Arta antropomorfă feminină în preistoria spaţiului carpato ... - cIMeC

www.cimec.ro
M. ANGHELINU, L. NIŢĂ
importante restructurări. Timpul petrecut de părinţi cu copiii scade în
acest ultim caz, la fel cum gradul de responsabilitate care revine
copiilor mari în diverse activităţi de la care erau excluşi înainte
vreme, cum ar fi inclusiv grija şi educaţia fraţilor mai mici, creşte şi
se afirmă de timpuriu (Hames & Draper 2003; Kelly 1992: 59).
Fascinaţi de eficienţa şi exoticitatea mecanismelor egalitare,
antropologii au pierdut din vedere câteva aspecte legate de integrarea
socială a vânătorilor-culegătorilor, de maximă relevanţă pentru
analiza diacronică a tradiţiilor culturale paleolitice. Gradul de
integrare constituie, în fapt, o variabilă a complexităţii şi stratificării
acestor comunităţi: minim, în cazul vânătorilor-culegătorilor
„simpli”, „generalişti” („foragers”, sensu Binford 1980), mai ridicat
în societăţile complexe, para-sedentare, care practică o exploatare
logistică a resurselor („collectors”, sensu Binford 1980). În societăţile
puternic egalitare, fluide, unite mai degrabă de co-prezenţa indivizilor
(Ingold 1999), instituţionalizarea rolurilor şi statutelor este periculos
de scăzută: ele nu au nici principii de excludere, dar nici coduri
sociale stricte de includere. Ele sunt prin definiţie instabile şi
vulnerabile faţă de diverse forme de aculturaţie, persistenţa lor în
timp, ca specie socială, devenind foarte dificilă (Brunton 1989). În
aceste context, trebuie să privim existenţa unui minim de ierarhie
socială drept esenţială pentru perpetuarea, critică şi evaluativă, a
informaţiei culturale (Shennan 1996).
Problema escaladării complexităţii la vânători-culegători
dispune de o relevanţă specială pentru orice încercare de extrapolare a
modelelor etnografice asupra epocii paleolitice. În această privinţă,
două modele majore domină bibliografia de specialitate: cel al
„nevoii”, în care crizele ecologice, agravate de presiunea
demografică, determină o creştere subită a complexităţii – exploatare
intensivă, logistică a resurselor, accesul inegal la resurse, apariţia
liderilor etc. (Arnold 1993) – şi cel mult mai convingător, în opinia
noastră, al „oportunităţii”, în care membrii ambiţioşi ai comunităţii
reuşesc, mai ales în contexte de relativă abundenţă, să manipuleze în
scop personal interesul colectiv, impunându-şi în cele din urmă
47