Cap.4 - Tehnologii informationale

Cap.4.Tehnologii informaţionale 

Curs: 

Tehnologia informaţiei 

în cercetare 

Mat. Gabriela MAILAT 

Prof.dr.ing. Elena HELEREA 

1

1. Concepte de bază privind tehnologia 

informaţională 

1.1. Informaţia 

2. Tehnologia informaţională 

2.1. Internetul 

2.2. OCR (Optical Character Recognition) 

2

Informaţia a fost identificată drept una din 

cerinţele fundamentale ale existenţei umane. 

Posedă trei caracteristici principale: 

informaţia este cea mai importantă resursă 

economică, 

consumul de informaţie este intens, 

dezvoltarea infrastructurii informaţionale globale 

este primordială. 

3

4 

Zona informaţională comună este constituită din mai 

multe niveluri indivizibile, şi anume: 

1. Informaţia ca atare, în format electronic (baze de date, 

baze de documente, baze de imagini ş.a.); 

2. Componentele hardware şi software disponibile 

utilizatorilor pentru a prelucra aceste informaţii; 

3. Infrastructura fizică (cablu, reţele de comunicaţii radio şi 

prin satelit); 

4. Serviciile de bază ale telecomunicaţiilor, în special e-mail, 

transfer electronic de date, acces interactiv la baze de date 

şi transmiterea interactivă a imaginii digitale;

5 

5. Aplicaţiile care oferă utilizatorilor serviciile 

specifice de care au nevoie pentru a utiliza 

nivelurile anterior menţionate. 

6. Utilizatorii care nu au fost instruiţi în vederea 

folosirii aplicaţiilor, dar care sunt conştienţi de 

potenţialul utilizării tehnologiei informaţionale 

şi de comunicaţii şi de condiţiile pe care 

trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia 

de avantajele ei.

Informaţia 

1. informaţie ca produs (categoria de „intermediatori 

de informaţii" care se ocupă de ordonarea şi distribuţia 

informaţiilor prin cărţi, reviste, radio şi televiziune) 

2. informaţie ca mijloc de producţie (numărul celor 

care se ocupă de informaţii ca mijloc de producţie a 

crescut mult în ultimii ani, ei participând „la alcătuirea 

stocurilor interne de informaţii, necesare în activitatea 

continuă şi eficientă a oricărei instituţii. 

6

7 

Data = forma concretă de exprimare a 

informaţiei. 

Data = un număr, o mărime, o relaţie care 

serveşte la rezolvarea unei probleme sau 

care este obţinută în urma unei cercetări, 

urmând a fi supusă unor prelucrări. 

Data poate fi considerată materia primă 

pentru informaţie

Schematic relaţia dintre date şi informaţii 

poate fi reprezentată astfel: 

8 Relaţia date-informaţii

Evaluarea informaţiei 

Pentru evaluarea calitativă a informaţiei pot 

fi luate în considerare trei aspecte: 

1. dimensiunea temporală, 

2. conţinutul şi 

3. forma informaţiei. 

9


1. Dimensiunea temporală 

Informaţia - oportună 

o anumită frecvenţă 

actuală. 

Perioada la care se raportează 

informaţia constituie un atribut temporal 

de mare importanţă. 

10


2.Conţinutul - cea mai importantă 

dimensiune a informaţiei. 

Informaţia: 

exactă 

pertinentă 

completă 

exhaustivă 

concisă. 

11


3. Forma 

Defineşte modalitatea de prezentare a informaţiei, 

fiind cea care face informaţia atrăgătoare, uşor de 

utilizat şi înţeles. 

Informaţiile trebuie să fie clare, precise, ordonate, 

prezentate într-o modalitate adecvată (text, grafice, 

scheme etc.) şi pe un suport accesibil (hârtie, 

transparente, ecranul unui calculator etc.). 

12

Tehnologia informaţională 

Pentru a deveni utilă în orice domeniu de 

activitate informaţia trebuie să fie colectată, 

stocată, prelucrată şi transmisă celor care au 

nevoie. 

Utilizarea tehnologiei informaţionale 

ameliorează oportunităţile în valorificarea 

informaţiei. 

13


Tehnologiile informaţionale permit 

colectarea, prelucrarea, stocarea şi 

transmiterea informaţiilor sub formă de voce, 

imagine, text şi numerică pe baza 

microelectronicii, prin intermediul combinării 

informaticii cu telecomunicaţiile. 

14


Tehnologia informaţională = o paradigmă a 

dezvoltării tehnico-economice ce include 

comunicaţiile, fotonica, sistemele de 

fabricaţie, reţelele, softul, echipamentele de 

stocare a informaţiei şi memoriile. 

15


TEHNOLOGIILE INFORMAŢIONALE 

PROCESE METODE TEHNICI OPERAŢII 

PRELUCRARE AUTOMATĂ A DATELOR 

16


Aspecte şi activităţi din cadrul tehnologiilor 

informaţionale pot fi grupate în categoriile 

prezentate în schema de mai jos: 

17


• COLECTAREA INFORMAŢIILOR 

• REPREZENTAREA INF. 

• ÎNREGISTRAREA INF. (SCRIEREA) 

• IDENTIFICAREA INF. (CITIREA) 

PRELUCRAREA INFORM. 

• ORGANIZAREA ÎN MEMORIE ŞI 

• PĂSTRAREA INFORMAŢIILOR 

18


PRELUCRAREA INFORM. 

• CĂUTAREA/REGĂSIREA INF. 

• EXTRAGEREA/SELECTAREA INF. 

TRANSMITEREA INFORMAŢIILOR 

ASIGURAREA SECURITĂŢII 

INFORMAŢIILOR 

REDAREA INFORMAŢIILOR 

19


 

Caracteristici globale: 

Asigurarea accesibilităţii oricărei informaţii sub formă 

verbală, simbolică, prin intermediul calculatorului; 

Punerea la dispoziţie de capacităţi mari de 

memorare pentru sistemele de prelucrare a 

informaţiilor; 

Posibilitatea utilizării limbajului uman pentru 

interogarea sistemelor de prelucrare a informaţiilor; 

20


 

 

Orice informaţie care se dovedeşte utilă va putea fi 

transmisă în alt punct din acelaşi sistem cu costuri 

scăzute; 

Sistemele de prelucrare a informaţiilor sunt din ce în 

ce mai capabile de a informa, de a sprijini procesul 

decizional şi, mai mult, de a învăţa. 

21


Două schimbări esenţiale : 

Descentralizarea puterii informatice şi a 

stocării datelor şi deplasarea către utilizator; 

Utilizarea pe scară largă a telecomunicaţiilor 

care fac legătura electronică între diferitele 

componente ale sistemelor informaţionale. 

22


Tehnologia informaţională cuprinde, pe lângă 

elementele care asigură colectarea, 

prelucrarea, stocarea şi transmiterea 

informaţiilor (sub formă de voce, imagine, 

text şi numerică pe baza microelectronicii, 

prin intermediul combinării informaticii cu 

telecomunicaţiile) şi elementele teoretice şi 

metodologice privind dezvoltarea sistemelor 

informatice. 

23


 

 

 

 

Principalele tehnologii informaţionale: 

Internetul 

Tehnologii de recunoaşterea optică a caracterelor 

OCR (Optical Character Recognition) 

Tehnologii tip Bancomatele (Automat Teller Machine 

- ATM) 

Tehnologii online de realizare a întâlnirilor (de 

conferenţiere) 

24


Tehnologia multimedia 

Tehnologia de gestiune electronică a 

documentelor 

Alte tehnologii informaţionale 

25

INTERNETUL 

Internet = Reţea a tuturor reţelelor 

Reţelele de calculatoare – Avantaje: 

a) Partajarea resurselor – echipamentele şi în 

special datele sunt disponibile pentru 

oricine din reţea, indiferent de localizarea 

fizică a utilizatorului 

26

INTERNETUL 

b) Accesul la informaţie de la distanţă – poate 

lua diferite forme, de la accesul la programe 

până la accesul la baze de date la distanţă 

(rezervări de locuri, de cărţi, operaţiuni 

bancare etc.) 

c) Comunicaţii interpersonale – pot lua forme 

de mesaje de e-mail, întâlniri virtuale, 

instruire la distanţă 

d) Realitate virtuală partajată. 

27

INTERNETUL 

Internetul are la bază reţele de calculatoare 

dispersate la nivel mondial în toate colţurile 

lumii, care comunică între ele prin 

intermediul unui protocol Internet – Protocol 

(IP). 

Fiecare gazdă din Internet are o adresă IP 

care codifică adresa sa de reţea şi de gazdă, 

combinaţia fiind unică. 

28

INTERNETUL - Poştă electronică 

Mesajele de poştă electronică sunt compuse 

din mesajul în sine şi un plic. 

To: xxx@yahoo.com 

From: zzz@gmail.com 

Date: sat 17 th nov 

Subject: Conferinta 

Avshvchvjhdcvjhdvjh 

29 

Attachments:


MTS din Internet permite transportul 

mesajelor prin reţea Internet pe bază de 

“stochează şi înaintează” sau “stochează şi 

descarcă”. 

Informaţiile pot fi transmise la orice oră 

30


Elementele unui sistem de e-mail şi ale 

sistemului de transfer 

31


Operaţiunile sistemului de e-mail 

(message relay 

32

INTERNET – PROCESAREA UNEI 

INTEROGĂRI DE LA CLIENT 

33 

Paşii executaţi de serverul web pentru 

procesarea unei interogări recepţionate de 

la clientul web: 

1. Browserul web sau alt client web trimite către 

serverul web o interogare cerând anumite 

resurse. Interogarea este transmisă în formă 

HTTP, în timp ce adresa resursei cerute este 

specificată în format Uniform Resource Locator 

(URL). Interogările sunt făcute de obicei 

utilizând comanda HTTP Get.



2. După recepţionarea interogării de la client, serverul 

web determină existenţa resursei în cadrul 

resurselor controlate de serverul respectiv; 

3. în cazul în care resursa este disponibilă, serverul 

web determină drepturile de acces, iar dacă aceste 

drepturi nu au fost încălcate, returnează către client 

conţinutul resursei dorite; 

4. în cazul în care drepturile de acces au fost 

încălcate, serverul web respinge interogarea, 

returnând clientului atenţionarea de rigoare; 

34



5. în cazul în care resursa nu se găseşte pe serverul 

web, serverul determină informaţia despre resursă 

din fişierele de configuraţie, acestea cuprinzând 

inclusiv o posibilă relocare în reţea. Dacă resursa a 

fost alocată serverului, dar a fost redirectată 

temporar către o altă locaţie, serverul informează 

clientul despre acest fapt; 

6. dacă serverul web suportă un arbore virtual 

construit din alte servere web, căutarea va fi 

redirecţionată către resursele necesare; 

35



7. dacă serverul web este utilizat ca şi server proxy, el 

acţionează pe de-o parte ca şi server web pentru clientul care 

a transmis interogarea, iar pe de altă parte ca şi client web 

pentru a interoga un alt server web. Acesta este un simplu 

agent de retransmisie care regăseşte şi stochează în cache 

pagini web pentru persoanele din interior dar care nu permite 

accesul vizitatorilor la resursele interne. Pentru a utiliza un 

server proxy, fiecare browser trebuie configurat să poată: 

a. trimite toate cererile GET către serverul proxy şi nu către gazda 

specificată în URL; 

b. să includă întregul URL, inclusiv numele serverului şi portul în 

cererea GET. 

8. după returnarea informaţiilor către client, serverul închide 

conexiune cu acesta. 

36



Interacţiunile dintre client şi server 

37



 

Server web pe post de agent de retransmisie 

(proxy) 

38

INTERNET - Motoare de căutare 

 

 

Motoarele de căutare pe Internet sunt site-uri web 

specializate, create pentru a ajuta oamenii să 

găsească informaţii stocate în alte site-uri. 

Execută trei sarcini de bază: 

– caută pe Internet sau „selectează" părţi din Internet, pe 

baza cuvintelor importante; 

– reţin un index al cuvintelor pe care le găsesc şi a locului 

acestora; 

– permit utilizatorilor să caute cuvinte sau combinaţii de 

cuvinte găsite în acest index. 

39


Motoarele de căutare de pe Internet alătură 

date separate pentru ca utilizatorul să 

găsească ceea ce are nevoie. 

Pentru a găsi informaţii din miliardele de 

pagini web, un motor de căutare foloseşte o 

aplicaţie specială, numită „robot de căutare" 

sau „spider", pentru a construi o listă de 

cuvinte găsite în paginile web. 

40


Procesul prin care un spider îşi construieşte 

lista se numeşte „web crawling", iar pentru ca 

un motor de căutare/spider să construiască o 

listă eficientă de cuvinte, acesta trebuie să 

caute printr-o mulţime de pagini. 

41

Un "Spider" obţine conţinutul unei pagini web şi creează o listă de cuvinte 

cheie care permit utilizatorilor să găsească informaţiile pe care le doresc 

42


Un spider îşi începe căutarea prin web 

pornind de obicei de la o listă cu servere 

intens utilizate şi cu pagini web foarte 

populare. Spider-ul va începe cu un site 

popular indexând cuvintele din pagini şi 

urmând toate legăturile găsite în site-ul 

respectiv, ajungând în acest fel să traverseze 

şi să indexeze partea cea mai utilizată a 

web-ului. 

43


 

 

 

Google.com a început ca un motor de căutare 

academic. 

Sistemul a fost construit pentru a utiliza mai mulţi 

spider-i, trei de obicei, fiecare spider putând să ţină 

deschise 300 de conexiuni către pagini web la un 

moment dat. 

La cea mai ridicată performanţă, folosind patru 

spideri, sistemul putea căuta în peste 100 pagini pe 

secundă, generând 600 kilobytes de date în fiecare 

secundă 

44


Era necesară construirea unui sistem care să 

alimenteze spider-ii cu informaţii. 

Google.com iniţial avea un server dedicat 

pentru a oferi URL-uri spiderilor. 

Google avea şi propriul server DNS, 

translatarea numelor în adrese fiind 

semnificativ mai rapidă, micşorând în acelaşi 

timp şi întârzierile datorate reţelelor. 

45


 

 

 

În momentul în care un spider Google vizita o pagină 

HTML, acesta ţinea cont de două lucruri: 

– cuvintele găsite în pagină; 

– poziţia acestor cuvinte în pagină. 

Cuvintele găsite în titlu, subtitlu, metatag-uri şi alte 

poziţii de importanţă relativă erau notate cu o 

semnificaţie specială în timpul căutărilor iniţiate de 

utilizatori. 

Spider-ul a fost construit pentru a indexa toate 

cuvintele semnificative din pagină, lăsând la o parte 

cuvintele de legătură. 

46


 

Alţi spider-i folosesc alte procedee pentru indexare, 

permiţând, spre exemplu, spider-ilor să opereze mai 

rapid sau să permită utilizatorilor să caute mai 

eficient sau ambele. De exemplu, unii spideri menţin 

o listă de cuvinte din titlu, subtitlu şi legături, 

împreună cu cele mai utilizate 100 de cuvinte din 

pagină şi fiecare cuvânt din primele 20 de linii de 

text. Lycos utilizează această modalitate de indexare 

a conţinutului paginilor web. 

47


 

 

Alte sisteme, precum AltaVista.com, merg în altă 

direcţie, indexând toate cuvintele din pagină, inclusiv 

toate cuvintele de legătură sau „nesemnificative". 

Această împingere către completitudine are şi alte 

modalităţi de funcţionare, mai ales prin utilizarea 

meta-tag-urilor. 

Meta-tag-urile permit proprietarului unei pagini să 

specifice cuvintele cheie şi conceptele sub care va fi 

indexată pagina respectivă 

48


După ce spider-ii au terminat sarcina de 

găsire a informaţiilor în paginile web, motorul 

de căutare trebuie să stocheze informaţiile 

adunate într-o modalitate utilizabilă. 

Există două componente care fac datele 

adunate accesibile utilizatorilor: 

– informaţia stocată cu datele; 

– metoda în care este indexată informaţia 

49


 

 

 

Un motor de căutare va stoca doar cuvintele şi URLul 

unde au fost găsite. 

– Motor de căutare cu utilizări limitate 

Motoarele de căutare stochează mult mai multe date 

decât cuvântul şi URL-ul în care a fost găsit. 

Un motor ar putea stoca numărul de apariţii al 

cuvântului în pagină, putând de asemenea să 

asigneze câte o „greutate" fiecărei intrări, cu valori 

mai mari ataşate cuvintelor care apar către începutul 

documentului, în subtitluri, legături, meta-tag-uri sau 

titlul paginii. 

50


Fiecare motor de căutare are diferite formule 

sau modalităţi pentru asignarea greutăţii 

pentru cuvintele din index. Acesta este unul 

din motivele pentru care o căutare după 

acelaşi cuvânt în motoare de căutare diferite 

va produce liste de rezultate diferite, cu 

paginile prezentate în ordini diferite, chiar 

dacă sunt indexate aceleaşi pagini. 

51


 

 

 

Datele vor fi stocate în mod codat, pentru a 

economisi spaţiul de stocare. 

După ce informaţia este compactată/codată, aceasta 

este gata de indexare. 

Scop: permite găsirea foarte rapidă a informaţiei. 

Există mai multe modalităţi de a construi un index, 

dar una din cele mai eficiente modalităţi este 

utilizarea unui tabel hash (hash table). Prin hashing, 

se aplică o formulă matematică pentru ataşarea unei 

valori numerice fiecărui cuvânt, formula fiind 

construită pentru a distribui în mod egal intrările de-a 

lungul unui număr predeteminat de diviziuni. 

52


 

 

Combinaţia de indexare şi stocare eficientă face 

posibilă obţinerea rapidă a rezultatelor, chiar dacă 

utilizatorul creează o interogare complexă. 

Căutarea printr-un index presupune construirea unei 

interogări de către utilizator şi transmiterea ei către 

motorul de căutare. Interogarea poate fi simplă, 

alcătuită din minim un cuvânt sau mai complexă, 

necesitând operator booleeni, care permit rafinarea 

şi extinderea căutării. 

53


Operatorii booleeni cei mai des utilizaţi sunt următorii: 

 

 

 

 

 

 

AND - toţi termenii separaţi prin „AND" trebuie să apară în pagină sau 

în document. Unele motoare de căutare pot folosi „+" în loc de „AND"; 

OR - cel puţin unul din termenii separaţi prin „OR" trebuie să apară în 

pagină sau document; 

NOT - termenul sau termenii care urmează după „NOT" nu trebuie să 

apară în document. Unele motoare de căutare pot folosi „-" în locul 

cuvîntului „NOT"; 

FOLLOWED BY - unul din termeni trebuie să fie urmat în mod direct 

de către altul; 

NEAR - unul din termeni trebuie să fie la o distanţă specificată în 

cuvinte de celălalt termen; 

Ghilimele - cuvintele dintre ghilimele sunt tratate sub formă de frază, 

iar acea frază trebuie să fie găsită în interiorul documentului sau 

paginii. 

54

INTERNET 

55 

O altă aplicaţie a Internetului o reprezintă 

INTRANET-UL şi EXTRANET-UL. 

Un Intranet este o reţea din interiorul unei 

organizaţii care leagă utilizatori multipli prin 

intermediul tehnologiilor Internet. 

Intraneturile limitează teritoriul nelimitat al 

Internetului, stabilind sectoare cu acces controlat în 

care utilizatorii pot să comunice şi să interacţioneze 

în mod liber. Reţelele au la bază World Wide Webul, 

permiţând utilizatorilor comunicarea între 

platforme diferite în timp real.

Intranetul funcţionează pe baza tehnologiilor 

Internet, dar în interiorul unei organizaţii. 

Permite mai multor persoane să interacţioneze în 

timp real, să stocheze şi să caute arhive de 

documente, să colaboreze pentru crearea unor 

documente, să schimbe grafice, imagini, documente 

audio şi video şi nu în ultimul rând, să converseze în 

timp real prin intermediul chat-ului. în plus, 

depinzând de modul de construcţie al intranetului, 

utilizatorii pot să navigheze pe Internet, fără să facă 

vreo diferenţă între accesul de pe intranet spre 

Internet. 

56

57 

Intraneturile oferă o gamă largă de beneficii 

care se încadrează în două mari categorii: 

eficienţă şi eficacitate. 

– eficienţa reprezintă îmbunătăţirea mecanismelor 

de schimb al informaţiei înlăturând obstacolele 

logistice pentru a aduna şi/sau distribui informaţia 

necesară în timpul cerut (corespunzător). 

– eficacitatea presupune impactul organizaţional 

asupra colaborării îmbunătăţite şi asupra luării 

deciziilor.

EXTRANET = INTRANET şi pentru alţii 

Extranet = un site Web cu acces controlat, în care o 

parte din vizitatori provin din afara organizaţiei. 

Extraneturile sunt utilizate pentru: 

– multe tipuri de aplicaţii de afaceri 

– B2B sau de comerţ electronic 

– managementul proiectelor sau 

– extraneturile colaborative permit schimbul de documente, 

planificări asociate unui anumit proiect sau unui partener. 

58

Extranetul permite : 

– partajarea documentelor actualizate, fişiere sau imagini cu 

parteneri sau clienţi aflaţi în locaţii disparate; 

– lucrarea în colaborare prin disponibilizarea pentru editare, 

revizuire, actualizare şi stocare a documentelor şi a 

bunurilor digitale; 

– gestionarea proiectelor într-un spaţiu de lucru centralizat; 

– oferirea de versiuni curente ale documentelor actualizate în 

mod frecvent. 

59

Tehnologia de recunoaşterea optică a 

caracterelor OCR 

Este utilizată în operaţiile de digitizare a 

datelor de tip text. 

În scop comercial, se foloseşte în magazine 

la citirea codurilor de bare de pe diferite 

produse. 

60

Tehnologia de recunoaştere optică a 


Principiile Tehnologiei OCR 

Sistemele de recunoaştere optică a caracterelor (OCR) 

recunosc numai imprimatele / materiale tipărite la imprimantă. 

Recurgând la tehnologia de suprapunere peste 

matrice/tipar, OCR traduce formele şi tipul specific/fontul 

caracterelor tipărite în codurile computerizate 

corespunzătoare. Deşi sistemele cele mai performante sunt 

capabile să recunoască fonturi multiple, ele pot prelucra numai 

fonturi standard, cum ar fi Times Roman şi Arial. 

O dată ce au fost recunoscute toate caracterele dintr-un cuvânt 

dat, cuvântul este confruntat cu un vocabular de răspunsuri 

potenţiale pentru rezultatul final. 

61



 

 

Procesul de recunoaştere a caracterelor segmentează apoi 

liniile textului sau cuvintelor în caractere separate, care sunt 

recunoscute după modul de asamblare a formelor ce le 

constituie. Caracterele scrisorilor printate ocupă spaţii uniforme 

pe tot cuprinsul unei pagini şi aşezate simetric de sus în jos, 

ceea ce permite sistemului OCR să citească textul caracter 

cu caracter. 

Segmentarea în caractere singulare constituie un punct slab 

de importanţă crucială în procesul de recunoaştere, pentru 

organizaţiile centrate pe prelucrarea formei, întrucât 

tehnologia de recunoaştere OCR necesită imagini de calitate 

superioară, cu un contrast, cu caractere şi claritate excelente. 

62



 

 

Un text mai puţin decât perfect va determina şi cele 

mai sofisticate sisteme OCR să producă diminuări 

considerabile ale gradului de acurateţe, la 

procesarea unor imagini degradate. 

De exemplu, atunci când caracterele se distanţează 

din cauza unei slabe calităţi a imaginii; sau când 

multiple caractere se suprapun din cauza fundalului 

neclar sau tulbure dintre ele, acurateţea procesului 

de recunoaştere poate fi redusă chiar şi cu 20 de 

procente. 

63



 

 

 

Evaluarea gradului de acurateţe – aplicat asupra 

OCR – este reprezentat de procentul de caractere 

citite corect pe o pagină dată de text, iar 

sistemele prezintă un mare grad de variaţie, 

realizând o acurateţe între 95 şi 99 procente. 

Orice valoare / coeficient situat sub 100 de procente 

poate avea drept consecinţă mari pierderi în cadrul 

productivităţii. 

o întreagă aplicaţie sau proces de verificare poate fi 

compromis, dacă şi numai 5 procente din date sunt 

fie introduse greşit, fie citite incorect. 

64



Sistemele OCR trebuie să posede abilitatea 

de a „corecta citirea” rezultatelor: 

– marcând caracterele pe care sistemul nu le 

recunoaşte 

– redirecţionând textul respins operatorilor umani, 

pentru procesare manuală. 

65



Analiza imaginii utilizează un set de tehnici de 

recunoaştere/identificare a tiparelor, care permite 

sistemelor computerizate să recunoască şi să 

interpreteze imaginile. 

Analiza Imaginilor constă din două etape: 

– Procesarea/Prelucrarea şi Analiza Imaginilor şi 

– Recunoaşterea/Identificarea Tiparelor 

1. Procesarea şi analiza imaginilor include paşi, cum ar fi: 

– Restaurarea imaginii în scopul de a ameliora problemele 

stringente legate de calitate şi facilitate a utilizării 

– Extragerea caracteristicilor care urmează a fi folosite în 

stadiul ulterior de recunoaştere/identificare a tiparelor. 

66



2. Recunoaşterea tiparelor include la rândul său: 

– Localizarea ariei de interes în cadrul imaginii originare 

– Extragerea datelor 

– Validarea unei reprezentări sau a unui context preexistent 

Exemple de analiză a imaginilor: 

– Localizarea zonelor de interes pe scrisori, fişe/hărţi şi 

planuri, precum şi pachete 

– Localizarea şi detectarea automată a indiciilor pe imaginile 

reprezentând plicuri 

– Verificarea/Inventarierea colecţiei/stocului de control şi 

identificarea semnăturii 

67



Soft OCR 

Procesare 

video 

Extragerea 

caracteristicilor 

Recunoaşterea 

caracterelor 

Comanda 

de pornire 

Dispozitiv 

alimentare 

documente 

Stocarea 

secvenţei 

Editare 

Salvare/ 

inregistra 

re 

Afişare 

Tastatură 

68



Informaţii generale 

69 

În termeni generali, software-ul OCR examinează o 

imagine scanată în hartă binară şi traduce textul 

din interiorul acesteia într-un fişier care poate fi 

editat. 

Primele sisteme OCR traduceau textul într-un singur 

font şi dimensiune. 

Programele actuale încearcă să reproducă nu numai 

fonturile, ci şi trăsături complexe de aşezare în 

pagină, cum ar fi: 

– coloane, tabele, antete şi note de subsol 

– chiar şi grafice



Software-ul OCR citeşte textul caracter cu 

caracter 

Există tipuri diferite de scheme de 

recunoaştere a tiparelor, şi fiecare software 

OCR 

– utilizează un set diferit de modele şi 

– le implementează de maniere diferite. 

70



Componentele software-ului OCR 

Sistemele OCR utilizate în mod frecvent 

includ trei componente: 

– Un scanner de imagine 

– Software-ul (Programul) şi Hardware-ul 

(Echipamentul) OCR 

– O interfaţă pentru afişarea rezultatelor 

procesării 

71



 

 

 

Procesul implică trei operaţiuni: 

Analiza imaginii (Extragerea imaginilor – pe 

caractere individuale – din documentul scanat) 

Recunoaşterea imaginii 

(Recunoaşterea/Identificarea acestor imagini după 

formă) 

Procesarea imaginii în funcţie de context 

– fie pentru a corecta clasificările greşite efectuate de 

algoritmul de recunoaştere 

– fie pentru a limita opţiunile de recunoaştere 

72

Cap.4 - Tehnologii informationale

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?