Manual utilizator Slope - GeoStru Software

79
Slope
Sarma (1973)
Metoda Sarma este o simplã, dar precisã metodã pentru analiza stabilitãtii
taluzurilor, ce permite determinarea acceleratiei seismice orizontale necesare
pentru ca masa de teren, delimitatã de suprafata de alunecare si de profilul
topografic, ajunge la starea de echilibru limitã (acceleratie criticã Kc) si, în acelasi
timp, permite calcularea factorului de sigurantã obtinut ca si pentru celelalte
metode mai cunoscute din geotehnicã.
Este vorba despre o metodã bazatã pe principiul echilibrului limitã si a fâsiilor, deci
este considerat echilibrul unei potentizale mase de teren în alunecare subdivizatã
în n fâsii verticale de grosime suficient de micã pentru a considera adimisibilã
presupunerea cã efortul normal N i
actioneazã în punctul mediu al bazei fâsiei.
Zeng Liang (2002)
Zeng si Liang au efectuat o serie de analize parametrice pe un model
bidimensional dezvoltat cu un cod în elemente finite ce reproduce cazul pilotilor
imersi într-un teren în miscare (drilled shafts). Modelul bidimensional reproduce o
fâsie de teren de grosime unitarã si presupune cã fenomenul survine în conditii de
deformare planã în directe paralelã cu axa pilotilor. Modelul a fost utilizat pentru a
cerceta influenta în formarea efectului arc a anumitor parametrii ca interax între
piloti, diametrul si forma pilotilor si proprietãtile mecanice ale terenului. Autorii
identificã în raportul dintre interax si diametrul pilotilor (s/d) parametru
adimensional determinant pentru formarea efectului arc.
Problema este static nedeterminatã, cu grad de nedeterminare egal cu (8n-4),
dar cu toate acestea se poate obtine o solutie reducând numãrul necunoscutelor
si considerând deci ipoteze simplificative, astfel încât sã facã problema
determinatã.
Metoda numericã a deplasãrilor
D.E.M. Discrete Element Method (1992)
Cu aceastã metodã terenul este modelat ca o serie de elemente discrete, pe
care le vom numi "fâsii", si tine cont de compatibilitatea reciprocã între fâsii. În
acest scop fiecare fâsie si fâsiile adiacente si baza sunt blocate de resorturi
Winkler. Existã o serie de resoturi în directie normalã la interfatã pentru a simula
rigiditatea normalã si o serie de resorturi în directia tangentialã pentru a simula
rezistenta la alunecare a interfetei. Comportamentul resorturilor normale si a
celor transversale este luat de tip Elasto-plastic perfect. Resorturile normale nu
cedeazã la compresiune dar cedeazã doar la întindere cu o capacitate
extensionalã maximã pentru teren coeziv si fãrã capacitate extensionalã pentru
terenuri necoezive.
Resorturile cedeazã când se ajunge la rezistenta maximã la forfecare si se disting
douã tipuri de comportament: teren fragil si teren nefragil.
Metodele de calcul si diversele teorii se regãsesc în
© GeoStru Software-Slope 8.0.1