânerea câtorva bacterii după îndepărtarea masei 

de microorganisme nu este o problemă 

1883. Lacurile dentare (varnish-urile): 

A. sunt indicate în special sub obturaţii de compozit pentru a proteja pulpa de efectul 

nociv al agentului adeziv 

B. sunt indicate sub obturaţii de amalgam pentru sigilarea canaliculelor dentinare 

C. unghiul de contact al lacului cu placa dentară microbiană este de 53-106º 

D. încetinesc pătrunderea produşilor de coroziune ai amalgamului în canaliculele 

dentinare 

E. se preferă aplicarea a 2-3 straturi subţiri decât a unui strat gros 

1884. Linerii: 

A. în cazul în care conţin hidroxid de calciu, se folosesc la coafaj direct şi indirect 

B. nu realizează o bună izolare termică 

C. după cum le spune şi numele, se folosesc pentru trasarea de linii pe fundul cavităţilor 

D. sunt un fel de lacuri mai subţiri 

E. conţin răşini naturale sau sintetice dizolvate în solvenţi organici 

1885. Obturaţia de bază: 

A. în cavităţile de adâncime medie, dacă dentina are un aspect normal, obturaţia de bază 

se poate face, printre altele cu ciment policarboxilat 

B. cimenturile antiseptice realizează baza propriu-zisă dar şi dezinfectează plaga 

dentinară 

C. substituie dentina alterată 

D. economiseşte din timpul necesar aplicării materialului de obturaţie coronară 

E. elimină zonele proeminente de pe fundul cavităţilor şi închide deschiderile accidentale 

ale camerei pulpare 

1886. Primingul (promovarea adeziunii): 

A. primerii anhidrii ce conţin acetonă nu se aplică decât o singură dată pentru a nu 

îndepărta DDR

B. primerul se freacă cu un burete de unică folosinţă pe suprafaţa dentinară acoperită cu 

răşina adezivă pentru a pătrunde mai bine în ochiurile reţelei de colagen 

C. suprafaţa plăgii dentinare tratate cu primer trebuie să rămână lucioasă 

D. primerul transformă plaga dentinară hidrofilă într-o suprafaţă activă electrostatic, 

receptivă la formarea unor legături van der Waals 

E. solventul volatil al primerului evacuează apa din canaliculele dentinare şi reţeaua de 

fibrilară colagen 

1887. Compomerii: 

A. se obţin prin adausul de grupări acide carboxilice la lanţul principal al monomerului 

răşinilor convenţionale 

B. au constituit prilejul folosirii pentru prima dată a linerilor autoagravanţi 

C. sunt răşini compozite modificate prin adaosul de poliacizi 

D. primerii autogravanţi ai compomerilor au o activitate acidă slabă 

E. eficienţa primerilor autogravanţi ai compomerilor poate fi crescută printr o gravare 

acidă convenţională prealabilă aplicării primerului 

1888. Primeri autogravanţi: 

A. permit păstrarea cepurilor de DDR, element de sigilare a plăgii dentinare 

B. graţie acidităţii reduse, demineralizează doar parţial DDR şi dentina subiacentă 

C. lungesc timpul de lucru prin faptul că trebuie lăsaţi să acţioneze un minut 

D. elimină consecinţele lavajului insuficient cum ar fi blocarea porilor prin produşi 

reziduali de demineralizare 

E. cresc riscul colabării fibrelor de colagen prin umectarea prea intensă 

1889. Hibridizarea dentinei uscate: 

A. permite verificarea eficienţei gravării acide prin aspectul tipic alb-cretos al smalţului 

demineralizat uscat 

B. nu există riscul de supraumectare 

C. necesită o uscare intensă de circa 30 secunde după lavajul acidului 

D. dentina uscată este rehidratată cu un primer dizolvat în apă 

E. refacerea porilor iniţiali ai matricei dentinare demineralizate este grăbită prin aplicarea 

primerilor în soluţie apoasă 

1890. Indicatiile Biocalexului sunt: 


B. parodontite apicale acute 

C. parodontite apicale cronice fistulizate 

D. aplicarea in 1/2 apicala a canalelor largi 

E. curburi accentuate ale 1/3 apicale a radacinii 

1891. Tehnica de condensare verticala la cald a gutapercii are ca dezavantaje: 

A. necesita mult timp 

B. laborioasa 

C. reclama o largire excesiva a canalului 

D. frecventa mai mare a obturatiilor cu depasire 

E. consum mai mare de conuri de gutaperca 

1892. Tehnica Endotec are ca dezavantaje: 

A. necesita mult timp 

B. laborioasa 

C. reclama o largire excesiva a canalului

D. frecventa mai mare a obturatiilor cu depasire 

E. consum mai mare de conuri de gutaperca 

1893. Obturatia segmentara cu amalgam de argint are drept avantaje: 

A. nu necesita canale cu sectiune circulara 

B. nu necesita ciment de sigilare 

C. nu se resoarbe 

D. asigura o buna sigilare 

E. necesita instrumentar endodontic special 

1894. Obturatia segmentara cu rumegus dentinar este indicata: 

A. foramen apical larg 

B. perforatii ale foramenului apical 

C. canale curbe 

D. canale inguste 

E. rezorbtii radiculare interne 

1895. Tehnica obturatiei de canal cu conuri calibrate nedeformabile este indicata: 

A. foramen apical larg 

B. perforatii ale foramenului apical 

C. canale curbe 

D. canale inguste 


1896. Obturatia de canal cu conuri metalice este indicata: 

A. canale inguste 

B. canale cu curbura accentuata 

C. canale ovale 

D. foramen apical larg 


1897. Dezavantajele sistemului Obtura: 

A. Poate produce rezorbtie radiculara interna 

B. Tehnica destul de laborioasa 

C. Dificultatea asigurarii unui debit uniform al gutapercii in canal 

D. Contractarea gutapercii prin racire, cu consecinte nedorite asupra calitatii sigilarii 

E. Poate produce anchiloza radacinii 

1898. Care din urmatoarele tehnici de obturatie de canal se realizeaza prin injectarea 

gutapercii ramolite prin incalzire: 

A. Condensarea verticala la cald 

B. Sistemul Ultrafil 

C. Tehnica McSpadden 

D. Sistemul FibreFill 

E. Sistemul Obtura 

1899. Dezavantajele folosirii conurilor de argint in obturatia de canal sunt: 

A. Flexibilitate mult mai mare decât a conurilor de gutaperca 

B. Radioopacitatea intensa a conului de argint comparativ cu alte materiale de obturatie 

de canal 

C. Dezobturare foarte dificila

D. Formarea de produsi de coroziune citotoxici 

E. Iritarea permanenta a parodontiului apical in caz de depasire a constrictiei apicale 

1900. Avantajele folosirii conurilor de titan in obturatia radiculara: 

A. Sunt nedeformabile 

B. Au rigiditare superioara conurilor de argint 

C. Sunt biocompatibile 

D. Au rigiditate inferioara conurilor de argint 

E. Lipsa coroziunii 

1901. Un instrument rotativ este format din următoarele părţi: 

A. mandren, destinat adaptării şi fixării în piesa de mână 

B. col (gât) 

C. lamă tăietoare 

D. mâner 

E. cap (parte activă) 

1902. Frezele sferice (globulare) sunt utilizate pentru: 

A. bizotarea marginilor de smalţ 

B. atacul primar 

C. extensia preparării 

D. pregătirea retenţiei 

E. îndepărtarea ţesuturilor dure alterate 

1903. *Freza pară: 

A. se utilizează la realizarea şanţurilor de retenţie 

B. a fost imaginată iniţial pentru prepararea cavităţilor în vederea obturării lor cu amalgam 

C. dacă lungimea capului este de 3 mm, freza îşi începe numerotarea cu 245 

D. lungimea capului este de cinci ori mai mare decât lăţimea 

E. partea frontală este plată şi unghiul de întâlnire cu partea laterală este ascuţit 

1904. Referitor la instrumentele de mână pentru prepararea cavităţilor, nu este 

adevărat: 

A. dalta este folosită pentru planarea smalţului şi a dentinei 

B. săpiţa se foloseşte frecvent printr-o mişcare de tragere (raclare) 

C. dalta are marginea tăietoare formată dintr-un bizou pe ambele părţi 

D. toporişca se găseşte sub formă de pereche (dreapta şi stânga) 

E. bizotatorul de prag gingival, un instrument nepereche, este o daltă modificată 

1905. Avantajele utilizării digii sunt: 

A. este tolerată şi de pacienţii care suferă de astm 

B. asigură o bună vizibilitate 

C. asigură un câmp operator curat şi uscat 

D. asigură retracţia părţilor moi 

E. se poate aplica pe dinţii tineri, insuficient erupţi 

1906. Clemele de digă: 

A. realizează retracţie gingivală 

B. pot fi circumferenţiale

C. pot avea aripioare 

D. pot fi de tip Nygard-Ostby 

E. au trei puncte de fixare 

1907. Rama de digă: 

A. Tipul Young are o formă ovalară 

B. Tipul Nygard-Ostby este radioopac 

C. Tipul Young are formă de ―U‖ 

D. Tipul Young este un cadru metalic 

E. Tipul Sarlite Visufram este radioopacă 

1908. Referitor la aplicarea digii sunt adevărate afirmaţiile: 

A. în cazul clemei cu aripioare, se aplică o dată cu piesa de cauciuc 

B. zonele susceptibile iritaţiilor ulterioare se vor lubrefia 

C. piesa de cauciuc se poate trece peste clema fără aripioare aplicată pe dinte 

D. diga se împarte în 4 cadrane egale 

E. diga se împarte în 6 cadrane egale 

1909. Cleştele perforator pentru digă: 

A. derivă din forcepsul ginecologic 

B. este adaptat pentru a îndepărta braţele clemelor de digă 

C. se numeste cleşte Nygard-Ostby 

D. este prevăzut cu un disc mobil cu 5 orificii 

E. are pe braţul superior un ic perforator 

1910. Forcepsul: 

A. derivă din forcepsul ginecologic 

B. se numeste şi poanson 

C. serveşte la perforarea cauciucului de digă 

D. este adaptat pentru a îndepărta braţele clemelor de digă 

E. are pe braţul superior un ic perforator 

1911. *Principii fundamentale implicate în obţinerea formei de rezistenţă sunt 

următoarele: 

A. realizarea de cavităţi cu baza plană, care ajută dintele să reziste la forţele ocluzale prin 

virtutea existenţei unghiurilor ascuţite 

B. grosimea materialului restaurativ trebuie să fie cât mai mare 

C. extensia pereţilor cavităţii va fi maximă 

D. îndepărtarea dentinei care susţine creasta marginală, pentru sporirea retenţiei 

E. cuspizii subminaţi vor fi reduşi şi incluşi în restaurare 

1912. * Factorul c: 

A. mai este denumit şi factor de conformare a cavităţii 

B. exprimă raportul dintre suprafeţele cariate şi sănătoase ale unui dinte 

C. poartă numele de factor de configuraţie 

D. reprezintă raportul dintre numărul de pereţi ai unei cavităţi de care se cuplează compozitul 

şi numărul de suprafeţe libere ale dintelui 

E. este un indicator valoros al prevalenţei cariei dentare

1913. *O hibridizare optimă a dentinei presupune: 

A. răşina adezivă trebuie aplicată în strat cât mai subţire 

B. primerii autogravanţi se aplică după gravajul acid global 

C. răşina adezivă se polimerizează concomitent cu primul strat de compozit, pentru a reduce 

contracţia de polimerizare 

D. primerul se aplică doar pe dentina uscată 

E. gravare globală (aplicarea acidului atât pe smalţ cât şi pe dentină) timp de 15 secunde 

1914. Viteza difuziunii răşinii adezive într-un substrat depinde de: 

A. masa moleculară 

B. viscozitate 

C. afinitatea pentru substrat 

D. intensitatea sursei de polimerizare 

E. temperatură 

1915. Avantajele linerilor cu hidroxid de calciu sunt: 

A. adeziunea chimică la dentină 

B. alcalinitatea crescută (pH 11-12) care se păstrează şi după priză 

C. efect bacteriostatic 

D. rezistenţă mecanică crescută 

E. stimulează indirect depunerea de dentină secundară 

1916. *Referitor la tehnica preparării cavităţii de clasa I pentru amalgam pe 

premolarii maxilari, sunt adevărate afirmaţile: 

A. se utilizează frezele 245 sau 330 montate în piesa contraunghi, sub spray de apă 

B. adâncimea la care intră freza con invers în fosă este de 1,5 mm 

C. fisurile care radiază din fose se prepară cu instrumentul diamantat 169L 

D. forma finală a cavităţii este asemănătoare cu o rândunică în zbor 

E. ameloplastia nu se indică dacă implică un contact centric 

1917. Referitor la prepararea cavităţii compuse de clasa I pentru amalgam în fosa 

distală şi şanţul palatinal, nu sunt adevărate afirmaţile: 

A. se utilizează frezele 245 sau 330 montate în turbina cu spray 

B. adâncimea corectă şi uniformă a peretelui axial pe peretele palatinal este de 1,5 mm 

C. pentru realizarea retenţilor suplimentare se utilizează freza 1/2 

D. retenţile suplimentare se realizează în unghiurile diedre mezio-axiale şi disto-axiale 

E. creasta oblică de smalţ se include obligatoriu în preparaţie 

1918. Referitor la prepararea cavităţii de clasa I pentru amalgam în cazul 

premolarului prim mandibular sunt adevărate afirmaţile: 

A. în cazul în care există o fisură (un şanţ ocluzal) care leagă cele două fose marginale, se 

prepară o cavitate convenţională unică 

B. freza 245 sau 330 este orientată perpendicular pe suprafaţa ocluzală 

C. freza se ţine înclinată spre vestibular, deoarece suprafaţa ocluzală are o pantă de înclinare 

de 45 

D. mulţi premolari primi mandibulari posedă doi cuspizi de înălţime egală 

E. dacă suprafaţa ocluzală este traversată de o creastă de smalţ puternică, se prepară două 

cavităţi separate, uşor de restaurat prin aplicarea unor mici obturaţii din amalgam 

1919. Sunt adevărate afirmaţile referitoare la cavităţile de clasa a II-a restaurate cu

amalgam: 

A. tăierea şanţului proximal este procedura iniţială în prepararea porţiunii ocluzale a cavităţii 

B. şanţul gingival este tăiat de capul frezei de-a lungul joncţiunii smalţ-dentină 

C. marginile mezio-vestibulară şi mezio-orală, în cazul unei leziuni reduse, sunt evidente 

adiacent dintelui numai prin 2-3 mm 

D. evidenţierea marginilor proximale (mezio-vestibulare, mezio-orale şi gingivale) mai mare 

de 0,5 mm este excesivă dacă nu există ţesut cariat sau smalţ subminat 

E. smalţul proximal devine mai gros dinspre ocluzal spre gingival 

1920. Tehnica de reducere şi refacere a cuspizilor cu amalgam: 

A. este indicată când extensia vestibulară sau orală este de 2/3 din şanţul primar spre vârful 

cuspidului 

B. reducerea se face de la început 

C. cantitatea de cuspid tăiată va fi minim de 1mm pentru fiecare cuspid 

D. reducerea se face cu freza pară 

E. unghiurile externe ascuţite ale preparaţiei reduc concentrarea de forţe şi sporesc retenţia 

1921. Diagnosticul pozitiv de pulpită acută purulentă totală (corono-radiculară) este 

confirmat de: 

A. durere continuă 

B. durere pulsatilă 

C. sensibilitate la percuţia în ax 

D. apariţia picăturii de sănge la deschiderea camerei pulpare 

E. testele de vitalitate absente 

1922. Diagnosticul pozitiv de necroză pulpară fără parodontită apicală este confirmat 

de: 

A. modificarea de culoare a dintelui 

B. sensibilitate la palpare cu sonda în camera pulpară şi canalele radiculare 

C. sensibilitate la percuţia în ax 

D. teste de vitalitate negative 

E. durere lancinantă 

1923. În parodontita apicală acută hiperemică: 

A. agenţii chimici ajung la nivelul parodonţiului apical pe cale endodontică 

B. agenţii chimici ajung la nivelul parodonţiului apical prin pungi parodontale adânci 

C. agenţii chimici ajung la nivelul parodonţiului apical pe cale generală 

D. substanţele medicamentoase din meşele parodontale nu pot ajunge la nivelul parodonţiului 

apical 

E. toate răspunsurile sunt adevărate 

1924. Evoluţia parodontitei apicale hiperemice poate lua următoarele căi: 

A. parodontita apicală purulentă 

B. parodontita apicală seroasă 

C. parodontită cronică fibroasă 

D. pulpită apicală seroasă 

E. necroză pulpară 

1925. În parodontita apicală acută hiperemică apare: 

A. senzaţie de agresiune

B. edem de vecinătate 

C. tumefacţia regiunii în dreptul dintelui respectiv 

D. alterarea stării generale 

E. totdeauna stare febrilă 

1926. În parodontita apicală acută hiperemică apar: 

A. sensibilitate la percuţie 

B. edem de vecinătate 

C. uşoară comgestie a mucoasei la nivelul coletului dintelui 

D. alterarea stării generale 

E. uneori stare febrilă 

1927. Complicaţiile parodontitei apicale acute seroase pot fi: 

A. prinderea dinţilor învecinaţi în procesul inflamator 

B. adenopatie locoregională 

C. supuraţia spaţilor şi lojilor cervicofaciale 

D. sinuzită de maxilar 

E. durere la percuţie în ax 

1928. Substanţele utilizate în coafajul direct trebuie să îndeplinească următoarele 

condiţii: 

A. să fie insolubile 

B. eficacitate mare în concentraţie mică 

C. să nu coloreze dintele 

D. să se lege chimic de materialul de obturaţie 

E. să aibe un gust plăcut 

1929. Tratamentul pulpitei seroase totale: 

A. Metoda terapeutică de elecţie este extirparea vitală 

B. Metoda terapeutică de elecţie este extirparea devitală 

C. Extirparea devitală este indicată numai în condiţii speciale 

D. Metodele terapeutice recomandate urmăresc conservarea pulpei 

E. Metodele terapeutice recomandate urmăresc prevenirea apariţiei unor complicaţii 

1930. Metode de îndepărtare în totalitate a pulpei dentare sunt: 

A. extirpare vitală 

B. extirpare devitală 

C. amputaţie vitală 

D. amputaţie devitală 

E. coafaj direct 

1931. Coafajul indirect într-un timp presupune: 

A. izolarea dintelui 

B. toaleta cavităţii cu apă oxigenată şi neofalină 

C. aplicarea unei paste de hidroxid de calciu 

D. obturaţie provizorie din compozit 

E. obturaţie provizorie din ciment ionomer de sticlă 

1932. Sunt utilizate ca materiale pentru coafajul direct: 

A. pulberea simplă de fildeş 

B. folia de teflon 

C. eugenatul de zinc

D. hidroxidul de calciu 

E. amalgamul 

1933. Sunt utilizate ca materiale pentru coafajul direct: 

A. pulbere de dentină heterogenă sterilizată 

B. pulbere de dentină autogenă 

C. cianoacrilaţi 

D. folie de plumb 

E. folie de argint 

1934. Tehnica coafajului direct în deschiderile accidentale ale camerei pulpare 

presupune: 

A. izolarea dintelui 

B. îndepărtarea salivei din cavitate 

C. hemostaza plăcgii pulpare 

D. uscarea cavităţii cu aer călduţ 

E. îndepărtarea parţială a dentinei alterate 

1935. Trioxidul de arsen se prezintă sub formă de: 

A. Pulbere 

B. Pastă 

C. Fibre 

D. Granule 

E. tablete 

1936. Timpii operatori în pulpectomia vitală sunt: 

A. anestezie prin infiltraţie 

B. exclusiv anestezie topică 

C. deschiderea camerei pulpare 

D. măsurare lungimii canalelor radiculare 

E. aplicarea pansamentului arsenical 

1937. Acele extractoare: 

A. trebuie să fie decălite 

B. introducerea în canal trebuie să se facă brsuc 

C. înainte de a efectua rotaţia acului vârful trebuie să fie degajat 

D. spinii lor se rup foarte greu 

E. spinii lor se rup foarte uşor 

1938. *Referitor la pansamentul arsenical sunt adevărate: 

A. resturile de sânge nu îi diminuează acţiunea 

B. are eficienţă maximă când este aplicat pe pulpa dentară descoperită 

C. se aplică în plin puseu inflamator acut 

D. se aplică cu presiune pe pulpa dentară 

E. se aplică în cariile cervicale cu evoluţie subgingivală 

1939. Referitor la pansamentul arsenical sunt adevărate: 

A. înainte de aplicare trebuie îndepărtată toată dentina alterată 

B. este admis să fie aplicat şi pe un strat subţire dentină 

C. se aplică fără presiune pe pulpa dentară

D. trebuie închis etanş pentru a preveni accidentele 

E. se aplică în cariile cervicale cu evoluţie subgingivală 

1940. Granulele arsenicale sunt preparatul cel mai avantajos de folosit deoarece: 

A. este dozat 

B. nu difuzează în afara cavităţii 

C. uşor de aplicat 

D. se prepară extemporaneu 

E. se îndepărtează greu 

1941. Preparate pe bază de paraformaldehidă utilizate pentru desensibilizare chimică 

sunt: 

A. toxavit 

B. calasept 

C. pulpatoxin 

D. pulpex 

E. dycal 

1942. Sunt utilizate ca anestezice de contact: 

A. soluţia de cocaină 

B. soluţia de xilină 

C. soluţia Bonain 

D. soluţia Clumsky 

E. soluţia Walkhoff 

1943. Metodele de conservare parţială sau totală a pulpei vii: 

A. cofajul indirect 

B. coafajul direct 

C. amputaţia vitală 

D. pulpectomia vitală 

E. pulpectomia devitală 

1944. *Dintre compusii clorati, in sterilizarea canalelor radiculare, cei mai utilizati 

sunt: 

A. Cloraminele 

B. Hipocloritul de sodiu 

C. Clorhexidina 

D. Clorura de sodiu 

E. Solutie de clorura de sodiu 7% 

1945. *Izolarea dintelui in timpul tratamentului mecanic al gangrenei pulpare: 

A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului 

B. Este facultativa pe tot timpul tratamentului 

C. Nu este necesara izolarea dintelui decat dupa primul pansament oclusiv 

D. Este obligatorie in a treia sedinţa 

E. Este obligatorie in momentul obturarii radiculare definitive 

1946. *O preparatie mecanica corecta a canalului: 

A. nu este insotita de irigatii cu solutii antiseptice, deoarece acestea sunt iritante 

B. se obtine utilizand aceeasi tehnica pentru toata lungimea canalului 

C. se obtine utilizand numai tehnici moderne, sonice, ultrasonice, laser

D. necesita, de obicei, combinarea unei tehnici manuale cu una din celelalte tehnici 

E. se realizeaza pana la apexul radiologic 

1947. *Tratamentul gangrenei si necrozei pulpare se efectueaza in: 

A. 1 etapa 

B. 2 etape 

C. 3 etape 

D. 4 etape 

E. 5 etape 

1948. *Tratamentul mecanic in gangrena pulpara se efectueaza: 

A. Pana la foramenul apical 

B. Pana la constrictia apicala 

C. Pana la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicala a canalului 

D. Pana la ½ a canalului 

E. Cu o usoara depasire a constrictiei apical 

1949. *Dintre modalitatile de introducere in canale a hidroxidului de calciu fac parte: 

A. Introducerea cu acul Lentullo 

B. Introducerea cu instrumentar de mana 

C. Condensarea cu fuloare de canal 

D. Injectarea cu seringa 


1950. *Eficienta asociatiilor de antibiotice in tratamentul de canal al gangrenei 

pulpare depinde de urmatorii factori: 

A. Evitarea antibioticelor cu reactii adverse 

B. Evitarea unor doze insuficiente 

C. Evitarea antagonismelor 

D. Evitarea rezistentei incrucisate 


1951. *Necroza de colicvatie apare in urma influentei unor substante precum: 

A. Acetilcolina 

B. Lizozimul 

C. Pepsina 

D. Neurotoxina 

E. Amilaza 

1952. *Nu beneficiaza de tratament conservator dintii care prezinta: 

A. Radacini in baioneta 

B. Radacini cu curburi exagerate 

C. Cai false interadiculare 

D. Implantare deficitara 


1953. *pH-ul hidroxidului de calciu este cuprins intre: 

A. 10-11 

B. 11-12 

C. 12-13 

D. 7-9

E. 8-10 

1954. *Produsul Grinazole indicat in tratamentul tuturor formelor de gangrana 

pulpara contine: 

A. Antibiotice 

B. Nistatin 

C. Sulfamide 

D. Metronidazol 

E. Corticoizi 

1955. *Prognosticul tratamentului endodontic atunci cand se respecta intocmai 

tehnica de lucru, arata rezultate pozitive in: 

A. 100 % din cazuri 

B. 80-90 % din cazuri 

C. 86-95 % din cazuri 

D. 75-86 % din cazuri 

E. 85-95 % din cazuri 

1956. *Solutia Walkhoff contine: 

A. fenol 30 %, camfor 60 % si alcool 10 % 

B. monoclorfenol si alcool 10 % 

C. P-monoclorfenol, mentol si camfor 

D. P-monoclorfenol si tricrezol 

E. P-monoclorfenol, alcool si eter 10 %. 

1957. *Care este concentratia maxima admisibila a ozonului in amestecul gazos cu 

care se face ozonoterapia: 

A. 7 % 

B. 5 % 

C. 4 % 

D. 3 % 

E. 1 % 

1958. *Care este proportia formaldehidei in cazul insuflatiilor din parodontitele 

apicale cronice: 

A. 7,2% 

B. 6,8% 

C. 5,4% 

D. 4,7% 

E. 2,4% 

1959. *Tratamentul gangrenei si necrozei pulpare se efectuează în: 

A. 1 etapă 

B. 2 etape 

C. 3 etape 

D. 4 etape 

E. 5 etape 

1960. *Izolarea dintelui în timpul tratamentului mecanic al gangrenei pulpare: 

A. Este obligatorie pe tot timpul tratamentului

B. Este facultativă pe tot timpul tratamentului 

C. Nu este necesară izolarea dintelui decât după primul pansament oclusiv 

D. Este obligatorie în a treia şedinţă 

E. Este obligatorie in momentul obturării radiculare definitive 

1961. *Tratamentul mecanic în gangrena pulpară se efectuează: 

A. Pănă la foramenul apical 

B. Până la constricţia apicală 

C. Până la unirea celor 2/3 coronare cu 1/3 apicală a canalului 

D. Până la ½ a canalului 

E. Cu o uşoară depăşire a constricţiei apicale 

1962. *Dintre compuşii cloraţi, în sterilizarea canalelor radiculare, cei mai utilizaţi 

sunt: 

A. Cloraminele 

B. Hipocloritul de sodiu 

C. Clorhexidina 

D. Clorura de sodiu 

E. Soluţie de clorură de sodiu 7% 

1963. *O preparaţie mecanică corectă a canalului: 

A. nu este însoţită de irigaţii cu soluţii antiseptice, deoarece acestea sunt iritante 

B. se obţine utilizând aceeaşi tehnică pentru toată lungimea canalului 

C. se obţine utilizând numai tehnici moderne, sonice, ultrasonice, laser 

D. necesită, de obicei, combinarea unei tehnici manuale cu una din celelalte tehnici 

E. se realizează până la apexul radiologic 

1964. *Tratamentul medicamentos al canalului înaintea obturării acestuia se face în 

caz de: 

A. Extirpare în scop protetic 

B. Hiperemie preinflamatorie 

C. Pulpita acută purulentă parţial 

D. Pulpita acută seroasă parţială 

E. Pulpita acută seroasă totală 

1965. *Mandrenul instrumentelor rotative: 

A. poate fi încadrat în trei clase după OMS articolul nr.23 (piesă dreaptă, cot şi turbină) 

B. este partea activă a instrumentului 

C. este partea pe care se înfiletează capul frezei 

D. este manşonul de plastic ce protejează capul frezei 

E. se adaptează şi fixează la piesa de mână 

1966. *Factori de risc pentru sănătatea operatorului în timpul preparării cavităţilor: 

A. supraîncălzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care ţin piesa cot 

B. din cauza concentrării intense în cazul unor cavităţi dificile, operatorul poate scrâşni 

din dinţi provocându şi fisuri sau chiar fracturi ale smalţului 

C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie 

D. vibraţia produsă de piesa cot poate produce afecţiuni profesionale de tipul "crampa 

scriitorului‖ sau sindromul Raynaud 

E. aerosolul creat în timpul lucrului este un risc permanent pentru sănătate

1967. *Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor: 

A. deşi aparent reduce riscul contaminării, masca chirurgicală este de fapt un focar de 

infecţie prin faptul că se încarcă cu microorganisme 

B. prin clătirea gurii înaintea examinării patogenitatea florei bucale este agravată 

deoarece sunt mobilizate şi aduse la suprafaţă microorganismele ascunse în locurile 

retentive ale cavităţii bucale 

C. bacteriile de pe încălţămintea operatorului se găsesc în gura pacientului chiar şi după 

mai multe ore de la tratament 

D. în cabinetul stomatologic se transmit maladii infecţioase precum: boala vacii nebune, 

migrena, spondiloza 

E. la stomatologii care folosesc turbina s-a constatat o creştere a incidenţei şi gravităţii 

următoarelor afecţiuni: sinuzita, angina streptococică, bronşite etc. 

1968. *Contaminarea operatorului în timpul preparării cavităţilor: 

A. contrar unor opinii mai vechi, în cabinetul stomatologic, riscul transmiterii unor 

infecţii este scăzut 

B. aplicarea digii nu reduce ariile de contaminare 

C. bacteriile patogene din gura pacientului nu ajung decât pe încălţămintea operatorului 

deci nu-i periclitează sănătatea 

D. contaminarea nu este posibilă decât dacă pacientul strănută sau tuşeşte pe medic 

E. folosirea sistemului rapid de evacuare reduce cantitatea de bacterii din mediul 

înconjurător 

1969. *Cloroterapia este indicata in: 


B. pulpite purulente totale 

C. parodontite apicale cronice 

D. parodontite apicale acute 

E. hiperestezia dentinara 

1970. *Grinazole contine: 

A. metronidazol 

B. penicilina 

C. oxid de zinc 

D. streptomicina 

E. eritromicina 

1971. *Care sunt timpii operatori in tratamentul mecanic al gangrenei pulpare: 

A. Crearea accesului la camera pulpara 

B. Permeabilizarea si evidarea continutului gangrenos 

C. Stabilirea lungimii canalului 

D. Razuirea dentinei alterate de pe peretii canalului 


1972. Cele trei etape importante ale tratamentului necrozei si gangrenei pulpare sunt: 

A. examenul radiologic 

B. evidarea canalului de resturile pulpare si de dentina alterata de peretii canalului pana la 

dentina sanatoasa 

C. sterilizarea canalului radicular si a canaliculelor dentinare prin tratamentul 

medicamentos si cu agenti fizici

D. adoptarea unei atitudini terapeutice diferite fata de cele doua afectiuni (necroza si 

gangrena) 

E. sigilarea spatiului endodontic prin obturatie etansa 

1973. Daca pe canale se intalnesc obstacole formate din concremente calcare, 

tratamentului mecanic I se pot asocia urmatoarele substante chimice de 

permeabilizare: 

A. sarea sodica EDTA sol.10% 

B. acid sulfuric sol 20-30% 

C. antiformina 

D. solutia clorhexidina 1% 

E. eugenol 

1974. Dintre metodele mecanice de preparare a canalului radicular in gangrena 

pulpara fac parte urmatoarele sisteme: 


B. Canal Master U 

C. Metoda conversiunii 

D. Canal Finder 

E. Sistemul treptelor consecutive 

1975. In alegerea substantei medicamentoase utilizate in tratamentul gangrenei 

pulpare ne vom ghida dupa urmatoarele criterii: 

A. forma anatomo-clinica a gangrenei (umeda sau uscata) 

B. prezenta sau absenta complicatiilor parodontiului apical 


D. concentratia solutiei 

E. lipsa efectului bactericid al substantei 

1976. In tratamentele endodontice antisepticele se folosesc sub urmatoarele forme 

sau proceduri: 

A. pansamente endodontale 

B. spalaturi endodontice 

C. asociate cu agenti fizici 

D. diferentiat la monoradiculari fata de pluriradiculari 

E. numai la persoane varstnice 

1977. Intre factorii locali care pot conditiona terapia endodontica a dintilor cu 

necroza sau gangrena pulpara se inscriu: 

A. prezenta unor obturatii coronare din amalgam 

B. valoarea masticatorie si protetica a dintelui 

C. topografia dintelui 

D. afectiunile de sistem 

E. starea parodontiului marginal 

1978. Medicatia folosita in sterilizarea canalelor radiculare trebuie sa intruneasca 

urmatoarele cerinte ideale(dupa Grossman): 

A. sa aiba efect rapid bactericid si fungicid 

B. sa aiba actiune antibacteriana suficient de indelungata 

C. sa nu aiba penetrabilitate accentuata in tesuturi 

D. sa aiba tensiune superficiana mica

E. sa nu prezinte histocompatibilitate fata de tesuturile periapicale 


A. metoda telemetrica 

B. metoda teleacustica 

C. metoda clinica 


E. metoda electronica 

1980. Pentru efectuarea corecta a tratamentului mecanic al canalelor radiculare in 

gangrena se tine cont de urmatoarele reguli: 

A. tratamentul mecanic nu se insoteste de spalaturi cu solutii antiseptice 

B. nu se utlizeaza metode mecanice 

C. se creaza un acces care asigura patrunderea acelor in axul canalelor 

D. in timpul tratamentului mecanic nu se izoleaza dintele 

E. prin tratamentul mecanic se inlatura complet tesutul alterat de pe peretii canalului 

radicular pana la dentina sanatoasa 

1981. Pentru prepararea canalelor radiculare sunt descrise urmatoarele metode: 

A. manuale 

B. mecanice 

C. ultrasonice 

D. radiologice 

E. compozite 

1982. Radiografia dentara poate evidentia la dintii cu necroza sau gangrena pulpara: 

A. fenomene de staza circulatorie pulpara 

B. degenerescente odontoblastice secundare 

C. numarul si forma radacinilor 

D. lungimea radacinilor in raport cu cea a dintilor vecini 

E. existenta unor corpi straini in canal 

1983. Solutia Walkhoff contine: 

A. p-monoclorfenol 

B. eugenol 

C. camfor 

D. mentol 

E. hidroxid de calciu 

1984. Tratamentul mecanic in gangrena pulpara cuprinde urmatorii timpi operator: 

A. izolarea dintelui inainte de crearea accesului la camera pulpara 

B. crearea accesului la camera pulpara 

C. evidarea continutului gangrenos 

D. stabilirea lungimii canalului 

E. rotirea acului lentullo in sensul acelor de ceasornic 

1985. Utilizarea diatermiei ca procedeu de dezinfectare a canalelor radiculare este 

indicata in urmatoarele momente ale tratamentului endodontic: 

A. inaintea tratamentului biomecanic in treimea apicala a canalelor 

B. inaintea cateterizarii istmului apical

C. ca procedeu suplimentar dupa efectuarea obturatie radiculare 

D. ca procedeu suplimentar de dezinfectie intre sedintele de pansament endodontic 

ocluziv cu antiseptice 

E. pentru potentarea actiunii acizilor 

1986. Actiunea antiseptica a hidroxidului de calciu se bazeaza pe: 

A. ph-ul alcalin, de care este raspunzator ionul OH, cuprins intre 11-12, in functie de 

preparat 

B. ph-ul alcalin, de care este raspunzator ionul Ca, cuprins intre 11-12, in functie de 

preparat 

C. ph-ul alcalin, de care este raspunzator ionul OH, cuprins intre 13-14, in functie de 

preparat 

D. solubilitate foarte redusa in apa care determina eliberarea treptata a ionului hidroxil pe 

masura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare 

E. solubilitate foarte redusa in apa care determina eliberarea treptata a ionului de calciu 

pe masura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare 

1987. Metodele de masurare a canalului radicular sunt: 

A. Metoda clinica 

B. Metoda clinico-radiologica 

C. Metoda radiologica 

D. Metode electronice 

E. Metoda intepaturii apicale 

1988. Metodele pentru prepararea mecanica a canalelor sunt: 

A. Metode manuale 

B. Metode mecanice 

C. Metode sonice si ultrasonice 

D. Metoda cu laser 

E. Metoda Prophy-jet 

1989. Pasta iodoformata Walkhoff contine: 

A. Iodoform 

B. Clorfenol 

C. Timol 

D. Oxid de zinc 

E. Formol 

1990. Solutia Chlumsky contine: 

A. fenol 30% 

B. camfor 60% 

C. alcool 10% 

D. formaldehida 

E. sulfat de bariu 10% 


A. Mentol 

B. Monoclorfenol 

C. P-monoclorfenol 

D. Camfor 

E. Alcool 10%

1992. Hidroxidul de calciu constituie antisepticul de electie folosit in tratamentul 

endodontic al gangrenei pulpare simple si complicate deoarece: 


B. are actiune antitoxica 

C. dizolva detritusurile organice necrozate si infectate din canale care servesc ca mediu 

de cultura pentru microflora endodontica 

D. opreste secretiile persistente din canale care apar in unele cazuri de parodontita apicala 

cronica printr-un mecanism complex al efectului alcalinizant al ionului OH cu cel 

tisular de regenerare si remineralizare 

E. nu are actiune citotoxica si caustica asupra tesuturilor vii periapicale 

1993. In alegerea substantei medicamentoase ne vom orienta dupa urmatoarele 

criterii: 

A. forma anatomoclinica a gangrenei (umeda sau uscata) 

B. prezenta sau absenra complicatiilor parodontiului marginal 


D. metode de preparare ale canalului 

E. sisteme de canale dupa Weine 

1994. In prepararea canalelor sunt descrise urmatoarele metode: 

A. metode manuale 



D. ionoforeza 


1995. La nivelul caror dinti apar anomalii frecvente de canale: 

A. incisivii inferiori 





1996. Metodele mecanice se bazeaza pe sistemele: 


B. canal Master U 


D. sonic Air 

E. sisteme ultrasonice 

1997. Cand se utilizeaza metodele electronice pentru odontometrie se impun 

urmatoarele masuri: 

A. Canalul trebuie sa fie umed 

B. Diametrul corespunzator al acului 

C. Sa nu se foloseasca hipocloritul de sodiu 

D. Sa se utilizeze ace Kerr cu diametrul sub 0,15 

E. Largirea excesiva a apexului 

1998. Carbenicilina combate infectiile cu: 

A. Bacterii gram-pozitive 

B. Pseudomonas aeruginosa

C. Fusobacterium 

D. Enterobacter 

E. Bacterioides fragilis 

1999. Formula Cresophenului contine: 

A. P-monoclorfenol 

B. Formaldehida 

C. Dexametazona 

D. Timol 

E. Gaiacol 

2000. Ledermix-ul contine: 

A. Oxid de zinc 

B. Marfanil 

C. Trimcinolon acetonid 

D. Streptomicina 

E. Hidroxid de calciu 

2001. Pasta cu antibiotice a Clinicii de Odontologie din Bucuresti utilizata in 

tratamentul gangrenei pulpare contine: 

A. Streptomicina 

B. Eritromicina 

C. Cloramfenicol 

D. Hidrocortizon acetat 

E. Penicilina G 

2002. Solutia Chlumsky contine: 

A. Eugenol 

B. Fenol 30% 

C. Camfor 60% 

D. Alcool 10% 

E. Mentol 

2003. Utilizarea diatermiei ca procedeu de dezinfectare a canalelor radiculare este 

indicata in urmatoarele situatii: 

A. inaintea tratamentului biomecanic in treimea apicala a canalului 

B. inaintea cateterizarii apexului 

C. inaintea aplicarii primului pansament antiseptic 

D. in timpul tratamentelor cu antibiotice 

E. Ca procedeu suplimentar de dezinfectie intre sedintele de pansamente cu antiseptice 

2004. Compusii cuternari de amoniu: 

A. sunt detergenti cationici 

B. reduc tensiunea superficiala a solutiilor 

C. sunt mai activi in mediu acid 

D. sunt mai activi in mediu alcalin 

E. sunt toxici citoplasmatici puternici. 

2005. In extirparea pulpara: 

A. tratamentul mecanic se efectueaza pana la constrictia apicala

B. tratamentul mecanic se executa intr-una sau mai multe sedinte, in functie de schema 

de tratament 

C. tratamentul se executa intr-o singura sedinta 

D. nu este necesara izolarea dintelui 

E. in cursul tratamentului se aplica pansamente medicamentoase 

2006. In prepararea canalelor radiculare sunt descrise urmatoarele metode: 

A. metode sonice 

B. metode ultrasonice 

C. diatermia 

D. fulguratia transapicala 

E. metoda cu laser. 


A. metoda clinica 

B. metoda biologica 

C. fulguratia transapicala 


E. metode electronic 

2008. Pentru permeabilizarea canalelor radiculare se pot folosi urmatoarele substante: 

A. acid sulfuric 40 % 

B. acid clorhidric 20-30 % 

C. acid sulfuric 20-30 % 

D. antiformina 

E. EDTA 10 % 

2009. Permeabilizarea canalelor radiculare se poate realiza cu urmatoarele 

instrumente: 

A. ace Miller 

B. ace Donaldson fine si foarte fine 

C. ace Hedström fine 

D. freze globulare mici 

E. ace Kerr fine si foarte fin 

2010. Care medicatie endodontica are capacitate antimicotica: 

A. Tricrezolformalina 

B. Walkhoff 

C. Chlumsky 

D. Clorhexidina 

E. Creozotul de mesteacan 

2011. Diatermia cu unde medii este indicata în: 

A. Dezinfectia canalelor în gangrena pulpara simpla 

B. Parodontita apicala acuta seroasa 

C. Parodontita apicala acuta purulenta 

D. Fulguratia transapicala a granuloamelor 

E. Parodontitele apicale cronice fistulizate 

2012. Timpii operatori ai tratamentului mecanic în gangrena pulpară sunt, cu 

excepţia:

A. crearea accesului la camera pulpară 

B. permeabilizarea şi evidarea conţinutului gangrenos 

C. îndepărtarea dentinei alterate de pe pereţii canalului 

D. stabilirea lungimii canalului 

E. obturarea radiculară definitivă in aceeaşi şedintă 

2013. Metodele de măsurare a canalului radicular sunt: 

A. Metoda clinică 

B. Metoda clinico-radiologică 

C. Metoda radiologică 

D. Metode electronice 

E. Metoda înţepăturii apicale 

2014. Metodele pentru prepararea mecanică a canalelor sunt: 

A. Metode manuale 

B. Metode mecanice 

C. Metode sonice si ultrasonice 

D. Metoda cu laser 

E. Metoda Prophy-jet 

2015. Pasta iodoformată Walkhoff conţine: 

A. Iodoform 

B. Clorfenol 

C. Timol 

D. Oxid de zinc 

E. Formol 

2016. Soluţia Walkhoff conţine: 

A. Mentol 

B. Monoclorfenol 

C. P-monoclorfenol 

D. Camfor 

E. Alcool 10% 

2017. Soluţia Chlumsky conţine: 

A. fenol 30% 

B. camfor 60% 

C. alcool 10% 

D. formaldehidă 

E. sulfat de bariu 10% 

2018. Tratamentul Spad: 

A. reprezintă o metodă de tratament al pulpitei seroase totale 

B. reprezintă o metodă de tratament al gangrenei pulpare 

C. se realizează cu soluţie Walkhoff şi pastă Spad 

D. utilizează pastă Spad 

E. utilizează pastă Spad şi un amestec de două lichide 

2019. Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se bazează pe: 

A. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 11-12, în funcţie de 

preparat

B. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul Ca, cuprins între 11-12, în funcţie de 

preparat 

C. ph-ul alcalin, de care este răspunzător ionul OH, cuprins între 13-14, în funcţie de 

preparat 

D. solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului hidroxil pe 

măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisulare 

E. solubilitate foarte redusă în apă care determină eliberarea treptată a ionului de calciu 

pe măsura contactului hidroxidului de calciu cu apa din umorile tisular 

2020. Cerintele ideale pentru medicatia canalara sunt: 

A. efect lent bactericid si fugicid 

B. actiune antibacteriana indelungata 

C. usurinta introducerii pe canale 

D. interferarea proceselor de vindecare periapicala 

E. tensiune superficiala mare 

2021. Avantajele terapiei enzimatice sunt: 

A. fluidificarea secretiilor 

B. facilitarea difuziunii 

C. inhibarea microflorei endodontice 

D. aparitia fenomenului de rezistenta microbiana 

E. mediu nutritiv pentru organisme 

2022. Proprietatile pastei de hidroxid de calciu: 

A. puternic bactericid 

B. actiune antitoxica 

C. stimuleaza secretiile din canale 

D. are Ph da 10.5-11 

E. nu se rezoarbe 

2023. Indicatiile atibioticelor: 

A. Coafaj direct sau indirect 

B. Dupa extirpari in pulpita seroasa 

C. In gangrena simpla 

D. In parodontite acute hiperemice 

E. Dupa spalaturi cu antiseptice 

2024. Ionoforeza se poate repeta, în funcţie de evoluţia clinică, după: 

A. 24 ore 

B. 36 ore 

C. 48 ore 

D. 60 ore 

E. 72 ore 

2025. Gâtul sau colul instrumentelor rotative: 

A. trebuie să fie suficient de gros pentru a fi rezistent şi suficient de subţire pentru a 

asigura acces şi vizibilitate 

B. din punct de vedere al operatorului este bine să fie cât mai subţire pentru a asigura 

vizibilitate asupra părţii active a instrumentului şi manipulare uşoară 

C. transmite forţele ce se exercită asupra capului în sens rotaţional şi translaţional 

D. are formă conică, cu baza mare la nivelul capului şi baza mică spre mandren

E. este partea intermediară ce leagă mandrenul de capul activ 

2026. Instrumente rotative: 

A. instrumentele rotative al căror cap prezintă lame se numesc freze dentare 

B. termenul de "formă‖, aplicat unei freze dentare se referă la conturul şi silueta capului 

instrumentului 

C. frezele sunt acţionate cu ajutorul pieselor de mână dar pot fi acţionate şi manual 

D. înainte ca freza să acţioneze în dentină, capul său activ trebuie lubrefiat cu vaselină 

E. după natura părţii active instrumentele pentru prepararea cavităţilor pot fi tăietoare sau 

abrazive 

2027. Reacţia pulpei la instrumentele tăietoare rotative: 

A. pulpa dinţilor tineri este sensibilă la injuriile provocate de prepararea cavităţii însă are 

o putere de recuperare mai mare decât pulpa îmbătrânită 

B. frezele din oţel produc mai multă căldură decât cele din carbid 

C. frezele care sunt tocite produc mai puţină căldură deoarece nu au o acţiune atât de 

agresivă 

D. în cazul folosirii turaţiilor înalte temperatura este controlată prin scăderea presiunii, 

tăierea intermitentă şi 

E. folosirea răcirii dacă grosimea dentinei rămase este sub 2 mm, răspunsul pulpar este 

prompt şi intens 

2028. Sisteme de răcire a frezelor: 

A. spray-ul (apă + aer) este mai avantajos decât răcirea cu apă 

B. răcirea cu aer este eficientă chiar şi în cazul cavităţilor în care grosimea stratului de 

dentină este mai mică decât 2 mm 

C. răcirea cu aer produce aerosol nociv prin încărcătura microbiană 

D. răcirea cu apă este eficientă însă este necesar un sistem eficient de evacuare 

E. în cazul răcirii cu spray, este bine ca apa să fie încălzită la cca 54ºC 

2029. Diga (rubber-dam): 

A. nu este bine acceptată de către pacienţi 

B. nu se poate aplica pe dinţii tineri, insuficient erupţi 

C. se aplică pe rame metalice sau de plastic Optilux, Valsalva sau Brown 

D. cauciucul este de culoare albă pentru a nu produce un contrast prea mare cu dinţii 

E. cauciucul poate avea mai multe grosimi 

2030. Pulpomixine contine: 

A. sulfat de polimixina B 

B. acetat de dexametazona 

C. sulfat de framicetina 

D. tirotricina 

E. sulfat de neomiicina 

2031. In extirparea pulpara: 

A. tratamentul mecanic se efectueaza pana la constrictia apicala 

B. tratamentul se executa intr-una sau mai multe sedinte 

C. se fac spalaturi endodontice cu hipoclorit de sodiu sau alte substante antiseptice 

D. se lucreaza in conditii de asepsie prin izolarea dintelui 

E. se executa intr-o singura sedinta


A. mentol 

B. camfor 

C. p-monoclorfenol 

D. fenol pur 

E. iodoform 

2033. Ozonoterapia este indicata in: 

A. gangrena pulpara 

B. parodontite apicale acute 

C. tratamentul plagii dentinare 

D. coafaj direct 

E. pulpite seroase totale 

2034. Ionoforeza este indicata in: 


B. parodontite apicale cronice 


D. canale care secreta abundent 

E. prezenta unor corpi straini 

2035. Se institue un tratament medicamentos inainte de obturarea canalului in 

urmatoarele situatii: 

A. pulpite acute seroase totale 

B. pulpite acute seroase partiale 

C. pulpite cronice 

D. pulpite acute purulente totale 

E. pulpite acute purulente partiale 

2036. Pasta PBSC contine: 

A. penicilina 

B. streptomicina 

C. conservant 

D. marfanil 

E. benzoat de sodiu 

2037. Pasta Ledermix contine: 

A. prednisolon 

B. clorhidrat de neomicina 

C. oxid de zinc 

D. hidroxid de calciu 

E. streptomicina 

2038. Care dintre urmatoarele cazuri nu beneficiaza de tratament endodontic: 

A. Dinti cu malformatii radiculare 

B. Dinti cu apexul larg 

C. Dinti care au in canale corpi straini 

D. Dinti cu cai false interradiculare 

E. Dinti cu parodontita apicala cronica

2039. Anomalii frecvente de canale prezinta: 

A. Incisivii inferiori 

B. Molarul prim superior (radacina mezio-vestibulara) 

C. Premolarul doi inferior 

D. Incisivul central superior 

E. Primul si al doilea molar inferior 

2040. In determinarea lungimii canalului radicular, metoda lui Dick: 

A. Utilizeaza o singura radiografie 

B. Utilizeaza doua radiografii 

C. Se face cu acul introdus pe canal 

D. Se face fara a introduce acul pe canal 

E. Niciuna de mai sus 

2041. Tehnica forţelor compensate: 

A. a fost introdusă de Roane 

B. permite tratamentul mecanic pe toată lungimea de lucru fără transpoziţia apexului 

C. utilizează ace pilă speciale, flexibile, cu vârf tăietor 

D. utilizează acele prin mişcări de răzuire 

E. utilizează acele într-o mişcare combinată de rotaţie (90 în sensul acelor de ceasornic 

urmată de o mişcare de 360 în sens invers) 

2042. Tehnica step back: 

A. mai este denumită şi telescopare progresivă 

B. începe prin prepararea porţiunii coronare a canalului radicular 

C. nu necesită recapitulare datorită riscului de formare a pragurilor 

D. este recomandată în cazul canalelor cu o curbură uşoară spre moderată 

E. mai este denumită şi telescopare regresivă 

2043. Tehnica step down: 

A. mai este denumită şi telescopare progresivă 

B. începe prin prepararea porţiunii coronare a canalului radicular 

C. presupune o preparare telescopată 

D. a fost introdusă de Goerig 

E. mai este denumită şi telescopare regresivă 

2044. Tehnica step down prezintă următoarele avantaje: 

A. accesul rectiliniu spre porţiunea apicală 

B. posibilităţi superioare de spălături endodontice 

C. tratament mecanic rapid şi eficient al porţiunii apicale 

D. creşte interferenţele mecanice dentinare în cele două treimi coronare 

E. deviază direcţia microinstrumentarului endodontic 

2045. Tehnica step back: 

A. a fost introdusă de Mullaney 

B. lărgirea porţiunii apicale ajunge de regulă până la acele Kerr 25 sau 30 

C. a fost introdusă de Roane 

D. pentru evitarea formării pragurilor se execută pe toată lungimea canalului o operaţiune de 

recapitulare 

E. deviază direcţia microinstrumentarului endosonic

2046. *Tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii presupune: 

A. utilizarea unui con principal (master) nestandardizat 

B. utilizarea unui instrument special, denumit plugger 

C. utilizarea de conuri accesorii standardizate 

D. utilizarea gutapercii ca material de obturaţie unic, fără ciment de sigilare 

E. utilizarea unui instrument special, denumit spreader 

2047. Referitor la tehnica de condensare laterală la rece a gutapercii sunt adevărate: 

A. Conurile accesorii (extra fine, fine şi medii) sunt standardizate 

B. Spreaderul se încălzeşte la flacără 

C. Setul de spreadere imaginate de Luks este format din 3 instrumente 

D. Partea activă a spreaderelor are forma conicizată a unei sonde endodontice 

E. Spreaderele pot fi hand sau finger 

2048. *Ordinea recomandată de Stock în obturarea canalelor radiculare ar fi 

următoarea: 

A. canalele largi, accesibile, apoi cele cu probleme 

B. molarii superiori – meziovestibular, distovestibular, palatinal 

C. molarii inferiori – distal, meziovestibular, meziolingual 

D. iniţial canalele accesorii 

E. în funcţie de preferinţele clinicianului 

2049. Tehnica de condensare verticală a gutapercii: 

A. se realizează la rece 

B. utilizează un instrument ascuţit la vârf, denumit plugger 

C. utilizează un con master nestandardizat care ajunge fix până la constricţia apicală 

D. a fost introdusă de Schilder în 1967 

E. gutaperca ramolită pătrunde şi în canalele laterale şi accesorii 

2050. În tehnica de condensare verticală a gutapercii la cald: 

A. pluggerele alese trebuie să corespundă ca diametru sectoarelor de canal în care se 

utilizează (apical, mediu şi coronar) 

B. pluggerele trebuie încălzite în flacără 

C. nu se utilizează ciment de sigilare 

D. conul master se ramoleşte la flacără înainte de a fi introdus în canal 

E. se introduce o cantitate minimă de ciment de sigilare în porţiunea apicală a canalului 

2051. Avantajele tehnicii de condensare termomecanică a gutapercii sunt: 

A. foarte rapidă 

B. conferă obturaţiei densitate şi omogenitate crescută 


D. compactoarele sunt rezistente la fractură 

E. depăşirile sunt imposibile 

2052. Variante de compactoare pentru condensarea termomecanică a gutapercii sunt: 

A. Compactorul Zipperer 

B. Compactorul Maillefer 

C. Compactorul Buchanan 

D. Compactorul Schilder 

E. nici un răspuns nu este corect

2053. Sistemul Obtura: 

A. permite obturarea canalului prin injectare de gutapercă ramolită 

B. realizează ramolirea gutapercii la 100 de grade 

C. nu necesită condensare 

D. gutaperca este livrată în 3 tipuri de capsule capsule 

E. este indicat în rezorbţia radiculară internă 

2054. Sistemul Ultrafil: 

A. permite ramolirea gutapercii la 160 de grade 

B. nu permite pătrunderea gutapercii în canaliculele dentinare 


D. dispune de un termostat portabil 

E. permite o foarte bună adaptare la pereţii canaleleor radiculare 

2055. Timpii operatori pentru obturarea cu sistemul Obtura sunt: 

A. creearea stopului apical în cement 

B. alegerea unei canule care să pătrundă la lungimea de lucru 

C. condensarea finală a gutapercii cu pluggere probate 

D. adaptarea conului master 

E. coafarea pereţiiler cu ciment de sigilare 

2056. *Factorii care conditioneaza severitatea manifestarilor clinice in depasirile 

apicale NU sunt reprezentati de: 

A. Starea parodontiului apical dinainte de obturatie 

B. Volumul de substanta care a depasit apexul 

C. Calitatea materialului de obturatie 

D. Forma pe secţiune a canalului radicular 

E. Tipul de reactivitate individuala 

2057. *In cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontita apicala cronica, 

NU se indica: 

A. Drenaj endodontal 

B. Lasarea deschisa a dintelui 

C. Crearea unei fistule artificiale medicamentoase 

D. Obturarea provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu 

E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic 

2058. *In cazul secretiei seroase moderate pe canal, NU se indica: 

A. Tratamentul medicamentos cu antiseptice 

B. Cauterizarea chimica 


D. Cauterizarea electrica 

E. Paste cu antibiotice 

2059. *In parodontita apicala acuta hiperemica consecutiva depasirii apexului cu 

material de obturatie, este contraindocata: 

A. Expectativa 

B. Interventia chirurgicala 

C. Dezobturarea canalului radicular 

D. Administrarea de antialgice 

E. Infiltratia plexala cu novocaina 1%

2060. *In parodontita apicala acuta purulenta, faza endoosoasa, NU se practica: 

A. Drenaj endodontic 

B. Drenaj transosos 

C. Drenaj alveolar 

D. Medicaţie analgetica 

E. Pansament cu antiseptice 

2061. *Daca secretia se mentine in canal si dupa folosirea pansamentelor 

medicamentoase se poate recurge la obturatia provizorie a canalului cu: 

A. Dontisolon 

B. pasta Walkhoff 

C. ciment zinc oxid eugenol 

D. endometazona 

E. ciment fosfat de zinc 

2062. *Administrarea antibioticelor in tratamentul parodontitelor apicale acute 

exudative purulente se recomanda in urmatoarele circumstante: 

A. in faza endoosoasa, cand drenajul este nesatisfacator si starea pacientului este alterata 

B. in faza endoosoasa, cand drenajul este nesatisfacator din diferite cauze 

C. in faza subperiostala 

D. in faza submucoasa 

E. Cand nu se poate face un tratament corect endodontic 

2063. *Care din urmatoarele materiale cauzeaza cele mai mai reactii dureroase in 

cazul depasirii apexului: 

A. Produsele care contin aldehida formica 

B. Rasinile policondensate provenite din asocierea aldehidei formice cu rezorcina 

C. Eugenatul de zinc iodoformat 

D. Araldit 

E. Rasini cu epoxizi 

2064. *Care din urmatorii factori conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice in 

depasirile apicale: 

A. Volumul de substanta care a depasit apexul 

B. Calitatea materialului de obturatie 

C. Vecinatatea unor formatiuni nervoase 

D. Tipul de reactivitate individuala 


2065. *Tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase necesita: 

A. Spalaturi endocanaliculare cu solutii antiseptice 

B. Permeabilizarea apexului 

C. Dintele se alsa deschis 

D. Aplicarea de prisnite 


2066. *Urmatoarele forme de parodontite apicale cronice nu beneficiaza de tratament 

conservator: 

A. Granulom chistic 

B. Abces apical cronic

C. Osteita paradentara 

D. Parodontita apicala cronica difuza progresiva 


2067. *Care este doza maxima recomandata de acetat de prednison in tratamentul 

unei parodontite apicale acute exsudative seroase: 

A. 1 t de 5 mg / o data pe zi 

B. 1 t de 5 mg / 2 ori pe zi 

C. 1 t de 5 mg / 3 ori pe zi 

D. 1 t de 5 mg / 4 ori pe zi 

E. 1 t de 5 mg / 5 ori pe zi 

2068. *Cele mai intense fenomene algice apar in obturatiile de canal cu depasire 

efectuate cu: 

A. Foredent 

B. AH 26 

C. N 2 

D. Ciment fosfat de zinc 

E. Eugenat de zinc iodoformat 

2069. *Factorii care condiţionează severitatea manifestărilor clinice în depăşirile 

apicale NU sunt reprezentaţi de: 

A. Starea parodonţiului apical dinainte de obturaţie 

B. Volumul de substanţă care a depăşit apexul 

C. Calitatea materialului de obturaţie 

D. Forma pe secţiune a canalului radicular 

E. Tipul de reactivitate individuală 

2070. *În parodontita apicală acută hiperemică consecutivă depăşirii apexului cu 

material de obturatie, este contraindicată: 

A. Expectativa 

B. Intervenţia chirurgicală 

C. Dezobturarea canalului radicular 

D. Administrarea de antialgice 

E. Infiltraţii plexale cu novoacina 1 % 

2071. *În parodontita apicală acută purulentă, faza endoosoasă, NU se practică: 




D. Medicaţie analgetică 


2072. *În cazul secreţiei seroase abundente pe canal din parodontita apicală cronică, 

NU se indică: 

A. Drenaj endodontal 

B. Lăsarea deschisă a dintelui 


D. Obturarea provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu 

E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic

2073. *În cazul secreţiei seroase moderate pe canal, Nu se indică: 

A. Tratamentul medicamentos cu antiseptice 

B. Cauterizarea chimică 


D. Cauterizarea electrică 

E. Paste cu antibiotice 

2074. *Secreţia persistentă pe canal în tratamentul unei parodontite apicale cronice 

impune schimbarea pansamentului cu antiseptic cu un alt antiseptic după: 

A. şedinţă 

B. 2 şedinţe 

C. 4 şedinţe 

D. 5 şedinţe 

E. 10 şedinţe 

2075. *Ameloplastia: 

A. este arta resculptării unei suprafeţe de smalţ care realizează un contact prematur 

B. trebuie să fie foarte bine acoperită cu amalgam pentru a evita cariile secundare 

C. se obturează cu compozit fluid realizându-se sigilarea şanţului 

D. nu este indicată dacă implică un contact centric 

E. este arta teşirii în unghi de 30º a marginii de smalţ a cavităţilor mari de clasa a I-a 

2076. *Prepararea cavităţilor de clasa a II-a ce implică ambele suprafeţe proximale: 

A. premolarul 1 mandibular: suportul micului cuspid vestibular poate fi conservat prin 

extinderea fazei ocluzale mai mult spre lingual 

B. molarul 1 maxilar: creasta oblică nu se desfiinţează ci se tunelizează 

C. molarul 2 maxilar: nu se pretează la cavităţi MOD din cauza dimensiunii reduse a 

coroanei 

D. după îndepărtarea dentinei cariate se aplică baza, se finisează marginile de smalţ şi se 

asigură forma de retenţie 

E. după îndepărtarea dentinei cariate se finisează marginile de smalţ, se asigură forma de 

retenţie şi se aplică baza 

2077. *Prepararea cavităţilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini: 

A. singura indicaţie o constituie gropiţa orală a caninilor superiori 

B. restaurarea cu amalgam este mai durabilă decât cele fizionomice, mai ales când există 

tendinţa de a pierde conturul şi contactul cu dintele adiacent 

C. coada de rândunică este obligatorie deoarece amalgamul nu aderă de dinte şi necesită 

o bună retenţie 

D. peretele oral se întâlneşte cu peretele axial în unghi ascuţit sau drept 

E. dacă marginea gingivală este în cement, se indică o bizotare uşoară 

2078. *Prepararea cavităţilor de clasa a III-a obturate cu amalgam, la canini: 

A. pentru o retenţie mai bună se va prepara un şanţ circular pe peretele axial 

B. pentru o retenţie mai bună se realizează un şanţ de a lungul unghiului diedru axiovestibulo-gingival 

C. şanţul de retenţie subminează smalţul dar, cum aici nu acţionează forţe puternice, 

aceasta nu constituie o problemă 

D. dacă este necesară o coadă de rândunică, aceasta se va prepara stilizat, în formă de 

coadă de şoarece

E. când cavitatea este pe suprafaţa mezială se extinde mai mult spre vestibular 

2079. *Tratamentul parodontitei apicale cronice fistulizate: 

A. tratament de gangrena 

B. rezectie apicala 

C. radiculectomie 

D. extractie 

E. cauterizare electrica 

2080. *In tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente la adulti, 

diclofenacul se administreaza dupa urmatoarea schema: 

A. 0,250g de 2 ori pe zi 

B. 0,250g o data pe zi 

C. 0,200g o data pe zi 

D. 0,200g de 5 ori pe zi 

E. 0,500g o data pe zi 

2081. *In tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente la adulti, 

ampicilina se administreaza dupa urmatoarea schema: 

A. 0,250g de 4 ori pe zi 

B. 0,250g de 6 ori pe zi 

C. 0,500g o data pe zi 

D. 0,200g de 5 ori pe zi 

E. 0,500g de 2 ori pe zi 

2082. Atitudinea terapeutica fata de parodontita apicala acuta arsenicala - forma 

usoara, cuprinde: 

A. tratament cu diatermie 

B. indepartarea pansamentului arsenical 

C. aplicarea in canal a unor mese imbibate in solutie de dimercaptopropanol 

D. introducerea de urgenta a pastelor cu antibiotice in canal 

E. se asteapta cedarea de la sine a fenomenelor patologice 

2083. Cauzele iatrogene ale persisitentei secretiei pe canal in parodontitele apicale 

cronice sunt: 

A. mese impinse dincolo de apex 

B. iritarea chimica a parodontiului prin exces de medicamente 

C. utilizarea incorecta a agentilor fizici 

D. pozitia dintelui pe arcada 

E. varsta bolnavului 

2084. Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice din paroontita 

apicala acuta hiperemica generata de depasirea apexului cu material de obturatie sunt: 


B. volumul de substanta care a depasit apexul 

C. subdimensionarea conului de gutaperca 

D. calitatea acului Lentullo 

E. calitatea materialului de obturatie 

2085. Imobilizarea dintelui in vederea drenajului endodontic se poate realiza: 

A. bidigita, dintele fiind imobilizat intre police si index

B. palmar 

C. monodigital 

D. prin confectionarea unei chei imobilizatoare de stentz 

E. prin blocaj cu fir continuu 

2086. In parodontita apicala acuta arsenicala forma grava se recomanda urmatoarea 

atitudine terapeutica: 

A. obturarea imediata coronara a dintelui 

B. extractia dintelui 

C. administrarea masiva de analgetice 

D. chiuretarea alveolei pana la tesut sanatos 

E. aplicarea in alveola de conuri cu antibiotice 

2087. In parodontitele apicale cronice cu persisntenta unei secretii seroase si 

moderate pe canal putem aplica urmatoarele metode terapeutice: 

A. tratament medicamentos cu antiseptice 

B. tratament cu paste cu antibiotice 

C. cauterizarea chimica sau electrica 

D. extractia dintelui 

E. rezectia apicala 

2088. In stadiul submucos al aprodontitei apicale acute exudative purulente, terapia 

este urmatoarea: 

A. drenaj endodontic 

B. ionoforeza endocanalicularacu enzime 

C. incizia mucoasei 

D. extractia dintelui si drenaj alveolar 

E. aplicarea unui aparat fix de imobilizare 

2089. Pentru prevenirea evolutiei parodontitelor apicale acute exudative seroase spre 

forme purulente se recomanda instituirea unui tratament medicamentos cu: 

A. antibiotice 

B. anticoagulante 

C. antiinflamatoare nespecifice 

D. antialgice 

E. antiacide 

2090. Pentru realizarea tratamentului endodontic ca metoda de tratament a 

parodontitei apicale acute exudative seroase se recurge la urmatoarele tehnici: 

A. imobilizarea dintelui 

B. folosirea turbinei pentru a micsora vibratia 

C. anestezia 

D. administrarea masiva de aanalgetice pe cale generala 

E. extractia dintelui 

2091. Schema de tratament a parodontitei apicale cronice fistulizate cuprinde 

urmatorii timpi: 


B. se insista cu spalaturile pe traiectul dinte-fistula 

C. se face obturatie de canal in aceeasi sedinta daca s-a obtinut uscarea canalului

D. se sutureaza fistula 

E. se obtureaza dintele retrograd 

2092. Schema de tratament a paroodntitelor apicale acute exudative purulente in 

stadiul endoosos cuprinde: 

A. drenaj endodontic asociat cu antibiotice 

B. drenajul combionat endodontic si osteotomie transmaxilara 

C. drenaj alveolar prin extractia dintelui 

D. medicatie analgetica, tranchilizanta 

E. extractie si reimplantare 

2093. In cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare, 

pasta cu antibiotice: 

A. Se aplica din prima sedinta 

B. Nu se aplica din prima sedinta 

C. Se mentine 48 de ore 

D. Se menţine minimum 72 ore 

E. Se mentine o saptamana 

2094. In cazul secretiei seroase abundente pe canal din parodontitele apicale cronice 

se indica: 

A. Drenajul endodontal 

B. Lasarea deschisa a dintelui 


D. Obturaţia provizorie cu pasta pe baza de hidroxid de calciu 

E. Cauterizarea chimica cu acid tricloracetic 

2095. In cazul secretiei seroase moderate din parodontita apicala cronica se practica: 

A. Tratament medicamentos cu antiseptice 

B. Tratament medicamentos cu antibiotice 

C. Cauterizarea chimica 

D. Cauterizarea electrica 

E. Realizarea unui abces medicamentos 

2096. In parodontita apicala acuta purulenta faza endoosoasa, se realizeaza: 

A. Drenajul endodontic 

B. Drenajul transosos 

C. Drenajul alveolar 

D. Medicaţia analgetica 


2097. In parodontita apicala acuta purulenta, faza subperiostala, se realizeaza: 


B. Pansament cu antiseptice 

C. Obturatie provizorie cu hidroxid de calciu 

D. Incizie mucoperiostala 


2098. In parodontita apicala hiperemica consecutiva acutizarii unui proces cronic 

preexistent se realizeaza: 

A. Tratament mecanic cu trepanarea apexului

B. Tratament mecanic fara trepanarea apexului 

C. Aplicarea imediata de pansament oclusiv cu antiseptice (Walkhoff 

D. Lasarea deschisa a dintelui pentru cateva zile 

E. Obturatie de canal dupa incetarea secretiei 

2099. In parodontitele apicale cronice fistulizate: 

A. Se face tratament mecanic 

B. Se fac spalaturi cu antiseptice pe traiectul dinte-fistula 

C. Se aplica pansament cu antiseptice 

D. Se obtureaza chiar daca nu s-a oprit secreţia de pe canal 

E. Se poate executa chiuretajul periapical, dupa obturatia de canal 

2100. Tratamentul in parodontita apicala hiperemica consecutiva inflamatiei pulpare 

seroase presupune: 



C. Rezectie apicala 

D. Extirpare pulpara 

E. Obturatie de canal in aceeasi sedinta 

2101. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive gangrenei pulpare 

presupune: 

A. Tratament mecanic canalar 

B. Aplicarea de pansament cu antiseptice 

C. Aplicarea de paste cu antibiotice 

D. Pulpectomie 


2102. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive inflamatiei pulpare 

purulente presupune: 

A. Extirpare pulpara 

B. Drenaj endodontic 

C. Drenaj transosos 

D. Pansament cu antiseptice sau antibiotice 


2103. Cauzele persistentei secretiei pe canal sunt: 

A. apex larg deschis la copii si adolescenti 

B. largirea excesiva a apexului in timpul tratamentului mecanic 

C. mese impinse dincolo de apex 

D. tratamente endodontice incomplete 

E. canalele curbe 

2104. Daca secretia este seroasa si moderata se pot aplica urmatoarele metode de 

tratament: 

A. tratament medicamentos cu antiseptice si paste cu antibiotice 

B. cauterizarea chimica sau electrica 

C. crearea unei fistule artificiale 

D. rezectia apicala 

E. extractia dintelui

2105. Factorii care conditioneaza intensitatea manifestarilor clinice in depasirile 

apicale sunt: 


B. volumul de substanta care a depasit apexul 

C. calitatea materialului de obturatie 

D. topografia loco-regionala 

E. starea tesutului pulpar 

2106. Parodontitele apicale acute necesita un tratament mai complex, care consta in: 

A. eliminarea cauzei inflamatiei, reprezentata in 99% din cazuri de o afectiune pulpara 

B. asigurarea unei cai de drenaj pentru gazele de fermentatie si produsele de lichefactie 

colectate in focarul inflamator 

C. asigurarea unei cai de drenaj pentru solutiile irigante 

D. realizarea rezectiei apicale 

E. simpla extirpare a tesutului pulpar 

2107. Schema tratamentului parodontitelor apicale acute arsenicale - forme grave 

este: 

A. extractia dintelui 

B. chiuretarea alveolei pana la tesut sanatos 

C. aplicarea de conuri cu antibiotice in alveola 

D. protejarea alveolei cu o mesa aplicata superficial 

E. protejarea alveolei cu o mesa aplicata profund 

2108. Imobilizarea dintelui pentru a realiza drenajul endodontic se face prin 

urmatoarele metode: 

A. impingerea dintelui, dinspre oral spre vestibular, catre tabla osoasa vestibulara opusa 

B. Bidigital, dintele imobilizandu-se intre police si index 

C. Cu ajutorul unor chei din stentz 

D. Cu ajutorul unor dispozitive speciale 

E. Cu ajutorul ligaturilor realizate din sarma inoxidabila 

2109. In tratamentul parodontitei apicale acute arsenicale se aplica in canale: 

A. Mese imbibate cu solutie de dimercaptopropanol 

B. Mese burate cu pulbere de tanin 

C. Mese cu antiseptice 

D. Mese imbibate cu apa oxigenata 

E. Mese cu antibiotice 

2110. Schema de tratament a parodontitelor apicale cronice sufera unele modificari 

determinate de: 

A. Persistenta secretiei pe canal 

B. Existenta fistulelor 

C. Existenta modificarilor apicale 

D. Imaginile radiologice caracteristice 

E. Posibilitatile de tratament conservator 

2111. Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiva gangrenei 

pulpare simple consta din: 

A. Aplicare de pasta cu antibiotice pentru 48 de ore sub pansament ocluziv

B. Aplicare de pasta cu antibiotice pentru 48 de ore sub pansament semiocluziv 

C. Obturatia de canal daca durerile sunt pe cale de a ceda 

D. Obturatia de canal daca durerile au cedat 

E. indepartarea pastei cu antibiotice daca durerile cresc in intensitate 

2112. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutiva acutizarii unui proces 

cronic preexistent consta in: 

A. Tratament mecanic endocanalicular 

B. Trepanarea apexului pentru drenaj 

C. Obturatia de canal dupa oprirea secretiei pe canal 

D. Aplicarea de pasta cu antibiotice in canal pentru 42 de ore 

E. Rezectia apicala 

2113. Care sunt indicatiile terapeutice in parodontitele apicale cronice cu forme 

lezionale grave: 

A. Cauterizare chimica 

B. Cauterizare electrica 

C. Extractia dintelui 

D. Interventii chirurgicale endodontice cu conservarea dintelui 

E. Schimbarea medicatiei endodontice 

2114. Care sunt indicatiile terapeutice într-o parodontita apicala cronica cu secretie 

abundenta si persistenta pe canal: 

A. Cauterizare chimica 

B. Crearea unei fistule medicamentoase 

C. Cauterizare electrica 

D. Pansament endodontic cu hidroxid de calciu 

E. Rezectie apicala 

2115. Care sunt indicatiile terapeutice într-o parodontita apicala cronica fistulizata: 

A. Spalaturi pe traiectul dinte-fistula 

B. Chiuretaj apical prin fistula 

C. Cauterizare electrica 

D. Obturatie de canal în aceeasi sedinta daca se poate usca canalul 

E. Rezectie apicala 

2116. Tratamentul în parodontita apicală hiperemică consecutivă inflamatiei seroase 

pulpare presupune: 



C. Rezecţia apicală 

D. Extirpare pulpară 

E. Obturaţie de canal în aceeaşi şedinţă 

2117. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive inflamaţiei pulpare 

purulente presupune: 

A. Extirpare pulpară 


C. Drenaj transosos 

D. Pansament cu antiseptice sau antibiotice 

E. Obturaţie de canal în aceeaşi şedinţă

2118. Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutive gangrenei pulpare 

presupune: 

A. Tratament mecanic canalar 

B. Aplicarea de pansament cu antiseptice 

C. Aplicarea de pastă cu antibiotice 

D. Pulpectomie 

E. Obturaţie de canal în aceeaşi sedinţă 

2119. În parodontita apicală hiperemică consecutiv acutizării unui proces cronic 

preexistent se realizează: 

A. Tratament mecanic cu trepanarea apexului 

B. Tratament mecanic fără trepanarea apexului 

C. Aplicarea imediată de pansament oclusiv cu antiseptice (Walkhoff) 

D. Lăsarea deschisă a dintelui pentru câteva zile 

E. Obturaţie de canal după încetarea secreţiei 

2120. În cazul parodontitei apicale acute hiperemice consecutiv gangrenei pulpare, 

pasta cu antibiotice: 

A. Se aplică din prima şedinţă 

B. Nu se aplică din prima sedinţă 

C. Se menţine 48 de ore 

D. Se menţine minimum 72 ore 

E. Se menţine o săptămână 

2121. În parodontita apicală acută purulentă, faza endoosoasă, se realizează: 

A. Drenajul endodontic 



D. Medicaţia analgetică 


2122. În cazul secreţiei seroase abundente pe canal din parodontitele apicale cronice, 

se indică: 

A. Drenajul endodontal 

B. Lăsarea deschisă a dintelui 


D. Obturaţia provizorie cu pastă pe bază de hidroxid de calciu 

E. Cauterizarea chimică cu acid tricloracetic 

2123. În parodontita apicală acută purulentă, faza subperiostală, se realizează: 


B. Pansament cu antiseptice 

C. Obturaţie provizorie cu hidroxid de calciu 

D. Incizie muco-periosatală 


2124. În parodontitele apicale cronice fistulizate: 

A. Se face tratament mecanic 

B. Se fac spălături cu antiseptice pe traiectul dinte-fistulă 

C. Se aplică pansament cu antiseptice

D. Se obturează chiar dacă nu s-a oprit secreţia de pe canal 

E. Se poate executa chiuretajul periapical, după obturaţia de canal 

2125. În cazul secreţiei seroase moderate din parodontita apicală cronică se practică: 

A. Tratament medicamentos cu antiseptice 

B. Tratament medicamentos cu antibiotice 

C. Cauterizarea chimică 

D. Cauterizarea electric 

E. Realizarea unui abces medicamentos 

2126. Extractia dentara in caz de parodontita apicala purulenta se indica: 

A. in diabet 

B. drenaj endodontic inefcient 

C. stare generala afectata 

D. boala de focar 

E. dinte fara valoare functionala 

2127. Terapia in parodontita acuta seroasa totala presupune: 


B. drenaj maxilar 

C. Antibioterapie 

D. Corticoterapie 

E. Antialgice 

2128. In tratamentul parodontitelor apicale cornice cu secretie abundenta pe canal 

presupune: 


B. obturatie cu hidroxid de calciu 

C. drenaj prin fistula medicamentoasa 

D. chiuretaj apical 

E. cauterizare chimica sa electrica 

2129. Modalitatile de drenaj intr-o parodontita apicala acuta sunt: 

A. Endodontic 

B. Parodontal 

C. Transinusal 

D. Transmaxilar 

E. Combinat 

2130. Rezecţia apicală are următoarele indicaţii: 

A. Curburi radiculare exagerate 

B. Anomalii de formă ale rădăcinilor 

C. Distrofii calcare intraradiculare 

D. Imposibilitatea dezobturării canalului 

E. Corp străin pe canal în treimea apicală 

2131. Parodontita apicală acută hiperemică, ce este complicaţia unei inflamaţii acute, 

se tratează prin: 

A. Extirparea pulpei. 

B. Tratament medicamentos endodontic cu pastă cu antibiotice pentru 48 ore, sub 

pansament ocluziv.

C. Tratament medicamentos endodontic cu antiseptice pentru 48 ore, sub pansament 

ocluziv. 

D. Se lasă dintele deschis pentru 24-48 ore înainte de instituirea tratamentului. 

E. Toate de mai sus. 

2132. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice în depăşirile 

apicale sunt: 

A. Starea pulpei dentare înaintea tratamentului endodonti 

B. Starea parodonţiului apical înaintea tratamentului endodonti 

C. Afecţiuni generale ale pacientului. 

D. Calitatea materialului de obturaţie radiculară. 

E. Toate de mai sus. 

2133. Parodontita apicală acută hiperemică, ce este complicaţia gangrenei simple, se 

tratează prin: 

A. Aplicarea de pansamente cu soluţii antiseptice nu este recomandată. 

B. Aplicarea de pansamente cu paste antibiotice pentru 48 ore, începând din prima 

şedinţă. 

C. Aplicarea de pansamente cu paste antibiotice nu este recomandată, deoarece poate 

accentua inflamaţia periapicală. 

D. Dintele se lasă deschis 24-48 ore 

E. Nici una din metodele de mai sus. 

2134. Tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente în fază endoosoasă 

se face prin: 

A. Incizia mucoasei şi aplicarea unui tub de dren pentru 24 or 

B. Tratamentul endodontic se amână până la dispariţia durerii la percuţie în ax. 

C. Drenaj andodontic şi analgetic 

D. Drenaj transosos asociat cu drenajul endodonti 

E. Aplicarea de pansamente andodontice cu pastă de antibiotic 

2135. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu persistenţa pe canal a unei 

secreţii abundente se face astfel: 

A. Drenaj endodontic şi pansament cu pastă cu antibiotice pentru 48 or 

B. Aplicarea de filamente sterile sau bulete de vată sub pansament ocluziv. 

C. Drenaj endodontic după care dintele se lasă deschis. 

D. Spălături repetate cu soluţii antiseptice timp de 8-10 zil 

E. Obturaţia provizorie a canalului radicular cu pastă de hidroxid de calciu sau pastă 

Walkhoff. 

2136. Cavităţi de clasa a I-a restaurate cu amalgam: 

A. sunt de domeniul trecutului, este interzisă folosirea amalgamului în această situaţie 

B. în cazul unor cavităţi foarte extinse, amalgamul poate favoriza fractura coronară şi se 

preferă un onlay sau coroană de înveliş 

C. la pacienţii cu carioactivitate crescută, obturaţiile de amalgam sunt de preferat 

incrustaţiilor 

D. restaurarea cu amalgam este indicată la tineri deoarece există posibilitatea apariţiei în 

viitor a cariilor proximale 

E. obturaţie voluminoasă de amalgam este mai economică decât o coroană de porţelan 

deoarece costul acesteia din urmă nu se amortizează decât în câteva zeci de ani

2137. Obturarea cu amalgam prepararea cavităţii de clasa a I-a în cazul cariilor 

avansate şi extinse: 

A. dacă are loc deschiderea camerei pulpare se face coafaj indirect şi pulpotomie 

B. se aplică o bază de hidroxid de calciu cu grosime de 0,5-0,75 mm 

C. se evită amalgamul cu particule sferice deoarece trebuie condensat mai puternic 

D. printre altele, sporirea formei de rezistenţă se poate realiza şi prin îndepărtarea unor 

structuri dentare slabe 

E. dacă grosimea dentinei restante până la pulpă este apreciată la mai puţin de un 

milimetru, se lucrează cu digă 

2138. Prepararea cavităţii de clasa a I-a C pentru amalgam: 

A. prepararea nu trebuie să fie conservativă deoarece suprafaţa palatinală este suficient de 

întinsă 

B. aici smalţul este subţire deci penetrarea iniţială nu va depăşi 1-1,2 mm 

C. dacă există un "dens in dente‖ în incisivul lateral, acesta poate fi restaurat profilactic 

pentru a preveni pierderea dintelui prin carie 

D. dacă este necesară retenţia, se realizează o cavitate suplimentară de retenţie pe una din 

suprafeţele proximale ale dintelui 

E. nu se foloseşte freza 666 deoarece ar putea deschide camera pulpară, ci se preferă 

freza 69 (a cărei acţiune este mai blândă) 

2139. Prepararea cavităţii de clasa I A: 

A. premolarii superiori pot fi lipsiţi de şanţul ocluzal datorită prezenţei unui cuspid 

vestibular voluminos 

B. pentru a prepara cavităţi în fosetele primului premolar inferior, freza se înclină la 45º 

corespunzător înclinaţiei suprafeţei ocluzale a acestor dinţi 

C. dacă al doilea premolar inferior are trei cuspizi, şanţul lingual suplimentar poate fi 

abordat prin ameloplastie 

D. la molarii superiori se încearcă să se păstreze şi să nu se submineze creasta oblică de 

smalţ 

E. spre deosebire de molarii superiori, la molarii inferiori şanţurile ocluzale sunt mai 

şterse şi nu se continuă niciodată cu cele de pe faţa vestibulară 

2140. Prepararea cavităţilor de clasa a II-a obturate cu amalgam: 

A. când leziunea carioasă este adâncă şi extinsă, incrustaţia este de preferat obturaţiei cu 

amalgam 

B. când caria proximală coexistă cu carii vestibulare şi orale, este de preferat realizarea 

unei coroane de înveliş 

C. existenţa simultană a obturaţiilor de amalgam şi a unor lucrări de aur poate provoca 

bimetalism 

D. mercurul conţinut de amalgam, face ca aceste obturaţii să fie foarte scumpe 

E. nu se prepară cavităţi retentive deoarece există bonding pentru amalgam 

2141. Prepararea cavităţii de clasa a V-a obturate cu amalgam, pe caninul 

mandibular: 

A. amalgamul este materialul de elecţie în cazul unei incidenţe crescute a cariei 

B. conturul cavităţii nu trebuie să se extindă decât atât cât să cuprindă leziunea 

C. se vor măsura cu grijă pereţii; ei trebuie să aibă: gingival 4/3 mm, incizal 1-1/4 mm iar 

peretele axial se va găsi la o adâncime uniformă de 0,75-1 mm 

D. pereţii mezial, distal, incizal şi gingival diverg spre axial deci asigură o retenţie 

corespunzătoare

E. pentru sporirea retenţiei se pot realiza şanţuri în unghiurile diedre axio-gingival şi 

axio-incizal 

2142. Prepararea cavităţii în cazul leziunilor cervicale extinse în vederea obturării cu 

amalgam: 

A. în jumătatea distală a cavităţii se poate lucra cu bizotatoare sau dălţi tăietoare de 

unghiuri 

B. cei mai afectaţi sunt incisivii superiori 

C. când piesa de mână nu poate fi utilizată se încearcă cu un aparat de detartraj ultrasonic 

D. cu bizotatorul de prag gingival se lucrează în jurul curburilor şi peretelui axial 

E. se prepară cu freza con-invers pe feţele V şi O şi cu globulară pe feţele proximale 

2143. In tratamentul parodontitelor apicale acute exudative seroase se folosesc: 

A. penicilina – 400.000 UI – injectii i.m. la 6 ore 

B. penicilina – 400.000 UI – injectii i.m. la 12 ore 

C. ampicilina – capsule operculate 0,500 g de 6 ori pe zi 

D. tetraciclina – drajeuri a 0,250 g de 6 ori pe zi 

E. tetraciclina – drajeuri a 0,250 g de 4 ori pe zi 

2144. In parodontita apicala acuta purulenta stadiul endoosos tratamentul consta in: 


B. osteotomie transmaxilara 

C. drenaj alveolar 

D. medicatie analgetica 

E. incizie mucoperiostala 

2145. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente (stadiul 

subperiostal) consta in: 






2146. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente (stadiul 

submucos) consta in: 






2147. Tratamentul parodontitei apicale cu secretie abundenta si persistenta pe canal 

se face cu: 

A. tratament cu antiseptice 

B. cauterizare chimica 

C. cauterizare electrica 

D. obturatie provizorie cu pasta iodoformata 

E. chiuretaj apical

2148. Tratamentul parodontitei apicale cu secretie abundenta si persistenta pe canal 

se face cu: 


B. chiuretaj apical 

C. rezectie apicala 

D. radiculectomie 

E. cauterizare chimica 

2149. Tratamentul parodontitei apicale cronice cu forme lezionare grave se face cu: 


B. rezectie apicala 

C. radiculectomie 

D. extractie 

E. cauterizare electrica 

2150. Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutive inflamatiei 

seroase pulpare consta in: 

A. Extirpare pulpara 


C. Obturatie de canal in aceeasi sedinta 

D. Osteotomie transmaxilara 

E. Aplicare de pansament cu antiseptice sau pasta cu antibiotice 

2151. Parodontitele apicale exudative seroase şi supurate pot fi tratate medicamentos 

pe cale endodontală: 

A. după ce s-a realizat intervenţia de drenare 

B. înainte de intervenţia de drenare 

C. după ce fenomenele acute s-au amendat 

D. nu necesită tratament medicamentos 

E. indiferent de prezenţa fenomenelor acute 

2152. Metodele chirurgicale de tratament a parodontitelor apicale acute pot fi: 

A. extracţia dintelui pentru drenaj alveolar 

B. extracţia dintelui pentru drenaj endodontal 

C. trepanarea osului pentru drenaj intern 

D. incizie muco-periostală pentru drenaj extern 


2153. Tratamentul în parodontitele apicale acute este dictat de: 

A. tonusul reactiv individual al pacientului 

B. forma anatomo-clinică a inflamaţiei 

C. starea dintelui 

D. poziţia dintelui pe arcadă 

E. igiena bucală a pacientului 

2154. Referitor la tratamentul parodotitei apicale acute hiperemice sunt adevărate 

următoarele afirmaţii: 

A. dacă este complicaţia unei inflamaţii acute, simpla extirpare a pulpei duce la retrocedarea 

fenomenelor apicale 

B. dacă este complicaţia unei inflamaţii acute extiraprea pulpară nu realizează eliminarea 

sursei de iritare parodontală

C. dacă este copmplicaţie a gangrenei simple se va trata numai afecţiunea cauzală 

D. dacă factorul detreminant este depăşirea apexului cu material de obturaţie se recomandă 

dezobturarea canalului radicular 

E. când reprezintă acutizarea unui proces cronic preexistent este obligatorie extracţia dintelui 

2155. Tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente: 

A. tratamentul se face la fel indiferent de faza în care se găseşte localizat exudatul purulent 

B. în faza endoosoasă se poate realiza drenajul endodontic asociat cu analgezice 

C. în faza endoosoasă se poate efectua drenajul transosos când drenajul endodontic a eşuat din 

diferite cauze 

D. se poate proceda la extracţie când dintele nu are valoare masticatorie şi protetică 

E. este preferabil ca extracţia să fie făcută la cald 

2156. În parodontita apicală acută arsenicală: 

A. se deschide complet camera pulpară 

B. se exerează pulpa coronară şi radiculară 

C. se efectuează tratament mecanic 

D. se efectuează toaleta canalelor cu meşă îmbibată în neofalină 

E. se aplică meşe burete cu pulbere de tanin 

2157. Parodontita apicală acută hipermecă consecutivă obturaţiei de 

canal fără depăşire: 

A. dacă obturaţia de canal este corectă se administrează analgetice şi antiinflamatoare 

B. dacă obturaţia de canal este corectă se pot asocia câteva de şedinţe de raze X 

C. dacă obturaţia de canal este corectă se dezobturează canalul 

D. dacă obturaţia de canal este corectă, dar sunt semne de inflamaţie exudativă se 

dezobturează canalul 

E. dacă obturaţia de canal este corectă, dar sunt semne de inflamaţie exudativă se face 

extracţia dintelui 

2158. În tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase: 

A. folosirea turbinei prezintă deazavantajul că transmite vibraţiile în regiunea 

apicală 

B. folosirea turbinei prezintă avantajul că se lucrează rapid 

C. este preferată anestezia locoregională 

D. este preferată anestezia plexală 

E. trebuie evitată infiltrarea anestezicului în ţesutul inflamat 

2159. In tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase, 

tehnica drenajului endodontic presupune: 

A. se efectuează imobilizarea provizorie a dintelui 

B. trepanarea la locul de elecţie 

C. reperarea orificiilor cananlelor radiculare 

D. dintele nu se lasă deschis după drenaj 

E. permeabilizarea apexului este urmată de spălături abundente 

2160. În tratamentul parodontitei apicale acute exudative seroase se 

utilizează ca antiinflamatoare: 

A. acetat de hidrocortizon 

B. dexometazonă

C. fenilbutazonă 

D. acetat de prednison 

E. penicilină 


utilizează ca antialgice: 

A. ampicilina 

B. hidroxid de calciu 

C. iodoform 

D. diclofenac 

E. algocalmin 


utilizează ca antibiotice: 

A. acetaminofen 

B. acid acetilsalicilic 

C. penicilină 

D. diclofenac 

E. tetraciclină 

2163. Osteotomia transmaxilară se realizează folosind: 

A. anestezia plexală sau tronculară periferică 

B. incizie mucoperiostală 

C. un tunel osos până la vârful rădăcinii 

D. perforarea tablei osoase şi a osului 

E. perforarea rădăcinii 

2164. În faza subperiostală a parodontitei apicale acute exudative 

purulente: 

A. se face incizie subperiostală şi lamă de dren pentru 12 de ore 

B. se administrează analgetice 

C. se face incizie subperiostală şi lamă de dren pentru 24 de ore 

D. nu se administrează analgetice 

E. nu este necesar drenajul endodontic 

2165. În prima fază a parodontitei apicale hiperemice postobturaţie: 

A. tratamentul este antialgic 

B. tratamentul este antiinflamator 

C. se combate durerea 

D. se stimulează tendinţa la difuziune seroasă 

E. nu este necesar tratament antialgic şi antiinflamator

PARODONTOLOGIE 

2166. Calităţile unui material de sigilăre (după Bratu) sunt: 

A. biocompatibilitate 

B. aderenţa bună la suprafeţele negravate 

C. priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale 

D. nu necesită calităţi fizionomice 

E. fluiditate 

2167. Cimenturile glass-ionomer în comparaţie cu răşinile compozite folosite pentru sigilări: 

A. au rezistenţă mică la uzură 

B. au rezistenţă mai mare la uzură 

C. au aceeaşi rezistenţă la uzură 

D. au capacitate mai redusă de a pătrunde în profunzimea şanţului ocluzal 

E. au capacitate mai mare de a pătrunde în profunzimea şanţului ocluzal 

2168. Controalele periodice după sigilări cu răşini compozite: 

A. sunt necesare odată la 3 luni 

B. sunt necesare odată la 6 luni 

C. verifică închiderea etanşă, clinic, prin examen cu sonda dentară 

D. verifică închiderea etanşă numai prin inspecţie 

E. verifică închiderea etanşă folosind fuxină bazică 0,25% 

2169. Enameloplastia se recomandă în cazul: 

A. suprafeţelor ocluzale cu şanţuri adânci 

B. suprafeţelor ocluzale cu şanţuri în formă de"V" 

C. şanţurilor adânci şi înguste 

D. şanţurilor care prezintă modificări de culoare 

E. cariilor superficiale 

2170. În mod clasic timpul de demineralizare în cazul folosirii răşinilor compozite pentru 

sigilări este de: 

A. 60 secunde pentru dinţii permanenţi 

B. 120 secunde pentru dinţii permanenţi 

C. 60 secunde pentru dinţii temporari 

D. 120 secunde pentru dinţii temporari 

E. nu necesită demineralizare 

2171. Incidenţa crescută a cariei ocluzale se datorează interacţiunii mai multor factori: 

A. capacităţii de retenţie a microorganismelor şi alimentelor în fosetele şi şanţurile 

adânci 

B. existenţa unei cantităţi mai mari de smalţ între suprafaţa dintelui şi joncţiunea smaltdentină 

la nivelul şanţurilor ocluzale 

C. imposibilitatea realizării unei curăţiri foarte bune 

D. existenţa unor şanţuri ocluzale largi în formă de"V" 

E. concentraţia mai mica de fluor în smalţul ocluzal decât în cel proximal 

2172. Materialul de sigilăre românesc denumit SIGILĂR are următoarele proprietăţi: 

A. timp de lucru şi de priză foarte mare 

B. adeziune slabă

C. rezistenţă 

D. hidrofilie redusă 

E. vâscozitate 

2173. Mecanismul de producere a cariei ocluzale din şanţuri şi fosete 

A. iniţial debutul leziunii carioase are loc în adâncimea şanţului 

B. iniţial debutul se produce la orificiul şanţului, în smalţul pantelor cuspidiene opuse 

C. leziunea carioasă se produce concomitent atât la nivelul orificiului smalţului, cât şi în 

adâncimea acestuia 

D. ulterior leziunea carioasă cuprinde pereţii şanţului 

E. baza şanţului se demineralizează după ce orificiul şi pereţii acestuia au fost afectate 

2174. Metodele de prevenire a cariei dentare sunt: 

A. fluorizarea generală şi locală 

B. obturaţii cu galss-ionomeri 

C. sigilarea şanţurilor şi fosetelor 

D. igiena alimentaţiei 

E. igiena buco-dentară 

2175. Avantajele obturaţiilor preventive cu glass ionomeri(după Garcia Godoy): 

A. rezistenţa crescută la forţele masticatorii 

B. adeziune excelentă la smalţ şi dentină 

C. aplicare în doi timpi 

D. posibila acţiune cariostatică prin eliberare de fluor 

E. stimularea neodentinogenezei. 

2176. Cimenturile glassionomere pentru sigilarea şanţurilor şi fosetelor, au următoarele 

avantaje: 

A. adeziunea la smalţ fără o pregătire prealabilă 

B. eliberare de ioni de fluor 

C. culoare acceptabilă 

D. timp de priză prelungit 

E. se păstrează aproximativ timp de 1 an 

2177. Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei de pe: 

A. suprafeţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor 

B. suprafeţele proximale ale dinţilor laterali 

C. suprafeţele orale ale incisivilor superiori 

D. suprafeţele orale ale incisivilor inferiori 

E. suprafeţele vestibulare şi orale ale molarilor 

2178. Sigilările se recomandă în următoărele situaţii clinice: 

A. şanţuri şi fosete în forma de"i", amforă, picătură 

B. şanţuri în formă de"V" 

C. când sonda agaţă, dar nu sunt alte semne de carie dentară 

D. dinţii sunt erupţi suficient pentru a se obţine o suprafaţă uscată 

E. dinţi parţial acoperiţi de un capuşon de mucoasă 

2179. Tehnica sigilării cu ciment glass-ionomer cuprinde următoarele etape: 

A. curăţirea suprafeţei dentare 

B. izolare

C. demineralizare 

D. aplicarea materialului 

E. aplicarea unui lac protector 

2180. Tehnica odontomiei profilactice este utilă în următoarele cazuri: 

A. copii cu policarii 

B. imposibilitatea efectuării unor controale periodice 

C. copii indemni de carii 

D. copii handicapaţi 

E. dinţi temporari 

2181. Timpul clasic de demineralizare în vederea sigilării este de: 

A. 60 de secunde la dinţii temporari 

B. 60 de secunde la dinţii permanenti 

C. 120 de secunde la dinţii temporari 

D. 120 de secunde la dinţii permanenti 

E. 15 secunde la dinţii permanenţi 

2182. Acţiunea materialelor de sigilăre constă în: 

A. blochează"locusul"preferat al streptococului mutans 

B. stimulează eliberarea locală de fluor 

C. umple în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-rezistentă 

D. manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor nu mai sunt necesare 

E. penetrantă redusă 

2183. Timpii operatori în cazul sigilărilor cu răşini compozite sunt: 

A. curaţirea suprafeţei dentare 

B. fluorizare locală 

C. izolare 

D. pregătirea suprafeţelor de smalţ 

E. aplicarea materialului de sigilăre 

2184. Zonele cele mai vulnerabile la apariţia proceselor carioase sunt: 

A. faţa mezială 

B. faţa distală 

C. la colet 

D. şanţurile ocluzale 

E. fosetele ocluzale 

2185. Dezavantajele folosirii sigilanţilor pe baza de cimenturi ionomere de sticlă 

autoplimerizabile: 

A. timp de priză scurt 

B. sensibilitate în mediul umed 

C. finisare slabă din cauza rugozităţii superficiale 

D. aplicare greoaie 

E. rezistenţa medie în zonele supuse direct solicitării masticatorii 

2186. În funcţie de extinderea şi adâncimea procesului carios, Simonsen clasifică obturaţiile 

preventive cu răşină în: 

A. tipul A, când leziunea de carie a progresat în dentină 

B. tipul B, când leziunea de carie a progresat în dentină dar este încă mică

C. tipul D, când leziunea are o extindere mai mare în dentină 

D. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în smalţ 

E. tipul C, când leziunea are o extindere mai mare în dentină 

2187. Indicaţia majoră a sigilării o constituie: 

A. şanţurile şi fosetele molarilor 

B. şanţurile şi fosetele premolarilor 

C. şanţuri şi fosete în formă de „U" 

D. şanţuri şi fosete aberante 

E. şanţuri şi fosete neretentive. 

2188. La controlul clinic al sigilării, sunt posibile următoarele situaţii: 

A. sigilarea este intactă – se controlează cu radiografii bite-wing 

B. sigilantul este pierdut în totalitate – se repetă sigilarea 

C. sigilarea este parţial pierdută – se completează cu un nou sigilant 

D. sigilarea are microneadaptari – se repetă sigilarea 

E. sigilarea are microneadaptări – se controlează cu radiografii bitewing. 

2189. Materialele folosite pentru sigilare au următoarele efecte importante: 

A. umplu în mod mecanic fosetele şi şanţurile adânci cu o răşină acido-rezistentă 

B. uşurează manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor 

C. blochează locusul preferat al Streptococului mutans şi al altor microorganisme 

cariogene 

D. prezintă o rezistenţă mecanică crescută la forţele masticatorii 

E. expansiune termică crescută. 

2190. Perioadele potrivite pentru sigilare(după Simonsen): 

A. vârsta de 3-4 ani pentru molarii temporari 

B. vârsta de 10-12 ani pentru molarii permanenţi 

C. vârsta de 11-13 ani pentru molarii doi permanenţi 

D. vârsta de 6-7 ani pentru molarii primi permanenţi 

E. vârsta de 11-13 ani pentru premolari. 

2191. Sigilarea şanţurilor şi fosetelor are următoarele caracteristici: 

A. împiedică progresia cariei 

B. suprafeţele de smalţ demineralizate anterior şi sigilate, sunt mai rezistente la atacul 

acid ulterior decât smalţul sănătos 

C. interfaţa smalt-răşină crează o barieră de protecţie împotriva colonizarii 


D. maturarea smalţului continuă 

E. nu permit trecerea în şanţul ocluzal a substratului nutritiv 

2192. Debutul cariilor ocluzale din şanţuri şi fosete are loc la nivelul: 

A. pantelor cuspidiene 

B. bazei şanţurilor ocluzale 

C. orificiului şi pereţilor verticali ai şanţurilor 

D. pereţilor vestibulari ai şanţurilor 

E. pereţilor orali ai şanţurilor. 

2193. Eficienţa redusă a materialelor de sigilare activate de ultraviolete se datorează: 

A. inconstanţei fasciculului provenit de la sursa de raze UV

B. polimerizarea necorespunzătoare a benzilor de material pătrunse în spaţiile create 

prin demineralizarea smalţului 

C. radicalilor liberi care inactivează benzoil-metil-eterul 

D. deficienţelor de tehnică propriu-zisă a sigilanţilor 

E. incapacităţii luminii UV de a penetra în profunzimea zonelor de smalţ demineralizate. 

2194. *Îmbunătăţirea adusă materialelor de sigilare pe bază de răşini bis-GMA constă în: 

A. introducerea de bis fenol A 

B. microgranule de dioxid de siliciu sau cuarţ 

C. introducerea de metacrilat 

D. grupărilor epoxidice din structura răşinii 

E. folosirea drept catalizator a unui sistem peroxid amină. 

2195. Metodele de prevenire ale cariei dentare conform OMS sunt: 

A. laserul cu inversare acustico-optică şi cu transmitere de energie de intensitate mică 

B. igiena buco-dentară 

C. sigilarea şanţurilor şi fosetelor 

D. fluorizarea generală şi locală 

E. igiena alimentaţiei 

2196. Sigilarea are următoarele indicaţii: 

A. şanţuri şi fosete adânci în forma de"i", amfora, picătură 

B. şanţuri şi fosete adânci cu proastă coalescenţă 

C. carie profundă 

D. carie de adâncime medie 

E. sonda"agăţată", dar fără semne de carie dentară. 

2197. Succesul sigilarii depinde de: 

A. rigurozitatea cu care practicantul respectă tehnica de lucru 

B. rigurozitatea cu care practicantul respectă instrucţiunile firmei producătoare 

C. vârsta copilului 

D. profunzimea procesului carios 

E. mărimea suprafeţei ocluzale. 

2198. Timpii operatori în tehnica sigilarii cu răşini compozite sunt: 

A. izolarea 

B. bizotarea 

C. extensia preventivă 

D. spălarea şi uscarea 

E. controlul relaţiilor de ocluzie. 

2199. Prevalenţa şi incidenţa crescută a cariei ocluzale se datorează următorilor factori: 

A. capacităţii de reţinere a microorganismelor şi alimentelor în fosetele sau şanţurile 

adânci ca într-o nişă retentivă 

B. concentraţiei mai mici a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal 

C. orientării prismelor de smalţ la nivelul şanţurilor 

D. imposibilităţii realizării unei curăţiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat 

E. concentraţiei mai mari a fluorului în smalţul ocluzal decât în cel proximal.

2200. Sigilarea este indicată la: 

A. pacienţi carioactivi cu nivel crescut de streptococ mutans 

B. pacienţi care consumă zilnic cantităţi mari de dulciuri 

C. carii ocluzale superficiale 

D. pacienţi cu handicap fizic sau psihic care nu îşi pot efectua igiena bucală 

E. numai pe suprafeţele ocluzale ale molarilor de 6 ani. 

2201. Situaţiile clinice în care se recomandă odontomia profilactică sunt: 

A. copii cu policarii care prezintă o igiena bucală defectuoasă 

B. în cazul şanţurilor ocluzale în formă de V cu diametru mare şi puţin adânci 

C. în cazul şanţurilor ocluzale în formă de I adânci, înguste 

D. copiii a căror sănătate generală necesită efectuarea tratamentelor stomatologice sub 

anestezie generală 

E. imposibilitatea efectuării unor controale periodice regulate. 

2202. *Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii permanenţi este: 

A. 60 secunde 

B. 120 secunde 

C. 15 secunde 

D. 100 secunde 

E. 45 secunde. 

2203. *Timpul de acţiune al agentului demineralizant pentru dinţii temporari este: 

A. 30 secunde 

B. 60 secunde 

C. 100 secunde 

D. 120 secunde 

E. 150 secunde. 

2204. * Vârsta optimă indicată pentru efectuarea sigilărilor la dinţii temporari este: 

A. 2-3 ani 

B. 3-4 ani 

C. 4-5 ani 

D. 5-6 ani 

E. 6 ani. 

2205. *Vârsta optimă indicată pentru efectuarea sigilărilor la molarii de 12 ani şi premolari 

este: 

A. 9-10 ani 

B. 10-11 ani 

C. 11-12 ani 

D. 11-13 ani 

E. 12-14 ani. 

2206. Avantajele enameloplastiei sunt: 

A. împiedică pătrunderea profundă a sigilantului 

B. permite pătrunderea profundă a sigilantului 

C. creşte rezistenţa la uzură a materialului aplica

D. asigură o adapatre deficitară la smalţ 

E. asigură o adaptare mai bună la smalţ. 

2207. Calităţile unui material de sigilare sunt: 

A. fluiditate 

B. priză rapidă în condiţiile cavităţii bucale 

C. biocompatibilitate 

D. să înalţe ocluzia 

E. să nu perturbe ocluzia. 

2208. *Dezavantajele odontomiei profilactice sunt: 

A. se intervine pe dinţi sanătoşi 

B. se tratează cariile dentare 

C. est o metodă foarte scumpă de tratament 

D. este o tehnică non-invazivă 

E. necesită mai multe sedinţe. 

2209. *Efectele sigilanţilor sunt: 

A. blochează"locusul"preferat al streptococului mutans şi al altor microorganisme 

cariogene 

B. favorizează apariţia marmoraţiilor ocluzale 

C. oferă o protecţie minimă faţă de caria dentară 

D. eliberează ionii de calciu 

E. opresc evoluţia în profunzime a unui proces carios deja iniţiat. 

2210. * În tehnica sigilării nu se execută următorii timpi operatori: 

A. controlul relaţiilor ocluzale 

B. spălarea şi uscarea 

C. izolarea 

D. verificarea sigilării 

E. extensia preventivă. 

2211. Indicaţiile odontomiei profilactice sunt. 

A. copii cu policarii şi igienă orală foarte bună 

B. copii cu policarii şi igienă orală foarte proastă 

C. existenţa unor dubii în legătură cu prezenţa sau absenţa unei carii 

D. marmoraţii pe suprafeţele ocluzale 

E. imposibilitatea efectuarii unor controale periodice regulate. 

2212. Care din afirmaţiile următoare despre răşinile de sigilare care eliberează fluor sunt 

corecte: 

A. sunt răşini schimbătoare de ioni 

B. eliberarea ionilor de fluor se face printr-un mecanism de difuziune/substituire 

C. cantitatea cea mai mare de fluor se eliberează în prima săptămână după aplicare 

D. în cazul desprinderii materialului de sigilare suprafaţa de smalţ rămâne rezistentă la carie 

E. nu există variaţii ale cantităţii de fluor eliberate în funcţie de tipul de material 

utilizat 

2213. *Care din următoarele afirmaţii despre materialele de sigilare negranulare nu este 

adevarată: 

A. sunt mai puţin rezistente la uzură şi abraziune decât sigilanţii granulari

B. au aceeaşi rezistenţă de legatură ca şi sigilanţii granulari 

C. au acelaşi timp de priză ca sigilanţii granulari 

D. au aceea şi rată de retenţie ca sigilanţii granulari 

E. conţin microgranule de dioxid de siliciu sau chiar cuarţ 

2214. Care din următoarele manopere se efectuează în cazul sigilării şanţurilor şi fosetelor cu 

un ciment glass ionomer: 

A. izolarea câmpului operator 

B. aplicarea agentului de demineralizare. 

C. spălarea zonei demineralizate sub izolare 

D. uscarea şi aplicarea glass ionomerului 

E. controlul retenţiei materialului după ce a făcut priză 

2215. Care din următorii timpi operatori corespund tehnicii corecte de sigilare a şanţurilor şi 

fosetelor ocluzale cu materiale de tip compozit: 

A. curăţarea suprafeţei ocluzale cu paste care conţin fluor, urmată de spălare atentă 

B. izolarea şi uscarea câmpului operator 

C. demineralizarea şanţurilor şi fosetelor 

D. spălarea cu jet continu de apă a suprafeţei demineralizate fără menţinerea izolarii 

câmpului operator 

E. aplicarea materialului de sigilare 

2216. Despre enameloplastie sunt corecte următoarele: 

A. este o metodă "invazivă" de prevenire a cariei ocluzale 

B. este indicată în cazul suprafeţelor ocluzale cu şanţuri adânci şi înguste care prezintă 

modificări de culoare şi sunt suspectate ca ar fi cariate 

C. constă în pregătirea unei cavităţi superficiale . 

D. după schiţarea conturului cavităţii se face exereza dentinei alterate 

E. obturarea cavităţii se face cu amalgam de argint 

2217. Despre obturaţiile preventive cu răşină sunt corecte următoarele: 

A. conservă la maximum structura dură dentară 

B. se descriu 3 tipuri de obturaţii preventive 

C. toate cele 3 tipuri necesită obturaţie de bază 

D. combină prepararea unei cavităţi ocluzale minime cu sigilarea şanţurilor şi fosetelor din 

vecinătate 

E. sunt utile în cazul dinţilor permanenţi tineri 

2218. În cazul sigilării cu răşini compozite,agentul demineralizant sub formă de soluţie se 

aplică: 

A. prin frecarea suprafeţei de smalţ 

B. prin atingerea suprafeţei de smalţ 

C. strict pe suprafaţa care va fi acoperită cu materialul de sigilare 

D. pe o suprafaţă mai mare decât cea care va fi acoperită cu materialul de sigilare 

E. cu pensula, minibureţi, bulete mici de vată sau aplicator furnizat de producător 

2219. *La care din următoarele materiale folosite pentru sigilare, retenţia sigilării este mai 

slabă: 

A. Delton 

B. Concise White Sealant 

C. Helioseal

D. Fuji lonomer Type III 

E. Visio-Seal 

2220. *La copiii cu dentiţie temporară indemnă, Societatea Britanică de Stomatologie 

Pediatrică recomandă adoptarea următoarei atitudini faţă de molarii de 6 ani: . 

A. control periodic 

B. sigilare 

C. sigilare largită 

D. aplicare de lacuri fluorate 

E. aplicare de lacuri fluorate 

2221. *La indivizii cu carioactivitate scăzută, care prezintă suprafeţe ocluzale cu şanţuri 

largi, Şcoala Scandinavă recomandă: 

A. sigilare 

B.. sigilare largită 

C. expectativă 

D. aplicaţii de lacuri fluorate 

E. nici una dintre acestea 

2222. Mucoasa de căptuşire a cavităţii orale prezintă următoarele caracteristici 

A. este puternic keratinizată 

B. prezintă o submucoasă formată din ţesut conjunctiv lax 

C. este specializată în receptarea stimululor care produc senzaţii gustative 

D. acoperă bolta palatină osoasă 

E. este slab keratinizată 

2223. * Baza şanţului gingival o constituie 

A. sulcular 

B. conturul coronar al ui joncţional 

C. adamantin redus 

D. inserţia epitelială 

E. joncţiunea amelo-dentinară 

2224. *Celulele periferice şituate pe suprafaţa convexă a mugurelui dentar formează 

A. stratul adamantin extern 

B. stratul adamantin intern 

C. lamina dentară primară 

D. teaca Hertwig 

E. stratul epitelial 

2225. * Primul stadiu al erupţiei dentare pasive se caracterizează prin 

A. apariţia fenomenului de atriţie 

B. joncţional este localizat in egală măsură pe smalţ şi pe cement 

C. joncţional şi baza şanţului gingival sunt pe smalţ 

D. joncţional s-a retras spre apical pe suprafaţa cementului 

E. baza şanţului gingival se situează la nivelul joncţiunii smalţ-cement 

2226. Care din următoare funcţii sunt caracteristice desmodonţiului şi ligamentului 

periodontal 

A. funcţia senzitivă 

B. funcţia colageno-formatoare

C. mezializarea fiziologică 

D. funcţia de implantare 

E. funcţia de nutriţie 

2227. Care din următoarele elemente se găsesc in lichidul şanţului gingival 

A. aminoacizi 

B. fibrinogen 

C. istemul lactoperoxidazei cu rol in corectarea pH-lui 

D. fibre de colagen şi elastină 

E. fibre de oxytalan 

2228. Care din următoarele tipuri de fibre gingivale se găsesc in structura ligamentului 

supraalveolar 

A. fibre semicirculare 

B. fibre transseptale 

C. fibre transalveolare 

D. fibre transgingivale 

E. fibre intergingivale 

2229. Care din următorii factori controlează rezorbţia osoasă 

A. gama-interferonul 

B. limfotoxine 

C. acidul arahidonic 

D. factor de necroză a tumorilor ( TNF-ß ) 

E. factor de transformare a creşterii ( TGF-ß ) 

2230. Care sunt componentele gingiei 

A. papila interdentară 

B. marginea gingivală liberă 

C. mucoasa alveolară 

D. frenul labial 

E. gingia fixă 

2231. Erupţia dentară activă se caracterizează prin 

A. coroana anatomică este egală cu coroana clinică 

B. rădăcina anatomică este egală cu rădăcina clinică 

C. apoziţie de os alveolar 

D. coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică 

E. deplasarea dinţielui spre planul ocluzal fără modificarea nivelului epiteliului 

joncţional 

2232. * Parodontometria 

A. este o metoda de înregistrare graficî a îmbolnăvirilor parodonţiului marginal 

B. Reprezintă o diagramă a feţelor vestibulare şi orale a arcadelor dentare 

C. Reprezintă o metoda clinică de masurare şi evaluare înainte şi în cursul tratamentului 

a retracţiei gingivale, a adâncimii pungilor parodontale şi a gradului de mobilitate 

D. Intervalul între doua linii orizontale corespunde unei distanţe de 2 mm 

E. Pentru schibarea gradului de mobilitate, intervalul dinţire liniile îngroşate situate în 

zona ocluzală este de 1 mm

2233. Anamneza 

A. Este prima etapă de examinare 

B. Stabileşte un diagnostic de certitudine sau prezumtiv 

C. Cuprinde o examinare clinica obiectivă 

D. Se bazează pe întrebări şi interpretarea răspunsurilor date de bolnav 

E. Se realizează printr-o interogare şi discuţie, prin examinarea modului de răspuns a 

pacientului 

2234. Anamneza 

A. Are un caracter orientativ 

B. Are un caracter de testare a unor potenţiale îmbolnăviri generale 

C. Conduce la un diagnostic de precizie 

D. Obligă la o examinare de specialiate prin îndrumarea spre medicul specialist în boli 

interne 

E. Se realizează prin inspecţie şi palpare 

2235. Examenele complementare ale pacientului cu boala parodontală sunt 

A. Testul de solicitare dentară prin presiune 

B. Dentoparodontograma 

C. Examenul tomodensitometric bazat pe rezonanţă magnetică nucleară 

D. Mobilometria instrumentală 

E. Examenul radiologic 

2236. Examenul clinic al parodonţiului marginal superficial 

A. Urmăreşte mobilitatea dentară patologică 

B. Urmăreşte aspectul gingiei fixe, a papilelor interdentare, a marginii gingivale libere 

C. Se apreciază retracţia gingivală 

D. Se realizează determinarea adâncimii pungilor parodontale 

E. Se face prin inspecţie şi palpare 

2237. Examenul clinic obiectiv al parodonţiului marginal 

A. Se realizează prin inspecţie şi palpare 

B. Se adresează parodonţiului marginal superficial şi profund 

C. Examinarea prin inspecţie se face cu instrumentar specializat: sonde de 

parodontometrie şi sonde exploratorii 

D. Examinarea parodonţiului marginal de înveliş se face cu ajutorul testelor de vitalitate 

E. Face referire la debutul afecţiunii parodontale 

2238. Examenul radiologic al pacientului cu afectare parodontală 

A. Apreciaza caracterele morfologice noirmale şi patologice ale aspectul parodonţiului 

marginal superficial 

B. Oferă indicaţii cu privire la spaţiul dento-alveolar 

C. Oferă indicaţii asupra lamina dura 

D. Oferă indicaţii asupra gradului şi tipului de resporbţie osoasă verticală, orizontală, 

mixtă 

E. Apreciază cantitativ placă bacteriană 

2239. Indicele de igienă bucală (IHB) 

A. Reprezintă un indice de placă şi de tartru 

B. Oferă relaţii şi asupra sângerării gingivale provocate la sondare

C. Valoarea indicelul de placă rezultă din însumarea valorilor constatate pe 6 suprafeţe 

preselectate 

D. Suprafeţele preselectate sunt reprezentate de suprafeţele vestibulare ale molarilor 

primi superiori şi suprafeţele linguale ale primilor molari inferiori 

E. Suprafeţele preselectate sunt reprezentate şi de suprafeţele vestubulare ale incisivilor 

centrali superiori drept şi inferior stâng 

2240. Indici de inflamaţie parodontală sunt 

A. Indicele parodontal (Russel) 

B. Indicele gingival (Loe şi Şilness) 

C. Indicele de sângerare papilara (Muhlemann) 

D. Indicele CPITN 

E. Indicele de prezentă a pungilor parodontale 

2241. Mobilitatea dentară patologică 

A. Se face în mod obişnuit cu un instrument metalic, cu care se exercită presiuni 

moderate în plan orizontal şi axial 

B. Se poate percepe prin palpare digitală 

C. Mobilitatea dentară de gradul 1 este atunci când excursia extremităţii incizale sau 

ocluzale a coroanei în plan transversal depaşeşte 1 mm 

D. Mobilitatea dentară patologică de gradul 3 este atunci când dinţiele este mobil şi în 

sens vertical, axial 

E. Moblitatea dentară patologică avansată poate fi observată prin vestibularizarea 

incizivilor superiori în ocluzie 

2242. *Examenul radiologic efectuat în gingivitele hiperplazice, cu o evoluţie mai lungă de 

2-3 luni indică aproape întotdeauna 

A. Demineralizarea septurilor alveolare 

B. Hiperestezie dentinară 

C. Traumatism ocluzal 

D. Resorbţii oasoase extinse periradicular şi periapical 

E. Adenite 

2243. *Formele cele mai numeroase de îmbolnăvire ale parodonţiului marginal 

A. Prezintă o inflamaţie manifestă 

B. Prezintă descuamări ale marginii gingivale libere şi ale papilei interdentare 

C. Sunt asociate cu afecţiuni generale ale organismului 

D. Apar mai ales în administrarea de ciclosporine sau contraceptive 

E. Apar în cazuri de epilepsie, datorită utilizării unei medicaţii de tipul hidantoină 

2244. *Gingivita cronică (simplă, mecomplicată) 

A. Este de cauză microbiană (prin placă bacteriană) 

B. Este de cauză micotică 

C. Este de natură virală 

D. Apare în cadrul unor boli sistemice 

E. Apare în lichenul plan sau alte dermatoze 

2245. *Parodontita juvenilă este 

A. Este o parodontită rapid progresivă 

B. Este o parodontită ulcero-necrotică 

C. Este o parodontită rapid progresivă precoce

D. Este o atrofie parodontală 

E. Este o forma de gingivită hiperplazică, ca efect secundar al unor medicamente 

2246. *Parodontită prepubertala este 

A. Este o parodontită rapid progresivă 

B. Este o parodontită ulcero-necrotică 

C. Este o parodontită rapid progresivă precoce 

D. Este o atrofie parodontală 

E. Este o forma de gingivita hiperplazică, ca efect secundar al unor medicamente 

2247. Clasificarea ARPA (Asociaţia internatională pentru cercetări asupra parodontopatiilor) 

în anul 1955 propune următoarea clasificare a bolilor parodonţiului marginal 

A. Parodontite 

B. Parodontoze 

C. Parodontome 

D. Parodontită prepuberală 

E. Parodontită rapid progresivă 

2248. Clasificarea Carranza Jr (1996) descrie următoarele forme de îmbolnăvire a 

parodonţiului marginal 

A. Gingivite 

B. Parodontite 

C. Trauma ocluzală 

D. Atrofia parodontal 

E. Manifestări parodontale ale unor boli generale 

2249. Clasificarea gingivitelor după Catedra de Parodontologie Bucureşti 

A. Gingivita cronică 

B. Gingivita hiperplazică prin inflamaţie microbiană 

C. Gingivite simptormatice în dursul unor boli sistemice 

D. Gingivita hiperplazică idiopatică 

E. Gingivita alergică 

2250. Clasificarea gingivitelor şi gingivostomatitelor acute şi subacute 

A. Parodontite cronice marginale 

B. Tumori gingivale benigne 

C. Tumori gingivale maligne 

D. Gingivostomatita herpetică 

E. Aftele şi gingivostomatita recidivantă 

2251. Clasificarea parodontitei marginale cronice profunde după Catedra de Parodontologie 

Bucuresti 

A. Parodontită marginală cronică superficiale cu fenomene hiperplazice 

B. Parodontită marginală cronică superficiale pe fond de involuţie precoce 

C. Parodontită prepubertală precoce 

D. Parodontită juvenilă 

E. Parodontită distrofică 

2252. Clasificarea parodontitei marginale cronice profunde după Catedra de Parodontologie 

Bucuresti 

A. Parodontită prepubertala precoce

B. Parodontită juvenilă 

C. Parodontită marginală cronică profundă 

D. Parodontită marginală profundă rebele la tratament 

E. Parodontită distrofică 

2253. *Gingivita care apare ca efect secundar al tratamentului cu: hidantoină, ciclosporină, 

antagonişti de calciu este: 

A. o gingivită hiperplazică idiopatică 

B. o gingivită alergică 

C. o gingivită hiperplazică 

D. o gingivită hipertrofică descuamativă 

E. o gingivită iritativă sau de iritaţie 

2254. Gingivitele din cursul unei stări fiziologice se clasifică în: 

A. gingivite de pubertate 

B. gingivite de sarcină 

C. gingivite de menopauză 

D. gingivite hiperplazice idiopatice 

E. gingivite hiperplazice prin inflamaţie microbiană 

2255. Gingivitele se clasifică în: 

A. gingivita marginală cronică 

B. gingivita ulcero-necrotică 

C. manifestări parodontale în boli generale 

D. gingivite alergice 

E. atrofia parodontală 

2256. Gingivitele simptomatice se găsesc frecvent în cursul unor boli sistemice ca: 

A. diabet 

B. sarcină 

C. boli imune 

D. de consum de nifedipină 

E. insuficienţa renală cronică 

2257. Gingivo-stomatitele acute se clasifică în: 

A. gingivo-stomatită ulcero-necrotică 

B. gingivo-stomatita herpetică 

C. aftele recidivante 

D. gingivite din SIDA 

E. stomatite din SIDA 

2258. În gingivite este afectat: 

A. corionul gingival, şi sistemul ligamentar supraalveolar 

B. parodontiul marginal de înveliş 

C. parodontiul marginal de înveliş şi unele componente ale parodonţiului de susţinere 

D. este afectată mobilitatea dentară 

E. apare fenomenul de halistereză superficială 

2259. În gingivite este afectat: 

A. parodonţiul marginal de înveliş 

B. sistemul ligamentar supraalveolar

C. ligamentele orizontale 

D. ligamentele oblice 

E. nici una din acestea 

2260. *În trauma ocluzală, parodonţiul marginal prezintă: 

A. semne de suferinţă, dar fără caracter distructiv în absenţa acţiunii microbiene 

B. nu prezintă semne de suferinţa 

C. hiperplazie gingivală 

D. atrofie gingivală 

E. modificări de culoare ale gingiei 

2261. Parodontită marginală cronică profundă la adult are formele: 

A. parodontită marginală profundă rebelă la tratament 

B. parodontită marginală agresiva rapid progresiva 

C. parodontită postjuvenilă 

D. parodontită distrofică 

E. parodontită ulcero-necrotică 

2262. Parodontită marginală cronică profundă la adult, poate fi: 

A. parodontită marginală cronică profundă localizată 

B. parodontită marginală cronică profundă generalizată 

C. parodontită distrofică 

D. parodontită juvenilă 

E. parodontită agresivă rapid progresivă 

2263. Parodontită marginală cronică profundă la copii apare ca: 

A. parodontită prepubertara precoce 

B. parodontită prejuvenilă 

C. parodontită agresivă rapid progresivă 

D. parodontită distrofică 

E. parodontită juvenilă 

2264. Parodontită rapid progresivă precoce prezintă următoarele forme: 

A. parodontită rapid progresivăa a adultului 

B. parodontită prepubertară 

C. parodontită juvenilă 

D. parodontită din SIDA 

E. parodontită ulcero-necrotică 

2265. Gingivita cronică: 

A. se mai numeşte şi gingivită iritativă; 

B. se mai numeşte şi gingivită de origine tartrică; 

C. se mai numeşte şi gingivită simpla, necomplicată; 

D. se manifestă prin inflamaţia papilei şi a marginii gingivale libere; 

E. se mai numeşte şi gingivită simptomatică. 

2266. Formele de parodontite marginale cronice profunde la adult sunt: 

A. parodontită marginală cronică pe fond de involuţie precoce 

B. parodontită marginală cronică profundă localizată 

C. parodontită marginală profundă rebelă la tratament 

D. parodontită juvenilă tardivă

E. parodontită marginală cronică profundă generalizată. 

2267. Gingivite şi gingivo-stomatite acute şi subacute sunt: 

A. gingivostomatita ulcero-necrotică 

B. gingivostomatita herpetică 

C. gingivita alergică 

D. gingivostomatita aftoasă recidivantă 

E. gingivostomatita de menopauză. 

2268. Gingivite simptomatice, frecvent hiperplazice apar în următoarele boli sistemice: 

A. diabet 

B. hepatita B 

C. carenţă de vitamina C 

D. boli de sânge şi imune 

E. TBC. 

2269. Gingivitele descuamative reprezintă manifestări bucale ale: 

A. pemfigusului 

B. diabetului 

C. lichenului plan 

D. administrării de antagonişti de Ca 

E. sclerodermiei. 

2270. *Următoarele medicamente au ca efect secundar gingivite hiperplazice: 

A. hidantoină 

B. betablocantele 

C. metronidazolu 

D. cefalosporinele 

E. prednisonul. 

2271. *În gingivita de sarcină, în lichidul şanţului gingival se remarcă o creştere 

importantă a 

A. Capnocytophaga 

B. Prevotella intermedia 

C. Speciilor de Actinomyces 

D. Speciilor de Streptococ 

E. Candida albicans 

2272. *În gingivostomatita aftoasă recidivantă, leziunea iniţială este 

A. o zonă eritematoasă 

B. o veziculă 

C. o ulceraţie 

D. un placard 

E. o eroziune 

2273. Diagnosticul diferenţial al candidozei se face cu 

A. leziunile difterice 

B. leucoplazia 

C. lichenul plan 

D. gingiviostomatita herpetică

E. gingivita cronica 

2274. Diagnosticul diferenţial al gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu 

A. boala Behcet 

B. gingivita alergică 

C. leucemia cronică 

D. candidoza acută 

E. agranulocitoza 

2275. După localizare şi întindere, gingivita cronică poate fi 

A. gingivită cronică propriu-zisă 

B. papilita 

C. Gingivita marginală 

D. gingivita acută de cauză microbiană 

E. gingivita generalizată 

2276. Factorii favorizanţi ai gingivitei hiperplazice simple sunt 

A. obturaţii în exces, în contact sau în imediata apropiere a gingiei 

B. tipul alimentaţiei(bogată în lipide) 

C. impact alimentar direct asupra papilei 

D. carii recidivă 

E. cavităţi carioase aproximale 

2277. Gingivitele descuamative pot aparea în 

A. leucemii acute şi subacute 

B. lichen plan 

C. pemfigus vulgar 

D. AIDS 

E. Diabet 

2278. În candidoza acută, subiectiv pot aparea 

A. senzaţii dureroase la atingere, masticaţie 

B. dificultatea de a purta protezele mobile 

C. fisuri dureroase ale comisurilor orale 

D. hipersalivaţie 

E. prurit gingival 

2279. În gingivita din cursul ciclului menstrual apar următoarele manifestări 

A. prurit gingival 

B. sângerări gingivale 

C. uşoara creştere a mobilităţii dentare fiziologice 

D. hipersalivaţie 

E. senzaţie de tensiune 

2280. În gingivita din diabet, gingia poate prezenta 

A. pungi adevărate 

B. hipertrofie gingivală generalizată 

C. sângerări uşoare 

D. uşoară mobilitate patologică

E. ulceraţii 

2281. În gingivita hiperplazică din leucemie, principalele semne clinice sunt 

A. gingivoragii precoce 

B. senzaţie de uscăciune a mucoasei orale 

C. apariţia polipilor gingivali 

D. hiperplazie gingivală 

E. ulceraţii 

2282. În gingivostomatita ulcero-necrotică sunt incriminaţi următorii factori favorizanţi 

A. fumatul excesiv 

B. boli hematologice 

C. igiena orală deficitară 

D. pericoronarite 

E. factori psihosomatici 

2283. În pericoronaritele acute pot aparea următoarele complicaţii 

A. trismus 

B. febra 

C. abcese de vecinatate 

D. edem laringian 

E. meningită acută 

2284. În gingivita hiperplazică din hipovitaminoza C apare: 

A. mobilitate patologică prin edem 

B. hipertrofie linguală 

C. sângerări gingivale 

D. pungi false 

E. halenă 

2285. În gingivitele asociate cu diabet zaharat insulino-dependent, principalele 

microorganisme din şanţul gingival sunt: 

A. specii de Streptococ 

B. specii de Actinomyces 

C. Capnocytophaga 

D. Veillonela Parvula 

E. Fusobacterium 

2286. Producerea gingivostomatitei ulcero-necrotice este dată de: 

A. boli generale cronice caşectizante 

B. menopauza şi postmenopauza 

C. deficitul de vitamina A, D, E 

D. prezenţa bacililor fuziformi şi spirochetelor 

E. hiposalivaţia din colagenoze 

2287. Semnele clinice subiective ale gingivitei cronice sunt: 

A. sângerări gingivale la periaj şi masticaţie 

B. consistenţa gingiei crescută în formele exudative 

C. pungi false 

D. prurit gingival şi senzaţie de usturime

E. fenomene de halistereză superficială 

2288. Sindromul PLUMMER-VINSON din anemia hipocromă constă în: 

A. glosită 

B. ulceraţii orale şi faringiene 

C. mucoasa gingivală este palidă 

D. disfagie 

E. toate de mai sus 

2289. Antagoniştii de calciu au următoarele efecte: 

A. activarea acidului folic 

B. scăderea glicozaminoglicanilor sulfataţi 

C. inhibarea sintezei AND 

D. stimularea factorului de creştere epitelială 

E. creşterea proliferării celulare pe culturi de fibroblaşti 

2290. *Care din următoarele simptome nu le întâlnim la pacienţii cu gingivită cronică: 

A. uşor prurit gingival 

B. dureri severe 

C. senzaţie de usturime 

D. sângerări gingivale la periaj 

E. sângerări gingivale la masticaţie 

2291. *Câte zone distincte afectate se descriu histopatologic în gingivita acuta ulceronecrotică 

A. 3 

B. 4 

C. 5 

D. 6 

E. 7 

2292. * Histopatologic, în gingivita hiperplazica din hipovitaminoza C sunt prezente 

următoarele aspecte: 

A. edem 

B. scăderea permeabilităţii capilare 

C. creşterea reactivităţii elementelor contractile din pereţii vaselor sanguine periferice 

D. degenerescenţa fibrelor de reticulină 

E. stază vasculară în gingie 

2293. În gingivita cronică, în stadiul de 'leziune stabilă' întâlnim următoarele aspecte: 

A. creşte numarul de plasmocite 

B. joncţional prezintă fenomene de îngustare a spaţiilor intercelulare 

C. lamina bazală e neântreruptă 

D. microulceraţii în epiteliu 

E. scade nivelul şi activitatea unor enzime 

2294. În gingivitele asociate cu diabet zaharat insulinodependent, principalele 

microorganisme din şanţul gingival sunt: 

A. Veillonela parvula 

B. Fusobacterium 

C. specii de Streptococ

D. specii de Stafilococ 

E. specii de Actinomyces 

2295. În stadiul de leziune iniţială, gingivita cronică se caracterizează prin: 

A. hiperemie activă 

B. marginaţie leucocitară 

C. migrarea prin diapedeză, în special a monocitelor 

D. flux de sânge crescut în teritoriul capilar şi venular 

E. creşterea numarului de celule, în special fibroblaşti 

2296. *Principalul semn clinic obiectiv în gingivitele cronice îl reprezintă: 

A. culoarea roşie deschisă a gingiei 

B. tumefacţia 

C. sângerarea gingivală 

D. modificările aspectului suprafeţei gingivale 

E. consistenţa variabilă a gingiei 

2297. Simptomatologia gingivitei acute ulcero-necrotice cuprinde: 

A. fisuri dureroase la comisuri 

B. halenă fetidă intensă 

C. limitarea deschiderii gurii prin trismus 

D. stare generală de regulă nealterată 

E. dureri spontane iradiante în oasele maxilare 

2298. Simptomatologia gingivitei de sarcină cuprinde: 

A. principalele semne sunt hiperplazia şi sângerarea 

B. mobilitatea patologică de gradul 1 şi 2, fărăe evoluţie spre avulsia dinţiilor 

C. pot aparea pungi parodontale adevarate 

D. mucoasa gingivală şi orală au aspect uscat 

E. hiperplazia de sarcină se dezvoltă exclusiv la nivelul papilelor interdentare 

2299. Condiţiile favorizante de apariţie a gingivostomatitelor micotice sunt: 

A. consumul excesiv de antibiotice; 

B. sarcină; 

C. vârsta şi sexul; 

D. SIDA; 

E. diabetul. 

2300. Diagnosticul diferenţial al gingivostomatitei ulcero-necrotice se face cu: 

A. gingivostomatita de menopauză; 

B. gingivostomatita aftoasă; 

C. gingivita de sarcină; 

D. gingivostomatita distrofică; 

E. gingivostomatita herpetică. 

2301. * Gingivita acuta ulcero-necrotică: 

A. apare în special la bătrâni; 

B. s-a dovedit a fi o boală contagioasă; 

C. are o evoluţie de tip epidemic în unele colectivităţi; 

D. este favorizată de deficienţa vitaminei PP;

E. prezintă hipersalivaţie seroasă. 

2302. Gingivita din diabet se caracterizează prin: 

A. consumul crescut de oxigen la nivelul gingiei; 

B. miros şi gust caracteristic de metal; 

C. consistenţa crescută a gingiei; 

D. hiperplazie generalizată polipoidală; 

E. frecvente ulceraţii. 

2303. Gingivita hiperplazică de cauză microbiană prezintă următoarea simptomatologie: 

A. gingia este de culoare roşu-violaceu; 

B. gingia are suprafaţa netedă; 

C. gingia are uneori micro-ulceraţii; 

D. uneori gingia are aspect lucios de coajă de portocală; 

E. consistenţa gingiei este fermă când apar suprainfectările. 

2304. Gingivita la pubertate este caracterizată prin: 

A. apariţia ei atât la fete cât şi la băieţi; 

B. este mai frecventă între 10-12 ani; 

C. implicarea mai frecventă a speciilor Capnocytophaga; 

D. apariţia ca semn al unor modificări metabolice mai ales înaintea ciclului menstrual; 

E. inflamaţie gingivală roşu-violacee. 

2305. *Gingivo-stomatita aftoasî are ca leziuni elementare aftele, dintre care cele mai mici 

au dimensiunile: 

A. 0,05-0,1 cm; 

B. 0,1-0,2 cm; 

C. 0,2-1 cm; 

D. 1-1,5 cm; 

E. 1,5-2 cm. 

2306. *Gingivo-stomatita herpetică: 

A. apare mai ales la adulţi şi la bătrâni; 

B. apare după o perioadă de incubaţie de 4-5 zile; 

C. este consecinţa unei necroze de lichefactie prin veziculaţie intradermică; 

D. prezintă vezicule cu lichid tulbure, lăptos; 

E. evoluează în puşee şi se vindecă total după circa 2 săptămâni. 

2307. *În gingivita alergică: 

A. consistenţa gingiei este fermă; 

B. gingia are o culoare roşu-deschis; 

C. gingia nu sângerează la atingere şi masticaţie; 

D. volumul gingiei este crescut; 

E. apar frecvent ulceraţii dureroase pe marginile limbii. 

2308. *În gingivita cronică, principalul semn clinic obiectiv este: 

A. culoarea roşu-deschis a gingiei; 

B. tumefacţia; 

C. apariţia pungilor false; 

D. sângerarea;

E. modificarea aspectului gingiei. 

2309. În gingivita de sarcină: 

A. s-a remarcat o creştere importantă a speciei Prevotella intermedia; 

B. adevarata cauză o reprezintă placa bacteriană; 

C. nu se evidenţiază semne histopatologice specifice; 

D. nu apar pungi gingivale adevarate; 

E. mobilitatea dentară este frecvent de gradul 3. 

2310. *Perioada de incubaţie a virusului herpetic implicat în producerea gingivo-stomatitei 

herpetice este: 

A. 48-72 ore; 

B. 36-48 ore; 

C. 18 ore; 

D. 24 ore; 

E. 24-48 ore. 

2311. Printre factorii de transformare a unei gingivite cronice microbiene într-una 

hiperplazică se numară: 

A. prezenţa diastemei sau tremelor interdentare; 

B. obturaţii în exces în imediata apropiere a gingiei; 

C. obturaţii rugoase, retentive în apropierea gingiei; 

D. contact traumatic şi retentiv între corpul de punte şi gingia dinţiilor stâlpi; 

E. persistenţa pe arcada a unor dinţii temporari. 

2312. Gingia poate prezentaîin cursul diabetului: 

A. sângerări uşoare la atingere 

B. consistenţa ferma a papilelor 

C. frecvent pungi false 

D. uşoara mobilitate patologică prin edem inflamator 

E. leziuni hiperkeratozice. 

2313. *Gingivita acuta ulcero-necrotică este caracterizată prin: 


B. alterarea stării generale 

C. absenta sângerării la palpare cu sonda 

D. consistenţa ferma a papilelor 

E. mobilitate dentară. 

2314. Gingivita la pubertate se caracterizează prin următoarea simptomatologie: 

A. inflamaţie gingivală cu o culoare roşie violacee 

B. tumefacţie prin edem cu caracter ireversibil 

C. sângerare la masticaţie, periaj, atingere cu sonda 

D. hiperplazie gingivală, în special vestibulara, cu aspect bulbos al papilei interdentare 

E. ulceraţii frecvente. 

2315. În boala Behcet se întâlnesc: 

A. afte bucale şi genitale 

B. leziuni oculare conjunctivale, iridocidita 

C. induraţia pielii, sclerodermie 

D. leziuni vasculare: tromboflebite

E. leziuni articulare: artrite. 

2316. În gingivita acuta ulcero-necrotică simptomatologia subiectivă cuprinde: 

A. senzaţie de uscăciune şi arsură la nivelul mucoasei gingivale 

B. senzaţie de gust metalic şi alterat 

C. diminuarea durerii la contactul cu alimente fierbinţi, condimente 

D. dureri spontane iradiante în oasele maxilare 

E. accentuarea durerii la contactul cu alimente fierbinţi, condimente. 

2317. *Eruptia pasiva se clasifica in : 

a) 2 

b) 3 

c) 4 

d) 5 

e) 6 stadii. 

2318. *Gingia fixa are o inaltime verticala de : 

a) 3-5 mm 

b) 1-9 mm 

c) 5-9 mm 

d) 1-5 mm 

e) 3-9 mm 

2319. *Adancimea santului gingival este in medie : 

a) 2 mm 

b) 1,5 mm 

c) 1 mm 

d) 1,8 mm 

e) 2,2 mm 

2320. *Mobilitatea dentara fiziologica are valori cuprinse intre : 

a) 0,05-0,1 mm 

b) 0,1-0,15 mm 

c) 0,15-0,2 mm 

d) 0,2-0,25 mm 

e) 0,25-0,3 mm 

2321. Gingia fixa : 

a) adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent 

b) are o inaltime mai mare la mandibula decat la maxilar 

c) este mai inalta pe fata vestibulara a molarului unu mandibular 

d) este foarte ingusta la molarul doi si trei mandibular 

e) constituie o zona de rezistenta impotriva tendintei de retractie si deplasare ale marginii 

gingivale libere 

2322. Pozitia gingiei fata de dinte depinde de : 

a) eruptia dentara 

b) varsta 

c) sex 

d) traumatisme 

e) tipul constitutional

2323. Epiteliul oral este format din urmatoarele straturi : 

a) granulos 

b) cornos 

c) bazal 

d) spinos 

e) lamelar 

2324. Cresteri ale volumului de lichid gingival se constata : 

a) seara 

b) in cursul masticatiei 

c) in sarcina 

d) in inflamatia gingivala 

e) prin periaj 

2325. Raportul topografic intre cement si smalt poate fi : 

a) cementul acopera smaltul cervical in 60-65% din cazuri 

b) cementul acopera smaltul cervical in 30% din cazuri 

c) cementul vine in contact cu smaltul in 30% din cazuri 

d) cementul vine in contact cu smaltul in 60-65% din cazuri 

e) cementul nu se intalneste cu smaltul in 5-10% din cazuri 

2326. Zonele cele mai bogate in os medular sunt : 

a) molarii si premolarii superiori 

b) molarii si premolarii inferiori 

c) incisivii si caninii superiori 

d) incisivii si caninii inferiori 

e) tuberozitatea maxilara 

2327. Placa supragingivala este alcatuita in prima etapa din pelicula. Aceasta pelicula 

contine: 

a) glicoproteine 

b) carbohidrati 

c) factori de inhibitie ai hemaglutinarii 

d) celule fagocitare 

e) celule epiteliale descuamate 

2328. In cadrul parodontitelor marginale, bacteriile agresoare ce sintetizeaza cantitati mari de 

proteine de soc termic sunt: 

a) Prevotella nigrescens 

b) Fusobacterium nucleatum 

c) A.actinomycetemcomitans 

d) Bacteroides gracilis 

e) Porphyromonas gingivalis 

2329. Tartrul subgingival prezinta fata de compozitia tartrului supragingival unele 

particularitati: 

a) un raport calciu-fosfor mai scazut 

b) mai multa brusita 

c) continut crescut de sodiu 

d) mai putin fosfat octocalcic

e) mai putina witlokita 

2330. Boala Recklinghausen se caracterizeaza prin: 

a) aparitia de chisturi ale oaselor maxilare 

b) ingustarea spatiului dento-alveolar 

c) intreruperi pana la disparitia laminei dura 

d) ingrosarea laminei dura 

e) efectele la nivelul osului alveolar sunt atribuite hormonului paratiroidian 

2331. Aderenta bacteriilor la pelicula este explicata prin urmatoarele mecanisme : 

a) electrostatic 

b) hidrofil 

c) structuri bacteriene specializate 

d) receptori de suprafata specifici si enzime 

e) hidrofob 

2332. *In cadrul maturarii placii bacteriene, substantele anorganice sunt compuse din saruri 

de : 

a) Mg 

b) Al 

c) Ca 

d) Fe 

e) Li 

2333. *Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice 

: 

a) fosfat de Na 

b) carbonat de Mg 

c) fosfat de Zn 

d) carbonat de Ca 

e) sulfat de Ca 

2334. *Tartrul dentar contine : 

a) proteine 8-10% 

b) lipide 0,5% 

c) carbohidrati 10-12% 

d) fructoza 

e) glucoza 

2335. *In cadrul formarii tartrului : 

a) alimentele dure grabesc formarea tartrului 

b) deficienta vitaminelor B,D favorizeaza formarea acestuia 

c) consumul de alimente bogate in fosfor favorizeaza formarea tartrului 

d) aportul de acid ascorbic creste cantitatea de tartru 

e) aportul crescut de glucide, proteine favorizeaza formarea tartrului 

2336. Bacterii considerate posibil patogene in parodontite sunt : 

a) A. actinomycetemcomitans 

b) Porphyromonas gingivalis 

c) Actinimyces viscosus 

d) Fusobacterium nucleatum

e) Prevotella intermedia 

2337. Motivele prezentarii la medic din punct de vedere parodontal pot fi : 

a) senzatie de tensiune in oasele maxilare 

b) mobilitate dentara anormala 

c) bruxism 

d) dificultati de masticatie 

e) dinti inclusi 

2338. Sondele exploratorii sunt folosite pentru: 

a) detectarea si localizarea tartrului subgingival 

b) detectarea cariilor subgingivale 

c) masurarea adancimii pungilor parodontale 

d) determinarea indicelui CPITN 

e) controlul indepartarii in totalitate a tartrului subgingival 

2339. Indicele gingival Loe si Silness =1 reprezinta: 

a) sangerare punctiforma la sondaj 

b) discrete modificari de culoare ale gingiei 

c) lipsa sangerarii la sondaj 

d) inflamatie medie gingivala 

e) discret edem 

2340. Pentru diversele valori ale indicelui CPITN este necesara urmatoarea conduita 

terapeutica: 

a) clasa I - instituirea sau imbunatatirea igienei bucale 

b) clasa II - igiena bucala, detartraj, tratament antimicrobian 

c) clasa 0 - nu e necesar tratament parodontal 

d) clasa I - igiena bucala, detartraj 

e) clasa III - I+II si tratament complex parodontal 

2341. Determinarea adancimii pungilor parodontale se face in 6 puncte pentru fiecare dinte : 

a) mezio-vestibular 

b) disto-vestibular 

c) mezial si distal 

d) mezio-palatinal (sau mezio-lingual) 

e) disto-palatinal (sau disto-lingual) 

2342. Valoarea indicelui de igiana bucala rezulta prin insumarea a 6 suprafete preselectate : 

a) suprafetele vestibulare ale molarilor unu inferiori 

b) suprafetele paletinale ale molarilor unu superiori 

c) suprafetele vestibulare ale molarilor unu superiori 

d) suprafetele linguale ale molarilor unu inferiori 

e) suprafetele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang 

2343. *Valorile indicelui de placa si a indicelui de tartru sunt reprezentate pe o scala de la : 

a) 0 la 4 

b) 0 la 3 

c) 0 la 5 

d) 0 la 2 

e) 0 la 6

2344. *Valoarea maxima a indicelui de sangerare papilara este : 

a) 3 

b) 6 

c) 5 

d) 4 

e) 8 

2345. *Evidentierea placii bacteriene se poate face folosind urmatoarele solutii colorante : 

a) fuxina bazica 2-3% 

b) albastru de metil 5% 

c) violet de gentiana 2% 

d) albastru de toluidina 1% 

e) fluoresceina 

2346. *Mobilitatea dentara patologica este de : 

a) 2 

b) 3 

c) 4 

d) 5 

e) 6 

grade. 

2347. In clasificarea bolilor parodontiului marginal au fost luate in considerare urmatoarele 

criterii: 

a) mecanismul de producere al bolii parodontale 

b) afectiunile generale sistemice 

c) statusul social-economic al indivizilor 

d) gradul de manifestare al inflamatiei 

e) gradul de afectare al structurilor parodontiului marginal 

2348. Fermin Carranza descrie urmatoarele forme de parodontite: 

a) parodontita cronica a adultului 

b) parodontita rapid progresiva precoce 

c) parodontita marginala cronica superficiala 

d) parodontita refractara la tratament 

e) parodontita distrofica 

2349. Catedra de Parodontologie Bucuresti clasifica gingivitele in: 

a) gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana 

b) gingivita alergica 

c) gingivita din cursul unor stari fiziologice 

d) gingivita cronica 

e) gingivita de iritatie 

2350. Parodontita marginala cronica profunda prezinta la adult urmatoarele forme: 

a) parodontita marginala cronica profunda: localizata, extinsa, generalizata 

b) parodontita ulcero-necrotica 

c) parodontita marginala rebela la tratament 

d) parodontita marginala rapid progresiva precoce 

e) parodontita distrofica

2351. *Care din urmatoarele forme de imbolnavire a parodontiului marginal nu le intalnim in 

clasificarea lui Fermin Carranza : 

a) gingivite 

b) parodontite 

c) trauma ocluzala 

d) hipertrofia parodontala 

e) manifestari parodontale ale unor boli generale 

2352. *Clasificarea lui F. Carranza cuprinde 

a) 3 

b) 4 

c) 5 

d) 6 

e) 7 categorii de parodontite. 

2353. *Clasificarea lui F. Carranza cuprinde 

a) 6 

b) 7 

c) 8 

d) 9 

e) 10 categorii de gingivite. 

2354. *Clasificarea Catedrei de Parodontologie Bucuresti incadreaza imbolnavirile 

parodontiului marginal in 

a) 3 

b) 4 

c) 5 

d) 6 

e) 7 clase. 

2355. Conform clasificarii Catedrei de Parodontologie Bucuresti exista printre altele 

urmatoarele forme de gingivita : 

a) gingivita cronica 

b) gingivita hiperplazica 

c) gingivita din cursul unor stari fiziologice 

d) gingivite simptomatice, frecvent hipoplazice, din cursul unor boli sistemice 

e) gingivita alergica 

2356. Dupa Carranza, cele 5 clase de parodontite sunt : 

a) parodontita lent progresiva 

b) parodontita rapid progresiva a adultului 

c) parodontita ulcero-necrotica 

d) parodontita refractara la tratament 

e) parodontita juvenila 

2357. In stadiul de leziune initiala, gingivita cronica se caracterizeaza prin: 

a) hiperemie activa 

b) marginatie leucocitara 

c) migrarea prin diapedeza, in special a monocitelor 

d) flux de sange crescut in teritoriul capilar si venular

e) cresterea numarului de celule, in special fibroblasti 

2358. Simptomatologia gingivitei de sarcina cuprinde: 

a) principalele semne sunt hiperplazia si sangerarea 

b) mobilitate patologica de gradul 1 si 2, fara evolutie spre avulsia dintilor 

c) pot aparea pungi parodontale adevarate 

d) mucoasa gingivala si orala au aspect uscat 

e) hiperplazia de sarcina se dezvolta exclusiv la nivelul papilelor interdentare 

2359. Antagonistii de calciu au urmatoarele efecte: 

a) activarea acidului folic 

b) scaderea glicozaminoglicanilor sulfatati 

c) inhibarea sintezei ADN 

d) stimularea factorului de crestere epiteliala 

e) cresterea proliferarii celulare pe culturi de fibroblasti 

2360. Simptomatologia gingivitei acute ulcero-necrotice cuprinde: 

a) fisuri dureroase la comisuri 

b) halena fetida intensa 

c) limitarea deschiderii gurii prin trismus 

d) stare generala de regula nealterata 

e) dureri spontane iradiate in oasele maxilare 

2361. In gingivita cronica, in stadiul de ―leziune stabila‖ intalnim urmatoarele aspecte : 

a) creste numarul de plasmocite 

b) epiteliul jonctional prezinta fenomene de ingustare a spatiilor intercelulare 

c) lamina bazala e neintrerupta 

d) microulceratii in epiteliu 

e) scade nivelul si activitatea unor enzime 

2362. *Care din urmatoarele simptome nu le intalnim la pacientii cu gingivita cronica : 

a) usor prurit gingival 

b) dureri severe 

c) senzatie de usturime 

d) sangerari gingivale la periaj 

e) sangerarii gingivale la masticatie 

2363. *Principalul semn clinic obiectiv in gingivitele cronice il reprezinta : 

a) culoarea rosie deschisa a gingiei 

b) tumefactia 

c) sangerarea gingivala 

d) modificarile aspectului suprafetei gingivale 

e) consistenta variabila a gingiei 

2364. In gingivitele asociate cu diabet zaharat insulinodependent, principalele 

microorganisme din santul gingival sunt : 

a) Veillonela parvula 

b) Fusobacterium 

c) specii de Streptococ 

d) specii de Stafilococ 

e) specii de Actinomyces

2365. *Histopatologic, in gingivita hiperplazica din hipovitaminoza C sunt prezente 

urmatoarele aspecte : 

a) edem 

b) scaderea permeabilitatii capilare 

c) cresterea reactivitatii elementelor contractile din peretii vaselor sanguine periferice 

d) degenerescenta fibrelor de reticulina 

e) staza vasculara in epiteliul gingival 

2366. *In gingivita acuta ulcero-necrotica, histopatologic se descriu la nivelul zonelor 

afectate 

a) 3 

b) 4 

c) 5 

d) 6 

e) 7 zone distincte. 

2367. Parodontita prepubertala este asociata unor boli generale ca: 

a) sindromul DOWN 

b) sindromul PAPILLON-LEFEVRE 

c) hiperfosfatazia 

d) anemia 

e) sindromul CHEDIAK-HIGASHI 

2368. *Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiale este: 

a) prurit gingival 

b) sangerari frecvente ale gingiei 

c) papila gingivala tumefiata 

d) senzatie de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti 

e) durere periradiculara si interradiculara 

2369. In parodontita marginala cronica profunda la adult se descriu urmatoarele grade de 

afectare gingivo-osoasa a furcatiilor: 

a) gradul I- leziuni incipiente ce afecteaza mai ales gingia, sonda nu pătrunde interradicular 

b) gradul II- examenul radiologic deceleaza o rezorbtie osoasa semnificativa 

c) gradul II- sonda patrunde interradicular 1-3 mm 

d) gradul III- sonda patrunde adanc interradicular, trecand pe versantul opus 

e) gradul IV- sonda exploratoare traverseaza in intregime spatiul interradicular 

2370. In parodontita marginala cronica mixta semnele leziunilor de tip distrofic sunt: 

a) fisuri STILLMAN 

b) feston McCALL 

c) atrofie osoasa predominant verticala 

d) retractie gingivala cu inflamatie papilara si marginala accentuate 

e) hiperestezia 

2371. *In parodontita juvenila, in forma localizata se produc migrari patologice ale : 

a) molarilor secunzi si incisivilor 

b) molarilor primi si caninilor 

c) molarilor primi si incisivilor 

d) molarilor secunzi si caninilor

e) premolarilor 

2372. *Ca urmare a proceselor osoase resorbtive si ale retractiei gingivale consecutive, la 

nivelul dintilor pluriradiculari se descriu in parodontita marginala cronica profunda la 

adult 

a) 3 

b) 4 

c) 5 

d) 6 

e) 7 grade de afectare. 

2373. *Semnele inflamatiei din parodontita distrofica sunt : 

a) pungi de 5-7 mm 

b) exudat inflamator redus sau clinic absent 

c) mobilitate dentara accentuata 

d) migrari patologice frecvente 

e) radiologic se observa mici resorbtii de tip orizontal pe fondul atrofiei predominant 

verticale 

2374. In etiologia parodontitei marginale agresive, rapid progresive, sunt implicati : 

a) A. actinomycetemcomitans 

b) Eikenella corrodens 

c) Porphyromnonas gingivalis 

d) Capnocytophaga 

e) Veillonela 

2375. In parodontita marginala cronica profunda la adult, pungile parodontale contin : 

a) leucocite distruse 

b) celule epiteliale descuamate 

c) fragmente de os alveolar necrozat 

d) exudat seros, sero-fibrinos, rar purulent 

e) tesut conjunctiv de neoformatie 

2376. Principalele microorganisme implicate in aparitia parodontitei refractare la tratament 

sunt : 

a) Fusobacterium nucleatum 

b) Prevotella intermedia 

c) A. actinomycetemcomitans 

d) Peptostreptococus micros 

e) Capnocytophaga 

2377. *Factorul cauzal al SIDA afecteaza predominant : 

a) macrofagele 

b) celulele Langerhans 

c) neuroni, celule gliale 

d) limfocitele Th 

e) eritrocitele 

2378. Gingivita HIV prezinta urmatoarele caracteristici : 

a) este de culoare rosu aprins 

b) sangerari la atingeri bruste, puternice

c) forma este doar localizata 

d) frecvente suprainfectari micotice 

e) rar se asociaza gingivitele ulcero-necrotice 

2379. Printre manifestarile bucale la bolnavii SIDA se gasesc : 

a) infectiile micotice 

b) leziunile ulceroase de tip herpetic sau aftos cu evolutie tipica 

c) sarcomul KAPOSI 

d) osteite ale corticalei interne a crestei alveolare 

e) hipopigmentatiile mucoasei bucale 

2380. In SIDA pot fi intalnite urmatoarele manifestari extrabucale si generale : 

a) adenopatii ale ganglionilor pretragieni 

b) pneumonii 

c) candidoza (esofag, trahee, bronhii, plamani) 

d) toxoplasmoza cerebrala 

e) edem laringian 

2381. Printre complicatiile locale ale bolii parodontale putem enumera : 

a) necroze pulpare 

b) abcesul parodontal marginal 

c) hipoestezia dentinara 

d) parodontite apicale subacute si cronice, retrograde 

e) gingivostomatita ulcero-necrotica 

2382. *Abcesul parodontal marginal este localizat mai frecvent 

a) lingual 

b) palatinal 

c) vestibular 

d) mezial 

e) distal 

2383. Simptomatologia abcesului parodontal marginal cuprinde : 

a) jena dureroasa la masticatie, de intensitate mica 

b) dintii limitanti prezinta procese carioase 

c) mucoasa acoperitoare e intinsa, lucioasa, rosie 

d) consistenta abcesului situat vestibular si lingual este moale 

e) percutia verticala a dintilor limitrofi e de regula mai dureroasa decat cea transversala 

2384. Hiperestezia dentinara devine manifesta in urmatoarele conditii : 

a) contactul cu alimente calde (mai ales) si reci (mai rar) 

b) contactul cu un instrument metalic 

c) contactul cu peria de dinti 

d) in cursul amprentarii campului protetic cu Stents 

e) contactul cu alimente acre sau dulci

2385. Complicatii loco-regionale ale bolii parodontale pot fi : 

a) abcesul cerebral 

b) meningita 

c) adenite 

d) noma 

e) sinuzita maxilara 

2386. *Un periaj corespunzator dureaza 

a) 1 minut 

b) 2 minute 

c) 10 minute 

d) 3-5 minute 

e) 7-8 minute 

2387. Periajul electric este indicat in urmatoarele situatii : 

a) copii mici 

b) persoane purtatoare de aparate ortodontice 

c) persoane handicapate fizic 

d) bolnavi de Parkinson 

e) persoane cu abilitate manuala crescuta 

2388. *Clorhexidina are actiune bacteriostatica in concentratie de : 

a) 0,2µg/ml 

b) 0,5µg/ml 

c) 0,3µg/ml 

d) 0,02µg/ml 

e) 0,1µg/ml 

2389. Clorhexidina : 

a) este un antiseptic de electie impotriva placii microbiene 

b) efectul este datorat puternicei incarcaturi anionice 

c) actiunea ei se exercita intre 6 si 8 ore 

d) in concentratie de 1µg/ml are actiune bacteriostatica 

e) utilizata prelungit poate fi urmata de efecte secundare 

2390. Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare, cum 

sunt : 

a) depunerea crescuta de tartru subgingival 

b) coloratii galben-maronii ale dintilor 

c) gust amar 

d) iritatii masive ale mucoasei bucale 

e) tulburari digestive

2391. Substantele medicamentoase folosite impotriva placii bacteriene sunt : 

a) fluorura de sodiu 

b) fluorura de potasiu 

c) fluorura de staniu 

d) silicatul de zirconiu 

e) clorura de cetilpiridinium 

2392. *In practica uzuala se folosesc 

a) 3 

b) 4 

c) 5 

d) 6 

e) 7 chiurete Gracey standard. 

2393. *Pentru chiuretajul suprafetelor meziale ale dintilor laterali se foloseste chiureta 

Gracey 

a) 5/6 

b) 7/8 

c) 9/10 

d) 11/12 

e) 13/14 

2394. *Chiuretele Gracey profilactice sunt in numar de 

a) 7 

b) 5 

c) 4 

d) 3 

e) 6 

2395. Chiuretele Gracey ―mini cinci‖ 

a) sunt in numar de 4 

b) partea activa cu lungimea cat a chiuretelor standard, dar mai fina 

c) partea pasiva permite insinuarea in pungi de 5mm sau mai mari 

partea activa permite un acces mai facil in zonele de incongruenta 

dentoalveolara si la nivelul furcatiilor 

e) sunt in numar de 7 

2396. Indicatiile utilizarii chiuretelor Gracey sunt : 

a) detartrajul subgingival din pungile parodontale 

b) detartrajul de finete al depozitelor mici dupa indepartarea tartrului subgingival 

cu alte instrumente 

c) chiuretajul radicular 

d) detartrajul supragingival 

e) chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale 

2397. Principalele contraindicatii ale detartrajului cu ultrasunete sunt : 

a) bolnavi cu boli infectioase, contagioase 

b) hiperestezie dentinara accentuata 

c) graviditatea 

d) copii mici

e) boli psihice (forme minore) 

2398. Detertrajul sonic : 

a) are un pret de cost mai mic decat al aparatului cu ultrasunete 

b) necesita racira cu apa 

c) are o eficienta egala cu cea a aparatului cu ultrasunete 

d) volum redus 

e) prezinta un consum redus de energie 

2399. *Cea mai eficienta actiune chimica a clorurii de zinc este : 

a) efectul hemostatic 

b) actiunea cicatrizanta 

c) efectul de cauterizare 

d) efectul astringent 

e) efectul vasoconstrictor 

2400. Antibiotice care actioneaza asupra microorganismelor prin inhibarea sintezei peretelui 

celular sunt : 

a) streptomicina 

b) ampicilina 

c) penicilina 

d) eritromicina 

e) cefalosporine 

2401. Antibiotice ce actioneaza asupra microorganismelor prin inhibarea sintezei proteice 

sunt : 

a) tetraciclina 

b) eritromicina 

c) ampicilina 

d) bacitracina 

2402. Propolisul exercita urmatoarele efecte : 

a) antibacterian 

b) vasodilatator 

c) anestezic de suprafata 

d) trofic tisular 

e) antiinflamator 

2403. Printre criteriile cele mai uzuale de clasificare a sistemelor de imobilizare se numara : 

a) perioada de timp in care se mentine imobilizarea 

b) relatia dintre sistemul de imobilizare si dintii angrenati 

c) materialul din care este realizat sistemul de imobilizare 

d) starea pulpei dentare 

e) caracterul conexiunii dintre sistemul de imobilizare si dintii angrenati 

2404. In bioterapia de reactivare, vitaminoterapia recurge la administrarea de : 

a) vitamina B 

b) vitamina A 

c) vitamina C 

d) vitamina K 

e) Paradenyl

2405. Substante imunobiologice folosite in cadrul terapiei de reactivare sunt : 

a) vaccinul stafilococic 

b) Polidin 

c) Imudon 

d) Cantastim 

e) Gingisan 

2406. In cadrul bioterapiei prin proceduri balneoterapeutice se folosesc : 

a) ape minerale sulfuroase 

b) ape termale 

c) ape minerale feroase 

d) ionoterapia 

e) oxigenoterapia 

2407. Criteriile de clasificare a bolilor parodontiului marginal sunt: 

A. mecanismul de producere al bolii parodontale 

B. gradul de afectare al structurilor parodontiului marginal 

C. gradul de manifestare a inflamatiei 

D. sexul 

E. mediul social al pacientului 

2408. *Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiale care o 

diferentiaza de gingivita este: 

A. pruritul gingival 

B. usturimea gingivala 

C. jena dureroasa gingivala accentuata de periaj şi masticatie 

D. singerarile frecvente ale gingiei 

E. senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti, insotita de durere 

2409. Formele de parodontita marginala cronica avansata descrise la copil sunt: 

A. parodontita prepubertala 

B. parodontita juvenila sau pubertala 

C. parodontita ulcero-necrotica 

D. parodontita herpetica 

E. parodontita refractara 

2410. Principalele semne clinice de imbolnavire în parodontita juvenila sunt: 

A. mobilitatea dentara patologica 

B. pungile parodontale adevarate 

C. migrarile patologice ale primilor molari şi incisivi 

D. halena fetida 

E. formarea de abcese parodontale în formele avansate de imbolnavire 

2411. Printre complicatiile locale ale bolilor parodontiului marginal se numara: 

A. abcesul parodontal marginal 

B. hiperestezia dentinara 

C. amigdalita pultacee 

D. necrozele pulpare 

E. cariile situate sub coletul anatomic al dintelui

2412. Simptomatologia subiectiva a abcesului parodontal marginal cuprinde: 

A. jena dureroasa la masticatie, uneori şi spontana, localizata de intensitate medie 

B. senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti 

C. stare generala alterata 

D. inapetenta 

E. dureri mai intense, chiar iradiante în zonele invecinate 

2413. Directiile principale de tratament în cadrul tratamentului local al parodontopatiilor 

marginale cronice sunt: 

A. tratamentul antimicrobian şi antiinflamator 

B. tratamentul chirurgical 

C. tratamentul de echilibrare ocluzala 

D. tratamentul de reabilitare structurala şi functionala prin biostimulare 

E. tratamentul ortodontic 

2414. Periajul gingivo-dentar are ca obiective: 

A. indepartarea placii microbiene , a depozitelor moi de pe suprafetele dentare accesibile şi 

zonele gingivale adiacente 

B. albirea dintilor 

C. stimularea circulatiei, vascularizarii şi keratinizarii normale a gingiei 

D. cresterea tonusului functional al gingiei 

E. profilaxia singerarilor gingivale 

2415. Bioterapia de reactivare prin produse de origine vegetala include: 

A. extract de germeni de porumb (Zea Mays) 

B. extract de menta 

C. extract de muguri de brad 

D. extract de soia 

E. extract de aloe 

2416. Masajul gingival este contraindicat: 

A. pe versantele alveolare palatine 

B. în zonele inflamate 

C. în zona molarilor de minte superiori 

D. în zona molarilor de minte inferiori 

E. în abcesele parodontale marginale 

2417. In cadrul anamnezei bolnavului parodontopat, motivele prezentarii la medic pot fi: 

A.sangerari la periaj, masticatie sau chiar spontan 

B.senzatie de tensiune in oasele maxilare 

C. aparitia unei tumefactii rotunde sau ovale pe versantii gingivali, dureroasa la atingere 

D.scaderi in volum ale gingiei, vizibile si constante in timp 

E.mobilitate dentara anormala 

2418. In cadrul examenului clinic obiectiv al bolnavului parodontopat,percutia longitudinala 

sau transversala, moderata a dintilor: 

A. este urmata de un sunet distinct, clar, la dintii cu parodontiul marginal normal 

B. este urmata de un sunet infundat, mat la dintii parodontotici 

C. este urmata de un sunet distinct, clar, la dintii parodontotici 

D. este urmata de un sunet infundat, mat la dintii cu parodontiul marginal normal 

E. nici un raspuns nu este correct

2419. Indicele de placa Silness si Löe are urmatoarele valori: 

A. 1.absenta placii 

B. 2. placa bacteriana este vizibila cu ochiul liber, ca un depozit fin, pelicular 

C. 3. acumulare de placa in strat gros, care acopera santul gingival de la marginea gingivala 

libera pana la suprafata dentara 

D. 0. absenta placii 

E. 2. placa nu se observa cu ochiul liber pe suprafetele dentare decat dupa razuire cu varful 

rotunjit al sondei de parodontometrie. 

2420. Examenele complementare, in cadrul examinarii bolnavului parodontopat, sunt: 

A.evidentierea placii bacteriene 

B.testul la solicitare dentara prin presiune 

C. testele microbiologice 

D. examenul radiologic 

E. mobilometria instrumentala 

2421. In 1996, Fermin Carranza jr. descrie urmatoarele forme de imbolnavire a parodontiului 

marginal: 

A. gingivite 

B. parodontite 

C. trauma ocluzala 

D. hipertrofia parodontala 

E. manifestari parodontale ale unor boli generale 

2422. Pacientii cu gingivita cronica semnaleaza, ca semne clinice subiective: 

A. usor prurit gingival 

B. dureri violente, insuportabile, la periaj si in timpul masticatiei 

C. senzatie de usturime 

D. sangerari gingivale la periaj si masticatie 

E. prurit gingival accentuat 

2423. Gingia poate prezenta in cursul diabetului: 

A. hiperplazie gingivala generalizata de tip polipoidal 

B.frecvente ulceratii 

C. sangerari abundente la atingere 

D. rar, pungi false 

E. consistenta redusa, moale, a papilelor 

2424. La nivel gingival, hiperplazia fara inflamatie supraadaugata: 

A. are un aspect lobulat 

B. este de culoare rosie-violacee 

C. este de consistenta ferma 

D. sangereaza 

E. este de culoare roz-deschis 

2425. Diagnosticul diferential al gingivitei acute ulcero-necrotice se face cu: 

A.gingivostomatita herpetica 

B. gingivostomatita aftoasa 

C.gingivite alergice si descuamative 

D. leucemie cronica

E. candidoza cronica 

2426. Gingivostomatita herpetica: 

A. apare mai frecvent la adulti 

B. are o perioada scurta de incubatie, de 72-96 ore 

C. are o perioada scurta de incubatie, de 48-72 ore 

D. debutul este brusc, prin aparitia de vezicule solitare sau grupate pe diverse regiuni ale 

cavitatii bucale si, uneori, pe piele 

E. debutul este lent, prin aparitia de vezicule solitare sau grupate pe diverse regiuni ale 

cavitatii bucale si, uneori, pe piele 

2427. Dintre tumorile benigne ale gingiei se descriu: 

A. fibromul gingival 

B. granulomul eozinofil 

C.plasmocitomul gingival 

D. carcinomul gingival 

E. sarcomul gingival 

2428. *Semnul patognomonic al parodontitei marginale cronice superficiala, care o 

diferentiaza de gingivita este: 


B. jena dureroasa gingivala accentuata de periaj si masticatie 

C. sangerari frecvente ale gingiei la atingeri usoare si la succiunea gingiei 

D. senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup de dinti, insotita de o durere 

periradiculara si interradiculara 

E. usturimi gingivale 

2429. Principalele semne clinice de imbolnavire in parodontita juvenila sunt: 

A. mobilitate dentara patologica 

B. pungi parodontale adevarate 

C. migrari patologice ale primilor molari si incisivi 

D. hipoestezie dentinara 

E. formarea de abcese parodontale in formele avansate de imbolnavire 

2430. In parodontita distrofica, semne ale leziunilor de tip distrofic sunt: 

A. retractie gingivala cu inflamatie papilara si marginala reduse 

B. hiperestezie 

C. mobilitate dentara accentuata 

D. fisuri Stillman 

E. festonul McCall 

2431. Manifestari locale gingivo-parodontale la bolnavii SIDA sunt: 

A. eritemul gingival linear 

B. parodontita marginala ulcero-necrotica rapid progresiva 

C. leucoplazia viloasa 

D. infectiile micotice 

E. sarcomul Kaposi 

2432. In abcesul parodontal marginal intalnim urmatoarea simptomatologie obiectiva: 

A. jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, localizata, de intensitate medie

B. tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu dimensiuni variabile, de la 1-2 mm in 

diametru pana la 1,5 cm sau chiar mai mult 

C. dintii limitanti sunt in general indemni de carie 

D. mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie 

E. consistenta abcesului situat vestibular si lingual este mai ferma, in abcesul marginal 

parodontal situat palatinal, in primele faze, consistenta este moale, depresibila 

2433. Complicatii la distanta si generale ale bolii parodontale sunt: 

A. celulite 

B. tromboflebita sinusului cavernos 

C. abces cerebral 

D. colecistita prin piofagie in conditii de hipo- sau anaclorhidrie gastrica 

E. septicopioemii si septicemia 

2434. *Un periaj dentar corespunzator se face, atunci cand tehnica de periaj este insusita 

corect si efectuata complet, in: 

A. 2-3 min 

B. 4-6 min 

C. 1-2 min 

D. 5-7 min 

E. 3-5 min 

2435. Indicatiile folosirii clorhexidinei sunt: 

A. prevenirea depunerii placii microbiene 

B. prezenta placii microbiene 

C. parodontite apicale 

D. gingivite acute 

E. abcese parodontale marginale 

2436. Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare: 

A. depunerea crescuta de tartru supragingival 

B. coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor fizionomice si ale suprafetei dorsale a 

limbii 

C. modificari definitive ale senzatiei gustative sau gust amar 

D. iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei bucale, in special la copii 

E. reactii alergice 

2437. Gutiera din material acrilic transparent 

A. are o grosime variabila intre 0.75, 1 si 1.5 mm 

B. produce inaltari semnificative ale ocluziei 

C. poate fi mentinuta 4-6 saptamani 

D. este semirigida 


2438. *Atelele acrilice duble vestibulo-orale 

A. sunt reunite prin punti acrilice 

B. se realizeaza cel mai bine pe model 

C. se realizeaza rapid 

D. produce mici traumatisme la inserare 

E toate cele de mai sus

2439. Imobilizarea permanenta prin mijloace fixe se realizeaza cu: 

A. coroane acrilice reunite intre ele 

B. coroane metalice totale sau partiale reunite 

C. coroane semifizionomice sau de substitutie reunite 

D. punti stabilizatoare 

E sine MAMLOCK 

2440. Sina MAMLOCK 

A. este rezistenta, durabila si foarte rigida 

B. are un aspect fizionomic 

C. este folosita pentru imbilizarea dintilor posteriori 

D. integrarea biologica este rapida 


2441. Sistemele intracoronare de imobilizare : 

A. sunt mai rezistente si mai decat sistemele extracoronare 

B. sunt greu de realizat si necesita slefuiri dentare 

C. pot fi mentinute pe perioade scurte de timp 

D. pot fi mentinute pentru un timp mai indelungat 

E. pot fi mentinute ca mijloace permanente de imobilizare 

2442. Bioterapia de reactivare : 

A. se adreseaza in special imbolnavirilor parodontale in care predomina leziunile distrofice 

B. se realizeaza cu produse medicamentoase, agenti fizici si chimici si mecanici sau prin 

proceduri balneoterapeutice 

C. se realizeaza prin administrarea substantelor medicamentoase per os sau prin tratament 

chirurgical 

D. se bazeaza pe existenta in citoplasma celulelor tinere a unor activatori biologici 

E. in tratamentul bolii parodontale nu se foloseste terapia de reactivare 

2443. *In cadrul terapiei de reactivare extractele tisulare actioneaza prin: 

A. modificarea gradului de polimerizare a componentei nefibrilare din tesutul parodontal prin 

aport de acid hialuronic 

B. stimuleaza inmultirea celulelor heparinoformatoare 

C. stimuleaza metabolismul prin aport energetic si plastic 

D. stimuleaza mecanismele imune 


2444. Indicatiile terapiei de bioactivare sunt: 

A. parodontita marginala cronica superficiala dupa tratament antimicrobian si antiinflamator 

B. parodontita juvenila dupa tratament antimicrobian si eventual chirurgical 

C. parodontopatii involutive 

D. parodontita distrofica (mixta) 

E. parodontita marginala cronica profunda dupa tratament pentru grabirea vindecarii 

2445. In cadrul terapiei de reactivare prin produse de origine animala s-au utilizat : 

A. extracte de muguri dentari recoltati de la foetus de vitel 

B. extract de placenta 

C. extract total de ochi sau de corp vitros 

D. extract de lama dentara fetala, placenta, vitamine si procaina

E. extract de namol sapropelic 

2446. In cadrul terapiei de reactivare prin produse de origine vegetala s-au utilizat : 

A. extract de musetel 

B. extract de germeni de grau 

C. extract de germeni de porumb 

D. extract de Aloe 

E produsul Insadol 

2447. Masajul gingival: 

A. este indicat in toate cazurile de imbolnavire parodontala 

B. se face manual sau mecanic 

C. se face timp de 5-10 minute timp de o luna 

D. miscarile sunt circulare sau prin tractiuni dinspre apical spre coronar 


2448. In cadrul tratamentului gingivitei cronice : 

A. pacientul trebuie sa isi insuseasca corect tehnicile de periaj dentar 

B. se face un detartraj profesional suprasi subgingival 

C. se aplica substante antiseptice 

D. dupa periajul dentar se recomanda folosirea solutiilor cu clorhexidina 

E. se trateaza bolile associate 

2449. In cadrul tratamentului gingivitei hiperplazice prin inflamatie microbiana : 

A. se foloseste cauterizarea chimica cu clorura de zinc: 

A. se face gingivectomie 

C. se face operatie cu lambou si excizia gingiei fibromatoase 

D. se extrag dintii cu pungi parodontale 


2450. *Tratamentul gingivitei in sarcina consta in: 

A. indepartarea placii bacteriene si a tartrului in stadii cat mai precoce a sarcinii 

B. educarea gravidelor pentru o igiena bucala corecta si cotidiana 

C. leziunile gingivale incipiente se trateaza conservativ, medicamentos si antimicrobian 

D. hiperplaziile gingivale se excizeaza chirurgical doar daca interfera cu ocluzia sau au un 

aspect fizionomic neplacut 


2451. In timpul sarcinii trebuie evitate: 

A. radiografiile 

B. orice medicatie care poate avea efecte toxice asupra fatului 

C. sedintele lungi si obositoare 

D. tratamentele efectuate in primul trimestru al sarcinii 

E. indepartarea prin stergere cu tampoane sau comprese imbibate cu apa oxigenata a placii 

bacteriene 

2452. Tratamentul hiperplaziilor leucemice consta in: 

A. spalaturi repetate la intervale scurte cu cloramina 3% 

B. tamponament usor de stergere a depozitelor de fibrina si de aplicare a unor solutii usor 

antiseptice, calmante din extracte de plante 

C. periaj gingival usor

D. igiena bucala personala se face cu solutii de clorhexidina 

E. nu exista restricitii cu privire la tratamentul chirurgical 

2453. Tratamentul hiperplaziilor medicamentoase: 

A. tratamentul chirurgical se face cu avizul medicului internist 

B. tratamentul local se face cu solutii antiseptice 

C. tratamentul chirurgical consta in gingivectomie si chiuretajul tesutului de granulatie 

D. se folosesc medicamente ca Pyralvex, Romazulan, Ticiverol, antibiotice 

E. se opreste medicatia cauzatoare 

2454. Tratamentul pericoronaritelor consta in: 

A. decapusonarea preventiva chirurgicala la nivelul molarului de minte 

B. spalaturi antiseptice abundente si dese 

C. instilatii cu colutorii complexe cu antibiotice 

D. aplicarea unui dren din mesa iodoformata 

E. adiministrarea pe cale generala de antibiotice in starile febrile si subfebrile cu trismus si 

adenopatie 

2455. Tratamentul gingivostomatitei aftoase cuprinde: 

A. spalaturi cu solutii slab antiseptice, clatirea gurii cu solutii Romazulam, Ticiverol 

B. atingeri stricte ale aftelor cu nitrat de argint 30%, solutie orthochrome, acid tricloracetic 5- 

10% 

C. badijonarea mucoasei bucale cu solutie de albastru de metilen 2%, violet de gentiana 1% 

D. infiltratii cu penicilina si xilinasau hidrocortizon 

E. corticoterapie, vitominoterapie, antialergice 

2456. *Tratamentul parodontitei marginale cronice superficiale consta in : 

A. tratament antimicrobian si antiinflamator ca in gingivita simpla 

B. tratamentul chirurgical: chiuretajul microulceratiilor de la nivelul santului gingival si a 

pungilor parodontale, 

C.papilectomie, gingivectomie 

D. in cazul parodontitei marginale rebele la tratament se foloseste amoxicilina si metronidazol 

sau tetraciclina 


2457. Tratamentul abcesului parodontal marginal consta in : 

A. incizie la nivelul bombarii maxime 

B. indepartarea exudatului purulent prin spalare cu solutii antiseptice 

C. aplicarea pentru 24 de ore a unei lame de dren in cazul abceselor mari 

D. chiuretaj subgingival 

E. operatie cu lambou sau gingivectomie la dintii pluriradiculari 

2458. *Instrumentele cele mai eficiente in detartrajul subgingival sunt: 

A. sondele de parodontometrie 

B. daltitele de detartraj 

C. chiuretele parodontale 

D. sapaliga de detartraj 

E. pilele si razusele 

2459. Chiuretele Gracey se caracterizeaza prin: 

A. suprafata faciala este situata la un unghi de 90° fata de axul lung al primei parti pasive

B. suprafata faciala este situata la un unghi de 70° fata de axul lung al primei parti pasive 

C. sunt active in anumite zone si suprafete radiculare fiind codificate in acest scop 

D. au actiune concomitenta din partea ambelor muchii, atat asupra gingiei cat si asupra 

radacinii 

E. toate afirmatiile de mai sus sunt corecte 

2460. Indicatiile utilizarii chiuretelor Gracey sunt: 

A. detartrajul santului gingival 

B. detartrajul subgingival din pungile parodontale 

C. detartrajul de finete al depozitelor mici dupa indepartarea tartrului subgingival cu alte 

instrumente 

D. chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele pungilor parodontale 

E. planarea suprafetelor radiculare – chiuretajul radicular 

2461. Tehnica chiuretajului radicular presupune: 

A. introducerea cu putere a chiuretei in punga parodontala pana la portiunea cea mai 

decliva 

B. partea activa se plaseaza fata de radacina la un unghi de cel mult 37° 

C. se fac miscari oblice si orizontale 

D. se fac tractiuni inspre ocluzal si incizal, repetate 

E. se fac tractiuni inspre apical pana la obtinerea unei suprafete netede 

2462. Urmatoarele afirmatii referitoare la detartrajul cu ultrasunete sunt false: 

A. intereseaza tartrul supragingival in totalitate 

B. intereseaza tartrul subgingival in toatalitate 

C. intereseaza tartrul supragingivial partial 

D. se realizeaza cu doua tipuri principala de aparate cu ultrasunete 

E. inlocuieste in totalitate detartrajul manual 

2463. Contraindicatiile detartrajului cu ultrasunete sunt: 

A. copii mici 

B. bolnavi cardiaci cu pacemaker-uri 

C. gravide 

D. bolnavi psihici 

E. hiperestezie dentinara accentuata 

2464. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate: 

A. intr-o gingivita cronica, suprainfectarea microulceratiilor ia sfarsit prin indepartarea 

placii bacteriene 

B. tesutul de granulatie nu mai prolifereaza dupa indepartarea placii bacteriene 

C. tesutul de granulatie continua sa prolifereaze si dupa indepartarea placii bacteriene 

D. in parodontita marginala cronica profunda cu pungi parodontale, acestea dispar dupa 

indepartarea placii bacteriene 

E. tratamentul medicamentos este necesar in gingivostomatitele ulcero-necrotice 

2465. Clorhexidina: 

A. solutia de concentratie 0,12% se foloseste ca antiseptic dupa periajul gingivo-dentar 

B. solutia de concentratie 0.2% este utilizata pentru irigatii subgingivale 

C. efectul ei se bazeaza pe proprietatile tesioactive

D. previne depunerea placii bacteriene 

E. toate afirmatiile sunt adevarate 

2466. Tehnica aplicarii pastelor cu antibiotice presupune: 

A. acul se insera cu fermitate pana in zona cea mai decliva a pungii parodontale 

B. pistonul sirigii se actioneaza pana ce pasta reflueaza la gura pungii parodontale 

C. se aspira in mod repetat 

D. instilatia se mentine timp de 10-15 min. in conditii de izolare 

E. instilatiile se fac la interval de 1-3 zile 

2467. *Calitatile unui medicament antimicrobian ideal sunt: 

A. difuziune lenta in focarul de infectie 

B. spectru antimicrobian redus 

C. absenta reactiile de sensibilizare locale si generale 

D. dezvolta rezistenta microbiana 

E. pret ridicat 

2468. *Modalitate de actiune a antibioticelor asupra microorganismelor este: 

A. inhibarea sintezei peretelui celular 

B. inhibarea permeabilitatii memebranei citoplasmatice 

C. inhibarea sintezei proteice 

D. inhibarea sintezei acizilor nucleici 

E. toate afirmatiile de mai sus sunt adevarate 

2469. Care din urmatoarele antibiotice actioneaza asupra microorganismelor prin inhibarea 

sintezei peretelui celular: 

A. streptomicina 

B. penicilina 

C. lincomicina 

D. ampicilina 

E. amoxicilina 

2470. Care sunt efectele secundare ale folosirii tetraciclinei: 

A. aparitia pungilor parodontale 

B. aparitia de candidoze 

C. tulburari gastrice si intestinale 

D. sangerari gingivale 

E. tulburari hepatorenale 

2471. Dezavantajele utilizarii substantelor chimice cu actiune caustice: 

A. necroza osului alveolar 

B. necroza tesuturilor gingivo-parodontale 

C. necroza pulpei dentare 

D. aparitia cariei dentare 

E. accentuarea abraziei dentare 

2472. Electrocauterizarea: 

A. reprezinta o metoda de reducere a pungilor parodontale 

B. utilizeaza curenti electrici de inalta frecventa 

C. utilizeaza electrozi activi sub forma de ansa circulara, filament subtire si sfera cu 

suprafata neteda 

D. asigura pe langa cauterizarea propriu-zisa si sectionare tisulara si electrocoagulare

E. presupune tratarea gingiei in prealabil cu substante chimice ce au rol caustic 

2473. Dezavantajele electrocauterizarii sunt: 

A. interfereaza cu stimulatorii cardiaci 

B. determina necroze pulpare 

C. favorizeaza aparitia discromiilor 

D. produce un miros neplacut 

E. detemina necroze ale osului alveolar 

2474. Tratamentul chirurgical parodontal este indicat in urmatoarele situatii: 

A. hiperplazie dentinara 

B. pungi false nereductibile prin tratament antimicrobian 

C. pungi parodontale adevarate 

D. gingivostomatite 

E. defecte muco-gingivale 

2475. Pentru tratamentul parodontal chirurgical sunt necesare: 

A. instrumentar de incizie si sectionare 

B. sonde parodontale 

C. pense Crane-Kaplan pentru rezolvarea recesiilor multiple 

D. bisturie cu lame de unica folosinta nr. 15, 11, 12b 

E. bisturiu Orban 

2476. Indicatiile gingivectomiei sunt urmatoarele: 

A. abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare 

B. abcese parodontale marginale recidivante 

C. hiperplazii gingivale de cauza medicamentoasa 

D. abraziuni patologice excesive 

E. pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros 

2477. Operatia cu lambou mucoperiostal reflectat in totalitate presupune urmatorii timpi 

operatori: 

A. incizie verticala in bizou intern 

B. incizii verticale pentru relectarea in totalitate a lamboului 

C. decolarea tesutului de granulatie 

D. planarea radacinilor 

E. niciuna din afirmatiile de mai sus 

2478. Care din urmatoarele tipuri de interventii reprezinta interventii de chirurgie 

mucogingivala: 

A. frenotomii, frenectomii, frenoplastii 

B. regenerarea tisulara ghidata 

C. operatia cu lambou deplasat apical 

D. operatia cu lambou deplasat coronar 

E. gingivectomia

REABILITARE ORALĂ 

2479. Prin inspecţie, în cadrul examenului clinic general, se apreciază: 

a. Dezvoltarea generală 

b. Sistemul ganglionar 

c. Integritatea conturului osos 

d. Tipul constituţional 

e. Vârsta fiziologică 

2480. Examenul articulaţiei temporo-mandibulare: 

a. Se realizează prin inspecţie, palpare, percuţie 

b. Urmăreşte amplitudinea mentonului şi excursia condililor 

c. Urmăreşte apariţia cracmentelor şi/sau a crepitaţiilor 

d. Cuprinde trei direcţii de investigare şi notează eventuala prezenţă a unui sindrom 

algo-disfuncţional 

e. Nu este necesar dacă pacientul poate da detalii despre simptomatologie 

2481. Examenul limbii, ca parte integrantă a examenului endobucal, va cuprinde date legate 

de: 

a. Mărime, de exemplu microglosie în caz de hipotiroidism 

b. Mobilitate şi poziţia în repaus 

c. Culoare, de exemplu roşu intens în cazul deficitului de vitamina B 

d. Papilele gustative 

e. Depozitele linguale 

2482. Examenul odontal al pacientului: 

a. Un examen clinic complex (inspecţie, palpare, auscultaţie) care va permite 

înregistrarea stării de sănătate dentară 

b. Bilanţul dento-parodontal 

c. Hipersensibilitatea dentinară 

d. Clasificarea edentaţiei după Costa 

e. Date legate de patologia furcaţiei 

2483. Care din următoarele afirmaţii sunt false în legătură cu testele de vitalitate: 

a. Testul anestezic se foloseşte preponderent în cazul hiperemiei pulpare 

b. Testul termic ―la cald‖ este cel mai utilizat test de vitalitate 

c. Răspunsuri eronate în cazul testării electrice a pulpei pot să apară la dinţi cu apexul 

incomplet format 

d. Testul masticator se realizează atunci când din interogatoriul pacientului se 

desprind afirmaţii legate de durerea la masticaţie 

e. Teste termice au relevanţă în cazul afecţiunilor pulpare reversibile şi ireversibile 

2484. Examenul parodontal: 

a. Se va realiza prin inspecţie şi percuţie 

b. Instrumentarul specific utilizat este reprezentat de sondele exploratorii 

c. Retracţia gingivală se măsoară în cm pe toate feţele dintelui, între coletul anatomic 

al dintelui şi până la nivelul actual al marginii gingivale 

d. La palparea digitală mobilitatea dentară patologică se percepe ca o deplasare spre 

mezial sau distal a dinţilor în ocluzie 

e. Nu este necesar dacă pacientul nu relevă simptomatologie specific

2485. În cadrul examenului clinic obiectiv examenul maxilarului superior va cuprinde: 

a. Fundurile de sac vestibulare 

b. Linia milohioidiană 

c. Apofizele genii 

d. Plicile palatine 

e. Rugile palatine 

2486. În cadrul examenului clinic obiectiv un contact prematur în PIM poate fi descoperit 

prin: 

a. Obiectivarea inocluziei în poziţia de intercuspidare 

b. Observarea alunecării mandibulei 

c. Descoperirea mobilităţii 

d. Zgomot ocluzal 

e. Nu există mijloace clinice fără examene complementare specific 

2487. În cadrul examenului clinic obiectiv faţetele de uzură apar de cele mai multe ori în 

următoarele situaţii: 

a. În retropulsie pe panta mezială a versantului intern al cuspizilor palatinali superiori 

b. În retropulsie pe panta mezială a versantului extern al cuspizilor palatinali 

superiori 

c. În laterotruzie pe panta mezială a versantului intern al cuspizilor vestibulari 

superiori 

d. În meziotruzie pe panta distală a versantului intern al cuspizilor palatinali superiori 

e. Nu există regulă general de apariţie a faţetelor de uzură 

2488. Care din următoarele afirmaţii privind examenul funcţiilor ADM sunt false: 

a. Sunt indispensabile testele clinice care evidenţiază permeabilitatea în respiraţia 

nazală 

b. Debutul examinării fonaţiei poate fi considerat în timpul conversaţiei cu pacientul, 

începând cu anamneza 

c. Funcţia masticatorie se va investiga prin dialog cu pacientul 

d. Examenul funcţiilor ADM poate orienta spre existenţa anumitor patologii de 

origine dento-parodontală 

e. Examenul funcţiei fizionomice nu este inclus în cadrul examenul clinic 

2489. Care din următoarele afirmaţii privind examenul funcţiilor ADM sunt adevărate: 

a. Pot exista defecte de vorbire chiar dacă aparatul dento-maxilar este normal 

dezvoltat 

b. Anomaliile dento-maxilare nu pot fi cauza directă a defectelor de vorbire 

c. Nu pot exista defecte dento-maxilare la persoanele care au o vorbire normală din 

punct de vedere acustic 

d. Tulburările de vorbire pot avea consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii psihice a 

pacientului 

e. Examenul funcţiilor ADM nu poate aduce informaţii asupra anomaliilor dentomaxilare 

2490. Următoare teste clinice fac parte din examenul funcţiei respiratorii: 

a. Testul perimetrului de aburire a oglinzii 

b. Testul firului de vată 

c. Testul strănutului 

d. Testul Gudin

e. Testul pensării narinelor 

2491. Examenul modelelor de studiu, parte integrantă a examenului clinic indirect va 

permite practicianului să aprecieze: 

a. Ocluzia 

b. Curburile arcadelor alveolo-dentare 

c. Statusul dento-parodontal 

d. Leziunile odontale 

e. Leziunile parodontale 

2492. Modele de studiu îsi regăsesc utilitatea: 

a. Ca document medico-legal 

b. Pentru aprecierea evoluţiei unei afecţiuni odontale 

c. Pentru aprecierea evoluţiei unei afecţiuni parodontale 

d. Pentru aprecierea rezultatelor terapeutice ale unor situaţii propuse 

e. Pentru demonstrarea evoluţiei cazului 

2493. Manifestările bucale în cazul diabetului: 

a. Se datorează în principal alterării florei microbiene orale, alterării funcţiei 

euzinofilelor şi microangiopatiilor 

b. Pot interacţiona cu anumite tratamente specific e la nivel dento-parodontal 

c. Bolnavii diabetici prezintă hipertonicitatea limbii şi o hipervâscozitate salivară 

d. La bolnavii diabetici se constată o refacere rapidă a tartrului 

e. Senzaţia de uscăciune a gurii poate constitui unul dintre primele semne ale 

diabetului 

2494. Manifestările obstrucţei complete de căi respiratorii superioare cuprind: 

a. Semnul ştrangulării în cea de a II-a fază 

b. Creşterea presiunii şi frecvenţei cardiac în I fază 

c. Respiraţii forţate paroxistice în cea de a III-a fază 

d. Pupile dilatate în cea de a III-a fază 

e. Nu există semne specifice, manifestările fiind diferite pentru fiecare caz în parte 

2495. Semnele obstrucţiei complete de căi respiratorii cuprind: 

a. Tuse forţată 

b. Semnul ştangulării 

c. Voce alterată 

d. Panică 

e. Nu există semne specifice, manifestările fiind diferite pentru fiecare caz în parte 

2496. Cauzele insuficienţei respiratorii pot fi: 

a. Boli pulmonare cronice 

b. Disfuncţie cardiovasculare 

c. Sincopa 

d. Accident vascular cerebral 

e. Depresia sistemului nervos periferic 

2497. Manifestările clinice ale insuficienţei respiratorii sunt: 

a. Sunt de obicei rezultatul hipoxemiei şi acidozei 

b. Respiraţii superficiale şi dificile

c. Bradicardie 

d. Agitaţie şi letargie 

e. Anaforeză 

2498. Factorii favorizanţi ai accidentului vascular cerebral sunt: 

a. Hipertensiunea arterială 

b. Diabetul insipid 

c. Cardiomegalia 

d. Hipercolesterolemia 

e. Fumatul 

2499. Semnele clinice şi simptomele ce se observă în mod curent în accidentul vascular 

cerebral includ: 

a. Cefalee 

b. Vertij 

c. Frecvent pierderea cunoştinţei 

d. Greţuri şi vărsături 

e. Deficienţe de masticaţie 

2500. Manifestările bucale în caz de accident vascular cerebral: 

a. Limba poate fi in laterodeviaţie şi/sau protruzie 

b. Tulburări ale mucoasei faciale 

c. Tulburări ale funcţiei musculaturii faciale 

d. Modificări ale sensibilităţii gustative 

e. Modificări ale sensibilităţii tactile. 

2501. Semnele premonitorii care apar cu câteva ore înaintea declanşării crizei epileptice 

sunt: 

a. Letargie 

b. Cefalee 

c. Convulsii paralitice 

d. Dezorientare 

e. Tulburări auditive 

2502. Manifestările orale ale crizei epileptice sunt reprezentate de: 

a. Fracturi dentare şi/sau maxilo-faciale 

b. Dilacerări de mucoasă bucală sau limbă 

c. Gingivostomatită herpetică 

d. Hiperplazie gingivală 

e. Toate afirmaţiile sunt corecte 

2503. În cazul unei crize epileptice în cabinetul de medicină dentară: 

a. Toate manevrele terapeutice se vor opri 

b. Pacientul va fi protejat fata de eventualele traumatisme 

c. Eliberarea căilor aeriene superioare 

d. Dacă criza nu dispare sau apare o altă criză se va administra până la 50 mg 

benzodiazepină şi se va chema ambulanţa 

e. Toate afirmaţiile sunt corecte

2504. Prevenţia primului infarct miocardic la un pacient cu risc crescut se face prin: 

a. Controlul anxietaţii şi reducerea stresului. 

b. Tratamente efectuate seara. 

c. În caz de anxietate nu se sedează medicamentos. 

d. Vasoconstrictorul este total contraindicat. 

e. Paracetamolul este total contraindicat. 

2505. Manifestările bucale în cadrul pacienţilor astmatici sunt: 

a. Parestezie peribucală. 

b. Polipoza. 

c. Candidoze la astmatici cronici. 

d. Antagoniştii β 2 cresc susceptibilitatea la carie prin inhibarea secretiei saliare. 

e. Tahipnee. 

2506. Precauţiile privind medicaţia stomatologică la pacienţii alergici constau în: 

a. Administrare de antihistaminice. 

b. Intubaţie şi ventilaţie mecanică. 

c. Evitarea oricărei medicaţii sau substanţe la care pacientul prezinta antecedente de 

alergie. 

d. Alegerea medicaţie celei mai frecvent folosite şi administrarea ei când este 

necesară. 

e. Calea de administrare folosită să fie cea orală şi mai puţin parenterală. 

2507. În cadrul manifestărilor alergice medicul stomatolog trebuie să fie capabil să: 

a. Recunoască semnele şi simptomele manifestarilor generale asociate reacţiilor 

alergice 

b. Recunoască semnele şi simptomele manifestarilor locale asociate reacţiilor 

alergice 

c. Administreze antiinflamatoare şi bronhoconstrictoare în momentul declansării 

crizei 

d. Identifice pacienţii alergici 

e. Prevină manifestările alergice 

2508. Care din afirmaţiile urmatoare referitoare la rinită sunt adevărate 

a. Este cauzată de eliberarea mediatorilor mastocitari ca urmare a expunerii repetate 

la antigen 

b. Este caracterizată prin rinoree, stărnut şi prurit 

c. Debutează la vârta de 20-25 ani 

d. Forma izolată este întâlnită la 30% din populaţie 

e. Forma asociată cu bradicardie este întâlnită la 20% din populatie 

2509. Tratamentul initial al rinitelor constă în: 

a. Imunoterapie 

b. Antihistaminice 

c. Simpaticomimetice 

d. Agenti α-adrenergici topici 

e. Corticoizi topici si sistemici 

2510. Eliberarea mediatorilor chimici implicaţi în urticarie şi angioedem se poate realiza 

prin:

a. Mecanism alergic IgE dependent 

b. Deficit de C1 esterază 

c. Mecanism imunologic 

d. Mecanism neimunologic 

e. Doar răspunsurile a) şi c) sunt corecte 

2511. Stomatitele de contact si cele medicamentoase pot fii induse de: 

a. Aplicarea unor medicamente(benzocaină, antibiotice) 

b. Administrarea de bicarbonat de sodiu sau steroizi (topici sau sistemici) 

c. Administrarea orală a unor antibiotice 

d. Materiale dentare: latex, răşini, materiale de amprentă 

e. Ape de gură sau dentifrice(antiseptice, compuşi fenolici) 

2512. În şocul anafilactic, simptomele apar exploziv şi pot include: 

a. senzaţie de căldura generalizată şi roşeaţă a tegumentelor 

b. senzaţie de frig cu paloare a tegumentelor 

c. Stare de agitaţie psihomotorie 

d. Stare de calm accentuată 

e. Edem laringian 

2513. Obiectivele tratamentului şocului anafilactic: 

a. Oprirea administrării alergenului 

b. Asigurarea permeabilizării căilor aeriene inferioare 

c. Instalarea căilor intravenoase de acces 

d. Administarea de 0.25-1mg adrenalina diluată cu 10ml NaCl 0.9% 

e. Toate răspunsurile sunt corecte 

2514. Şocul cardiogen: 

a. Se caracterizează prin perfuzie tisulară adecvată 

b. Este o consecinţă a oxigenarii insuficiente la nivel tisular 

c. Poate lua naştere ca urmare a axietăţii legate de tratamentul dentar 

d. Nu poate apărea ca efect secundar al anestezicelor locale 

e. Poate apărea ca efect secundar al anestezicelor locale 

2515. Manifestarile clinice în şocul cardiogen sunt: 

a. Pacient palid şi diaforetic 

b. Puls puternic şi rapid 

c. Starea psihică a pacientului este alterată 

d. Tegumente calde şi uscate 

e. Pacientul este hipotensiv 

2516. Alcaloza respiratorie 

a. Se prezintă doar în forma acută 

b. Este rezultatul hiperventilaţiei 

c. Poate să apară şi datorită unor cauze organice 

d. Poate să rezulte în urma hipoxiei 

e. Anxietatea acută nu este un factor favorizant 

2517. Manifestarile clinice în alcaloza respiratorie sunt: 

a. Discomfort precordial şi epigastric 

b. Globus histericus

c. Stare de acalmie a pacientului 

d. Tetanie carpopedală 

e. Epistaxis 

2518. În situaţia unui pacient inconştient, permeabilizarea şi menţinerea căilor aeriene 

deschise se realizează astfel: 

a. Se începe imediat ventilaţia artificială; 

b. Se poziţionează pacientul în poziţia lateralitate dreapta; 

c. Se prinde şi se tracţionează limba în exterior cu pensa Magill; 

d. Se aplică tehnica de extensie a capului pacientului prin ridicarea bărbiei cu o mână, 

în timp ce cu cealaltă mână se apasă pe frunte, sau manevra Esmarch: 

hiperextensia capului şi tracţiunea mandibulei înainte şi în sus; 

e. Se administrează oxigen sub mască. 

2519. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la resuscitarea cardio-respiratorie în cabinetul de 

medicină dentară: 

a. Necesită obligatoriu aplicarea măştii de oxigen 

b. Începe întotdeauna cu poziţionarea în hiperextensie a capului şi menţinerea căilor 

aeriene permeabile 

c. Compresiunea toracică se realizează cu podul palmei stângi plasat pe linia mediană 

a toracelui , la 2 lăţimi de deget deasupra apendicelui xifoid; 

d. Suportul ventilator artificial este reprezentat de resuscitarea respiratorie gură-lagură; 

e. Se realizează în situaţia în care se constată că pacientul este apneic şi fără puls 

palpabil. 

2520. Managementul sincopei vasovagale în cabinetul de medicină dentară cuprinde: 

a. Evaluarea stării de conştienţă; 

b. Poziţionarea pacientului în clinostatism pentru a favoriza fluxul sanguin cerebral; 

c. Monitorizarea semnelor vitale; 

d. Realizarea respiraţiei artificiale; 

e. Evaluarea respiraţiei şi a circulaţiei. 

2521. Dintre afecţiunile dureroase, pulpitele reversibile: 

a. Sunt în general simptomatice 

b. Pacientul poate da informaţii exacte despre durata şi caracterul durerii 

c. Necesită un stimul extern pentru a iniţia un răspuns dureros 

d. La testul de vitalitate la rece răspund de obicei la fel ca si pulpitele cronice 

e. Nu necesită examen radiologic pentru stabilirea diagnosticului 


a. Orice pulpită ireversibilă trece printr-un stadiu de inflamaţie reversibilă 

(hipersensibilitate dentinară) 

b. Pulpitele dureroase se pot dezvolta ca şi o consecinţă a exacerbării acute a unei 

pulpe asimtomatice (necroză pulpară) 

c. Hiperemia pulpară poate apare în urma hipersensibilităţii dentinare 

d. Teste de termice de vitalitate sunt obicei neconcludente în cazul unei pulpite 

cronice hiperplazice 

e. În pulpita cronică episoadele dureroase sunt uşor de controlat prin administrarea de 

AINS

2523. În cazul parodontitei apicale acute incipiente: 

a. Testele de vitalitate sunt întotdeauna negative 

b. Simptomatologia subiectivă poate fi absentă 

c. Percuţia în ax este pozitivă 

d. Examenul radiologic poate releva o zonă întinsă de radiotransparenţă periapicală 

e. Chiar dacă tratamentul este corect nu se poate obţine o vindecare prin restitutio ad 

integrum 

2524. Anomalii de răspuns în cazul testării electrice a pulpei pot să apară în următoarele 

cazuri: 

a. Răspuns (+) la toţi dinţii imediat după erupţie 

b. Răspuns (+) la dinţii ―îmbătrâniţi‖ 

c. Răspuns (+) la dinţii imobilizaţi cu atele sau acoperiţi de lucrări protetice 

d. Testarea electrică a pulpei nu poate duce la anomalii de răspuns 

e. Răspuns (+) la dinţii cu necroză pulpară 

2525. În funcţie de perspectiva intraorală folosită radiografiile pot furniza informaţii despre: 

a. Lungimea totală a dintelui, cu exactitate 

b. Lăţimea vestibule-orală a canalului radicular 

c. Afectarea pulpară 

d. Existenţa radioopacităţii apicale ce rezultă din lezarea pulpei şi/sau după tratament 

e. Defecte periodontale 

2526. Caracterul durerii în cazul abcesului gingival este: 

a. Durere moderată sau cronică 

b. Durere blândă controlabilă cu analgezice 

c. Durere acută accentuată la palpare 

d. Durere blândă sau moderată 

e. Nici un răspuns nu este corect 

2527. La examenul radiografic al abcesului periodontal se constată: 

a. Pierdere de ţesut osos în jurul unui singur dinte 

b. Pierdere de ţesut osos la nivelul apexului 

c. Pierdere de ţesut osos lateral de dinte 

d. Lărgirea spaţiului periodontal 

e. Radiotransparenţă accentuată în jurul apexului dintelui în cauză 

2528. Următoarele microorganisme nu sunt asociate cu abcesul periodontal: 

a. P. gingivalis 

b. P. intermedia 

c. Capnocytophaga 

d. Spirochete 

e. Fuziforme 

2529. Pericoronarita acută congestivă: 

a. Este o complicaţie septică severă a încluziei dentare 

b. Poate genera complicaţii septice la distanţă 

c. Este o complicaţie septică uşoară a incluziei dentare 

d. Poate fi punctul de plecare al unui abces maseterin 

e. Nici o afirmaţie nu este corectă

2530. Care din următoarele afecţiuni reprezintă o complicaţie a pericoronaritei supurate 

a. Sinuzita maxilară 

b. Supuraţia fosei infraorbitare 

c. Abcesul recurent 

d. Retrodiscita 

e. Capsulita 

2531. Greşelile determinate de examinarea incompletă a pacientului reprezintă: 

a. O inexactitate în decizia diagnostică 

b. Greşeli determinate de cauze obiective 

c. Greşeli determinate de cauze subiective 

d. Un ansamblu de erori medicale 

e. Greşeli în stabilirea şi realizarea planului terapeutic 

2532. Tratamentul de urgenţă al abcesului periodontal presupune: 

a. Ameliorarea durerii 

b. Îndepărtarea corpului străin 

c. Realizarea drenajului 

d. Pulpectomie de urgenţă în cazul dinţilor adiacenţi procesului 

e. Asanarea focarului de infecţie 

2533. Examenul clinic al abcesului periodontal evidenţiază: 

a. Bombare în dreptul dintelui afectat 

b. Bombare în dreptul dintelui afectat şi/sau a dinţilor vecini 

c. Sensibilitate la percuţia dintelui în cauză 

d. Pierdere de ţesut osos la nivelul dintelui/dinţilor în cauză 

e. Răspuns inflamator acut din partea ţesutului periodontal 

2534. Procesul inflamator în cazul abcesului periodontal: 

a. Este prezent la nivelul gingiei 

b. Are o evoluţie rapidă 

c. Rareori se extinde dincolo de joncţiunea mucogingivală 

d. Prezintă un traiect sinuos 

e. Toate afirmaţiile sunt corecte 

2535. Microorganismele implicate în etiologia abcesului periodontal sunt reprezentate de: 

a. Spirochete 

b. Streptococi 

c. Capnocztophaga 

d. Porphyromonas gingivalis 

e. Prevotella intermedia 

2536. Examenul clinic obiectiv în cazul abcesului periodontal evidenţiază: 

a. Tumefacţie circumscrisă, rotundă sau ovalară 

b. Consistenţă dură la palpare 

c. Mucoasă edemaţiată şi congestionată 

d. Adenopatie loco-regională 

e. Edem şi tumefacţie moderate ale zonelor învecinate 

2537. Formele clinice de manifestare ale abcesului periodontal sunt:

a. Abcesul propriu-zis, care se formează şi se exteriorizează în dreptul pungii 

periodontale de origine 

b. Abcesul propriu-zis, care se formează şi se exteriorizează în punga periodontală de 

origine 

c. Abcesul serpiginos, care se exteriorizează la distanţă de punga periodontală de 

origine 

d. Abcesul sinusoid, care se exteriorizează la distanţă de punga periodontală de 

origine 

e. Nici un răspuns nu este corect. 

2538. Simptomatologia abcesului periodontal este caracterizată prin: 

a. Durere acută, severă, de intensitate crescută 

b. Durere acută sau cronică, blândă sau moderată 

c. De obicei durerea este controlabilă cu analgezice 

d. De obicei durerea este dificil de controlat cu analgezice 

e. Răspunsurile a şi c sunt corecte 

2539. Tratamentul curativ al gingivostomatitei eritematoase constă în: 

a. Prevenirea refacerii plăcii bacteriene 

b. Detartraj supragingival 

c. Detartraj supra- şi subgingival pentru eliminarea totală a tartrului 

d. Îndepărtarea tuturor factorilor iatrogeni (obturaţii debordante, proteze dentare 

defectuoase, croşete traumatizante etc.) 

e. Administrare de vitamina K, D 

2540. Semnele clinice patognomonice ale ANUG sunt: 

a. Ulceraţii prezente la nivelul mocoasei mobile şi fixe 

b. Pseudomembrane 

c. Necroza papilei interdentare cu inflamaţie şi eritem al mucoasei 

d. Senzaţie de uscăciune 

e. Ulceraţii sub formă de cratere între dinţi 

2541. Din categoria semnelor clinice secundare ale ANUG fac parte: 

a. Gustul metalic 

b. Senzaţia de „dinte de lemn‖ 

c. Limfadenopatie 

d. Durere acută şi arsură la nivelul gingiilor 

e. Senzaţie de greaţă 

2542. Examenul clinic al pericoronaritei acute congestive la dinţii temporari evidenţiază: 

a. Congestie gingivală în dreptul dintelui incriminat 

b. Gingia este eritematoasă, edemaţiată, dureroasă şi uneori chiar sângerândă 

c. Uneori se asociază cu adenopatie submandibulară 

d. Afecţiunea poate evolua spre forma supurată 

e. Stare generală alterată, febră 

2543. Tabloul clinic al foliculitei expulsive Cap de Pont este reprezentat de: 

a. Coroane malformate şi nemineralizate 

b. Dinţii apar la nivelul cavităţii bucale înaintea perioadei normale de erupţie 

c. Dinţii se pierd tardiv de pe arcadă

d. Dinţii temporari sunt incomplet formaţi 

e. Anomalii de poziţie 

2544. Indicaţiile decapuşonajului sunt: 

a. Spaţiu retromolar insuficient 

b. Orientarea verticală a dintelui, cu rădăcini drepte sau uşor recurbate spre distal 

c. Dintele să fie erupt din structura osoasă cel puţin până la ecuatorul coronar 

d. Fibromucoasa care acoperă molarul în erupţie să fie subţire şi dispusă orizontal 

e. Incluzii ectopice fără risc de supuraţie 

2545. Cele mai frecvente comoplicaţii legate de erupţia molarului de minte superior sunt: 

a. Gingivostomatita cronică 

b. Ulceraţia mucoasei obrazului 

c. Stomatita odontiazică 

d. Accidente nervoase de tipul algiilor 

e. Complicaţii septice locale şi la distanţă 

2546. Componenta ceramică fracturată, în cadrul coroanelor mixte ceramo-metalice,are 

urmatorii factori etiologici indirecti: 

a. Accidente sportive. 

b. Agresiuni cu corpuri contondente. 

c. Hiperoluzia. 

d. Prezenţa retentiilor pe faţa orală a suprafeţei metalului. 

e. Prezenţa ţesutului dentar descoperit. 

2547. Tratamentul dintilor stâlpi compromişi fracturaţi de la nivelul unei proteze fixe se face 

prin: 

a. Îndepartarea protezei fixe şi temporizarea dinţilor stâlpi restanţi cu extracţia 

dintelui fracturat. 

b. Se realizeaza tratamentul cariei dinţilor stâlpi compromişi. 

c. Se restaureaza coroana compromisă a dintelui stâlp prin adiţionarea liberă a raşinii 

compzite autopolimerizabile. 

d. Pentru a pastra dintii stâlpi neafectaţi şi intermediari se secţionează proteza fixă la 

nivelul elemetului de legatură implicat si se indepartează prin extracţie. 

e. Daca dintele fracturat este un stâlp intermediar,se va extrage alveoloplastic restul 

radicular,iar sprafaţa gingivală rezultata va fi suturată şi acoperită cu o folie subţire 

de plastic. 

2548. Coroanele preformate din acetat de celuloză: 

a. Se prezintă sub formă de seturi de dinţi frontali si premolari,intr-o singură nuanţă 

coloristică. 

b. Adaptarea ocluzală se face după căptuşirea coroanei prefabricate. 

c. Adaptarea ocluzală impune prudenţă,deoarece coroana poate bascula pe preparaţie 

şi se face sub usoară presiune ocluzală. 

d. După polimerizarea răşinii,se indepartează capa obligatoriu. 

e. Aceste coroane provizorii sunt utilizate pe termen lung şi se cimentează cu un 

material de cimentare de durată. 

2549. Coroanele din policarbonat: 

a. Sunt trasparente. 

b. Raşinilie acrilice sau compozite utilizate nu aderă de capă.

c. Procedeul confră restaurări provizorii cu un luciu foarte bun 

d. Nu permit personalizare coloristică. 

e. Majoritatea coroanelor pezintă o conicitate interioară marcată ceea ce face necesar 

retuşul la acest nivel. 

2550. Realizarea coroanelor provizorii direct in cabinet se face prin: 

a. Suprafaţa fracturată se reconstituie cu un ciment neadeziv. 

b. Conturul interproximal se va reface printr-o bandă de acetat de celuloză. 

c. Portamprenta individuală se va realiza prin amprentarea intregii arcade cu 

hidrocoloid reversibil. 

d. Se indepartează de pe dinte reconstruirea din ciment. 

e. Se alege un material de restaurare provizorie si se introduce in portamprentă 

rezultand apoi polimerizarea in cavitatea bucală. 

2551. Rezorbtia si atrofia tardivă a maxilalelor au urmatoarele cauze sistemice: 

a. Stress-ul mecanic generat de proteză. 

b. Osteoporoza. 

c. Metodele chirurgicale corectoare incorect aplicate. 

d. Acţiunea forţelor musculare periprotetice. 

e. Perturbări fiziologice legate de metabolismul calciului,fosforului,vitaminei D,a 

secreţiilor gonadice si suprarenale,circulaţie periferica. 

2552. Rezorbţia si atrofia tardivă a maxilarelor au urmatoarele cauze locale: 

a. Atrofia generata de lipsa de funcţie. 

b. Involuţia vârstnicului. 

c. Osteoporoza. 

d. Bruxismul. 

e. Factori genetici. 

2553. Reoptimizarea prin rebazarea protezelor totale are urmatoarele indicaţii: 

a. Rapoarte intermaxilare in plan vertical supradimensionate. 

b. Proteza este foarte veche si acrilatul este imbătrânit. 

c. Rezorbţii si atrofii rapide ale câmpului protetic care fac din proteza iniţiala o piesă 

protetică neadaptată,mobilă in toate planurile anatomice. 

d. Când proteza totală nouă nu are o retenţie optimă. 

e. În situaţia sensibilităţii exagerate a fibromucoasei la monomer. 

2554. Reoptimizarea prin rebazare a protezelor totale are urmatoarele contraindicaţii: 

a. Imposibilitatea imbunataţirii,menţinerii şi stabilităţii protezei totale. 

b. Rapoarte intermaxilare în plan vertical supradimensionate,iar în plan orizontal 

nesigure. 

c. Proteza veche si acrilatul este imbătrânit. 

d. Sensibilitate exagerată a fibromucoasei la monomer. 

e. Proteza totală nu reprezintă retenţie optimă. 

2555. Tratamentul optim al zonelor cu rezilienţa exagerată este: 

a. Chirurgical. 

b. Profilactic. 

c. Curativ general si local specific si simptomatic. 

d. Modificarea microbiogenezei cavitaţii orale. 

e. Combatarea hiperkineziei linguale.

2556. Stomatopetiile paraprotetice pot fi declansate de: 

a. Factori mecanici-traumatici. 

b. Factori chimico-toxici. 

c. Factori alergici. 

d. Factori microbieni si levurici. 

e. Factori de dezechilibru imunitar. 

2557. Tratamentu stomatopatiilor paraprotetice este : 

a. Profilactic. 

b. Curativ general. 

c. Local specific. 

d. Simptomatic. 

e. Chirurgical. 

2558. In funcţie de gradul de vizibilitate al frontalilor superiori se distinge: 

a. Efectul „incizal‖. 

b. Efectul „facial‖. 

c. Efectul „cervical‖. 

d. Efectul „lingual‖. 

e. Efectul „labial‖. 

2559. Pentru optimizarea masticaţiei cu protezele total se actionează in mai multe direcţii: 

a. Se decondiţioneaza pacienţii vechi protezaţi de parafematii. 

b. Se aplica principiul fonetic la dinţii artificiali ai zonei laterale. 

c. Rugile palatine şi papila incisivă se modelează pe faţa externă a bazei protezei. 

d. Se mareşte inălţimea bazei protezei prin rebazare. 

e. Se stabilesc rapoarte interarcadice „cap la cap‖. 

2560. Mijloacele de echilibrare a presiunilor ocluzale sunt: 

a. Folierea modelului. 

b. Tehnici de amprentare ocluzală. 

c. Amprenta directă a componentei dure a câmpului protetic. 

d. Aplicarea principiului fonetic la dinţii artificiali ai zonei laterale. 

e. Refacerea relaţiilor intermaxilare prin prezenţa spaţiului de ocluzie de repaus. 

2561. Erorile ce duc la apariţia dizarmoniilor ocluzale sunt: 

a. Lipsa de paralelism a bazei şablonului cu suprafaţa de sprijin a câmpului protetic. 

b. Exercitarea de presiuni ocluzale exagerate de către pacient,in momentul 

inregistrării relaţiilor intermaxilare. 

c. Utilizarea unor baze vechi proteice pentru amprentare,rebazare sau duplicarea 

protezelor. 

d. Imposibilitatea inregistrarii relaţiei centrice la pacienţii care prezintă spasme 

musculare. 

e. Dislocări ale ţesuturilor periprotetice datorate marginilor inadecvate ale 

şabloanelor de ocluzie sau ale protezei finite. 

2562. Criteriile diagnostice esenţiale care necesită un tratament in domeniul psihosomaticii 

sunt: 

a. Discrepanţa evidentă intre aspectul clinic si doleantele sau plângerile pacientului. 

b. Bruxismul. 

c. Creşterea activitaţii tonice a muşchilor ridicatori ai mandibulei.

d. Zona trigger ce determină întreruperea şi diminuarea fluxului sanguin la nivelul 

câmpului protetic. 

e. Măsurile aplicate pentru remedierea suferinţelor somatice sunt fără succes. 

2563. Indicaţiile extarcţiei dentare de urgenţă sunt: 

a. Dinţi care întretin manifestări la distanţă în cadrul bolilor de focar 

b. Dinţi cu fracturi radiculare, longitudinale sau transversale în 1/3 medie 

c. Molarii trei ce nu determină accidente de erupţie 

d. Dinţi ce nu se află în aria de iradiere din tratamentul diverselor tumori malogne 

orale sau cervico-faciale 

e. Dinţi cu parodontopatii marginale acute 

2564. În cazul pălgii alveolare infectateatitudinea terapeutică este: 

a. Chiuretarea energică a alveolei până se ajunge la os sănătos, rezistent 

b. Îndesarea în alveolă a meşelor iodoformate 

c. Folosirea conurile cu antibiotice pot produce dezagregarea cheagului întârziind 

cicatrizarea 

d. Sutura plăgii dacă infecţia osoasa a depăşit stadiul endoosos şi nu se observă 

tendinţa de formare a cheagului 

e. Tratament cu antibiotice cu spectru larg 7-14 zile 

2565. Pentru prevenirea accidentelor extracţiei dentare de urgenţă trebuie să se ţină seama 

de: 

a. Starea generală a pacientului 

b. Particularităţile morfologice ale maxilarelor 

c. Dotarea cabinetului 

d. Experienta ţi tehnica medicului 

e. Tratament asistat cu instrumentar rotativ 

-a,b,c,d- 

2566. Diagnosticul de comunicare buco-sinusală se va stabili pe baza urmatoarei 

simptomatologii: 

a. Plaga alveolară sangerandă abundent dinspre podeaua alveolei , sângele având 

aspect aerat 

b. Semnul Valsalva negativ 

c. Explorarea alveolei cu un stilet butonat în general nu esterecomandată 

d. Examinarea rădăcinii disto+linguale a molarului extras relevă prezenţa unui 

fragment osos ataşat la apex 

e. Plaga alveolară postextracţională infectată 

2567. Factorii favorizanţi în apariţia alveiolitei postextractionale sunt: 

a. Persistenţa unor eschile osoase sau a unor fragmente denatre în alveolă 

b. Respectarea regulilor de asepsie orală în practicarea extracţiilor 

c. Infecţii preezistente acute sau cronice 

d. Respectarea recomandărilor postextracţionale 

e. Sutura postextracţională 

2568. Resturările metalo-ceramice sunt alese ca solutii terapeutice de durată datorită: 

a. Utilizării atat în zona laterală cat şi în cea frontală 

b. Considerentelor estetice

c. Durabilităţii mici în timp 

d. Rezistenţei scăzute 

e. Garanţiei oferite de tehnicianul dentar 

2569. Restaurarea de urgenţă a zonei frontale, ţinandu-se cont de aspectul estetic, se 

realizează prin: 

a. Punţi din răşini acrilice – tehnica directă 

b. Punţi din răşini acrilice – tehnica indirectă 

c. Punţi din coroane de policarboxilat 

d. Punţi din policarboxilat armate cu sarmă 

e. Implant dentar 

2570. Care din urmatoarele afirmaţii referitoare la procesul de submarginatie sunt adevarate 

a. În timpul polimerizarii apare o dilatare a stratului de RDC care poate fii de 3 ori 

egală cu contracţia liniară normală 

b. Vascozitatea crescută a RDC-urilor pentru cimentare poate fi un factor decisiv în 

scăderea rezistentei la abrazie 

c. Dizolvarea matricei raşinii în fluidele orale 

d. Nu ezistă posibilitatea producerii procesului de submarginatie 


2571. Care din următoarele afirmaţii au legătură cu fisurarea şi aschierea smalţului: 

a. Reprezintă manifestari complementare a procesului de uzură 

b. Nu au legatură cu prezenţa parafuncţiilor 

c. Fisurarea şi aschierea smalţului determină o simptomatologie subiectivă dureroasă 

d. Periajul profesional este obligatoriu înantea tratamentului estetic de urgenţă 

e. Pot fii percepute vizual şi tactil atat de pacient căt si de medicul specialist 

2572. Leziunile de uzură de la nivelul suprafetelor dinţilor: 

a. Când factorul etiologic predominant este cel eroziv, mecanismele adaptative 

determină depunerea de dentină secundară 

b. Când factorul etiologic major este stresul ocluzal repetat se vor produce 

decalcificări rapide şi repetate faţă de care pulpa dentară nu va avea timpul necesar 

să reacţioneze adaptativ 

c. Când factorul abraziv este preponderent acesta va determina fisurarea şi 

fragmentarea smaltului dînd naştere leziunii de atriţie 

d. Determină modificări de culoare datorită expunerii dentinei care are un aspect 

lucios 


2573. Urgentele estetice în medicina dentară sunt reprezentate de: 

a. Discromiile dentare 

b. Uzura suprafetelor vestibulare 

c. Gingivita cronica 

d. Edentaţiile de clasa a II-a Kenedy 

e. Defectele gingivale 

2574. Fractura coronară în cazul dinţilor frontali: 

a. Reprezintă o urgentă estetică dacă este interesată camera pulpara şi apare durerea 

b. Cu cat linia de fractură este mai joasa cu atat defectul este mai evident iar 

tratamentul mai laborios

c. Este mai frecventă la dinţii vitali, dar poate interesa si dinţii devitali atunci cand 

traumatismul este puternic 

d. Implică un tratament pulpo-odonto-conservator sau numai odonto-conservator 


2575. Care sunt din punct de vedere al esteticii de urgenţă, opţiunile protetice 

postchirurgicale pentru dinţii ce nu pot fii scurtaţi: 

a. Lingualizarea feţelor meziale ale lateralilor pentru a da impresia de lăţime mai 

mare a centralilor 

b. Acoperirea lateralilor de către centrali 

c. Distalizarea axului incisivilor laterali 

d. Aprofundarea şi deschiderea ambrazurilor meziale ale caninilor 

e. Vestibularizarea feţelor distale ale lateralilor şi caninilor 

2576. Care sunt avantajele utilizării răşinilor diacrilice compozite in restaurarea estetică a 

zonei frontale: 

a. Tesuturile dentare sănătoase nu sunt îndepărtate 

b. Necesită mai puţin de doua sedinţe 

c. Este o medodă ieftină 

d. Metodă neindicată în cazul pacienţilor care fumează sau consumă lichide colorate 

e. Aspectele estetice sunt rare 

2577. Aplicarea coroanelor de înveliş parţial sau total fizionomice implică: 

a. Îndepărtarea unui strat mare de ţesut dur dentar 

b. Risc scăzut de afectare pulpară 

c. Risc scăzut de afectare a tesuturilor parodontale 

d. Mascarea coloraţiilor inestetice ale dinţilor 

e. Şlefuiri selective la dinţii adiacenţi 

2578. Pentru a putea diagnostica şi trata corect un pacient vârstic, medicul dentist trebuie să 

ţină seama de următoarele necesităţi şi caracteristici ale acestei categorii de pacienţi: 

a. Intoleranţa unui tratament forţat sau în grabă; 

b. Atitudinea rigidă şi memoria deficitară; 

c. Prezentarea incompletă sau cu întârziere a unei simptomatologii particulare; 

d. Ora la care se prezintă pacientul la tratament; 

e. Prejudecăţile şi neliniştile medicului. 

2579. În confruntarea directă „face-to-face‖ cu pacientul senior, este importantă modalitatea 

în care medicul ascultă şi conduce istoricul bolii. Astfel, se urmăreşte ca: 

a. Întrebările adresate pacientului să nu fie ţintite şi să lăsăm pacientul să ne relateze 

tot ce îşi aminteşte; 

b. Să se realizeze o anamneză mai rapidă pentru a nu reţine pacientul; 

c. Să se trimită imediat pacientul la radiografie; 

d. Să se stabilească dacă pacientul a venit din proprie iniţiativă, pentru că avea durei, 

sau a fost înrdumat de o cunoştiinţă apropiată; 

e. Întreaga atenţie a medicului să fie acordată pacientului. 

2580. În tratamentul de specialitate al unui pacient vârstnic se ţine seama de următoarele 

aspecte biologice şi fiziologice ale persoanelor vârstnice: 

a. Declinul sistemului locomotor; 

b. Declinul sistemului circulator;

c. Tulburările sistemului nervos; 

d. Dificultăţile financiare; 

e. Patologia urinară specifică vârstei. 

2581. La examenul clinic exobucal al pacientului de vârsta a III-a se pot constata 

următoarele particularităţi : 

a. Asimetrie facială stânga-dreapta; 

b. Aceentuarea şanţurilor nazo-labiale şi reducerea dimensiunii verticale de ocluzie; 

c. Expresie facială caracterizată de un tonus muscular crescut; 

d. Prezenţa halitozelor de diferite cauze; 

e. Prezenţa edentaţiilor extinse. 

2582. Alterările odontale, de la nivelul camerei pulpare şi a pulpei, specifice persoanelor în 

vârstă sunt: 

a. Eroziunea accentuată; 

b. Volumul scăzut al camerei pulpare; 

c. Prezenţa calcificărilor distrofice; 

d. Leziunile cervicale; 

e. Dezvoltarea unui strat de dentină secundară şi terţiară. 

2583. Leziunile cervicale, caracteristice persoanelor vârstnice, se dezvoltă ca urmare a 

prezenţei următorilor factori de risc: 

a. Modificarea secreţiei glandelor salivare; 

b. Retracţiei gingivale; 

c. Alimentaţiei cariogene; 

d. Igienei defectuoase; 

e. Respiraţiei bucale. 

2584. Particularităţile leziunilor carioase radiculare ale pacienţilor de vârsta a III-a sunt 

următoarele: 

a. Profunde şi prezintă dentină ramolită în cantitate mare; 

b. Foarte dureroase; 

c. Leziunea carioasă cuprinde deseori şi zona cervicală, asociindu-se şi o afectare 

parodontală; 

d. Puţin profunde şi nedureroase; 

e. De culoare brun-negru, netede la sondaj. 

2585. Eroziunile cervicale prezente la pacienţii în vârstă prezintă următoarele aspecte 

caracteristice: 

a. Sunt determinate de o tehnică neadecvată de periaj; 

b. Sunt determinate de procesul de miloliză; 

c. Au o evoluţie rapidă în profunzime, putând determina în final fracturi dentare; 

d. Au o evoluţie lentă, în suprafaţă datorită dentinei translucide; 

e. Au un aspect galben strălucitor. 

2586. Atitudinea terapeutică în hipermineralizarea pulpară, prezentă la pacienţii vârstnici 

urmăreşte: 

a. Realizarea tratamentului endodontic atât cât permite procesul de hipermineralizare; 

b. Tratamentul mecanic obligatoriu pe toată lungimea canalului; 

c. Utilizarea irigaţiilor abundente şi a lubrefianţilor uzuali;

d. Acordarea unei atenţii deosebite procesului de cateterizare a orificiilor de intrare în 

canalul radicular; 

e. Utilizarea ansei de detartraj pentru îndepărtarea pulpoliţilor de la nivelul camerei 

pulpare. 

2587. Aspectele particulare ale bolii parodontale la pacienţii vârstnici sunt : 

a. Accentuare bolii parodontale este determinată în mod direct de vârsta înaintată a 

pacientului; 

b. Susceptibilitatea individuală este mai importantă decât efectul vârstei asupra 

evoluţiei acestei afecţiuni; 

c. Expunerea prelungită a ţesuturilor parodontale la placa bacteriană; 

d. Evoluţia ei este influenţată de creşterea fluxului salivar; 

e. Factorul etiologic principal este fumatul. 

2588. Tratamentul stomatologic la vârstnicii instituţionalizaţi comportă anumite 

particularităţi: 

a. Etapele clinico-tehnice ale confecţionării unei proteze noi sunt mai numeroase 

datorită dificultăţii de înregistrare a dimensiunii verticale de ocluzie; 

b. Creşterea numărului de extracţii a dinţilor naturali pentru a înlătura durerile 

pacientului; 

c. Primează tratamentele chirurgicale; 

d. Tratmentul se realizează fără grabă pentru a nu deranja pacientul; 

e. Primează terapia cu mare capacitate de improvizaţie, neplanificată, de urgenţă. 

2589. Tratmentul edentaţiilor subtotale la pacienţii vârstnici cuprinde următoarele soluţii 

terapeutice: 

a. Proteze hibride; 

b. Protezarea imediată; 

c. Rebazarea; 

d. Lucrări protetice fixe provizorii; 

e. Punţi adezive. 

2590. Modificările morfo-fiziologice datorate procesului fiziologic de îmbătrânire determină 

repercursiuni asupra farmacocineticii şi farmacodinamicii anumitor medicamente: 

a. Creşterea absorbţiei intestinale datorită creşterii motilităţii intestinale; 

b. Răspunsul imunitar este exacerbat; 

c. Creşterea excitabilităţii sistemului nervos simpatic şi parasimpatic; 

d. Prelungirea timpului de înjumătăţire a unor medicamente datorită tendinţei de 

fixare în ţesurul adipos şi reducerii filtrării glomerulare ; 

e. Creşterea numărului şi afinităţii anumitor receptori. 

2591. Factorii iatrogeni şi mecanismele lor se clasifică în: 

a. Greşeli şi erori medicale în decizia diagnostică 

b. Greşeli şi erori medicale de factor uman 

c. Greşeli şi erori medicale de natură traumatică 

d. Greşeli şi erori medicale în decizia şi realizarea terapeutică propriu-zisă 

e. Greşeli şi erori medicale cu grad crscut de complexitate 

2592. Efectele greşelilor şi erorilor terapeutice pot fi: 

a. Locale 

b. Loco-regionale

c. Complicate 

d. Imediate 

e. Tardive 

2593. Greşelile de diagnostic ar putea fi împărţite în: 

a. Greşeli care ţin de aspectul cauzal 

b. Greşeli care ţin de factorul uman 

c. Greşeli care ţin de factorul socio-economic 

d. Greşeli care ţin de aspectul informaţional 

e. Greşeli care ţin de aspectul decizional 

2594. În cadrul greşelilor care ţin de aspectul prelucrării informaţiilor, cele mai grave erori 

ale aspectului decizional se referă la: 

a. O prelucrare incompletă 

b. O prelucrare incorectă 

c. O comunicare ineficientă între medic şi pacient 

d. Interpretare nejudicioasă a rezultatelor 

e. Lipsa de prelucrare a informaţiilor

PEDODONŢIE 

2595. Ontogeneza parcurge mai multe etape: 

a. Organogeneza; 

b. Morfogeneza; 

c. Modelarea; 

d. Proliferarea; 

e. Diferentierea. 

2596. Erupţia dinţilor permanenţi care înlocuiesc temporarii pierduţi precoce poate 

evolua în două direcţii: 

a. Incetinirea erupţiei dinţilor permanenţi, fenomen observat în special la 

premolari, datorită proceselor de osteită periapicală. 

b. accelerarea erupţiei dinţilor permanenţi, fenomen observat în special la 

premolari, datorită proceselor de osteită periapicală. 

c. prin formarea unui capac conjunctiv care blochează deplasarea dintelui 

permanent, fenomen mai rar întâlnit; 

d. prin formarea unui capac fibros care blochează deplasarea dintelui permanent, 

fenomen mai rar întâlnit; 

e. prin formarea unui capac fibros care blochează deplasarea dintelui permanent, 

fenomen mai des întâlnit. 

2597. Etapa morfologiei primare a dentaţiei temporare (2 ani si jumatate - 4 ani), 

caracterizată prin: 

a. supraocluzie uşoară frontală; 

b. prezenţa liniilor de contact interdentare (interproximale); 

c. relief ocluzal pronunjat; 

d. plan de ocluzie aproape orizontal (curba SPEE abia schiţată); 

e. plan post-lacteal vertical sau în treaptă mezială. 

2598. Articulaţia temporomandibulară se dezvoltă din: 

a. cartilajul sincondral; 

b. cartilajul Meckel; 

c. cartilajul angular ; 

d. cartilajul subangular; 

e. cartilajul coronoidian. 

2599. Proliferarea debutează în: 

a. săptămâna a 3-a intrauterină; 

b. săptămâna a 4-a intrauterină; 

c. săptămâna a 5-a intrauterină; 

d. săptămâna a 6-a intrauterină; 

e. săptămâna a 7-a intrauterină.

2600. În stadiul de clopot se disting patru straturi de celule epiteliale: 

a. Stratul epitelial (adamantin) intern este format din celule joase; 

b. Stratul epitelial (adamantin) intern este format din celule ỉnalte; 

c. Stratul intermediar- constituit din celule scuamoase; 

d. Stratul reticulului stelat; 

e. Stratul adamantin extern. 

2601. Atitudinea copilului se poate manifesta prin: 

a. comportament recalcitrant; 

b. comportament latent negativ; 

c. docilitate, cu tendinţa de „seducere‖ a medicului; 

d. fuga, ca o evadare din mediul ostil; 

e. regresiunea. 

2602. Caracteristicile vârstei preşcolare sunt: 

a. copilul îşi măreşte cercul de cunoscuţi; 

b. agresivitatea şi blândeţea coexistă, el poate fi foarte ferm când îşi menţine 

ideile dar în acelaşi timp este sensibil la nevoile celorlalţi; 

c. în jocuri imită în general adulţii; 

d. gândurile abstracte nu fac parte încă din raţionamentul său; 

e. gândurile abstracte fac parte încă din raţionamentul său. 

2603. Ỉn clasificarea lui Frankl, tipul I: comportament total negativ al copilului(- -) la 

medicul dentist semnifică: 

a. uşor negativism; 

b. comportament extrem de negativ asociat anxietăţii; 

c. comportament necontrolabil: anxietate extremă: preşcolarul. 

d. comportament sfidător: rezistenţă activă sau pasivă: copilul răsfăţat de vârstă 

mijlocie. 

e. comportament timid: vizibil la copilul superprotejat ce intră în contact cu puţini 

oameni. Acest pacient colaborează greu dacă nu este abordat cu tact. 

2604. Tipul de comportament ―spune-arată-face‖ are drept obiective: 

a. scade temerile; 

b. standardizează răspunsurile pacientului; 

c. oferă mostre de comportament; 

d. preântâmpină comportamentul negativ şi de evitare; 

e. stabileşte autoritatea. 

2605. Pentru ca medicul să prezinte o garanţie în faţa copilului, el trebuie: 

a. să ştie ceea ce va face; 

b. să explice ce va face; 

c. să nu explice ce va face; 

d. să facă ce a spus; 

e. ceea ce a făcut să se vadă. 

2606. Dinţii natali 

a. erup în primele 3-4 săptămâni de la naştere 

b. pot fi dinţi din seria normală 

c. pot fi dinţi supranumerari

d. au o buna implantare 

e. apar cu precadere la mandibulă 

2607. Planul post-lacteal este normal 

a. în treapta distală 

b. în linie dreaptă 

c. în treaptă mezială 

d. în treaptă distalizată 

e. în treaptă sagitală 

2608. Spaţierile frontale inferioare în dentiţia temporară la vârsta 4-6 ani 

a. impun tratament ortodonţic de frânare a potenţialului de creştere 

b. necesită radiografierea zonei pentru decelarea dinţilor supranumerari sau a 

altor fenomene patologice 

c. poate sugera o tendinţă la dezvoltarea unei prognaţii mandibulare 

d. nu prezintă nici o importanţă pentru că sunt dinţi temporari 

e. este fiziologică, constituind un semn pozitiv de creştere şi dezvoltare a 

maxilarelor, necesar erupţiei dinţilor permanenţi 

2609. Dintre factorii generali care influenţează erupţia dentară fac parte 

a. ereditatea 

b. factorii de mediu 

c. glandele endocrine 

d. extracţia prematură 

e. traumatismele 

2610. În cazul dinţilor permanenţi, erupţia respectă următoarele reguli 

a. primul dinte care erupe este molarul unu inferior 

b. la fiecare 6 luni erupe câte un grup dentar 

c. molaru secund va prelungi distal arcada dentară permanentă 

d. caninii superiori erup după premolari 

e. caninii inferiori erup după premolarii inferiori, fapt ce explică frecvenţa mare a 

ectopiilor de canini 

2611. „ Spatiul primatelor„ este localizat 

a. la arcada superioară distal de canin 

b. la arcada inferioară distal de canin 

c. la arcada superioară mezial de canin 

d. la arcada inferioară mezial de canin 

e. nu există în dentiţia temporară 

2612. LEE WAY SPACE (SPAŢIUL REZIDUAL) 

a. este de 2,5 mm la maxilarul inferioar 

b. este de 1,5 mm la maxilarul superior 

c. este utilizat rapid prin migrarea mezială a primilor molari permanenţi 

d. rezultă datorită faptului că molarul secund temporar inferior este cu 2 mm mai 

mare decăt premolarul corespunzător 

e. rezulta şi datorită faptului că primul molar temporar inferior este mai 

voluminos cu 0,5 mm decăt premolarul corespunzător

2613. Dinţii temporari 

a. sunt în număr de 20 

b. se formează din lama dentară secundară 

c. au coroanele relativ scurte şi late 

d. rădăcinile prezintă o curbură cu concavitate orientată spre vestibular 

e. rădăcinile molarilor extrem de divergente 

2614. Dinţii temporari prezintă următoarele particularitaţi structurale comparativ cu 

dinţii permanenti 

a. prismele de smalţ au altă orientare 

b. joncţiunea amelo cementară nu diferă 

c. cementul este mai redus ca grosime 

d. pulpa este sediul unor modificări regresive ce se instalează precoce 

e. smalţul este mai subţire 

2615. Caracteristicile dintelui temporar în stadiul II sunt 

a. patologic:carie (rar), traumatism frecvent 

b. patologic:atingere pulpară foarte rapidă şi atingere paradontală frecventă 

c. terapie:orientată spre conservarea vitalităţii 

d. se mai numeşte şi stadiul de stabilitate 

e. durează 3 ani ± 6 luni 

2616. Particularităţile grupului incisiv în dentaţia temporară sunt : 

a. incisivii centrali superiori sunt primii dinţi care erup 

b. formă asemănătoere cu cea a permanenţilor dar sunt de dimensiuni mult mai 

reduse 

c. incisivii centrali inferiori erup în jurul vârstei de 6-8 luni 

d.edificarea radiculară completă 2- 2 ani jumatate 

e. rezorbţia dewbutează la 6 ani 

2617. Particularităţile dinţilor permanenţi tineri sunt: 

a. apex larg deschis, fără parodonţiu apical organizat 

b. din momentul în care rădăcina a atins lungimea definitivă, începe desintegrarea 

tecii HERTWIG 

c. zona terminală a rădăcinii posedă un mare grad de autonomie 

d. atunci când rădăcina a atins lungimea definitivă, apexul este edificat 

e. smalţ imatur, vulnerabil la procesul carios 

2618. Resorbţia rădăcinilor dinţiilor temporari începe : 

a. imediat după încheierea formarii rădăcinii 

b. la 6 luni după încheierea formării rădăcinii 

c. la un an înainte de înlocuire 

d. imediat după erupţia molarului de 6 ani 

e. cu 3-4 ani înainte de înlocuire 

2619. Pentru patologia carioasă a dinţilor temporari sunt importante următoarele : 

a. dimensiunea redusă a structurilor dentare în medie 30% 

b.dimensiunea şi forma camerei palpare deosebit de voluminoasă 

c.coarnele pulpare mezio-vatibulară sunt mai aproape de suprafaţă 

d. mărimea redusă a părţii coronare 

e. poziţia şi forma zonelor de contact

2620. Diferenţele structurale semnificative între dinţii temporari şi dinţii permanenţii 

sunt : 

a. la nivelul smalţului, prismele de smalţ au o altă orientare 

b. cementul este mai redus ca grosime 

c. pulpa dintelui temporar are aceleaşi componente cu cea a dintelui permanent, însă 

este sediul unor modificari regresive ce se instalează precoce 

d. mărimea redusă a părţii coronare 

e. poziţia şi forma zonelor de contact 

2621. Ỉn cadrul examenului general al pacientului se vor lua ỉn considerare: 

a. tipul constituţional; 

b. semnele vitale; 

c. examenul facial; 

d. palparea contururilor osoase; 

e. profilul facial. 

2622. La examinarea funcţiilor se vor urmări: 

a. depistarea unui sindrom respirator bucal; 

b. fonaţia; 

c. comportamentul limbii ỉn deglutiţia inconştientă; 

d. fizionomia; 

e. şanţurile faciale. 

2623. Adenopatiile cervico-faciale care apar frecvent la copii sunt consecinţa 

complicaţiilor unor: 

a. afecţiuni buco-dentare din vecinătate; 

b, afecţiuni infecţioase; 

c. afecţiuni virale; 

d. afecţiuni parazitare; 

e. afecţiuni neurologice. 

2624. Sulcusul gingival normal al adultului are în medie o profunzime de: 

a. 0.8-1 mm; 

b. 0.8-1.5 mm; 

c. 1.5- 1.8 mm; 

d. 1.5-2 mm; 

e. 0.8-2 mm. 

2625. Evidenţierea plăcii se face clinic prin vizualizare şi colorare cu substanţe 

revelatoare de placă: 

a. soluţie iod-iodurată; 

b. albastru de metilen; 

c. eritrozină; 

d. chlorhexidină; 

e. soluţii fluorescente. 

2626. Există situaţii frecvent interpretate ca malocluzii, fiind absolut normale în 

anumite etape ale dezvoltării: 

a. Uşoara înghesuire din cursul erupţiei incisivilor; 

b. Relaţia de clasa a III-a la nivelul primilor molari permanenţi înaintea pierderii 

molarului secund temporar;

c. Apariţia spaţiilor inestetice la nivelul incisivilor inferiori; 

d. Apariţia spaţiilor inestetice la nivelul incisivilor superiori; 

e. Relaţia de clasa a II-a la nivelul primilor molari permanenţi înaintea pierderii 

molarului secund temporar. 

2627. Printre motivele prezentării la medical dentist enumerăm: 

a. durerea; 

b. tratamentul cariei dentare; 

c. tulburări de erupţie; 

d. tulburări funcţionale(fizionomice, fonetice, masticatorii); 

e. traumatisme; 

2628. Ỉn cadrul datelor personale avem nevoie de: 

a. nume, prenume; 

b. vârstă, data naşterii, locul naşterii; 

c. adresa de acasă şi de la şcoală, telefonul; 

d. ocupaţia părinţilor, numărul copiilor în familie 

e. motivul prezentării. 

2629. În cazul durerii se vor preciza: 

a. debutul 

b. localizarea, 

c. factorii declanşatori sau agravanţi 

d. intensitatea 

e. zona de iradiere. 

2630. Antecedentele ereditare(heredo-colaterale) vor servi la explicarea unor 

anomalii dentare de structură: 

a. amelogeneza imperfectă 

b. dinţii supranumerari; 

c. dentinogeneza imperfectă; 

d. anodonţia; 

e. dizarmonii dento-maxilare. 

2631. Odontogeneza dinţilor poate fi influenţată de carenţele nutriţionale şi 

vitaminice: 

a. hipovitaminoza A duce la întârzierea erupţiei; 

b. hipovitaminoza B la tulburări de mineralizare; 

c. hipovitaminoza C la tulburări de creştere în structura dentinară; 

d. carenţele de vitamina D la distrofii corono-radiculare; 

e. hipervitaminoza A duce la întârzierea erupţiei. 

2632. Ỉn cadrul examenului facial, la inspecţie vom observa: 

a. forma feţei (ovală, rotundă, triunghiulară, pătrată); 

b. simetria sau asimetria, cu precizarea devierii, acolo unde este cazul; 

c. şanţurile faciale, poziţia buzelor; 

d. simetria etajelor feţei; 

e. poziţia stomionului (înaltă, joasă). 

2633. Erupţia dentară se poate complica în cazul unor organisme tarate cu : 

a. expulzia dinţilor în erupţie;

. carii; 

c. ostetite; 

d. gingivo-stomatite eritematoase, ulcero-necrotice; 

e. acumulare de tartru. 

2634. Evidenţierea plăcii se face clinic prin vizualizare şi colorare cu substanţe 

revelatoare de placă: 

a. soluţie iod-iodurată; 

b. albastru de metilen ; 

c. eritrozină; 

d. soluţie fluor-iodurată ; 

e. soluţii fluorescente. 

2635. În dentaţia temporară, ocluzia se evaluează în funcţie de : 

a. relaţia dintre molarii primi temporari inferiori şi superiori ; 

b. relaţia dintre molarii secunzi temporari inferiori şi superiori ; 

c. relaţia dintre canini; 

d. relaţia dintre premolari ; 

e. cheia lui Angle. 

2636. Dinţii temporari cei mai frecvent afectaţi de anchiloză dento-alveolară sunt: 

a. primul molar temporar inferior; 

b.al doilea molar temporar inferior; 

c. primul molar temporar superior; 

d.al doilea molar temporar superior; 

e. caninul inferior. 

2637. În pedodonţie, ca şi în orice specialitate medicală, examenul clinic se 

completează cu o serie de examene complementare, cele mai uzuale fiind: 

a. examenul endobucal; 

b. examenul funcţiilor; 

c. evaluarea modelelor de studiu; 

d. examenul radiologic; 

e. examenul antropologic. 

2638. Radiografia retro-alveolară (periapicală) are urmatoarele indicaţii: 

a. aprecierea apexurilor şi a zonei periapicale a dinţilor permanenţi tineri 

b. evaluarea tratamentelor endodontice 

c. detectarea anomaliilor de dezvoltare: anodonţii, dinţi supranumerari, rezorbţii 

interne 

d. depistarea alterării integrităţii ligamentului periodontal 

e. diagnosticul calcificărilor pulpare şi al rezorbţiilor radiculare. 

2639. Cu ajutorul radiografiei ocluzale (anterioară sau posterioară) putem aprecia : 

a. prezenţa, forma şi poziţia dinţilor supranumerari; 

b. poziţia mai exactă a dinţilor incluşi; 

c. prezenţa sau absenţa incisivilor laterali; 

d. extinderea unui traumatism în segmentul anterior şi aspectul arcadei dupa 

traumatism; 

e. feţele proximale şi apexurile molarilor temporari.

2640. Radiografia panoramică oferă informaţii asupra creşterii şi dezvoltării prin 

compararea clişeelor efectuate la diferite vârste permiţând: 

a. decelarea anomaliilor de număr, formă şi structură 

b. aprecierea raportului dintre dinţii temporari şi mugurii dinţilor permanenţi 

c. stabilirea gradului de dezvoltare al dinţilor permanenţi (gradul formarii rădăcinilor 

şi starea apexului) 

d. orientarea axială a rădăcinilor şi relaţia lor cu structurile invecinate (sinus, gaura 

mentonieră, etc.) 

e. aprecierea structurii osoase a maxilarelor şi ramura orizontală a mandibulei. 

2641. Indicaţiile anesteziei de contact sunt: 

a. preanestezia mucoasei bucale,înaintea anesteziei prin injecţie 

b. extracţia dinţilor permanenţi 

c. incizia micilor colecţii purulente 

d. extracţia dinţilor temporari imobili 

e. extirparea vitală a dinţilor temporari 

2642. Accidentele locale ce pot surveni în timpul anesteziei sunt: 

a. hemoragie prin lezare vasculară 

b. durere anormală prin lezarea filetelor nervoase 

c. anestezie incompleta sau eşecul anesteziei 

d. alveolită prin vaso-constricţie puternică 

e. ruperea acului,datorită mişcării bruşte a copilului 

2643. Complicaţiile locale secundare ale anesteziei sunt: 

a. hematom 

b. trismus 

c. celulite, adenite 

d. escare ale mucoasei 

e. toate răspunsurile sunt adevărate 

2644. Indicaţiile inhalării(protoxid de azot / O2 , gaz ilariant) sunt: 

a. crearea unei stări hipnotice; 

b. în tulburări emoţionale severe; 

c. creşterea toleranţei la şedinţele prelungite; 

d. creşterea pragului de toleranţă la durere ; 

e. scăderea anxietăţii şi angoasei ; 

2645. Indicaţiile anesteziei de contact 

a. preanestezia mucoasei bucale, înaintea anesteziei prin injecţie; 

b. creearea unei stării hipnotice; 

c. extracţia dinţilor temporari mobili; 

d. creşterea toleranţei la şedinţele prelungite; 

e. incizia micilor colectii purulente. 

2646. La diferite vârste spina lui Spix se situează 

a. 8-10 ani la nivel cu planul de ocluzie; 

b. 6-10 ani la nivel cu planul de ocluzie; 

c. 10-16 ani la 5mm de planul de ocluzie, 

d. 10-17 ani la 5mm de planul de ocluzie, 

e. 9-16 ani la 5mm de planul de ocluzie.

2647. Tratamentul plăgii dentinare se rezolvă cu 

a. acuri care se plasează în straturi cu grosimea de 2-5 µm 

b. lacuri care se plasează în straturi cu grosimea de 3-6 µm 

c. lainerii în suspensie 20- 25 µm 

d. linerii cimenturi grosimea de 0,2-1 mm 

e. toate răspunsurule 

2648. Materialul ―ideal ― de coafaj al pulpei radiculare trebuie să îndeplinească 

următoarele cerinţe: 

a. să fie bactericid 

b. să fie inofensiv pentru ţesutul pulpar radicular şi pentru ţesuturile orale adiacente 

c. să inducă procesele de vindecare a pulpei radiculare 

d. să interfereze în procesul fiziologic de resorbţie radiculară(rizaliză) 


2649. Apexificarea 

a. MTA al firmei DENTSPLY DE TREY este materialul de elecţie pentru realizarea 

unei bariere apicale 

b. restaurarea coronară după apexificare se poate face cu CIS 

c. utilizarea pentru restaurarea radiculară a unui compozit autopulimerizabil nu 

ridică nici o problemă 

d. restaurarea coronară după axpexificare poate face cu compozit fotopolimerizabil 

dar numai în asociere cu dispozitive radiculare transparente 

e. hidroxidul de calciu în amestec cu monoparaclorfenol 

camforat şi acetate de metacresil este de asemenea utilizat 

2650. Materiale pentru obturarea canalelor radiculare la dinţii temporari trebuie să 

îndeplinească următoarele condiţii 

a. să se resoarbă paralel cu rizaliza fiziologică 

b. să permită migrarea mugurului dintelui permanent în os 

c. să se contracte 

d. să adere la pereţii canalului 

e. să inducă procese de vindecare a pulpei radiculare 

2651. Materialul ideal de ― coafaj‖ al pulpei radiculare 

a. trebuie să inducă procese de vindecare a pulpei radiculare 

b. să nu interfereze în procesul de rizaliză 

c. să nu coloreze dintele 

d. să fie bactericid 

e. să fie impenetrabil 

2652. Preparatele fără arsen sau înlocuitoarele de arsenic 

a. determină în timp scurt moartea organului pulpar 

b. conţin ca substanţă activă paraformaldeida sau trioximetilenul 

c. forma cea mai utilizată este arsenicul metaloid 

d. au acţiune lentă şi ca atare cer un contact îndelungat cu ţesuturile pulpare 7-10 zile 

e. prezintă un incovenient deoarece trec în mod sistematic prin apex dar într-o 

proporţie de 1/150 din doza folosită 

2653. Următoarele afirmaţii cu privire la caria evolutivă sunt adevărate: 

a. caria evolutivă îşi are sediul la nivelul feţei proximale

. ţesuturile dure sunt colorate de la brun la negru 

c. evoluţia sa este foarte lentă şi uniformă 

d. are o localizare frecventă pe faţa distală a molarului doi temporar şi pe faţa mezială 

a primului molar temporar 

e. se propagă rapid în profunzime, atingând pulpa dintelui temporar 

2654. Principiile lui Black modificate de Mc Donald cu privire la la pregătirea 

cavităţilor dinţilor temporari sunt: 

a. se recomandă realizarea de cavităţi cu pereţi divergenţi spre suprafeţele libere 

b. bazele cavităţii să fie mai largi decât deschiderea 

c. marginile cavităţii să se realizeze în afara contactelor cu antagoniştii 

d. se recomandă bizotare marginilor 


2655. Erorile frecvent întâlnite în restaurările de clasa I cu amalgam sunt: 

a. prepararea unor cavităţi prea profunde 

b. includera tuturor fisurilor afectate 

c. modelarea unui relief ocluzal prea accentuat 

d. îndepărtarea amalgamului în exces de la marginile cavităţii 

e. modelarea insuficientă a reliefului ocluzal 

2656. Următoarele afirmaţii cu privire la prepararea cavităţilor de clasa III la dinţii 

temporari sunt adevărate: 

a. au ca scop final restaurarea fizionomiei afectate 

b. accesul se va realiza pe cât posibil de pe faţa vestibulară 

c. forma cavităţii va fi triunghiulară cu baza spre cervical 

d. tratamentul este îngreunat de prezenţa tremelor şi a diastemei 

e. restaurare se realizează cu RDC sau cu CIS 

2657. Indicaţiile de utilizare ale coroanelor pedodontice sunt: 

a. dinţi temporari sau permanenţi tineri cu leziuni carioase 

b. dinţi cu tratament endodontic 

c. menţinătoare a dimensiunii verticale de ocluzie datorită rezistenţei lor 

d. dinţi cu hipoplazii 


2658. Care din următoarele enunţurii reprezintă avantajele digii 

a. controlul perfect al umidităţii câmpului de lucru 

b. aplicarea digii obligă micul pacient să respire pe nas 

c. asigură evacuarea lichidelor 

d. izolează pe termen scurt câmpul operator 

e. toate răspunsurule 

2659. Caracteristicile cariei evolutive sunt 

a. sediul la nivelul feţei proximale 

b. situată pe faţele ocluzale 

c. durere vie 

d. evoluţie lentă, uniformă 

e. se propagă rapid în profunzine

2660. Tratamentul policariilor trebuie să urmărească simultam 

a. creşterea rezistenţei printr-un aport suplimentar de fluor 

b. trebuie să se ţină cont de alimentaţie 

c. reducerea cantităţii hidraţilor de carbon 

d. controlul plăcii printr-o igienă perfectă 

e. stadiul dintelui 

2661. Care sunt erorile întălnite în restaurările de clasa I cu amalgam 

a. modelarea unui relief ocluzal prea accentuat 

b. utilizare frezei nr. 330 

c. neincluderea tuturor fisurilor afectate 

d. protecţia pulpo-dentinară cu lineri pe bază de hidroxid de calciu 

e. prepararea unei cavităţii prea profunde 

2662. Indicaţiile coroanelor pedodontice 

a. dinţii cu hipoplazii 

b. pacienţii cu dizabilităţii, cu igienă orală defectuoasă 

c. pacienţii cu gingivită 

d. dinţii temporali sau permanenţii tineri cu leziuni carioase extinse 

e. mijloc de prevenire a policariilor 

2663. Caracteristicile cariei staţionare 

a. localizare pe feţele proximale 

b. localizare pe feţele vestibulare şi ocluzale 

c. nu prezintă dentină reacţionară 

d. coloraţie brun-negru 

e. sensibilitate dureroasă 

2664. Contraindicaţiile pulpotomiei la dinţii temporari sunt: 

a. pacient cu tulburări de coagulare (hemofilie); 

b. dinte pe cale de a-şi termina exfolierea; 

c. la dinţii monoradiculari; 

d. la dinţii cu carie profundă; 

e. la dinţii cu distrucţie coronară extinsă. 

2665. Metodele profilactice utilizate în scopul pãstrãrii spaţiului pe arcadã sunt: 

a. profilaxia cariei şi controlul stomatologic regulat în perioada preşcolară 

b. tratamentul pedodontic conservativ a leziunilor carioase 

c. menţinătoare de spaţiu – în situaţia când rămânerea dinţilor temporari pe arcadă este 

imposibilă 

d. tratament ortodontic activ. 

e. Menţinãtoarele de spaţiu cand pierderea molarilor temporari are loc într-un interval de 

sub 6 luni pânã la erupţia dinţilor permanenţi. 

2666. Indicaţiile menţinătorului de spaţiu: 

a. în cazul existenţei unui spaţiu suficient (formula lui Moyers şi Berendonk) când se 

aşteaptă erupţia dintelui permanent în 6 – 12 luni (control röntgenologic). 

b. în cazul inexistenţei unui spaţiu suficient (formula lui Moyers şi Berendonk) când se 

aşteaptă erupţia dintelui permanent în 6 – 12 luni (control röntgenologic). 

c. dacă avem o lipsă de spaţiu şi dacă tratamentul ortodontic următor este nonextracţionist.

d. dacă în cadrul controlului lunar se arată o micşorare a spaţiului edentat. 

e. în cazul anodonţiei unui dinte permanent, şi când tratamentul ortodontic cere 

închiderea breşei frontale sau laterale, prin mezializarea dintelui aflat distal. 

2667. Traumatismele ţesuturilor dure dentare şi a ţesuturilor pulpare 

a. fisura smalţului (―crack‖) = fără pierderea de substanţă dentară; 

b. fractura smalţului = fractura coronară necomplicată; 

c. fractura smalţ-dentină = fractura coronară necomplicată; 

d. fractura coronară complicată = implicarea smalţului şi dentinei cu expunerea pulpei. 

e. fractura smalţului = fractura coronară complicată; 

2668. Traumatismele ţesuturilor periodontale: 

a. Contuzia = traumatismul ţesuturilor de susţinere fără mobilitate sau deplasare a 

dintelui, dar cu o reacţie marcată la percuţie; 

b. Subluxaţia = traumatism al ţesuturilor de susţinere cu mobilitate accentuată, dar fără 

deplasarea dintelui; 

c. Luxaţia extruzivă (dislocare periferică, avulsie parţială) = deplasarea parţială a dintelui 

în afara alveolei; 

d. Luxaţia laterală = deplasarea dintelui într-o altă direcţie decât cea axială; se însoţeşte 

de fractura alveolară; 

e. Luxaţia intruzivă(dislocare centrală) = deplasarea dintelui în osul alveolar şi se 

însoţeşte de fractura alveolară; 

2669. Tratamentul fracturilor la copil este condiţionat de situaţia clinică, certificată 

de radiografie. 

a. dacă fractura este simplă – pentru a evita traumatizarea limbii sau obrajilor de 

marginile ascuţite ale limitelor fracturii, se recomandă şlefuirea anfractuozităţilor şi 

netezirea lor. 

b. dacă fractura a deschis camera pulpară – se recomandă protecţia pulpo-dentinară prin 

coafaj direct cu CaOH, în funcţie de gradul interesării. Se face apoi o reconstituire a 

coroanei dentare cu material compozit. 

c. dacă camera pulpară este larg deschisă şi nu se poate păstra integritatea pulpară, se 

recomandă, în funcţie de stadiul de resorbţie radiculară, amputaţia vitală sau devitală - 

reconstrucţie coronară cu material compozit. 

d. dacă avem fractură radiculară – extracţia dintelui în cauză. 

e. dacă fractura a deschis camera pulpară – extracţie. 

2670. În etiologia dinţilor supranumerari sunt incriminaţi factori ca: 

a. producţii sporite, întâmplătoare ale lamei dentare; 

b. inducţia vasculară; 

c. despicăturile labio-maxilo-palatine; 

d. ereditatea; 

e. filogeneza. 

2671. După numărul dinţilor lipsă putem avea următoarele situaţii clinice: 

a. Agenezia parţială redusă: se manifestă prin lipsa a 2 – 4 dinţi de pe arcadă. 

b. Agenezia parţială redusă: se manifestă prin lipsa a 1 – 2 dinţi de pe arcadă. 

c. Agenezia parţială întinsă: când numărul dinţilor lipsă este mai mare. De obicei se 

constituie ca simptom asociat în cadrul sindroamelor cu tulburări de dezvoltare 

ectodermală.

d. Agenezia totală: rar întâlnită. Se manifestă prin existenţa pe arcade a dinţilor sau chiar 

a celor permanenţi. 

e. Agenezia totală: rar întâlnită. Se manifestă prin inexistenţa pe arcade a dinţilor sau 

chiar a celor permanenţi. 

2672. Toate modificările de structură au anumite caracteristici generale comune, ce le 

face uşor de diagnosticat: 

a. interesează în mod dominant dinţii temporari şi foarte rar pe cei permanenti; 

b. interesează în mod dominant dinţii permanenţi şi foarte rar pe cei temporari; 

c. localizarea se face pe dinţi asimetrici; 

d. leziunea apare din momentul erupţiei, fără tendinţă de evoluţie; 

e. defectele de formă şi localizare variabilă interesează întotdeauna parţial suprafaţa 

smalţului la un număr limitat de dinţi şi au o distribuţie liniară. 

2673. Etiologia defectelor dentare de structurã: 

a. în perioada prenatală - sifilisul, rubeola prenatală din primele două luni de sarcină, 

care afectează dinţii temporari şi debitul formării mugurilor permanenţi. 

b. după naştere – rahitismul şi dispepsiile din primul an de viaţă afectează M 6 ani, Inc 

inferiori, centrali superiori şi caninii superiori şi inferiori. 

c. bolile infecto-contagioase – pot perturba mineralizarea: I.lat., P 1 , P 2 , M 12 ani. 

d. glandele tiroide – hipoparatiroidismul poate interveni între 6 luni-2 1/2 ani. 

e. intoxicaţia cronică cu fluor – frecventă în regiunile cu apă de băut bogată în fluor, dau 

aşa-zisul ―smalţ pătat‖. 

2674. Gingivita catarală poate îmbrăca diverse forme clinice legată de vârste: 

a. gingivită odontiazică – apare odată cu erupţia dinţilor temporari, de caracter trecător, 

frecvente între 0 – 3 ani; 

b. gingivită odontiazică – apare odată cu erupţia dinţilor permanenţi, de caracter trecător, 

frecvente între 0 – 3 ani; 

c. gingivita de activitate – la copiii cu carii aproximale ale dinţilor temporari, frecvente 

între 3 – 7 ani; 

d. gingivita de inactivitate – la copiii cu carii aproximale ale dinţilor temporari, frecvente 

între 3 – 7 ani; 

e. gingivitele legate de erupţia M 6 şi M 12 precum şi cele ce acompaniază bolile infectocontagioase 

specifice acestei vârste – (scarlatină, varicelă, rujeolă). 

2675. Etiologia gingivitei catarale: 

a. placa bacteriană – depunere organică, incoloră puţin opalescentă şi mucoasă, invizibilă 

cu ochiul liber, dar uşor de identificat cu ajutorul coloranţilor de placă (violet de 

genţiana 1%, comprimate cu eritrozim. 

b. placa bacteriană, care conţine: bacterii, mucine, spori, şi celule epiteliale. 

c. tartrul dentar şi igiena inexistentă – care favorizează depunerea plăcii bacteriene; 

d. igiena oralã corespunzãtoare. 

e. secundară unor afecţiuni: stomatita virală, micotică, boli hematologice, dermatoze. 

2676. Tratamentul gingivitei hiperplastice: 

a. igienizare orală – ce constă din înlăturarea plăcii dentare prin aplicarea de soluţii 

antiseptice tip clorhexidin; 

b. detartraj – acolo unde este cazul; 

c. educaţie sanitară; 

d. gingivoplastie – rezecţia chirurgicală a gingiei în exces;

e. lasseroterapia. 

2677. Dintre factorii locali cu rol in etiologia parodontopatiilor enumerãm: 

a. malpoziţiile dentare – ce favorizează retenţiile alimentare; 

b. masticaţia unilaterală – de partea nelucrătoare apar depozitele tartrice iritative; 

c. autoîntreţinerea defectuoasă – datorită unor leziuni carioase incorect efectuate, mai 

ales cele proximale care agresează papila interdentară şi favorizează placa bacteriană; 

d. periaj dentar corect; 

e. periaj dentar incorect, sau lipsa de igienă, duce la formarea plăcii bacteriene cu 

dezvoltarea de culturi microbiene. 

2678. Parodontita acută juvenilă (PAJ)- clinic: 

a. leziuni simetrice pe M 6 ani şi grupul incisiv; 

b. atrofie orizontală marcată cu repartiţia particulară a pierderilor osoase 

caracteristice; 

c. pungi parodontale adânci; 

d. mobilitate dentară III – IV; 

e. afectează doar dentiţia permanentă. 

2679. Tratamentul profilactic al parodontopatiilor: 

a. tratament antibiotic specific după antibiogramă 

b. eliminarea plăcii bacteriene; 

c. îndepărtarea factorilor de iritaţie locală; 

d. tratament chirurgical. 

e. construirea unei arhitecturi morfo-funcţionale adecvate. 

2680. Macroglosia poate apărea ca simptom,în următoarele afecţiuni : 

a) acromegalia 

b) nanism hipofizar 

c) sindromul Melkersson-Rosenthal 

d) stările alergice 

e) anicloidaze 

2681. Limba geografică : 

a) este o afecţiune a limbii de etiologie necunoscută 

b) apare la copii între 1 – 4 ani, mai ales la băieţi 

c) boala debutează la baza limbii, printr-o formaţiune rotundă de culoare roşu intens 

d) suprafaţa limbii este acoperită de un depozit albicios, net, compact, greu de detaşat. 

e) se poate vindeca spontan, dacă se depistează şi se elimină factorii cauzali 

2682. Din punct morfopatologic ,aftele prezintă următoarele stadii evolutive : 

a) stadiul prodromal 

b) stadiul macular 

c) stadiul congestiv 

d) stadiul ulcerativ

e) stadiul de epitelizare 

2683. În tratamentul aftelor se utilizează: 

a) acidul triclorhidric 

b) clorura de metil 

c) hexetidin 

d) clorhexidin 

e) propolis 

2684. Stomatita herpetică : 

a) este o infecţie virală dată de virusul herpes simplex 

b) are o perioadă de incubaţie de 30 zile 

c) apare la copiii între 1 – 5 ani, mai rar persoanele adulte 

d) pe mucoasa orală apar vezicule de dimensiuni foarte mici, dureroase 

e) la 15 zile de la debut, leziunile regresează, inflamaţia gingivală dispare. 

2685. Herpesul Zoster : 

a) este o infecţie virală dată de virusul herpes simplex 

b) debutează pe tegumentele feţei, sub formă de vezicule plasate de-a lungul traiectului 

unui nerv 

c) după puseul acut, virusul poate rămâne cantonat, având un puternic caracter recidivant 

d) lasă o sensibilitate meteoro-sensibilă, o perioadă foarte mică de timp. 

e) se indică terapia cu antibiotice şi corticosteroizi. 

2686. Dinţii supranumerari : 

a) sunt expresia unei supraproducţii a lamei dentare, existând un număr mai mic de dinţi 

decât normal 

b) se clasifică în eutipici (normali) şi distipici ( nediferenţiaţi, atipici ) 

c) pot fi ,în mod normal ,modificaţi ca formă şi însoţind tulburările de erupţie 

d) apar mai frecvent în dentiţia temporară, mai des la maxilar decât la mandibulă 

e) formele atipice sunt întâlnite mai des decât cele tipice 

2687. Agenezia : 

a) corespunde cu absenţa unei unităţi dentare, dată de absenţa germenului dentar 

b) este expresia reducerii filogenetice a numărului de dinţi 

c) este o anomalie strict ereditară, constituind materialul clasic în studiul transmiterii 

genetice cu caracter dominant. 

d) se întâlneşte mai frecvent la subiecţii de sex masculin 

e) forma unilaterală este cea mai rară

2688. Microdonţia: 

a) se caracterizează prin reducerea dimensională a anumitor dinţi sau a tuturor dinţilor. 

b) poate fi izolată sau generalizată 

c) principala cauză în producerea ei este ereditatea încrucişată. 

d) forma izolată se caracterizează prin dinţi cu diametre mari, de formă normală sau 

modificată. 

e) clinic apar treme şi diastemă între toţi dinţii, ocluzia fiind ca de obicei adâncă, uneori 

cu rapoarte de ocluzie intercalată. 

2689. Macrodonţia 

a) este o distrofie primară evolutivă sau activă 

b) constă în apariţia pe arcade a unor dinţi de dimensiuni exagerate 

c) factorul etiologic principal este ereditatea încrucişată. 

d) poate fi izolată sau generalizată 

e) în macrodonţia generalizată nu se recomandă extracţia serială 

2690. Calea de transmitere a virusului HIV : 

a) prin transfuzii de sânge şi plasmă contaminate 

b) prin înţepăturile de insecte 

c) prin actul sexual 

d) prin apă, alimente, aer 

e) prin ace de seringă contaminate 

2691. Sarcomul Kaposi : 

a) este o boală malignă a sistemului reticulo-endotelial 

b) apare la nivelul mucoasei orale pe gingii, bolta palatină, baza limbii, laringelui şi luetei 

c) apare sub forma unor zone livide, alternând cu leziuni eritematoase 

d) asociat pot exista gingivite ulcero–necrotice cu evoluţie rapidă spre distrugerea 

septului osos alveolar 

e) starea generală nu este alterată 

2692. Tratamentul general al candidozei orale cuprinde . 

a) DARTARIN 

b) CLORAMINA 

c) MICONOZOL 

d) MICOSTATIN 

e) NIZORAL 

2693. Hemangiomul : 

a) este o tumoră avasculară 

b) este o tumoră granulomatoasă

c) are culoarea roşie deschisă, de consistenţă moale, pulsatilă 

d) este o tumoră cu bază largă în suprafaţă sau poate avea o formă pedunculară 

e) se poate localiza oriunde în cavitatea bucală. 

2694. Traumatismele ţesuturilor periodontale cuprind : 

a) Contuzia 

b) Fractura peretelui alvelar 

c) Luxaţia extruzivă 

d) Luxaţia intruzivă 

e) Avulsia

PREVENŢIE 

2695. Pelicula dobândită este: 

A. o acumulare oro-dentară a resturilor alimentare 

B. este echivalentă cu tartrul 

C. o peliculă acelulară formată cu saliva şi lichidul gingival 

D. se formează în câteva ore – elementul primordial al plăcii 

E. o peliculă ce poate fi îndepărtată prin clătirea viguroasă a cavităţii orale. 

2696. La originea cariei dentare participă 4 factori interdependenţi şi care 

caracterizează placa bacteriană. Alegeţi aceşti factori din răspunsurile următoare: 

a. lipidele 

b. polizaharidele (rolul alimentaţiei) 

c. streptococii (rolul microbismului) 

d. glucanii 

e. aciditatea mediului. 

2697. Compoziţia plăcii bacteriene este: 

a. stabilă în timp 

b. reprezentată de lipide 

c. evolutivă de la o zi la alta 

d. în primele două zile coci şi bacili Gram pozitivi, apoi bacili Gram negativi 

e. insolubilă în salivă, iar eliminarea ei fizică este posibilă doar prin mijloace 

mecanice. 

2698. Toate glucidele alimentare uzuale pot fi metabolizate de către microorganisme, 

participând la procesul bacterian morbid pe următoarele căi: 

a. acumulare de bacterii 

b. produşi de fermentaţie toxici derivaţi din metabolismul bacterian 

c. biosinteza macromoleculelor toxice 

d. proteinele adsorbite se denaturează devenind insolubile 

e. ruperea filmului salivar. 

2699. Saliva influenţează patogenia cariei astfel: 

a. indirect prin conţinutul său de săruri 

b. curăţire mecanică (autocurăţire, clearance) 

c. reducerea solubilităţii smalţului, existând un interschimb permanent între 

salivă şi suprafaţa acestuia 

d. neutralizare datorită ph-ului salivei în cursul secreţiei, a capacităţii tampon şi a 

unui posibil factor de creştere a ph-ului 

e. activitatea antibacteriană a lizozimului şi a lactoperoxidazei, ca şi a sistemului 

imunologic (IgA salivare). 

2700. Microorganismele care formează placa supragingivală diferă de cele din zona 

subgingivală: 

a. în cea supragingivală predomină germenii G pozitivi 

b. în cea subgingivală predomină gremenii G negativi 

c. în cea supragingivală predomină germenii G negativi 

d. în cea subgingivală predomină gremenii G pozitivi

e. în cea supragingivală predomină germenii anaerobi. 

2701. Mecanismele antibacteriene ale gazdei sunt reprezentate de: 

a. Forţele fizice de clătire (spălare) care controlează volumul plăcii 

b. Lizozimul salivar care digeră pereţii celulari ai multor tipuri de germeni 

c. Thiocianatul salivar care inhibă enzimele bacteriene vitale ce conţin grupări 

sulfhidril sau histidinice 

d. Lactoferină, proteină mică cu greutate moleculară 80.000 care inhibă preluarea 

de către anumite bacterii 

e. Secreţia imunoglobulinelor salivare reprezentate de Ig As. 

2702. Indicele de placă a lui Silness şi Löe (I.P.L.) 

a. utilizează: evidenţierea înălţimii plăcii bacteriene pe suprafeţe dentare 

b. se notează de la 1 la 3 

c. se notează de la 0 la 4 

d. se notează de la 0 la 3 

e. utilizează substanţe revelatoare pentru evidenţiere. 

2703. Substanţele revelatoare reprezintă: 

a. substanţe auxiliare utilizate în stomatologie pentru determinarea cariilor 

incipiente 

b. substanţe utilizate pentru determinarea cariilor proximale 

c. substanţe utilizate pentru determinarea indicilor de sângerare papilară 

d. substanţe utilizate pentru determinarea plăcii bacteriene prin colorarea acesteia 

e. substanţe utilizate pentru determinarea înălţimii pungilor parodontale. 

2704. Indicele gingival al lui Löe şi Silness (GI) modificat de Lobene: 

a. se punctează suprafaţa dentare acoperită de placă bacteriană 

b. se notează de la 0 la 3 

c. se notează de la 0 la 4 

d. foloseşte o scară mai sensibilă prin împărţirea în 5 grade 

e. se deterrmină prin utilizarea substanţelor revelatoare. 

2705. Îndepărtarea plăcii bacteriene se poate face: 

a. prin clătirea abundentă a cavităţii bucale 

b. prin utilizarea alimentelor consistente 

c. prin utilizarea substanţelor revelatoare 

d. prin utilizarea luminii polarizate 

e. prin metode mecanice şi chimice. 

2706. Tehnica de periaj a lui Fones este: 

a. indicată la copiii mici 

b. indicată doar la adulţi 

c. este o tehnică de periaj orizontal 

d. este o tehnic de periaj cu mişcări circulare 

e. nici unul din răspunsurile de mai sus. 

2707. Fluorul este cel mai electronegativ halogen, ceea ce explică reactivitatea sa 

chimică foarte mare. Datorită acestui fapt el nu există liber în natură, doar sub formă 

de fluoruri. Acestea se găsesc în: 

a. apa de mare

. alimente 

c. apa de fântână în soluri bogate în fluoruri 

d. anumite zăcăminte 

e. unele surse de apă potabilă. 

2708. Condiţiile pe care trebuie să la îndeplinească o metodă de fluorizare a apei 

potabile sunt: 

a. să nu prezinte efect nociv în ceea ce priveşte forma şi modalitatea de 

administrare 

b. să aibe limite largi de siguranţă 

c. să fie scumpă 

d. să nu ridice obiecţii din partea populaţiei 

e. să fie uşor de administrat. 

2709. Aplicaţiile topice cu fluor acţionează la următoarele nivele: 

A. în smalţul dentar, prin înlocuirea ionilor OH şi CO3 de către fluor 

B. în salivă, unde fluorul intervine asupra microorganismelor activând 

metabolismul glucidelor 

C. în placa dentară, unde acumularea de fluor duce la inhibarea acizilor ca şi a 

sintezei polizaharidelor endocelulare 

D. asupra mucoasei jugale 

E. asupra ligamentelor alveolo-dentare. 

2710. În absorbţia fluorului intervine şi momentul ingestiei astfel: 

A. ingestia simultană de alimente şi de fluor întârzie absorbţia acestuia 

B. ingestia fluorului este întârziată atunci când fluorul este ingerat împreună cu 

produse lactate deoarece se formează fluorura de calciu foarte greu solubilă 

C. este favorabilă absorbţia fluorului când ingestia se face dimineaţa 

D. absorbţia fluorului este favorizată de ingestia fluorului seara 


2711. Administrarea fluorului prenatal este eficace şi asigură o bună protecţie a 

dinţilor: 

A. molarilor de 12 ani anchilozaţi 

B. dinţilor temporari care se mineralizează în această perioadă 

C. dinţilor permanenţi 

D. nu are influenţă asupra dezvoltării dentare 

E. permanenţi la vârsta a treia. 

2712. Ansamblul fluidelor intraorale este contaminat de: 

A. placa bacteriană 

B. lichidul amniotic 

C. resturi alimentare 

D. resturi celulare 


2713. Concentraţiile fluorului în ţesuturile mineralizate sunt foarte variabile 

depinzând de numeroşi factori: 

A. fluoremia în cursul formării lor 

B. perioada de timp în care subiectul ingerează fluorul 

C. rata de creştere

D. suprafaţa ţesuturilor mineralizate în formare 

E. zona şi tipul de ţesuturi examinate. 

2714. Interfaţa smalţ-mediu este în permanenţă în echilibru instabil şi precar, putând 

să apară leziuni carioase. Metodele de prevenire a cariei dentare au următoarele 

obiective: 

A. să limiteze factorii de demineralizare 

B. să întărească rezistenţa smalţului faţă de agresiunile acide 

C. să controleze amelogeneza 

D. să controleze mineralizarea 

E. să favorizeze fazele de remineralizare a smalţului. 

2715. Riscul intoxicării cronice cu fluor depinde de: 

A. frecvenţa ingestiei de fluor 

B. doza ingerată de fluor 

C. durata impregnării cu fluor 

D. clearance-ul salivar 


2716. Manifestările generale ale unei intoxicaţii cronice cu fluor sunt următoarele: 

A. alteraţii la nivelul scheletului, caracterizate prin leziuni de scleroză 

B. tulburări nervoase prin compresiuni ale rădăcinilor nervoase care se manifestă 

prin dureri iradiante, parestezii, rigiditate vertebrală 

C. alterări ale funcţiei renale 

D. demineralizări ale smalţului 

E. dizolvarea hidroxiapatitei. 

2717. În prima copilărie, terapia interceptivă se referă la: 

A. suprimarea obiceiurilor bucale 

B. corectarea ocluziei inverse frontale 

C. corectarea ocluziei distalizate 

D. menţinerea obiceiului de a suge tetina 

E. corectarea deglutiţiei atipice şi a comportamentului lingual anormal. 

2718. Erupţia molarului de 6 ani determină: 

A. prima înălţare a ocluziei 

B. a doua înălţare a ocluziei 

C. a treia înălţare a ocluziei 

D. prăbuşirea ocluziei în zona laterală opusă 

E. prăbuşirea ocluziei în zona frontală. 

2719. Şanţurile de pe suprafaţa ocluzală pot avea mai multe forme; cea mai 

predispusă pentru apariţia cariilor este: 

A. formă de „V‖ mai puţin adânci 

B. formă de „I‖ strangulat asemeni unui gât de sticlă 

C. formă ştearsă supusă autocurăţirii 

D. formă de „M‖ 

E. formă de trapez. 

2720. Prin expunerea smalţului gravat acid la salivă, aceasta se remineralizează: 

A. în 2 ore

B. în 10 ore 

C. în 15 ore 

D. în 24 de ore 

E. afirmaţia este falsă. 

2721. Dintre cauzele generale ale pierderii precoce ale dinţilor temporari amintim: 

A. aplicarea menţinătoarelor de spaţiu 

B. sigilarea molarului prim temporar 

C. hipodezvoltarea tuberozităţii maxilarului superior cu poziţie înaltă a molarului 

prim permanent 

D. dezvoltarea precoce a molarului secund permanent şi a celui de minte, 

mezializând molarul prim permanent şi determinând rizaliza celor temporari 

E. administrarea fluorului în cantităţi exagerate. 

2722. Materialele pentru sigilare fotopolimerizabile prezintă următoarele avantaje 

faţă de cele autopolimerizabile: 

A. priza sigilantului se face în doar 10-20 secunde 

B. nu trebuie amestecat, evitându-se încorporarea de bule de aer 

C. vâscozitatea sigilantului rămâne constantă în timpul infiltrării în şanţ 

D. vâscozitatea sigilantului creşte în timpul infiltrării în şanţ 

E. au aromă de fructe. 

2723. Contraindicaţiile sigilării sunt: 

A. şanţuri şi fosete adânci 

B. şanţuri şi fosete bine acolate, autocurăţibile 

C. pacienţi cu leziuni interproximale numeroase 

D. dinţi cu suprafaţă ocluzală cariată 

E. şanţuri şi fosete foarte retentive. 

2724. Placa bacteriană se îndepărtează prin: 

A. clătiri cu apă de gură fluorurată 

B. periaj mecanic 

C. aplicaţii topice de fluor 

D. irigaţii bucale 

E. revelatori de placă. 

2725. Placa bacteriană mineralizată devine: 

A. lizozim 

B. imunoglobulină 

C. tartru 

D. ioni de hidrogen 

E. salivă. 

2726. Indicele de hemoragie papilară al lui Mühlemann (IHP): 

A. foloseşte o sondă cu vârful bont 

B. notează gradul hemoragiei papilare în urma punctării 

C. utilizează o scara de la 0 la 4 

D. utilizează o scară de la 1 la 3 

E. se utilizează doar la persoanele diabetice.

2727. Indicele de hemoragie a şanţului gingival al lui Mühlemann şi Son ia în 

consideraţie: 

A. felul dentaţiei 

B. culoarea 

C. conturul 

D. inflamaţia 

E. hemoragia la sondaj. 

2728. Cele mai importante mijloace auxiliare pentru curăţirea mecanică a dinţilor şi 

parodonţiului sunt: 

A. revelatorii de placă 

B. firul dentar 

C. periuţele interdentare 

D. stimulatoarele interdentare 

E. nici unul din cele de mai sus. 

2729. Sursele terapeutice de fluor sunt: 

A. geluri 

B. lacuri 

C. paste de dinţi 

D. ape fluorizate secundar 

E. tablete cu fluor. 

2730. Manifestările generale ale unei intoxicaţii cronice cu fluor sunt: 

A. anorexie 

B. rinoree 

C. alteraţii la nivelul scheletului 

D. tulburări nervoase 

E. alterări ale funcţiei renale. 

2731. Primele etape ale leziunii carioase iniţiale sunt marcate de: 

A. îngustarea spaţiilor intercristaline 

B. disoluţia cristalelor de hidroxiapatită 

C. lărgirea spaţiilor intercristaline 

D. creşterea dozei de fluor 

E. nici una din cele de mai sus. 

2732. Profilaxia endogenă cu fluor se referă la: 

A. fluorizarea zahărului 

B. fluorizarea apei potabile 

C. fluorizarea sării de bucătărie 

D. fluorizarea laptelui 

E. comprimate cu fluor. 

2733. Viitoarea mamă va ingera: 

A. 1mg F/zi din prima lună de sarcină 

B. 1 mg F/zi din a doua lună de sarcină 

C. 1mg F/zi din a patra lună de sarcină 

D. 1g F/zi din a patra lună de sarcină 

E. 2,5 mg F/zi din a doua lună de sarcină.

2734. Simptomele intoxicaţiei cronice cu fluor sunt: 

A. convulsii 

B. lăcrimare 

C. hipoacuzie 

D. parestezii 

E. cecitate. 

2735. Mestecarea gumei care are ca edulcurant xilitolul va avea ca efect: 

A. creşterea numărului de lactobacili 

B. scăderea numărului de streptococi mutans 

C. creşterea ph-ului plăcii dentare 

D. scăderea ph-ului plăcii dentare 

E. creşterea numărului de streptococi mutans. 

2736. Se recomandă consumul de alimente consistente pentru că: 

A. numai acestea conţin fluor 

B. favorizează masticaţia 

C. produc o salivaţie abundentă 

D. produc o atriţie corespunzătoare cu dispariţia locurilor de retenţie 

E. toate cele de mai sus. 

2737. Practicile cu care trebuie să se obişnuiască pacienţii sunt: 

A. măsuri de igienă oro-dentară 

B. vizite periodice la control 

C. regim dietetic corespunzător 

D. îngurgitarea de băuturi răcoritoare îndulcite 

E. folosirea raţională a fluorului. 

2738. Pentru ca detartrajul să fie efectuat în condiţii foarte bune trebuie ca 

instrumentele să fie: 

A. sprijinite pa marginea incizală 

B. sprijinite întotdeauna pe pereţii rădăcinii 

C. sprijinite pe fren 

D. toate cele de mai sus 


2739. Contraindicaţiile detartrajului ultrasonic sunt: 

A. diabet grav 

B. implant dentar 

C. macrodonţie 

D. osteomielită locală 

E. tabagism cronic. 

2740. Profilaxia prenatală se referă la: 

A. aportul de substanţe nutritive în proporţii optime 

B. asimilarea de cofeină 

C. aportul de săruri minerale şi vitamine 

D. aportul masiv de medicamente 

E. aportul de droguri.

2741. Sigilarea este o metodă de prevenire a carie dentare din: 

A. fosetele de pe suprafeţele vestibulare ale molarilor 

B. şanţuri ocluzale 

C. fosete ocluzale 

D. fosete de pe suprafeţele orale ale molarilor 

E. fosete orale ale incisivilor superiori. 

2742. Indicaţiile sigilării sunt: 

A. dinţi cu feţele autocurăţibile 

B. şanţuri şi fosete cu proastă coalescenţă 

C. şanţuri şi fosete adânci, retentive 

D. pacienţi la care s-au aplicat şi alte tratamente preventive 

E. punţi totale bimaxilare. 

2743. Filmul salivar este format din elemente organice şi minerale din salivă: 

A. glucide 

B. proteine 

C. mucine 

D. aminoacizi 

E. colesterol. 

2744. Prescrierea şi posologia comprimatelor cu fluor trebuie să ţină cont de: 

A. religie 

B. vârsta pacientului 

C. doza de fluor din mediu 

D. starea socială 

E. cultură. 

2745. Cantitatea de fluor absorbită variază în funcţie de: 

A. doza de fluor ingerată 

B. momentul ingestiei 

C. durata consumului de fluor 

D. solubilitatea elementelor fluorurate 

E. eventuala asociere a fluorului cu alte elemente. 

2746. Detartrajul este operaţia prin care se îndepărtează: 

A. depunerile de depozit moale 

B. resturile alimentare 

C. depuneri calcare supragingivale 

D. depuneri calcare subgingivale 

E. brackets-urile. 

2747. Stimulii care produc hipersensibilitatea dentinara sunt: 

A. mecanici 

B. cardiaci 

C. chimici 

D. termici 


2748. Obiectivele terapeutice ale detartrajului sunt : 

A. suprimarea microflorei patogene situată supra si subgingival

B. suprimarea inflamaţiei, a sângerării, şi supuraţiei la nivelul pungilor 

C. transformarea pungilor într-un şanţ gingival normal 

D. realizarea unei suprafeţe radiculare biologic compatibile cu statusul parodontal 

normal 

E. igienizarea suprafeţelor dentare. 

2749. Avantajele procedeului de scaling şi root-planing sunt: 

A. este o intervenţie dificilă 

B. este o intervenţie relativ simplă 

C. traumatismul este minim, hemoragia este mai mică faţă de procedeele 

chirurgicale 

D. prezintă un avantaj estetic 

E. retracţia gingivală este mare în faza finală a vindecării. 

2750. Dezavantajele procedeului de scaling şi root-planing sunt: 

A. se face in absenţa vizibilităţii directe 

B. se face cu vizibilitate directă 

C. pot rămâne porţiuni de placă reziduală şi tartru subgingival 

D. pericolul recidivei şi reinfecţiei prin persistenţa pungilor reziduale 

E. se utilizează la pungi mai mari de 6 mm. 

2751. Instrumetele pentru efectuarea detartrajului manual sunt: 

A. instrumentul în formă de seceră 

B. chiuretra universală 

C. excavatorul 

D. dalta 

E. ciocanul. 

2752. Chiuretele Gracey se utilizează astfel: 

A. Gracey 5/6 se indică pentru toate feţele incisivilor şi premolarilor 

B. Gracey 7/8 se indică pentru feţele meziale şi distale ale zonelor laterale 

C. Gracey 7/8 se indică pentru feţele vestibulare şi orale ale zonelor laterale 

D. Gracey 11/12 se indică pe feţele meziale ale molarilor şi la nivelul furcaţiilor 

E. Gracey 11/12 se indică pe toate feţele premolarilor. 

2753. Indicaţiile pilelor sunt: 

A. îndepărtarea depozitelor fine de tartru supragingival 

B. indepărtarea depozitelor masive de tartru supragingival 

C. îndepărtarea depozitelor adiacente marginii gingivale 

D. îndepărtarea tartrului prin fracturarea sau fragmentarea depozitelor 

E. netezirea joncţiunii smalţ-cement. 

2754. Care sunt metodele de bază în ceea ce priveşte priza instrumentelor : 

A. priza standard tip ―creion‖ 

B. priza tip index 

C. priza tip creion modificată 

D. priza palmară plus police 

E. priza tip stilou. 

2755. Detartrajul manual corect implică: 

a. verificarea instrumentelor, care trebuie sa fie ascuţite

. respectarea succesiunii detartrării 

c. priza corectă 

d. câmpul operator să fie întotdeauna curat 

e. priza incorecta. 

2756. Criteriile după care se face evaluarea vindecării după 1-2 săptămâni sunt: 

a. dispariţia edemului gingival 

b. coloraţia normală a gingiei 

c. prezenţa secreţiilor la nivelul şanţului gingival 

d. absenţa tartrului 

e. igiena bucală bună. 

2757. Indicaţiile detartrajului ultrasonic sunt: 

a. detartrajul coronar al depozitelor masive de tartru, depuneri, coloraţii 

b. chiuretajul blând şi chirurgie parodontală 

c. accesul în zone foarte dificile pentru instrumente 

d. îndepartarea excesului de ciment in cimentari ortodontice 

e. îndepărtarea plăcii bacteriene. 

2758. Contraindicaţiile detartrajului ultrasonic sunt : 

a. osteomielita locală 

b. infecţii gingivale ciclice cronice 

c. tulburări de nutriţie 

d. diabet grav 

e. depozite masive de tartru. 

2759. După doua-trei săptămâni de la intevenţia de detartraj se poate observa : 

a. culoarea normala a gingiei 

b. consistenţa ferma a gingiei 

c. absenţa mobilităţii dentare patologice 

d. absenţa florei patogene parodontale 

e. prezenţa secreţiilor în şanţul gingival. 

2760. Bazele conceptului sterilizării sunt puse de: 

a. Joseph Lister (1867) 

b. Igna Philipp Semmelweis (1865-1918) 

c. Simon Terillon (1844-1895) 

d. Louis Pasteur (1822-1895) 

e. Rene Leriche. 

2761. Sterilizarea se defineşte ca: 

a. Procesul de distrugere a tuturor formelor de viaţă ( bacterii, virusuri, spori), 

prin acţiunea agenţilor fizici sau chimici de pe substrat 

b. Procesul de dezinfecţie chimică. 

c. Procesul fizic de îndepărtare a bacteriilor de pe suprafeţe plane 

d. Procesul chimic de îndepărtare a virusurilor 

e. Procesul prin care se reduce numărul de microorganisme de pe obiectele 

neînsufleţite. 

2762. Curăţirea cu ultrasunete a instrumentelor de cabinet: 

a. înlocuieşte sterilizarea chimică

. este la fel de sigură ca şi curăţirea manuală a instrumentelor 

c. este mai sigură decât curăţirea manuală 

d. are ca avantaj anularea riscului de contamiare directă cu virusuri şi alţi agenţi 

patogeni 

e. îndepărtarea zonelor de matizare. 

2763. Curăţirea cu ultrasunete acţionează prin : 

a. agitare fizică 

b. dizolvare chimică 

c. vibraţiile ultrasonice iniţiază cavitaţia în soluţia de curăţare 

d. prin sunetele generate de aparat 

e. cavitaţia semnifică faptul că se generează bule minuscule, care se expandează 

până devin instabile apoi colabează prin implozie. 

2764. În general, acizii care cauzează eroziunea provin din 3 surse: 

a. sânge 

b. stomac 

c. dietă 

d. urină 

e. mediu. 

2765. Eroziunea poate fi confundată cu alte 2 cauze ale pierderii de substanţă: 

a. fractura 

b. atriţia 

c. apexificare 

d. premolarizarea 

e. abrazia. 

2766. Profilaxia practică a eroziunii cuprinde: 

a. informarea asupra tipurilor de băuturi alimentare cu potenţial eroziv 

b. consumarea unui aliment acid imediat după masă 

c. încurajarea folosirii apelor de gură cu bicarbonat de sodiu la cei cu vărsături 

d. folosirea apelor de gură cu oţet de mere la cei cu vărsături 

e. recomandarea de a se consuma băuturile cu linguriţa. 

2767. Factorii care favorizează acumularea plăcii bacteriene sunt: 

a. retracţia gingivală 

b. inflamaţiile gingivale 

c. respiraţia orală 

d. eroziunile dentare 

e. nici unul dintre aceşti factori nu influenţează acumularea plăcii. 

2768. Zone de retenţie a plăcii bacteriene sunt: 

a. restaurări debordante 

b. margini ale restaurărilor incorect adaptate 

c. fose, fosete 

d. fisuri 

e. înghesuiri dentare. 

2769. Microorganisme predominante în leziunea carioasă iniţială sunt: 

a. actinomices viscosus

. streptococus mutans 

c. stafilococul auriu 

d. streptococul sobrinus 

e. lactobacilul. 

2770. Medicamente care scad rata fluxului salivar: 

a. antibiotice 

b. anticolinergice 

c. antihistaminice 

d. sedative 

e. neuroleptice. 

2771. Saliva conţine trei sisteme tampon: 

a. sistemul oxigenat 

b. sistemul bicarbonat 

c. sistemul fosfat 

d. sistemul sulfurat 

e. substanţe tampon organice. 

2772. Tartrul ia naştere prin mineralizarea plăcii, aceasta calcificându-se: 

a. calciul reprezintă 40% din greutate 

b. fosforul reprezintă 20% din greutate 

c. magneziul e prezent în cantităţi importante 

d. 70%-80% este reprezentat de săruri anorganice 

e. arsenul se găseşte în cantităţi mici. 

2773. Substanţele revelatoare reprezintă : 

a. substanţe utilizate pentru determinarea indicelui de sângerare papilară 

b. substanţe utilizate pentru determinarea plăcii bacteriene prin colorarea acesteia 

c. substanţe auxiliare utilizate pentru determinarea cariei incipiente 

d. substanţe utilizate pentru determinarea cariilor proximale 

e. substanţe utilizate pentru determinarea înălţimii pungilor parodontale. 

2774. Materia albă este : 

a. o peliculă care poate fi eliminată prin clătiri riguroase cu apă sau prin irigaţii 

b. este lipsită de un schelet intern uniform şi regulat ca al plăcii 

c. un complex de bacterii şi detritus celular aderent, lax, care acoperă depozitele 

de placă organizată 

d. este echivalentă cu placa bacteriană. 

e. are aceeaşi structură microbiană ca şi tartrul. 

2775. Placa bacteriană este : 

A. o masă densă şi coerentă de microorganisme dintr-o matrice intermicrobiană, 

care aderă la dinţi 

B. o acumulare de resturi alimentare 

C. o peliculă dobăndită formată din salivă şi lichid gingival. 

D. o peliculă ce poate fi îndepărtată prin activitate musculară 


.

2776. Caracteristicile salivei pot influenţa : 

a. concentraţia calciului la nivelul cavităţii bucale (determinantă pentru formarea 

tartrului) 

b. proprietăţile enzimatice şi imunologice ale mediului bucal. 

c. concentraţia de magneziu şi fosfor din organism 

d. timpii de sângerare 

e. ph-ul de la nivelul cavităţii bucale. 

2777. La originea cariei dentare participă patru factori interdependenţi şi care 

caracterizează placa bacteriană: 

a. placă 

b. zahăr 

c. gazdă 

d. lipidele 

e. timp. 

2778. Bacteriile plăcii au tendinţa de a forma colonii. Adeziunea bacteriilor la pereţii 

dentari şi între ele constituie unul din factorii de formare şi de creştere a plăcii 

bacteriene. Această adeziune este realizată prin: 

a. prezenţa filamentelor legate de pereţii bacterieni 

b. polizaharidele şi proteinele secretate de bacterii 

c. hidrocarbonate 

d. acidul lactic 

e. nici unul din răspunsurile de mai sus. 

2779. Elementele nutritive necesare plăcii bacteriene provin din: 

a. smalţul dentar 

b. parodonţiu 

c. salivă 

d. alimente 

e. tartru. 

2780. Mecanismul intercelular al hidraţilor de carbon conduce la producerea de: 

a. acid lactic 

b. polizaharide 

c. zaharoză 

d. glucoză 

e. glicoproteine. 

2781. Toate glucidele alimentare micşorează în mai puţin de 10 minute ph-ul plăcii 

bacteriene astfel : 

a. sub 5,7 şi chiar dincolo de 4 

b. sub 7 

c. sub 10 

d. sub 8 

e. nici o varianta nu este corecta. 

2782. Prin dietă înţelegem: 

a. alimente de regim 

b. alimente pentru diabetici

c. totalitatea alimentelor şi lichidelor ingerate care vin în contact cu dinţii, 

parodonţiul şi placa bacteriană, având efect local în cavitatea orală 

d. toate cele de mai sus 

e. nici un răspuns nu este corect. 

2783. Toate glucidele uzulale pot fi metabolizate de către microorganisme 

participând la procesul bacterian morbid pe următoarele căi : 

a. produşi de fermentaţie toxici derivaţi din metabolismul bacterian 

b. biosinteza macromoleculelor toxice 

c. proteinele adsorbite se denaturează devenind insolubile 

d. acumularea plăcii bacteriene 

e. ruperea filmului salivar. 

2784. Saliva influenţează patogenia cariei astfel : 

a. indirect prin conţinutul de săruri 

b. curăţire mecanică 

c. neutralizarea datorită ph-ului salivei în cursul secreţiei, a capacităţii tampon şi 

a unui posibil factor de creştere a ph-ului 

d. reducerea solubilităţii smalţului, existând un interschimb permanent între salivă 

şi suprafaţa acestuia 

e. activitatea antibacteriană a lizozimului şi a lactoperoxidazei, ca şi a sistemului 

imunologic. 

2785. Factorii etiologici ai cariei sunt: 

a. placa bacteriană 

b. igiena alimentară 

c. educaţia şi timpul 

d. gazda (imunitatea locală şi generală) 

e. toate variantele sunt corecte. 

2786. Relaţiile dintre placa bacteriană şi afecţiunile bucale respectă următoarele 

direcţii: 

a. placă bacteriană - ph bazic - carie 

b. placă bacteriană – ph bazic- tartru 

c. placă bacteriană – ph acid – carie 

d. placă bacteriană – modificarea ph-ului - parodontopatii 


2787. Programul educativ cuprinde 4 etape: 

a. constatarea 

b. luarea la cunoştinţă 

c. întărirea noţiunilor teoretice şi practice 

d. mustrarea 

e. demonstraţiile în gură. 

2788. Ecosistemul microbian depinde în mod drastic de factorii nutritivi. Substanţele 

nutritive derivă din patru surse: 

a. saliva 

b. apa de gură folosită 

c. fluidul şanţului gingival 

d. dieta gazdei

e. produşii microbieni ai altor bacterii. 

2789. Factorii fiziologici, anatomici şi iatrogeni care contribuie la retenţia plăcii sunt: 

a. alinirea necorespunzătoare a dinţilor contribuie la retenţionarea plăcii 

bacteriene 

b. respiraţia bucală produce uscăciune, făcând placa aderentă 

c. tartrul supra şi subgingival nu este patogen în sine 

d. forma şi structura dintelui precum şi restaurările incorect adaptate favorizează 

retenţia plăcii 


2790. Tehnica de periaj Bass: 

a. peria se plasează într-un unghi de 45° în aşa fel încât vârful periei să se sprijine 

pe marginea gingivală şi suprafeţele dentare 

b. este o metodă de periaj vertical 

c. este o metodă de periaj orizontal 

d. este o metodă de periaj cu monobufuri 

e. pe feţele ocluzale perii vor fi plasaţi perpendicular. 

2791. Tehnica de periaj Fones: 

a. este indicată la copii mici 

b. este o tehnică de periaj cu mişcări circulare 

c. este indicată doar la adulţi 

d. combină periajul orizontal şi cel vertical 

e. este o tehnică de periaj orizontal. 

2792. Mineralele principale care conţin fluor sunt : 

a. fluorina 

b. clorhexidina 

c. fluorapatita 

d. criolitul 


2793. Contraindicaţiile sigilării sunt: 

a. pacienţi cu molari proaspăt erupţi 

b. şanţuri şi fosete bine acolate 

c. pacienţi cu leziuni proximale numeroase 

d. copii între 6 şi 12 ani 

e. pacienţii care utilizează paste de dinţi fluorurate. 

2794. Concentraţiile fluorului în ţesuturile mineralizate depinde de: 

a. fluoremia postnatală 

b. perioada de timp în care subiectul ingerează fluorul 

c. rata de creştere 

d. toate răspunsurile sunt corecte 


2795. Fluorizarea apei potabile trebuie să îndeplinească următoarele condiţiile: 

a. să fie scumpă 

b. să nu prezinte efect nociv în ceea ce priveşte forma şi modalitatea de 

administrare

c. să fie uşor de administrat 

d. să nu ridice obiecţii din partea populaţiei 

e. să aibă limite largi de siguranţă. 

2796. Acţiunea topică a fluorului se face: 

a. în smalţul dentar 

b. în salivă 

c. fluorul intervine asupra microorganismelor activând metoda glucidelor 

d. asupra mucoasei jugale 

e. asupra ligamentelor alveo-dentare. 

2797. În absorbţia fluorului trebuie să se ţină cont de următoarele: 

a. ingestia simultană de alimente şi de fluor întârzie absorbţia acestuia 

b. ingestia asociată cu produse lactate întârzie absorbţia acestuia 

c. momentul zilei când se face ingestia 

d. ingestia asociată cu vitamina D3 creşte rata de absorbţie 


2798. Dintre factorii etiologici ai deglutiţiei infantile enumerăm: 

a. sugerea policelui sau a altui deget 

b. utilizarea unor tehnici de periaj incorecte 

c. disfuncţii ATM 

d. interpunerea buzei superioare 

e. ticuri de sugere a limbii. 

2799. Interfaţa smalţ-mediu este în permanenţă în echilibru instabil şi precar, putând 

să apară leziuni carioase. Metodele de prevenire a cariei dentare au următoarele 

obiective: 

a. să limiteze factorii de demineralizare 

b. să întărească rezistenţa smalţului faţă de agresiunile acide 

c. să controleze amelogeneza 

d. să controleze mineralizarea 

e. să favorizeze fazele de remineralizare a smalţului. 

2800. Materialele folosite pentru sigilare: 

a. pot fi fotopolimerizabile sau autopolimerizabile 

b. sunt numai fotopolimerizabile 

c. la ora actuală, fotopolimerizarea lor se realizează cu lumină vizibilă 

d. vâscozitatea materialului de sigilare fotopolimerizabil se modifică în timpul 

infiltrării în şanţul gravat 

e. sunt numai autopolimerizabile. 

2801. Proprietăţile ideale ale unui sigilant după Dental Advisor includ: 

a. penetranţă scăzută 

b. expansiune termică crescută 

c. rezistenţă înaltă la uzură 

d. timp de priză scurt 

e. penetranţă înaltă. 

2802. Avantajele sigilanţilor fotopolimerizabili faţă de cei autopolimerizabili sunt: 

a. vâscozitatea materialilui fotopolimerizabil este variabilă

. nu se încorporează bule de aer deoarece nu trebuie amestecat 

c. materialul se întăreşte în 10-20 de secunde 

d. materialul se pregăteşte prin amestecare 

e. priza materialului survine când se produce fotopolimerizarea. 

2803. Dezavantajele cimenturilor glass ionomer: 

a. aplicare uşoară 

b. stabilitate în mediu umed 

c. finisare bună 

d. deshidratare în timpul stadiului iniţial al reacţiei de priză 

e. timp de priză mai lung. 

2804. Printre indicaţiile sigilării se numără: 

a. dinţi erupţi suficient pentru a obţine o suprafaţă uscată 

b. sonda agaţă fiind prezente şi alte semne de carie (durere) 

c. şanţuri şi fosete adânci în formă de „I‖ 

d. şanţuri şi fosete adânci cu proastă coalescenţă 

e. şanţuri şi fosete puţin adânci. 

2805. Sigilarea se realizează la nivelul: 

a. dinţilor care au erupt complet pentru a permite o uscare adecvată 

b. molarilor de şase ani doar atunci când nici unul dintre cei patru nu a fost afectat 

de carie 

c. molarilor de 12 ani imediat ce au erupt, atunci când există carii ocluzale la 

nivelul molarilor de 6 ani 

d. feţelor ocluzale ale molarilor permanenţi 

e. fosetelor supracingulare ale incisivilor superiori. 

2806. Tehnica scalingului şi root-planingului este considerată a fi o metodă: 

a. de bază în tratamentul conservativ al afecţiunilor parodonţiului marginal 

b. adjuvantă în tratamentul conservativ al afecţiunilor parodonţiului marginal 

c. de îndepărtare a tartrului şi cementului necrotic moale 

d. de îndepărtare a plăcii bacteriene 

e. de îndepărtare a cementului radicular dur. 

2807. Indicaţiile detartrajului sunt: 

a. tratamentul profilactic şi curativ al afecţiunilor acute şi cronice ale parodonţiului 

marginal 

b. pregătirea câmpului operator în vederea tratării cariilor simple şi complicate 

c. pregătirea câmpului operator în vederea extracţiilor 

d. pregătirea câmpului operator în vederea intervenţiilor chirurgicale 

e. pregătirea câmpului operator în vederea tratamentului ortodontic şi protetic. 

2808. Excavatorul: 

a. este un instrument pereche 

b. se foloseşte pentru îndepărtarea crestelor mari de tartru 

c. se foloseşte pentru îndepărtarea depozitelor mici de tartru 

d. are 2 lame active 

e. are o singură lamă activă.

2809. Detartrajul ultrasonic: 

a. se bazează pe principiul vibraţiilor energetice de joasă frecvenţă 

b. se bazează pe principiul vibraţiilor energetice de înaltă frecvenţă 

c. depozitele de tartru se îndepărtează prin freturarea acestora 

d. reprezintă un mijloc important de îndepărtare a depozitelor masive de tartru 

coronar 

e. nu este util în îndepărtarea agenţilor iritativi locali în pericoronarite şi abcese 

parodontale. 

2810. Timpii operatori în cazul sigilării cu ciment ionomer de sticlă sunt : 

a. curăţarea suprafeţelor dentare 

b. spălarea suprafeţei cu apă şi uscarea cu aer 

c. izolarea cu rulouri de vată 

d. gravarea acidă 

e. aplicarea materialului cu un aplicator sau cu o spatulă bucală. 

2811. Indicaţiile restaurării preventive sunt : 

a. depistarea unor leziuni carioase în fosete şi şanţuri 

b. fosete şi şanţuri adânci care împiedică penetrarea completă a sigilantului 

c. cariile interproximale care necesită restaurare 

d. opacifieri în jurul fosetelor şi şanţurilor, ceea ce indica un proces carios incipient 

e. absenţa cariei proximale, în scop preventiv pentru a îndepărta riscul formării ei. 

2812. Cerinţele pe care trebuie să le respecte obturaţiile preventive sunt : 

a. indicaţie de tratament corectă în condiţiile unui diagnostic aplicat corect 

b. nerespectarea tuturor detaliilor de tehnică 

c. experienţa clinică pentru aprecierea cu exactitate a situaţiei clinice 

d. respectarea tuturor detaliilor de tehnică, fiecare etapă având rol esenţial în 

rezultatul final 

e. controale periodice pentru eventuale corectări sau înlocuiri. 

2813. Caria ocluzlă din şanţuri şi fosete debutează: 

a. în partea superioară a şanţurilor 

b. în profunzimea şanţurilor 

c. prin două leziuni bilaterale independente care apoi se unesc la baza 

şanţului 

d. printr-o leziune singulară pe una din pantele cuspidiene 

e. caria ocluzală este mai rar întâlnită, cel mai frecvent întâlnim carii în vârf 

de cuspid. 

2814. În cazul fotopolimerizării, în prezent se utilizează: 

a. lumină vizibilă 

b. lumină ultravioletă 

c. laser 

d. lamină cu lungimea de undă de 600-650 nm 

e. lumină polarizată.

variante grile

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?