Arta antropomorfă feminină în preistoria spaţiului carpato ... - cIMeC

www.cimec.ro
M. ANGHELINU, L. NIŢĂ
pur calorici, contribuţia lor cotidiană este inferioară celei a femeilor
(vezi Hawkes 1993 vs. Marlowe 2007). Aceasta nu înseamnă, însă, că
prestigiul este inerent activităţilor vânătoreşti, premisa fiind frecvent
contrazisă de exemplele etnografice (Kent 1999). Chiar şi în
societăţile vânătoreşti complexe, amplasate de obicei în zonele
temperate sau reci, vânătoarea este departe de modelul „recreaţionalsportiv”,
mânat de vânătoarea de trofee şi de prestigiu (Jarvenpa &
Brumbach 2006: 317), care a populat tenace imaginaţia
antropologilor (şi a arheologilor): pentru aceste comunităţi, în care
vânarea speciilor sălbatice reprezintă resursa vitală, vânătoarea nu se
rezumă la doborârea unui animal; ea solicită un îndelung efort de
pregătire, ca şi unul de procesare a prăzii, femeile jucând astfel un rol
esenţial tocmai în activităţile vânătoreşti.
În general, există o unanimitate de opinie cu privire la faptul
că, cel puţin ca funcţie a mecanismelor egalitare, în virtual toate
societăţile de vânători-culegători, femeile nu deţin un statut propriuzis
inferior, cel puţin în comparaţie cu unele societăţi agrare sau
horticole (Flanagan 1989, Peterson 1993), cu excepţia unor excluderi
generale din sfera activităţilor masculine (Graves-Brown 1996: 315).
Măsura în care acestea sunt atribuibile pur şi simplu discursului
„oficial” – să nu uităm, ghidat euristic de antropologi, majoritatea
bărbaţi şi, prin forţa lucrurilor, nevoiţi să chestioneze preferenţial
bărbaţi –, sau realităţii efective, rămâne recunoscută. Nu sunt, însă,
rare situaţiile în care femeile deţin, în societăţile vânătoreşti
complexe, funcţii politice importante (Trocolli 1999). În plus,
distincţiile dintre sexe nu trebuie în mod necesar să rămână
neschimbate pe toată durata vieţii, şi nici nu se aplică tuturor claselor
sociale, acolo unde apar acestea.
Statutul copiilor pare să evolueze la mare distanţă de
idealurile etice sau sentimentale moderne, îndeosebi în societăţile
vânătoreşti complexe: escaladarea complexităţii şi ierarhiei sociale
pare să susţină tendinţa către obiectualizarea copiilor, deveniţi un
capital preţuit în jocurile prestigiului şi alianţelor maritale;
apartenenţa la elită aduce, în acelaşi timp, o degrevare parţială de
49