CAPITOLUL I - USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
ING. MARIAN (căs. Simu) MANUELA CARMEN
INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA
CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa sp.)
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,
PROF. UNIV. DR. GHEORGHE BLAGA
CLUJ-NAPOCA
2010

CUPRINS
INTRODUCERE................................................................................................ 2
Cap.I3STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR
ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA
TRANDAFIR (Rosa sp.) .................................................................................... 3
1.1. Condiţii ecopedologice necesare culturii trandafirilor ............................ 3
1.2. Cultura trandafirilor în lume şi în românia.............................................. 5
1.2.1. Scurt istoric al cultivării trandafirilor şi a florilor............................ 5
1.2.2. Importanţa culturii trandafirilor ....................................................... 5
1.3. Morfologia şi clasificarea trandafirilor.................................................... 6
1.4. Producerea materialului săditor la trandafir ............................................ 7
Cap. II CERCETĂRI PROPRII PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR
ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA
TRANDAFIR ..................................................................................................... 8
2.1. Scopul şi obiectivele cercetării................................................................ 8
2.2. Materialul şi metodele de cercetare......................................................... 9
2.3. Organizarea şi amplasarea câmpurilor experimentale........................... 10
Cap. III DESCRIEREA CONDIŢIILOR CLIMATICE................................... 11
3.1. Temperatura .......................................................................................... 11
3.2. Precipitaţiile .......................................................................................... 11
3.3. Umiditatea aerului ................................................................................. 12
Cap. IV DESCRIEREA MORFOLOGICĂ ŞI PROPRIETĂŢILE
SOLURILOR DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE.................................. 12
Cap. V REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE PRIVIND
INLUENŢA CONDITIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII
MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa Sp.).......................... 14
5.1. Cercetări asupra portaltoiului de trandafir............................................. 15
5.2. Cercetări asupra altoiului la trandafir.................................................... 15
Cap. VI ANALIZA COMPARATIVĂ A SOIURILOR DE TRANDAFIRI PE
SOLURILE DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE..................................... 17
6.1. Analiza varianţei soiurilor de trandafir ................................................. 17
6.2. Determinarea influenţei solului asupra caracterelor materialului săditor
de trandafir ................................................................................................... 19
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ................................................................. 21
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ........................................................................ 26
1

Structura tezei este consacrată realizării depline a obiectivelor propuse, având 9
capitole, extinse pe 205 pagini, cuprinzând 124 tabele, 61 figuri, şi o listă bibliografică
reprezentativă cu 151 de titluri. Rezumatul tezei, titlurile capitolelor, a tabelelor şi a
figurilor sunt traduse în limba engleză, sporind astfel accesibilitatea şi pentru
specialiştii străini.
INTRODUCERE
Suprafaţa cultivată cu flori şi plante ornamentale în perioada 2003-2007 a
cunoscut o creştere în aproape toate ţările din Uniunea Europeană, acest fapt se
datorează în special creşterii cererii de pe piaţă a acestor produse.
În acelaşi timp, şi evoluţia preţurilor a cunoscut o creştere semnificativă corelată
cu cererea de pe piaţă. De exemplu, preţul la trandafiri tăiaţi a crescut în ultima
perioadă de timp atât în România, cât şi în cele mai importante ţări producătoare de
trandafiri din Uniunea Europeană.
Acestea sunt premizele care au dus la creşterea cererii de material săditor de
trandafir atât la nivel european cât şi la nivelul ţării noastre, de aceea este necesară şi
creşterea suprafeţelor destinate producerii acestui tip de material.
În ceea ce priveşte producerea de material săditor, producătorii trebuie să ţină cont
în alegerea amplasării pepinierelor de condiţiile eco-pedologice din zonă, deoarece
acestea au o influenţă hotărâtoare în privinţa calităţii materialului săditor.
Determinarea legăturii între calitatea materialului săditor la trandafir (Rosa Sp.) şi
condiţiile ecopedologice în care sunt instalate pepinierele reprezintă scopul principal al
cercetărilor din cadrul tezei de doctorat „INFLUENŢA CONDIŢIILOR
ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI SĂDITOR LA
TRANDAFIR (ROSA SP.)”
Istoria civilizaţiei atestă faptul că, întotdeauna, omul a legat noţiunea de frumuseţe
cu cea de floare, la multe civilizaţii antice aceste două noţiuni confundându-se.
Plantele decorative sunt cunoscute şi apreciate de om din cele mai vechi timpuri, un
exemplu în acest sens fiind grădinile vechii Persii, Greciei şi Romei antice.
Trandafirul a fost prima dată introdus în cultură pentru proprietăţile sale medicale,
fiind o importantă sursă de vitamina C [Austin, 1998].
După unii cercetători genul Rosa a apărut pe Pământ în urmă cu 35 milioane de
ani, primele forme fiind destul de primitive [Wagner, 2002].
Calitatea materialului săditor este determinată de câteva caracteristici bine
definite, atât în literatura de specialitate, cât şi în legislaţia Română şi Uniunea
Europeană (UE). Conform normativului 1268/2005 şi Directiva Comisiei 93/49/CEE,
materialul ornamental nu se supune nici unor stasuri de calitate. Însă, din punct de
vedere a condiţiilor fito-sanitare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în
directiva UE 2000/29/CE.
Conform acestor acte normative, pentru comercializare, materialul săditor trebuie
să întrunească următoarele condiţii:
1. la inspecţia vizuală să fie liber de orice organism dăunător, care diminuează
calitatea, sau să nu aibă semne şi simptome ale acestora, care reduc valoarea de
utilizare (atac păianjen roşu, făinare etc.);
2

2. să fie liber de orice defect care ar dăuna calităţii de material de înmulţire;
3. să fie viabil din punct de vedere fiziologic;
4. să aibă suficientă vigoare şi dimensiuni în conformitate cu valoarea de utilizare a
acestuia;
5. să aibă identitate şi puritate corespunzătoare genurilor sau speciilor din care fac
parte.
Calitatea materialului se poate influenţa pozitiv dacă se ţine cont de nişte reguli
simple în momentul producerii lui: amplasarea pepinierelor, categoria de sol din zona
de cultură, momentul altoirii, calitatea portaltoilor la plantare, gradul de afinitate dintre
portaltoi şi altoi, stadiul de dezvoltare al ochilor de pe ramurile altoi ce urmează a fi
folosite etc.
Aria de răspândire a producerii de material săditor de Rosa sp. Fiind destul de
mare la noi în ţară, pentru studiu s-au ales două zone de cultură foarte importante şi
diferite din punct de vedere ecopedologic: Cluj-Napoca şi Unirea – judeţul Alba. În
ambele zone producerea de material săditor este o adevărată tradiţie şi afacere pentru
oamenii din aceste zone.
CAPITOLUL I
STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR
ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI
SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa sp.)
1.1. CONDIŢII ECOPEDOLOGICE NECESARE CULTURII
TRANDAFIRILOR
Deoarece trandafirul este o specie subtermofilă, termofilă, heliofilă, slab acidneutrofilă,
preferă zonele în care media izotermelor anuale are valori între 7,5 – 10,5 o C
sau mai mari de 10,5 o C [Cairns, 2000].
Trandafirul vegetează bine pe soluri cu textură lutoasă, cernoziomuri adânci,
afânate, soluri aluvionale, permeabile, suficient de calde, cu apa freatică sub 1,5 m,
fără ca apa să stagneze pe ele. Aceste soluri trebuie să fie bogate în substanţe nutritive,
pe terenuri cu expoziţie sudică şi cu pH-ul având valori între 6,5-7,2 [Popescu, 1986].
AERUL
Înainte de înfiinţarea unor plantaţii de trandafiri, este necesar să ne interesăm şi de
natura unor eventuale surse de poluare. Trebuie avut în vedere şi viteza, tăria şi
direcţia dominantă a vânturilor din zonă pentru că acestea pot cauza pagube însemnate
ca: ruperea ramurilor tinere şi nelignificate din pepiniere şi plantaţii mari, deformarea
tufelor şi florilor.
LUMINA
Trandafirii sunt pretenţioşi faţă de lumină, fiind necesară amplasarea lor în locuri
unde zilnic pot beneficia de lumină directă timp de cel puţin 4-6 ore [Wagner, 2002].
La trandafirii situaţi în locuri mai umbroase, asimilaţia este mai redusă, iar plantele nu
sunt foarte viguroase, cu mulţi lăstari şi multe flori.
TEMPERATURA
3

Influenţa temperaturii asupra fenomenelor din ciclul anual se manifestă prin faptul
că, pentru ca trandafirul să ajungă la oricare fenofază este necesar să se fi acumulat o
anumită sumă de temperaturi active. Pragul biologic, al trandafirului este circa 5ºC.
Fiecare fenofază are practic un prag termic şi o temperatură optimă pentru
desfăşurarea sa normală. Dacă temperaturile din timpul unei fenofaze sunt sub sau
deasupra temperaturilor din zona optimă plantele nu pot desfăşura o activitate
fiziologică normală şi suferă de frig sau de căldură [Pârvu, 2005].
APA
În ţara noastră, aflată în zona cu climă temperată, pentru trandafirii cultivaţi în
câmp, în grădini şi parcuri, necesarul de apă este asigurat în toate zonele geografice
unde suma precipitaţilor anuale este de circa 600-650 mm, cu condiţia ca în cele 6 luni
(aprilie – septembrie) cât durează perioada de vegetaţie precipitaţiile să fie cuprinse
între 380 - 420 mm, iar restul de cca. 220 - 250 mm în celelalte luni [Pârvu, 2005].
Cerinţele cele mai mari sunt în perioada mai–august când temperaturile, evaporaţia
(solului) şi transpiraţia (plantelor) sunt cele mai intense.
SOLUL
Dintre principalele proprietăţi ale solului, ca factor ecologic, care influenţează
direct creştere şi dezvoltarea trandafirilor sunt următoarele: textura solului, structura
solului, porozitatea solului, coeziunea solului, soluţia solului, nivelul apei freatice
[Miclăuş, 1991].
Textura solului se defineşte prin conţinutul procentual al diferitelor fracţiuni
granulometrice (argilă, praf, nisip) care intră în alcătuirea solului [Chiriţă, 1974].
Structura solului defineşte modul de grupare şi aranjare a particulelor de sol în
formaţii mai complexe denumite agregate structurale de diferite forme şi dimensiuni
separate între ele prin planuri de desprindere, goluri, fisuri sau prin suprafaţa de
contact cu legături mai slabe [Filipov, Lupaşcu 2003].
Alte caracteristici ale solului sunt:
• Porozitatea solului: este reprezentată de spaţiul lui poros, de reţeaua spaţiilor de
diferite forme şi mărimi ocupate de aer şi apă, fiind dependentă de textura şi
structura solului [Filipov, Lupaşcu 2003].
• Coeziunea solului: reprezintă atracţia reciprocă, care se manifestă între
particulele solului. Această caracteristica este opusul fragmentării. Când solul este
umed, coeziunea solului scade, din cauza moleculelor de apă, care atenuează
atracţia particulelor solide [Niţă, 2004].
• Soluţia solului: prezintă importanţă pentru desfăşurarea procesului de solificare şi
pentru satisfacerea necesităţilor plantelor. Pentru formarea unui gram de materie
vegetală plantele au nevoie de apă pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, într-o
cantitate care variază între 220 g – 1000 g de apă.
• Capacitatea de câmp pentru apă reprezintă cantitatea maximă de apă capilară
suspendată pe care o poate reţine solul, în mod obişnuit după ploaie pentru o
perioadă mai îndelungată de timp. Depinde în primul rând de textura şi structura
solului, precum şi de porozitatea şi starea de afânare a solului [Puiu, 1980].
4

• Nivelul apei freatice prezintă importanţă deoarece, trandafirii pot scoate apa din
adâncime, în cazul perioadelor lungi fără ploaie. Rădăcinile verticale care pot
ajunge până la 1 m adâncime.
1.2. CULTURA TRANDAFIRILOR ÎN LUME ŞI ÎN ROMÂNIA
1.2.1. Scurt istoric al cultivării trandafirilor şi a florilor
Din timpuri străvechi omul a simţit nevoia de frumos şi de a avea în preajma sa
plante decorative, mărturii în acest sens stând numeroase motive florale descoperite în
urma săpăturilor arheologice.
Poate cea mai veche dovadă este o medalie descoperită într-un mormânt din Altai,
datată de circa 7000 de ani, şi care pe una din feţe avea un trandafir în relief [Cantor,
2009].
Încă din antichitate documentele vorbesc de o floricultură dezvoltată în China,
Japonia, India, Babilonia, Palestina, Egipt, Grecia, fiind cunoscute plantele floricole
ca: trandafirul, crinul, lalelele, crizantemele, albăstreaua, macul etc.
Romanii cultivau crini, zambile, narcise, trandafiri, garoafe. Cea mai mare
contribuţie a romanilor a fost dezvoltarea mijloacelor artificiale de cultivare în afara
sezonului normal. Odată cu migraţia popoarelor şi a cruciadelor se realizează şi
transferul de plante floricole dintr-o regiune în alta [Kiselev, 1956].
Trandafirii au o istorie lungă. În urma descoperirilor arheologice, s-a ajuns la
concluzia că trandafirul are o vechime de peste 35 milioane de ani. Astăzi există în
lume peste 30.000 de varietăţi de trandafiri, această specie fiind cea mai complexă
dintre toate speciile floricole [Beales, 2000].
Genul Rosa cuprinde 140 de specii: 95 de specii sunt din Asia, 18 specii sunt din
America de Nord, iar restul provin din Europa şi nord-vestul Africii. Cea mai
favorabilă zonă de cultură a trandafirilor este cea din emisfera nordică, în care clima
este temperată, iar în emisfera sudică nu a fost găsită nici o specie de trandafir [Austin,
1998].
În România, cultura florilor a fost dintotdeauna la ea acasă, pierzându-şi
începuturile în antichitate, în grădinile dacilor care cultivau diferite plante din flora
spontană în scop ornamental.
Patrimoniul floricol al ţării noastre este alcătuit atât din flori autohtone (cimbrul,
lăcrămioara etc.), cât şi din flori aduse din lumea întreagă. Multe plante floricole au
fost introduse doar în ultimele decenii: gerbera, orhideele, palmierii, Calceolaria etc
[Cantor, 2003].
1.2.2. Importanţa culturii trandafirilor
Trandafirii constituie una dintre cele mai vechi şi mai răspândite căi de satisfacţie
a cerinţelor de frumos ale omului, fiind nelipsiţi la majoritatea evenimentelor din viaţa
noastră. Fie că sunt oferiţi, fie că sunt primiţi, ei invită numai la sentimente delicate şi
înalte.
Prin urmare, floricultura îmbină frumosul cu utilul, oferind o gamă largă de
activităţi cu rezultate din cele mai profitabile din punct de vedere economic, dar şi
posibilitatea de a-şi petrece timpul liber printre flori, admirându-le şi îngrijindu-le
5

pentru frumuseţea lor. Florile pot fi o sursă de asigurare a existenţei noastre[Gibson,
1980].
Bogăţia nuanţelor şi subtilitatea parfumurilor trandafirilor, constituie surse de
inspiraţie în pictură, sculptură, muzică şi chiar poezie.
1.3. MORFOLOGIA ŞI CLASIFICAREA TRANDAFIRILOR
Morfologia trandafirilor
Rădăcina
La trandafir, se deosebesc două forme ale sistemului radicular [Stana, 2006]:
- un sistem pivotant;
- un sistem fascicular.
Sistemul pivotant se întâlneşte la plantele care provin din sămânţă şi sunt
netransplantate, iar sistemul fascicular apare la plantele înmulţite pe cale vegetativă
(butăşire, marcotaj etc.).
Scheletul sistemului radicular este reprezentat de rădăcini de ordin unu, doi sau
trei. Prin aceste rădăcini se transportă apa, iar rădăcinile active care se găsesc în vârf,
au rol de absorbţie şi creştere.
Tulpina
Tulpina la trandafir este formată din totalitatea organelor supraterane, constituită
din ramuri de diferite vârste care susţin lăstarii, florile şi fructele. La tulpinile tinere,
coaja are culoare verde-roşietică. Întrucât grosimea ramurilor mai în vârstă, care
pornesc de la bază, este aproximativ aceeaşi, trandafirul este considerat ca fiind o
plantă perenă, lemnoasă, de tip arbustiv [Cairns, 2000].
Portul tufei este determinat de modul de creştere şi direcţia ramurilor. Astfel, la
trandafir avem patru tipuri de tufe [Bradlez, 2005]:
• tufe invers-piramidale, caz în care ramurile au o creştere erectă sau semierectă
(trandafiri din grupele teahibrizi, poliante, floribunde);
• tufe globuloase, acestea sunt sferice, şi se întâlnesc la unele poliante, la trandafirii
de parc şi la cei clasici;
• tufe târâtoare;
• tufe urcătoare.
Clasificarea trandafirilor
Clasificarea după talie şi port
Din punct de vedere al taliei se disting: trandafiri pitici (20-30 cm), cu talie
scundă (40-60 cm), cu talie înaltă (60-200 cm), iar din punct de vedere al portului:
pletoşi sau plângători având ramuri pendente, tulpina erectă; urcători (ghimpaţi);
semiurcători (semigrupaţi) [Popescu, 1986].
Clasificarea după modul de întrebuinţare
Din punct de vedere al modului de întrebuinţare, trandafirii pot fi clasificaţi în
următoarele cinci grupe [Austin, 1998]:
1. Trandafiri de grădină;
2. Trandafiri pentru flori tăiate;
3. Trandafiri pentru parcuri publice;
4. Trandafiri pentru cultura în containere;
5. Trandafiri cu destinaţie specială (urcători şi altoiţi în trunchi).
6

1.4. PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR
Aspecte generale
Ca majoritatea plantelor, şi trandafirul se înmulţeşte pe două căi: sexuat (prin
seminţe) şi vegetativ (prin butaşi). Înmulţirea sexuată la trandafir se foloseşte doar în
cazul producerii de puieţi în ameliorarea trandafirului.
Prin material săditor se înţelege o serie de plante obţinute în pepinieră şi care pot
fi plantate la loc definitiv în momentul valorificării sau pot fi utilizate ca şi portaltoi
[Dima şi colab, 2007].
Producerea de material săditor în pepinieră este una din formele de cultură cu o
importantă valoare economică, care necesită o muncă asiduă şi mari investiţii
financiare pentru început. De aceea pentru a evita neplăcerile, o importanţă deosebită i
se acordă alegerii locului pentru pepiniere. De altfel, după cum se alege locul şi terenul
pentru pepiniere depinde în cea mai mare parte reuşita culturilor, deoarece solul poate
face diferenţa între producerea de material săditor de calitate în condiţii economice şi
producerea unui material săditor de slabă calitate la cheltuieli exagerate.
Terenul destinat pepinierei trebuie să corespundă următoarelor cerinţe
[Bordeianu,1960]:
- Să fie aşezată în centrul sau cât mai aproape de locul de plantat dacă vorbim de
pepinierele volante, şi în apropierea drumurilor de legătura când vorbim de pepinierele
permanente;
- Să fie asigurat cu apa necesară lucrărilor de irigaţii;
- Să fie situat în apropierea unor centre urbane mai mari care pot asigura forţa de
muncă, atât cea permanentă cât şi cea sezonieră;
- Nivelul apei freatice trebuie să fie destul de ridicat;
- Solul pe care se urmăreşte să se înfiinţeze o pepinieră trebuie să fie reavăn,
permeabil şi bogat în substanţe nutritive. De asemenea, este indicat ca pe terenurile pe
care se înfiinţează o pepinieră să nu fi existat pomi, arbori, arbuşti sau altă vegetaţie
lemnoasă cel puţin 4-5 ani înainte [Marian, 2009];
- Terenul ales trebuie să fie plan, fără a stagna apa pe el, trebuie ferit de curenţii
mari de aer, de vânturile puternice şi uscate [Marian, 2009]. Dacă nu se poate feri de
aceşti factori prin constituţia naturală a terenului din acea locaţie se va urmări
înfiinţarea unei perdele de protecţie în jurul pepinierei fie folosind plante de Thuja, de
Robinia sau alte specii forestiere utilizate în acest scop, fie panouri speciale pentru
construire de parapeţi. În cazul în care nu există un asemenea teren, dar totuşi se
doreşte înfiinţarea unei pepiniere, se pot alege şi terenuri uşor înclinate cu panta până
la 5 o cu expoziţie estică sau sud estică. În această situaţie, terenul va trebui să aibă o
formă dreptunghiulară şi astfel aşezată încât laturile lungi să fie perpendiculare pe linia
de cea mai mare pantă.
Producerea puieţilor
Pregătirea terenului pentru însămânţare constă în îngrăşarea de bază şi pregătirea
terenului pentru însămânţare. Îngrăşarea de bază se face cu 30-40 t/ha (3-4 kg/mp)
gunoi de grajd bine fermentat. Pe soluri mai puţin fertile se dă mai mult. Dintre
7

îngrăşămintele minerale se pot utiliza 500 kg superfosfat (egal cu 90 kg P 2 O 5 ) şi 250
kg sare potasică (egal cu 100 kg K 2 O 5 ) la hectar [Ropan, 2003].
Pregătirea terenului are loc în funcţie de momentele însămânţării, de obicei cu 3-4
săptămâni înainte de aceasta, dar dacă se însămânţează primăvara se poate face toamna
până înaintea îngheţării solului.
Recoltarea măceşelor şi pregătirea seminţelor pentru însămânţare este un moment
deosebit de important, deoarece seminţele provenite mai ales de la tipurile de R.
canina germinează greu dacă fructele se recoltează târziu.
După recoltarea fructelor acestea se zdrobesc cu un zdrobitor cu valţuri sau cu un
ciocan şi se pun în apă timp de câteva zile, după care prin site, seminţele se separă de
pulpă. Din acest moment, seminţele în funcţie de momentul însămânţării, trebuie
menţinute în mediu umed, în caz contrar germinarea va fi foarte slabă şi rezultatul
dezamăgitor.
Portaltoiul
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească portaloiul [Wagner, 2002]:
- o bună compatibilitate cu altoiul şi astfel îi asigură acestuia o creştere viguroasă şi o
durată de viaţă foarte lungă;
- sistemul radicular să fie constituit din cât mai multe rădăcini subţiri, astfel
asigurându-se o prindere bună a plantei în momentul transplantării;
- să aibă ghimpi puţini sau chiar deloc în vederea executării mult mai uşoare a
lucrărilor de întreţinere;
- în momentul altoirii să aibă un colet cât mai drept de 2-3 cm lungime şi să nu aibă
coaja prea groasă pentru o altoire cât mai bună şi un procent de prindere ridicat;
- să drajoneze cât mai puţin şi să aibă o rezistenţă bună la ger, secetă şi boli.
CAPITOLUL II
CERCETĂRI PROPRII PRIVIND INFLUENŢA CONDIŢIILOR
ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII MATERIALULUI
SĂDITOR LA TRANDAFIR
2.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Importanţa producerii de material săditor de trandafir (Rosa Sp.) de calitate
presupune cunoaşterea influenţei condiţiilor ecopedologice asupra calităţii acestuia,
tocmai acesta fiind scopul principal al cercetărilor care stau la baza tezei de doctorat
„INFLUENŢA CONDIŢIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII
MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (ROSA SP.)”.
Realizarea acestui scop presupune atingerea mai multor obiective, acestea fiind:
1. Evaluarea condiţiilor pedo-climatice ce implică următoarele activităţi:
• Culegerea şi analiza datelor climatice;
• Stabilirea ariilor şi executarea profilelor de sol;
• Descrierea orizonturilor şi luarea probelor de sol pentru analize;
• Determinarea conţinutului de carbonat de calciu şi fier a probelor de sol;
2. Înfiinţarea câmpurilor experimentale ce necesită următoarele activităţi:
8

• Pregătirea terenului în vederea înfiinţării câmpurilor experimentale;
• Alegerea portaltoiului;
• Plantarea şi întreţinerea portaltoilor;
• Analiza stării de dezvoltare a portaltoiului;
3. Măsurători biometrice la trandafiri (Rosa sp.);
4. Determinarea influenţei condiţiilor climatice asupra calităţii materialului
săditor la trandafir (Rosa sp.);
5. Determinarea influenţei solului asupra calităţii materialului săditor la
trandafir (Rosa sp.);
Stabilirea corelaţiilor între condiţiile ecopedologice şi calitatea materialului
săditor la trandafir (Rosa sp.).
2.2. MATERIALUL ŞI METODELE DE CERCETARE
Soiurile utilizate
Din multitudinea de soiuri aflate pe piaţa de la noi din ţară, au fost alese pentru
desfăşurarea experienţei următoarele soiuri: soiul Rusticana din categoria trandafirilor
acoperitori; soiul Graham Thomas din categoria trandafirilor englezeşti, soiurile Mr.
Lincoln, Golden Elegance, Monika, Hoslteinperle din categoria trandafirilor teahibrizi
şi soiul New Dawn din categoria trandafirilor urcători. Aceste soiuri au fost alese
deoarece sunt unele dintre cele mai reprezentative pentru categoriile din care fac parte
şi sunt unele dintre cele mai cerute soiuri pe piaţă. Aceste soiuri acoperă o paletă largă
de culori.
Portaltoiul utilizat
Portaltoiul folosit în câmpurile experimentale este Pollmers şi aparţine speciei
Rosa coriifolia, fiind introdus în cultură de către Pollmer în Germania anului 1904
[Wagner, 2002]. Prezintă o creştere erectă, puternică şi înaltă. Şi la acest portaltoi
numărul ghimpilor de pe suprafaţa plantei este scăzut. Gradul de drajonare, în cazul
portaltoiului Pollmers este scăzut. Acest portaltoi are un număr mare de rădăcini
puternice, ceea ce îl recomandă şi pentru cultura trandafirilor de seră.
Metode de analiză şi interpretare a datelor experimentale
Determinarea influenţei solului asupra calităţii materialului săditor la trandafir s-a
realizat urmând un protocol de lucru bine stabilit, astfel după efectuarea măsurătorilor
pe teren, s-a trecut la etapa de birou. Această etapă a fost organizată astfel:
1. Analiza primară a datelor pin care s-a urmărit stabilirea comportării portaltoiului
şi a soiurilor pe fiecare sol în parte;
2. Analiza comparativă a soiurilor pe solurile din câmpurile experimentale.
Pentru analizarea şi interpretarea datelor experimentale a fost necesar să se
folosească o gamă largă de instrumente statistice utilizate în tehnica experimentală
horticolă. Acestea sunt: valoarea medie şi valoarea modală pentru a face analiza
primară a datelor culese şi varianţa şi testul „t” pentru a face analiza varianţei soiurilor
de trandafir, precum şi pentru a determina influenţa condiţiilor ecopedologice asupra
calităţii materialului săditor la trandafir.
Metode de analiză a solului
9

Profilele au fost amplasate în zone reprezentative ale spaţiului cercetat astfel încât
să poată fi descrise cele mai reprezentative tipuri şi subtipuri de sol. Recoltarea
probelor în aşezare modificată, pentru caracterizarea fizico-chimică, s-a făcut în pungi,
pe fiecare orizont genetic.
Au fost executate următoarele analize, după metodele folosite curent în
laboratoarele de pedologie:
- determinarea reacţiei solului (Ph-ului) prin metoda potenţiometrică cu electrod de
sticlă Ph-senzitiv, la un raport sol:apă de 1:2,5;
- determinarea acidităţii hidrolitice (Ah) – extracţia unică cu acetat de sodiu 1N la Ph
= 8,3, la un raport sol:soluţie de 1:2,5;
- determinarea acidităţii de schimb totale (Sh) la Ph=8,3 prin recoltarea solului până la
epuizare cu o soluţie 1N de acetat de potasiu tamponată la Ph=8,3;
- determinarea capacităţii de schimb cationic şi a sodiului schimbabil după metoda
Bower, prin saturarea solului cu Na din acetatul de sodiu 1N la Ph=8,2;
- determinarea sărurilor solubile în extras apos la un raport sol:apă de 1:5 până la 1:20
- determinarea humusului prin oxidarea materiei organice a solului cu bicromat de
potasiu în mediu de acid sulfuric şi dozarea excesului de oxidant cu sare Mohr, după
metoda Schollenberger;
- determinarea azotului total – metoda Kjeldahl;
- determinarea fosforului şi potasiului mobil, extracţie de acetat lactat de amoniu, la
Ph = 3,5 şi dozarea calorimetrică a fosforului cu molibdat-clorură stanoasă–acid
ascorbic după metoda Murphz, respectiv flamfotometrică a potasiului;
- determinarea carbonaţilor alcalino-pământoşi prin metoda gazo-volumetrică
(metoda Scheibler);
- determinarea însuşirilor fizice şi hidrofizice.
2.3. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA CÂMPURILOR
EXPERIMENTALE
Cercetările din cadrul temei de doctorat au fost structurate ca şi experienţe
polifactoriale, organizate în cultură comparativă, dreptunghi latin, în 6 repetiţii,
aranjate în blocuri etajate, pe două tipuri de sol, şi cu un număr de 7 soiuri.
Solurile pe care au fost organizate experienţele au fost un sol aluvionar în lunca
Mureşului zona Unirea în judeţul Alba şi un sol cu textură luto-nisipoasă situat în
lunca primară a văilor Borhanci şi Becaş care străbat Staţiunea de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj-Napoca de la un capăt la altul.
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj-Napoca a fost
înfiinţată în anul 1953. Este situată în Cluj-Napoca, la baza dealului Feleacului. De-a
lungul ei, staţiunea este străbătută de două văii: Valea Becaş şi Valea Borhanci. În
aceste condiţii, terenul plan de care dispune staţiunea este propice înfiinţării de
pepinieră.
SC ROSAFRUCT SRL cu sediul în localitatea Unirea din judeţul Alba, aflată la
13 km de localitatea Aiud şi zona renumită pentru producerea de material săditor, este
poziţionată pe malul drept al râului Mureş. Totodată se află în apropierea drumului
european E81 şi a căii ferate care străbate regiunea. La unul din capete este străbătută
10

de Valea Letunului, care în condiţii vitrege de temperatură şi umiditate poate asigura
cantitatea necesară de apă pentru irigare.
CAPITOLUL III
DESCRIEREA CONDIŢIILOR CLIMATICE
Cele mai importante elemente ale climei care au o influenţă hotărâtoare asupra calităţii
materialului săditor la trandafir sunt: temperatura aerului, precipitaţiile şi umiditatea aerului.
3.1. TEMPERATURA
Importanţă deosebită pentru calitatea materialului săditor o au temperaturile
înregistrate în perioada de vegetaţie. La trandafir, pragul termic de pornire în vegetaţie
este de 5˚C, înregistrată cel puţin 3 zile consecutiv. În anul 2008, pragul termic s-a
atins pe parcursul primei decade a lunii martie la Unirea, iar la Cluj-Napoca în a doua
decadă a aceleiaşi luni.
Pe toată perioada de vegetaţie a anului 2008, distribuţia temperaturilor atât în
Unirea, cât şi în Cluj-Napoca a urmat un trend normal, cu o creştere graduală a
temperaturilor până în lunile iulie şi august şi apoi înregistrându-se temperaturi tot mai
scăzute [Marian, 2008]. Temperatura medie lunară maximă s-a înregistrat în luna
august în Unirea (21,4˚C), iar în Cluj-Napoca în luna iulie (19,7˚C)
Temperatura maximă lunară medie, în 2009, la Unirea a fost înregistrată pe
parcursul lunii iulie (20,6˚C), iar la Cluj-Napoca cea mai mare temperatură medie
lunară s-a atins în luna august (21,8˚C).
În anul 2010, în perioada martie-august, distribuţia temperaturilor atât în Unirea,
cât şi în Cluj-Napoca a urmat un trend normal, cu o creştere graduală a temperaturilor.
Temperatura medie lunară maximă s-a înregistrat în luna iulie în Unirea (21˚C), iar în
Cluj-Napoca în lunile iulie şi august (20˚C).
3.2. PRECIPITAŢIILE
În anul 2008 suma precipitaţiilor în perioada de vegetaţie în Unirea a fost de
552,20 mm, iar în Cluj-Napoca Napoca de 448,30 mm. Distribuţia acestora a fost
relativ similară, cu minime în luna mai şi maxime în luna iunie la Cluj-Napoca, şi
respectiv în luna iulie la Unirea.
În anul 2009, maximul cantităţii de precipitaţii a fost atins în luna iunie la Unirea,
având o valoare de 157,40 mm, iar în Cluj-Napoca s-a înregistrat tot în luna iunie
având o valoare de 108,60 mm.
Suma precipitaţiilor în perioada de vegetaţie în anul 2009 a fost de 437,90 mm în
Unirea şi de 256,20 mm în Cluj-Napoca [Marian, 2010].
În anul 2010, cantitatea de precipitaţii căzute în perioada martie-august,
comparativ cu anii precedenţi, este mult mai mare. Astfel maximul cantităţii de
precipitaţii a fost atins în luna iunie, la Cluj-Napoca fiind de 150,40 mm, iar la Unirea
a fost de 143 mm.
11

3.3. UMIDITATEA AERULUI
Pe parcursul perioadei de vegetaţie, în anul 2008, distribuţia umidităţii aerului atât
la Unirea, cât şi la Cluj-Napoca a urmat un trend normal, cu o creştere graduală,
existând şi diferenţe. În această perioadă, aerul a avut cea mai ridicată umiditate în
luna septembrie atât în Unirea, cât şi în Cluj-Napoca.
Anul 2009, se caracterizează prin valori ale umidităţii aerului mai reduse decât în
anul 2008. Şi în acest an valorile în cele două câmpuri experimentale sunt relativ
egale, cu un plus pentru Unirea până în luna iulie. Maxima umidităţii aerului s-a
înregistrat pe parcursul lunii iunie, iar minima s-a înregistrat în luna mai în Cluj-
Napoca, şi respectiv maxima pe parcursul lunii octombrie, iar minima pe parcursul
lunii aprilie în Unirea.
Astfel în perioada martie-august 2010, cea mai mare umiditate a aerului la Cluj-
Napoca a fost înregistrată pe parcursul lunii mai, fiind de 77,50%, iar la Unirea cea
mai ridicată umiditate a aerului a fost înregistrată în lunile iunie de 76,50%.
CAPITOLUL IV
DESCRIEREA MORFOLOGICĂ ŞI PROPRIETĂŢILE SOLURILOR
DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE
În vederea stabilirii influenţei solului ca factor ecologic, asupra calităţii
materialului săditor la trandafir, au fost săpate, descrise şi analizate profile de sol în
fiecare câmp experimental. Rezultatele sunt prezentate mai jos.
SOLUL DIN CÂMPUL EXPERIMENTAL DE LA CLUJ-NAPOCA -
Aluviosolul calcaric (AS ka)
Tabelul 4.1.
Proprietăţile fizice, hidrofizice şi chimice ale aluviosolului calcaric (Profil 1)
Orizonturi/Horizonts Ap Ao A/B B 1 B 2 BgGo
Adâncimi/Depth (cm) 0-10 15-20 20-40 41-70 90-100 > 100
Nisip grosier/ Coarse sand (2-0,2 mm) % 26,01 28,47 24,85 11,64 15,35 0,44
Nisip fin/ Fine sand (0,2 – 0,0 mm) % 42,24 39,0 39,90 43,83 43,04 40,53
Praf I/ Dust 4,84 5,62 4,98 5,06 6,99 10,00
Praf II/ Dust 6,17 7,35 8,62 13,39 9,65 15,53
Argilă/ Clay (

Orizonturi/Horizonts Ap Ao A/B B 1 B 2 BgGo
conductivity (K mm/oră)
pH în (H 2 O) 8,46 8,55 8,62 8,60 8,64 8,80
Carbonaţi / Carbonation (CaCO 3 %) 6,10 7,00 6,80 8,20 10,0 11,60
Humus (%) 2,53 1,92 1,66 1,53 1,10 0,98
C:N 17,57 13,91 12,12 13,19 14,10 20,00
N total (%) 0,144 0,138 0,137 0,116 0,078 0,049
P mobil (ppm) 31 18 16 6 4 2
K mobil (ppm) 460 426 280 194 116 92
Baze de schimb/Base exchange (SB
me/100 gr sol)
31,80 - - - - -
Tabelul 4.2.
Proprietăţile fizice, hidrofizice şi chimice ale aluviosolului calcaric (Profil 2)
Orizonturi/Horizonts Ap Ao
A / B B 1 B 2
Adâncimi/Depth (cm)
15- 45- 65- >
0-15
45 65 110 115
Nisip grosier/ Coarse sand (2-0,2 mm) % 32,24 35,31 16,47 10,27 14,48
Nisip fin/ Fine sand (0,2 – 0,0 mm) % 37,92 37,66 48,57 45,63 32,09
Praf I/ Dust 5,56 4,69 5,39 8,03 9,11
Praf II/ Dust 6,42 5,97 6,99 9,96 13,16
Argilă/ Clay (

SOLUL DIN CÂMPUL EXPERIMENTAL DE LA SC ROSAFRUCT
SRL UNIREA JUD. ALBA - Aluviosol Eutric
Tabelul 4.3.
Proprietăţile fizice, hidrofizice şi chimice ale aluviosolului eutric
Orizonturi / Horizonts Ap Ao C 1 C 2
Adâncimi / Depth (cm) 0-18 25-35 60-70 90-110
Nisip grosier / Coarse sand (2,0-0,2 mm) % 32,10 24,10 3,70 2,10
Nisip fin / Fine sand (0,2-0,02 mm) % 38,15 52,53 67,18 51,80
Praf / Dust (0,02-0,001mm) % 14,13 6,15 11,12 13,00
Argilă / Clay (0,01-0,002mm) % 3,45 7,12 4,82 18,00
Argilă / Clay (< 0,002 mm) % 12,17 10,10 13,18 15,00
Textură / Texture UM UM SF SM
Densitatea aparentă / Bulk density (DA g/cm 3 ) 1,10 1,19 - -
Densitatea (DA g/cm 3 ) 2.58 2.65 - -
Porozitate totală / Total porosity (PT g/cm 3 %) 57 55 - -
Coeficient de higroscopicitate / Hygroscopic coefficient (CH %) 3,90 4,20 4,10 9,17
Coeficient de ofilire / Wilting coefficient (CO %) 5,85 6,30 - -
Capacitate de apă în câmp / Field capacity (CC %) 20,69 20,13 - -
Capacitate de apă utilă/Avaible moisture holding capacity (CU%) 14,84 13,83 14,56 -
N total (%) 0,37 0,10 0,08 -
P 2 O 5 total % 0,10 0,04 0,04 -
Humus (%) 3,10 2,20 1,30 -
Carbonaţi / Carbonation (CaCO 3 %) 1,10 2,10 2,30 3,80
CaCO 3 activ %) 0,90 1,00 1,20 2,00
pH în (H 2 O) 7,70 7,70 7,75 7,80
P 2 O 5 (ppm) 35 17 8 7
K 2 O (ppm) 111 101 60 70
Suma bazelor me/100 gr. sol 35,70 42,45 51,60 49,07
Suma hidrogenilor 2,40 2,70 2,50 1,10
T me/100 gr. Sol 38,10 45,15 54,10 50,17
V % 93,70 94,00 95,30 97,80
CAPITOLUL V
REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE PRIVIND INLUENŢA
CONDITIILOR ECOPEDOLOGICE ASUPRA CALITĂŢII
MATERIALULUI SĂDITOR LA TRANDAFIR (Rosa Sp.)
Măsurătorile necesare pentru a stabili care este influenţa celor două tipuri de sol
luate în calcul asupra calităţii materialului săditor la trandafir s-au făcut atât la
portaltoi în câmpul unu al pepinierei, cât şi la planta altoită în câmpul doi al pepinierei.
14

5.1. CERCETĂRI ASUPRA PORTALTOIULUI DE TRANDAFIR
Măsurătorile asupra portaltoiului în anii 2008-2010 s-au făcut în perioada 20-25
iulie, înainte de a se începe activitatea de altoire, la portaltoiul Pollmers.
Din datele prezentate în extenso în cadrul tezei rezultă că cea mai mică valoare a
diametrului portaltoiului în zona Cluj-Napoca a fost înregistrat în anul 2008 (6,15
mm), iar cea mai mare valoare a diametrului portaltoiului a fost în anul 2009 (28,52
mm). În timp ce, în cazul lungimii portaltoiului, cea mai mare valoare este de 14,50
cm şi a fost înregistrată în 2010, iar cea mai mică valoare este de 4 cm, înregistrată de
asemenea în anul 2008.
La Cluj-Napoca, majoritatea valorilor înregistrate la cele două caractere sunt
grupate în intervalul 16-24 mm în cazul diametrului portaltoiului, şi în intervalul 8-12
cm în cazul lungimii portaltoiului.
În zona Unirea, diametrul portaltoiului a înregistrat cea mai mare valoare în anul
2010, fiind de 23,17 mm, iar cea mai mică valoare a fost în anul 2008 de 5,61mm. În
cazul lungimii portaltoiului, cea mai mare valoare este de 13 cm, iar cea mai mică este
de 3 cm.
Valorile înregistrate la cele două caractere pe parcursul celor trei ani, în cele două
locaţii, sunt relativ asemănătoare, doar câteva mici diferenţieri apar în 2009 şi 2010, în
favoarea plantelor din perimetrul Cluj-Napoca. Ţinând cont de normativele în vigoare,
putem spune că portaltoiul în cele două zone în care s-a desfăşurat cercetarea s-a
încadrat în valorile normale, astfel încât altoirea s-a desfăşurat în condiţii optime.
5.2. CERCETĂRI ASUPRA ALTOIULUI LA TRANDAFIR
Măsurătorile efectuate asupra plantelor în perioada de vegetaţie sunt: diametru
punctului de altoire în anul următor, lungimea portaltoiului în anul II, număr de
ramuri, lungimea totală a ramurilor şi creşterile medii. S-au făcut aceste măsurători
deoarece, aceste caractere definesc cel mai bine calitatea materialului săditor la
trandafir.
Tabelul 5.1.
Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SC Rosafruct SRL în 2008
Valori medii
2008
Diametru
punctului de
altoire în anul II
(mm)
Lungimea
portaltoiului în
anul II (cm)
Număr
ramuri
Lungimea
totală a
ramurilor
(cm)
Creşteri
medii
(cm)
Rusticana 20,86 6,03 2,53 95,27 52,17
Mister Lincoln 19,53 6,17 4,10 113,33 51,17
Monika 20,86 5,33 4,37 192,83 64,13
Holsteinperle 21,39 4,20 4,30 134 47,70
Golden Elegance 21,38 5,17 3,77 143 59
Graham Thomas 22,13 4,17 4,00 131 59,17
New Dawn 19,80 3,83 3,70 119,83 66,77
Analizând aceste date se poate constata că, în anul 2008, pe solul Aluvisol
calcaric, cel mai mare diametru la înregistrat soiul Graham Thomas. Soiul Mister
Lincoln a înregistrate cea mai mare lungime a portaltoiului în anul II. Cel mai mare
număr de ramuri şi cea mai mare lungime toală a acestora le-a înregistrat soiul Monika
(Tabelul 5.1.).
15

Soiul New Dawn, în 2009, a inregistra cel mai mare diametru al punctului de
altoire şi cele mai mare creşteri medii, în timp ce soiul Monoka are cea mai mare
lungime a portaltoiului în anul II şi cel mai mare număr de ramuri (Tabelul 5.2.).
Tabelul 5.2.
Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SC Rosafruct SRL în 2009
Valori medii
2009
Diametru
punctului de
altoire în anul II
(mm)
Lungimea
portaltoiului în
anul II (cm)
Număr
ramuri
Lungimea
totală a
ramurilor
(cm)
Creşteri
medii (cm)
Rusticana 18,92 4,21 2,53 105,67 42,80
Mister Lincoln 21,44 4,57 4,10 267 66,60
Monika 21,76 5,02 4,37 262 60,50
Holsteinperle 20,95 3,73 4,30 258,83 61,13
Golden Elegance 20,66 4,89 3,77 253,83 67,87
Graham Thomas 20,72 4,62 4 187,10 48,27
New Dawn 22,52 4,38 3,70 255 70,30
Şi în anul 2010, soiul Monika s-a remarcat prin cel mai mare diametru al
punctului de altoire, cel mai mare număr de lăstari şi prin cea mai mare lungime totală
a ramurilor (Tabelul 5.3.).
Tabelul 5.3.
Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SC Rosafruct SRL în 2010
Valori medii
2010
Diametru
punctului de
altoire în anul II
(mm)
Lungimea
portaltoiului în anul
II (cm)
Număr
ramuri
Lungimea
totală a
ramurilor
(cm)
Creşteri
medii
(cm)
Rusticana 22,97 2,10 2,73 114,13 42
Mister Lincoln 20,44 2,67 2,87 173,83 61,46
Monika 27,29 5,40 2,93 200,47 72,04
Holsteinperle 23,41 4,60 2,30 171,50 74,81
Golden Elegance 24,24 5,50 3,03 193,33 63,69
Graham Thomas 24,10 5,87 2,63 173,93 69,97
New Dawn 26,33 4,13 2,23 167,23 76,76
În pepiniera SCPD Cluj-Napoca, în 2008, soiul Monika are cel mai mare număr
de lăstari şi cea mai mare lungime totală a ramurilor (Tabelul 5.4.)
Tabelul 5.4.
Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SCPD Cluj-Napoca în
2008
2008
Diametru
punctului de
altoire în anul II
(mm)
Lungimea
portaltoiului în anul
II (cm)
Număr
ramuri
Lungimea
totală a
ramurilor
(cm)
Creşteri
medii
(cm)
Valori medii
Rusticana 20,73 6,26 2,13 87 46,06
Mister Lincoln 15,94 5,47 2,13 86 42
Monika 20,24 4,67 3,67 199,67 55,17
Holsteinperle 21,30 3,73 2,47 136,67 54,30
Golden Elegance 20,17 6,06 2,83 146,66 54,60
Graham Thomas 21,98 5,10 3,13 137,56 45,83
New Dawn 19,61 4,73 2,10 111,23 57,53
16

În anul 2009, cel mai performant soi este Hosteinperle, care înregistrează cele mai
mari valori în cazul a trei caractere, şi anume: diametrul punctului de altoire în anul II,
număr de lăstari şi lungimea totală a creşterilor (Tabelul 5.5).
Tabelul 5.5.
Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SCPD Cluj-Napoca în
2009
Valori medii
2009
Diametru
punctului de
altoire în anul II
(mm)
Lungimea
portaltoiului în anul
II (cm)
Număr
ramuri
Lungimea
totală a
ramurilor
(cm)
Creşteri
medii
(cm)
Rusticana 18,85 9,55 2,97 176 59,20
Mister Lincoln 18,45 8,63 2,83 175,33 61,37
Monika 18,67 7,33 3,33 165,17 48,43
Holsteinperle 19,95 3,82 4,17 234,77 59,80
Golden Elegance 18,33 10,07 3 199,17 65,73
Graham Thomas 16,82 9,37 2,93 193,43 64,93
New Dawn 17,88 8,80 2,50 166,83 66,87
Alături de acest soi se evidenţiază soiul Golden Elegance, care înregistreză cele
mai mari valori în cazul celorlaltor două caractere (Tabelul 5.5).
Soiul Monika s-a evidenţiat şi în anul 2010 prin cel mai mare număr de lăstari şi
prin cea mai mare lungime totală a ramurilor (Tabelul 5.6.).
Tabelul 5.6.
Valori medii ale măsurătorilor asupra altoiului în pepiniera SCPD Cluj-Napoca în
2010
2010
Diametru
punctului de
altoire în anul II
(mm)
Lungimea
portaltoiului în anul
II (cm)
Număr
ramuri
Lungimea
totală a
ramurilor
(cm)
Creşteri
medii
(cm)
Valori medii
Rusticana 18,65 5,93 2,30 106,70 47,35
Mister Lincoln 20,02 4,95 2,33 118,20 52,96
Monika 19,46 6,12 3,43 182,70 53,18
Holsteinperle 20,74 3,87 3,33 180 56,59
Golden Elegance 18,90 6,97 2,80 156,03 55,14
Graham Thomas 19,65 5,30 2,60 166,47 68,96
New Dawn 17,54 5,20 1,67 115,50 71,23
CAPITOLUL VI
ANALIZA COMPARATIVĂ A SOIURILOR DE TRANDAFIRI PE
SOLURILE DIN CÂMPURILE EXPERIMENTALE
6.1. ANALIZA VARIANŢEI SOIURILOR DE TRANDAFIR
Solul aluviosol eutric la Unirea, 2008:
- Diametrul punctului de altoire nici un soi nu prezintă abateri asigurate statistic
17

- Lungimea portaltoiului în anul II: a avut valori diferite, cu o amplitudine între
3,83 cm şi 6,17 cm; soiurile Rusticana şi Mister Lincoln s-au comportat cel mai
bine, iar soiurile Holsteinperle şi New Dawn s-au comportat cel mai slab
- Numărul de ramuri: cel mai mare număr de ramuri l-a avut soiul Monika, iar cel
mai mic soiul New Dawn;
- Lungimea totală a ramurilor: cea mai mare lungime o are soiul Monika, iar cea
mai mică lungime o are soiul Rusticana
- Creşterile medii ale ramurilor: soiul New Dawn s-a comportat cel mai bine, soiul
Holsteinperle cel mai slab.
Solul aluviosol eutric la Unirea, 2009:
- Diametrul punctului de altoire: soiul Rusticana s-a comportat cel mai slab
- Lungimea portaltoiului în anul II: cel mai bine soiul Monika, cel mai slab soiul
Holsteinperle
- Numărul de ramuri: cel mai bine soiul Holsteinperle, cel mai slab soiul Rusticana
- Lungimea totală a ramurilor: cel mai bine soiul Mister Lincoln, cel mai slab soiul
Rusticana
- Creşteri medii ale ramurilor: cel mai bine s-au comportat soiurile Golden
Elegance şi New Dawn, iar cel mai slab Graham Thomas.
Solul aluviosol eutric la Unirea, 2010:
- Diametrul punctului de altoire: soiul Monika s-a comportat cel mai bine, iar soiul
Mister Lincoln cel mai slab
- Lungimea portaltoiului în anul II: cea mai mare lungime o au soiurile Monika,
Golden Elegance şi Graham Thomas, iar cea mai mică o au soiurile Rusticana şi
Mister Lincoln
- Numărul de ramuri: soiurile Holsteinperle şi New Dawn au avut cel mai mic
număr de ramuri
- Lungimea totală a ramurilor: cel mai bine soiul Mister Lincoln, iar cel mai slab
soiul Rusticana
- Creşterile medii ale ramurilor: soiurile Holsteinperle şi New Dawn au fost cele
mai bune, soiul Rusticana cel mai slab.
Solul aluviosol calcaric la Cluj-Napoca, 2008:
- Diametrul punctului de altoire: cel mai mare soiul Graham Thomas, cel mai mic
soiul Mister Lincoln
- Lungimea portaltoiului în anul II: cea mai mare lungime o au soiurile Golden
Elegance (6,07 cm) şi Rusticana (6,27 cm); cea mai mică soiul Holsteinperle (3,73
cm)
- Numărul de ramuri: cel mai mare număr de ramuri la soiul Monika (4), cel mai
mic soiul Mister Lincoln (2)
- Lungimea totală a ramurilor: cea mai mare lungime totală soiul Monika (200 cm),
şi cea mai mică soiurile Rusticana (87 cm) şi Mister Lincoln (86 cm)
- Creşterile medii ale ramurilor: cel mai slab soiul Mister Lincoln
Solul aluviosol calcaric la Cluj-Napoca, 2009:
- Diametrul punctului de altoire:cel mai mare soiul Holsteinperle (19,95 mm) şi cel
mai mic soiul Graham Thomas (16,82 mm)
18

- Lungimea portaltoiului în anul II:cea mai mare soiurile Rusticana (9,55 cm),
Golden Elegance (10,07 cm), Graham Thomas (9,37 cm); cea mai mică soiul
Holsteinperle (3,82 cm)
- Numărul de ramuri: cel mai mare număr soiul Holsteinperle (4),cel mai mic
număr New Dawn (2)
- Lungimea totală a ramurilor:cea mai mare lungime soiul Holsteinperle (235
cm),cea mai mică lungime soiul Monika (165 cm)
- Creşterile medii ale ramurilor: cele mai mici creşteri soiul Monika (48,43 cm)
Solul aluviosol calcaric la Cluj-Napoca, 2010:
- Diametrul punctului de altoire: cel mai mare soiul Holsteinperle (20,74 mm) şi cel
mai mic soiul New Dawn (17,54 mm)
- Lungimea portaltoiului în anul II: cea mai mare lungime soiul Golden Elegance
(6,97 cm), cea mai mică lungime soiul Holsteinperle (3,87 cm)
- Numărul de ramuri: cel mai mare număr de ramuri soiurile Monika (3) şi
Holsteinperle (3), cel mai mic soiul New Dawn (2)
- Lungimea totală a ramurilor: cea mai mare soiurile Monika (183 cm) şi
Holsteinperle (180 cm); cea mai mică Rusticana (106,70 cm),
- Creşterile medii ale ramurilor: cele mai mari soiul New Dawn (71 cm);cele mai
mici soiul Rusticana (47 cm).
6.2. DETERMINAREA INFLUENŢEI SOLULUI ASUPRA
CARACTERELOR MATERIALULUI SĂDITOR DE TRANDAFIR
La soiul Rusticana, în ceea ce priveşte influenţa solului asupra diametrului
punctului de altoire, se poate observa că plantele din câmpul experimental de la Unirea
au o medie a diametrului cu 1,50 mm mai mare decât a plantelor din câmpul
experimental de la Cluj-Napoca.
În schimb, în cazul lungimii portaltoiului în anul II al pepinierei, care este un
caracter care influenţează vigoarea plantei, a prezentat diferenţe foarte distinct
negative faţă de martor, ceea ce se traduce printr-o comportare mai bună a acestui soi
la Cluj-Napoca faţă de Unirea.
Media numărului de ramuri, la Unirea, este mai mică cu numai 0,08 ramuri faţă de
Cluj-Napoca, ceea ce denotă că solul, în cazul acestui caracter, nu are nici o influenţă
În ceea ce priveşte caracterul lungimea totală a ramurilor s-a înregistrat o diferenţă
semnificativ negativă, prin urmare soiul Rusticana s-a comportat mai bine la Cluj-
Napoca.
Şi în privinţa creşterilor medii, soiul Rusticana, s-a comportat mai bine la Cluj-
Napoca, decât la Unirea, prezentând diferenţe semnificativ negative, înregistrând la
Cluj-Napoca o medie mai mare cu 18,21 cm faţă de Unirea.
Soiul Mister Lincoln, la diametrul punctului de altoire, acest soi s-a comportat mai
bine pe solul din câmpul experimental de la Unirea, decât în câmpul experimental
Cluj-Napoca, prezentând diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive.
În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Mister Lincoln, prezintă abateri
foarte distinct semnificativ negative, comportându-se mai bine la Cluj-Napoca.
19

În cazul numărului de ramuri, soiul Mister Lincoln, a avut un număr mai mare de
ramuri în câmpul experimental de la Unirea decât în câmpul experimental de la Cluj-
Napoca, diferenţele fiind foarte distinct semnificativ pozitive. În ceea ce priveşte
lungimea totală a ramurilor, la soiul Mister Lincoln, plantele s-au dezvoltat mai bine
pe solul de la Unirea decât la Cluj-Napoca.
În cazul creşterilor medii, acest soi a avut diferenţe foarte distinct semnificativ
pozitive, soiul s-a comportat mai bine la Unirea decât la Cluj-Napoca, având o
diferenţă de 8,24 cm.
În ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, soiul Monika prezintă diferenţe
foarte distinct semnificativ pozitive, astfel, acest soi s-a comportat mult mai bine pe
solul din câmpul experimental de la Unirea decât la Cluj-Napoca, având un diametru
mult mai mare, cu diferenţă de 3,85 mm în favoarea plantelor de la Unirea.
În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Monika s-a comportat mai bine
pe solul de la Cluj-Napoca, în medie plantele fiind mai bine dezvoltate. În cazul
numărului de ramuri, soiul Monika s-a comportat la fel în ambele câmpuri
experimentale, neexistând diferenţe majore între ele.
În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor la soiul Monika, plantele s-au
dezvoltat mai bine pe solul de la Unirea decât la Cluj-Napoca, cu o diferenţă în medie
de 35,92 cm.
În cazul creşterilor medii, acest soi a avut diferenţe foarte distinct semnificativ
pozitive, cu o diferenţă de 10,93 cm, ceea ce denotă că plantele s-au comportat mult
mai bine pe solul de la Unirea decât pe cel de la Cluj-Napoca.
Soiul Holsteinperle la diametrul punctului de altoire, prezintă diferenţe
semnificativ pozitive. Astfel, acest soi s-a comportat mult mai bine pe solul din
câmpul experimental de la Unirea decât pe cel de la Cluj-Napoca.
În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, a numărului de ramuri, a lungimii
totale a ramurilor şi a creşterilor medii ale ramurilor nu există diferenţe semnificative,
Soiul Golden Elegance în ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, prezintă
diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive
În schimb, în privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Golden Elegance a
înregistrat diferenţe foarte distinct semnificativ negative, ceea ce denotă faptul că în
cazul acestui soi, plantele s-au comportat mai bine în câmpul experimental de la Cluj-
Napoca.
În cazul numărului de ramuri, soiul Golden Elegance s-a comportat la fel în
ambele câmpuri experimentale, neexistând diferenţe majore între ele.
În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor, soiul Golden Elegance a
înregistrat diferenţe semnificative pozitive între plantele din câmpurile experimentale,
ceea ce denotă că plantele s-au dezvoltat mai bine pe solul de la Unirea.
Şi în cazul creşterilor medii, acest soi a avut diferenţe nesemnificative.
În ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, soiul Graham Thomas prezintă
diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive.
În privinţa lungimii portaltoiului în anul II, soiul Graham Thomas a înregistrat
diferenţe foarte distinct semnificativ negative, ceea ce denotă faptul că în cazul acestui
soi, plantele s-au comportat mai bine în câmpul experimental de la Cluj-Napoca. În
20

cazul numărului de ramuri, soiul Graham Thomas s-a comportat la fel în ambele
câmpuri experimentale. În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor, soiul Graham
Thomas s-a comportat la fel în ambele câmpuri experimentale. Şi în cazul creşterilor
medii, acest soi a avut diferenţe semnificative negative, ceea ce denotă că plantele s-au
dezvoltat mai bine la Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte diametrul punctului de altoire, soiul New Dawn prezintă
diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive. Astfel, acest soi s-a comportat mult mai
bine pe solul din câmpul experimental de la Unirea decât la Cluj-Napoca. În privinţa
lungimii portaltoiului în anul II, soiul New Dawn a înregistrat, plantele s-au comportat
mai bine în câmpul experimental de la Cluj-Napoca faţă de Unirea. În cazul numărului
de ramuri, soiul New Dawn a prezentat diferenţe distinct semnificativ pozitive la
Unirea.
În ceea ce priveşte lungimea totală a ramurilor, soiul New Dawn s-a comportat
mai bine în câmpul experimental de la Unirea.
În cazul creşterilor medii, acest soi s-a comportat la fel în ambele câmpuri
experimentale, neexistând diferenţe majore între plante.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Din cele prezentate, se desprind următoarele concluzii şi recomadări.
CONCLUZII
Cultivarea plantelor ornamentale este o activitate veche, atât în lume (fiind
descoperită o monedă veche de 7000 de ani care are pe o faţă a sa un trandafir), cât şi
în România, unde, încă din timpul dacilor se cultivau cimbrul, lăcrămioarele şi
albăstreaua.
Una dintre cele mai importante plante ornamentale este trandafirul. Acesta
prezintă multiple puncte de interes pentru om, dintre care amintim: economic, estetic,
medical, alimentar etc.
Din această cauză, cultura trandafirului, în ultima perioadă, s-a impus ca o
activitate foarte importantă la nivel mondial, care aduce venituri substanţiale. Astfel,
luând ca exemplu, preţul trandafirilor valorificaţi ca şi flori tăiate, în majoritatea ţărilor
produătoare, a crescut de la 28 euro/100 de plante în 2003 la 36 de euro/100 de plante
în 2007 în Olanda, iar în România creşterea preţurilor de vânzare a fost şi mai
spectaculoasă, şi anume de la 66 euro/100 de plante în 2003 la 132 euro/100 de plante
în 2007 [www.epp.eurostat.com].
După 1990, în România, oamenii devin proprietari de terenuri şi doresc să cultive
sau să îşi înfrumuseţeze spaţiul verde din jurul caselor, birourilor etc. Ca urmare, s-au
creat premizele creşterii, fără precedent, a cererii de material săditor la trandafir, care a
determinat şi o creştere a suprafeţelor ocupate de pepiniere.
Înfiinţarea pepinierelor de producere a materialului săditor de trandafir, impune
anumite cerinţe ecopedologice, care determină într-o mare măsură calitatea acestui
material.
Dintre numeroasele clasificări ale trandafirilor, frecvent sunt folosite clasificarea
după talie, după modul de întrebuinţare şi al portului.
21

Dintre condiţiile ecopedologice care au influenţă asupra calităţii materialului
săditor şi asupra cărora am insistat în prezenta lucrare sunt: precipitaţiile, temperatura,
umiditatea şi solul.
Pentru a evidenţia modul de manifestare a diferitelor grupe de soiuri de trandafir
s-au ales şapte soiuri reprezentative pentru acestea. Soiurile de trandafir alese sunt:
Rusticana, Mister Lincoln, Monika, Holsteinperle, Golden Elegance, Graham Thomas
şi New Dawn. Aceste soiuri au fost altoite pe un singur portaltoi, şi anume Pollmers.
Datele au fost culese în perioada 2008-2010. Pentru analizarea acestora s-au
utilizat mai multe metode statistico-matematice pentru calcul şi interpretare.
În urma analizelor efectuate asupra solurilor a rezultat că ambele soluri pe care s-
au efectuat cercetările sunt prielnice înfiinţării de pepiniere.
Astfel, la Unirea, solul este de tip aluviosol eutric, cu un conţinut de humus
mijlociu (0-35 cm), cu textură luto-nisipoasă (0-110 cm), având o reacţie slab alcalină.
Conţinutul solului în elemente nutritive variază, astfel că, azotul prezintă valori mari
(0,37), fosforul are valori mijlocii (0,10), iar potasiul are valori mici (111), ceea ce
denotă că acestea trebuie suplimentate prin aplicarea de îngrăşăminte, fie foliar, fie sub
formă de complex.
La Cluj-Napoca solul este de tip aluviosol calcaric. Aici s-au efectuat două profile
de sol deoarece s-a constatat, în urma executării acestuia, că diferă succesiunea de
orizonturi. În urma analizelor de laborator a rezultat că ambele soluri se caracterizează
printr-o textură luto-nisipoasă (0,45 cm), cu un conţinut de humus mic spre mijlociu
(0-45 cm) şi cu o reacţie slab alcalină pe întreg profilul.
În ceea ce priveşte condiţiile climatice, luate după staţia meteo a USAMV Cluj-
Napoca pentru SCDP Cluj-Napoca şi staţia meteo Alba pentru Unirea, se constată că,
anul 2008, la Unirea, din punct de vedere termic, se caracterizează ca fiind mai răcoros
decât anul 2007. Prima brumă căzută a fost la 18 octombrie, iar ultima brumă a fost la
data de 30 martie.
Anul 2009, la Unirea, se caracterizează ca fiind mai călduros ca 2008, cu
temperaturi minime mai ridicate. Pe parcursul anului 2009, ultima brumă căzuta a fost
la data de 27 martie, iar prima brumă căzută a fost la data de 15 octombrie.
În anul 2008, suma precipitaţiilor în perioada de vegetaţie a fost mai mare în
Unirea cu aproximativ 100 mm, dar care a fost anulată de temperaturile mai mari
înregistrate. În ambele câmpuri experimentale, cantitatea de apă în perioada de
vegetaţie a fost suplimentată prin irigare.
În 2009, s-au înregistrat mai puţine precipitaţii în ambele zone. Astfel, această
cantitate de apă a fost suplimentată prin irigări diferenţiate astfel încât sa egalizat
cantitatea de apă avută la dispoziţie de plante în cele două zone.
Umiditatea aerului a fost în 2008 mai mare decât în 2009 în ambele zone, şi de
aceea în 2008 au fost necesare un număr mai mare de tratamente fitosanitare.
Anul 2010, în ambele câmpuri experimentale, se caracterizează printr-o cantitate
mare de precipitaţii, o temperatură cu 1,5 o C mai mare la Unirea decât la Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte umiditatea aerului, în perioada martie-august 2010, cea mai mare
umiditate a aerului a fost înregistrată la Cluj-Napoca în luna mai, iar la Unirea în lunile
iunie şi iulie.
22

În ceea ce priveşte portaltoiul în momentul altoirii, în cele două câmpuri
experimentale în cei trei ani studiaţi, a fost relativ omogen din punct de vedere al
diametrului şi al lungimii, fiind într-un stadiu de dezvoltare care a permis o altoire în
bune condiţii, şi ca urmare, influenţa portaltoiului asupra calităţii materialului săditor
nu este semnificativă.
În urma analizei varianţei soiurilor, în ceea ce priveşte caracterele studiate, au
rezultat următoarele:
• În anul 2008 la Unirea
‣ soiurile nu au prezentat diferenţe asigurate statistic în cazul diametrului punctului
de altoire;
‣ soiurile Rustica şi Mister Lincoln au o lungime medie a portaltoiului în anul II mai
mare, în schimb soiurile Holsteinperle, Graham Tomas şi New Dawn s-au
comportat mai slab;
‣ soiul Monika are cea mai bună dezvoltare a părţilor aeriene, prezentând diferenţe
foarte distinct semnificative pozitive la caracterele număr de ramuri şi creşteri
totale. În schimb, soiul Rusticana a avut cea mai slabă dezvoltare a părţilor
aeriene. O situaţie specială este întâlnită în cazul soiului New Dawn, care chiar
dacă prezintă diferenţe distinct semnificative negative la caracterul număr de
ramuri, prezintă, la creşterile medii diferenţe distinct semnificative pozitive faţă
de martor. Această situaţie coraborată cu faptul că acest soi face parte din grupa
trandafirilor urcători, grupă care presupun creşteri viguroase, caracterizează un
material săditor de calitate;
• În anul 2008 la Cluj-Napoca
‣ soiul Mister Lincoln, la caracterul diametrul punctului de altoire, s-a comportat cel
mai slab. În evidenţă a ieşit soiul Graham Thomas care a avut diametru cel mai
mare prezentând diferenţe distinct semnificativ pozitive faţă de martor;
‣ soiurile Rusticana şi Golden Elegance prezintă diferenţe distinct pozitive,
comportându-se cel mai bine la caracterul lungimea portaltoiului în anul II, pe
când soiul Holsteinperle a avut lungimea cea mai mică a portaltoiului;
‣ în cazul caracterului număr de ramuri mai multe soiuri au prezentat diferenţe.
Dintre toate soiul Rusticana având cel mai mic număr de ramuri şi cele mai slabe
creşteri totale. Soiul Monika a avut cel mai mare număr de ramuri, prezentând
diferenţe foarte distinct semnificativ pozitive faţă de martor şi cele mai mari
creşteri totale;
‣ la creşterile medii doar soiul Mister Lincoln prezintă diferenţe care sunt foarte
distinct semnificativ negative faţă de martor.
• În anul 2009 la Unirea
‣ soiul Rusticana, la caracterul diametrul punctului de altoire, s-a comportat cel mai
slab prezentând diferenţe semnificativ negative faţă de martor;
‣ la caracterul lungimea portaltoiului în anul II, soiul Monika s-a comportat cel mai
bine, iar soiul Holsteinperle s-a comportat cel mai slab;
‣ soiul Rusticana s-a comportat cel mai slab în ceea ce priveşte numărul de ramuri,
lungimea totală a ramurilor şi creşterile medii. Soiul Holsteinperle a avut cel mai
mare număr de ramuri, prezentând diferenţe semnificativ pozitive faţă de martor;
23

‣ în privinţa lungimii totale a ramurilor soiurile Mister Lincoln şi Holsteinperle au
avut cele mai mari creşteri ale ramurilor;
‣ soiurile Golden Elegance şi New Dawn au avut cele mai mari creşteri medii.
• În anul 2009 la Cluj-Napoca
‣ la diametrul punctului de altoire, în anul 2009, soiul Holsteinperle a avut cel mai
mare diametru, iar soiul Graham Thomas are cel mai mic diametru al punctului de
altoire;
‣ la lungimea portaltoiului în anul II, cea mai mare lungime a avut-o soiurile
Rusticana, Golden Elegance şi Graham Thomas, iar soiul Holsteinperle a avut cea
mai mică lungime a portaltoiuliu;
‣ la caracterul număr de ramuri, soiul Holsteinperle a avut cel mai mare număr de
ramuri, iar soiul New Dawn a avut cel mai mic număr de ramuri;
‣ lungimea totală a ramurilor a fost mai mare la soiul Holsteinperle, pe când soiul
Monika a avut cea mai mică lungime a totală a ramurilor, precum şi cele mai mici
creşteri medii.
• În anul 2010 la Unirea
‣ soiul Mister Lincoln, la caracterul diametrul punctului de altoire, s-a comportat cel
mai slab. În evidenţă a ieşit soiul Monika care a avut diametru cel mai bun
prezentând diferenţe distinct semnificativ pozitive faţă de martor;
‣ la caracterul lungimea portaltoiului în anul II, cea mai mare lungime a avut-o
soiurile Monika, Golden Elegance şi Graham Thomas, iar cele mai mici lungimi
le-a avut soiurile Rusticana şi Mister Lincoln;
‣ la numărul de ramuri, soiurile Holsteinperle şi New Dawn au avut un număr mic
de ramuri faţă de martor;
‣ soiul Rusticana prezintă cele mai mici valori ale lungimii totale a ramurilor,
precum şi al creşterilor medii; iar soiul Monika are cea mai mare lungime totală a
ramurilor;
‣ la caracterul creşteri medii soiurile Holsteiperle şi New Dawn au cele mai mari
creşteri, prezentând diferenţe distinct semnificativ pozitive faţă de martor.
• În anul 2010 la Cluj-Napoca
‣ soiul New Dawn la caracterul diametrul punctului de altoire s-a comportat cel mai
slab. În evidenţă a ieşit soiul Holsteinperle care a avut diametru cel mai bun
prezentând diferenţe distinct semnificativ pozitive faţă de martor;
‣ la caracterul lungimea portaltoiului în anul II, soiul Holsteinperle a avut cea mai
mică lungime, iar soiul Golden Elegance a ieşit în evidenţă având cea mai mare
lungime a portaltoiului în anul II;
‣ soiurile Monika şi Holsteinperle au avut cel mai mare număr de ramuri, si cea mai
mare lungime totală a acestora, pe când soiul New Dawn a avut cel mai slab
număr de ramuri;
‣ la lungimea totală a ramurilor soiul Rusticana a fost cel mai slab, prezentând
diferenţe foarte distinct semnificativ negative, precum şi la creşterile medii;
‣ soiul New Dawn a avut cele mai mari creşteri medii.
24

Din datele experimentale prezentate, în cei trei ani experimentali, cât priveşte
calitatea materialului săditor la trandafir, se constată că, cele şapte soiuri de trandafiri
studiate, pot fi împărţite în trei categorii:
- Soiuri la care materialul săditor s-a dezvoltat mai bine pe solul Aluviosol Eutric de la
Unirea: Mister Lincoln, Monika, Holsteinperle, Golden Elegance şi New Dawn;
- Soiuri la care materialul săditor s-a dezvoltat mai bine pe solul Aluviosol calcaric de
la Cluj-Napoca: Rusticana;
- Soiuri la care calitatea materialului nu este influenţată de sol: Graham Thomas
O situaţie aparte se întâlneşte în cazul soiului Rusticana, pentru care materialul
săditor produs pe solul Aluviosolul calcaric este mai bun din punct de vedere calitativ.
PROPUNERI ŞI RECOMANDĂRI
În urma analizelor, discuţiilor şi a concluziilor prezentate au rezultat o serie de
informaţii care pot fi valorificate imediat în practică, precum şi în noicercetări. Prin
urmare se pot face câteva propuneri şi recomandări. Astfel:
• Se propune valorificarea rezultatelor practice de către producătorii de material
săditor de trandafir;
• Având în vedere cele prezentate mai sus, se recomandă ca la înfiinţarea unei
pepiniere pentru producerea materialului săditor la trandafir, să se efectueze
analize de sol amănunţite şi să se insiste pe determinarea rezervei de humus din
orizonturile de suprafaţă ale solului. Această recomandare se poate face şi pentru
înfiinţarea de pepiniere pomicole şi viticole;
• Se recomandă, pentru producătorii de material săditor de trandafir să ţină cont că
unele grupe de soiuri de trandafir, cum ar fi Thea şi Urcători, necesită soluri mai
bogate în humus, în schimb soiurile din grupa trandafirilor Englezeşti nu sunt
foarte sensibili la conţinutul de humus;
• Se recomandă dezvoltarea de cercetări pentru a determina corelaţia dintre calitatea
materialului săditor şi conţinutul de humus al solului;
• Se propune studierea soiului Rusticana pentru a identifica factorii care au
determinat calitatea superioară a materialului săditor în condiţiile eco-pedologice
din pepiniera SCDP Cluj-Napoca şi modul în care aceştia influenţează calitatea
materialului săditor.
• O altă propunere este extinderea cercetărilor asupra influenţei solului şi asupra
calităţii materialului săditor la alte specii dendrologice şi pomicole.
• Se propune testarea influenţei altor tipuri de sol asupra calităţii materialului
săditor;
• Crearea unor STAS-uri individualizate pentru fiecare grupe de soiuri privind
calitatea materialului săditor.
25

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Ardelean, M., Sestraş, R., Mirela Cordea, 2005, Tehnică experimentală horticolă,
Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;
2. Austin, D., 2000, Handbook of roses, 28th Edition;
3. Băltăreţu, A., 1980, Florile, parfum şi culoare, Ed. Albatros, Bucureşti;
4. Blaga, Gh. şi Colab., 2005, Pedologie, Ed. Academicpress, Cluj-Napoca;
5. Blaga, Gh. şi colab., 2008, Pedologie, Ed. Mega;
6. Beales, P., 2000, Classic Roses, Crowes Compl. Print, Norwich
7. Bordeianu, T. şi Colab, 1960, Pepiniera de pomi, Ed. Agro – Silvică, Bucureşti;
8. Bojor, O., 2003, Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z, Ed.
FiatLux, Bucureşti;
9. Bradlez, S., 2005, Tăierea plantelor ornamentale, Enciclopedia RAO.;
10. Brichet Helga, 2000, A history of the wfrs;
11. Bunescu, V., Gh. Blaga, 1984, Curs de pedologie, Ed. Agronomia, Cluj-Napoca;
12. Buta M., Teză de doctorat, 2009, Cluj-Napoca;
13. Cairns, Th., 2000, Modern roses XI. The World Encyclopedia of Roses, Ed.
Academic Press;
14. Cantor, Maria, 2003, Floricultură generală şi specială, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca;
15. Cantor, Maria, 2004, Floricultură şi aranjamente florale, Ed. AcademicPres, Cluj-
Napoca;
16. Cantor, Maria, Ioana Pop, 2005, Floricultură specială – Baza de date, Ed.
Academicpress, Cluj-Napoca;
17. Cantor, Maria, 2009, Floricultură generală, Ed. Todesco, Cluj-Napoca
18. Ceapoiu, N., 1968, Metode statistice aplicate în experienţele agricole şi biologice,
Ed. Agro-Silvică, Bucureşti;
19. Cheers, G., 1999, Encyclopedia of Roses;
20. Chiriţă, C. D., 1974, Ecopedologie cu baze de pedologie generale, Ed. Ceres,
Bucureşti;
21. Christian Pessey, 2003, Enciclopedia florilor – calendar practic de grădinărit, Pro
Editura şi tipografie;
22. Criveanu, H., 2001, Agrometeorologie – curs, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;
23. Criveanu, H., 2001, Agrometeorologie – lucrări practice, Ed. Todesco, Cluj-
Napoca;
24. David Austin, 1998, Botanica’s roses - the encyclopedia of roses, Konemann;
25. Dima, Eugenia şi colab., 2007, Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, Ed.
Arc şi Gunivas;
26. Dole M. J., Wilkins, F.H.,1999, Floriculture, Ed. Prentice Hall, INC, NY
27. Encyclopedia of Soil Science, 2006, second edition vol. I-II, Taylor and Francis
Group New York London;
28. Filipov, F., Lupaşcu, Gh., 2003, Pedologie-alcătuirea, geneza, proprietăţile şi
clasificarea solurilor, Ed. Tera Nostra, Iaşi;
26

29. Gâdea, Ştefania, 2003, Fiziologie vegetală, Ed. Academicpress, Cluj-Napoca;
30. Marian, Manuela Carmen, Blaga, Gh., Simu, Al., 2010, The Different Cultivars
Rose Seed Material Behavior Regarding the Packet Diameter and the Number of
Offshoot on the Plants in Condition of 2009, Buletinul USAMV Cluj-Napoca;
31. Marian, Manuela Carmen, Blaga, Gh., Buta, M., 2009, Study regarding the
development of the rose seed material at different rose cultivar on argillaceoussandy
soil, Buletinul USAMV Cluj-Napoca, seria Horticulture, pg. 516-518, ISSN
1843-5254;
32. Marian, Manuela Carmen, 2009, The eco-pedology areas of Romania available
for rose seed material production, 44 TH CROATION AND 4 TH
INTERNATIONAL SYMPOSIUM ON AGRICULTURE Opatjia, Croatia, ISBN
978-953-6331-67-3;
33. Marian, Manuela Carmen, 2008, The seed material production at Roses
sp.:ecopedology condition, Buletinul USAMV Cluj-Napoca seria Horticultura, pg.
221, ISSN 1843-5254;
34. Marian, Manuela Carmen, 2008, Cerinţe ecopedologice de producere a
materialului săditor la trandafir, specie utilizată în amenajarea spaţiilor verzi,
Concepte,solutii si modalitati de reducere a poluarii mediului,ed. Napoca Star,
Cluj-Napoca, vol I/2008, ISBN978-973-7695-32-2;
35. Merce, E. şi colab., 2009, Statistică, Ed. Academicpres Cluj-Napoca;
36. Miclăuş, V., 1991, Pedologie ameliorativă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
37. Niţă, L., 2004, Pedologie, Ed. Eurobit Timişoara;
38. Ostaciuc, I., 1987, Efectul temperatuirlor negative asupra trandafirilor din colecţia
Grădinii Botanice Iaşi. Culegere de studii şi articole de biologie nr. 3;
39. Pârvu, C., 2005, Enciclopedia plantelor – Plante din flora României, vol. IV, Ed.
Tehnică, Bucureşti;
40. Popescu, S., 1986, Trandafirul, Ed. Ceres, Bucureşti;
41. Puiu, Şt.,1980, Pedologie, Ed. Ceres Bucureşti;
42. Ropan, G., 2003, Pomicultură generală, Ed.
43. Săulescu, N. A., Săulescu, N. N., 1967, Câmpul de experienţă, ed. a II-a, Ed.
Agro-Silvică, Bucureşti;
44. Stana, Doina şi colab., 2006, Lucrări practice - morfologia şi anatomia plantelor,
Ed. Rustic Cluj-Napoca;
45. Şelaru, Elena, 2001, Flori cultivate în grădină, Ediţia a II-a revizuită şi adaugită,
Ed. M.A.S.I., Bucureşti;
46. Wachsberger, C. P., Theodore James Jr., 2003, Rose, Ed. Harry N. Abrams;
47. Wagner, Şt., 2002, Trandafirul de la mit la mileniul
48. Wagner, Şt.,2010, Trandafiri cu parfum, Ed. Napostar;III, Cluj-Napoca.
27