Arta antropomorfă feminină în preistoria spaţiului carpato ... - cIMeC

www.cimec.ro
M. ANGHELINU, L. NIŢĂ
surprinsă de L. Wittgenstein: „dacă vrem ca uşa să se rotească,
balamalele trebuie să fie fixe” (2005: 117).
Spre deosebire de ştiinţele experimentale, în cele socioumane,
gradul de complexitate al realităţii studiate – altfel spus,
numărul mare de variabile implicate – descurajează teoriile concise,
unilaterale, transpozabile eventual în limbaj matematic. Această
complexitate, ca şi fluiditatea inerentă obiectului de studiu explică
totodată natura aparte a constantelor acceptate, ca şi a variabilelor
percepute în raport cu acestea. Astfel, pentru a nu se risipi la nesfârşit
în precizări preliminare ale substantivelor pe care le folosesc
(„gratoar”, „oraş”, „clasă socială”, „burghezie”, „societate” etc.),
istoricii, arheologii sau antropologii sunt nevoiţi să accepte un anume
număr de locuri comune, de stereotipuri – „concepte neistorizate”, ca
să alegem o expresie a lui Paul Veyne. Aceste convenţii, care ocolesc
deliberările şi refuză analiza – şi care nu trebuie confundate cu
idealtipurile weberiene, deliberat construite ca modele „la limită” –,
exprimă cel mai bine bagajul conceptual, preferinţele teoretice şi
limitele proprii unui demers ştiinţific umanist, aşa cum rafinarea lor,
printr-o mai bună contextualizare, devine, în fapt, sinonimă
progresului cunoaşterii 1 .
Cea mai importantă trăsătură a acestor noţiuni şi concepte
„luate de-a gata” o reprezintă, însă, capacitatea lor de a orienta
imaginaţia ştiinţifică. Aceasta pentru că explorarea necunoscutului
pleacă întotdeauna de la un volum oarecare de lucruri pe care le ştim,
sau, mai degrabă, acceptăm prin convenţie că le ştim. Iar atunci când,
din raţiuni documentare – şi din lipsa de imaginaţie pe care o atrage
absenţa lor – nu putem sesiza corespunzător diferenţa, adică
originalitatea sau specificitatea fenomenului studiat, le înlocuim cu o
constantă, un numitor comun.
În ştiinţele trecutului, cel mai bun exemplu îl oferă aşanumitul
„om etern”. Funcţia lui seamănă foarte bine cu cea a lutului
alb al restauratorilor: el acoperă temporar spaţiile pe care, din raţiuni
1 Cum nota un faimos antropolog, „[...] our ordinary state of mind is always a profoundly
mystified consciousness . . . To emerge from myth and legend to mature consciousness we
need to compare the full range of past and present cultures.” (Harris 1974: 5).
35