Arta antropomorfă feminină în preistoria spaţiului carpato ... - cIMeC

www.cimec.ro
CEI UITAŢI:
FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII
PALEOLITICE
Mircea Anghelinu, Loredana Niţă
(Târgovişte)
În memoria caldului Profesor şi Prieten
care ne-a fost Ilie Borziac
Rezumat
Prezentul studiu îşi propune o evaluare sintetică a statutului socio-economic a femeilor şi
copiilor din paleolitic. În opinia autorilor, reconstituirea socialităţii paleolitice face obiectul unei serii
de stereotipuri, bazate pe translatarea subtilă a unor realităţi contemporane asupra societăţilor din
Pleistocen, dar şi, în parte, de informaţii selectiv extrase din etnografia vânătorilor-culegătorilor
actuali. Una dintre cele mai importante prejudecăţi criticate aici o reprezintă asocierea pripită dintre
societăţile paleolitice şi cele vânătoreşti din medii reci, respectiv corolarul său fidel, importanţa
activităţilor de subzistenţă masculine, cuplată cu statutul secundar şi, inerent, subordonat social al
femeilor şi copiilor.
În opinia autorilor, acest stereotip socio-economic este lipsit de orice bază empirică, cel
puţin până în paleoliticul superior mijlociu. În acest sens, evoluţia socială din decursul epocii
paleolitice – mediată de contexte ecologice diverse, doar ocazional riguroase, ca şi de cumulul
tehnologic gradual –, deşi a cunoscut subtile restructurări, nu a oferit, ca regulă generală, condiţii
pentru instaurarea, altfel decât viageră, a unei inegalităţi de statut între indivizi, indiferent de sexul lor.
Astfel, societăţile paleoliticului inferior au ocupat multă vreme nişe ecologice calde,
familiare primelor hominide africane, ceea ce a permis o dietă omnivoră, deci o mai largă autonomie
nutriţională a femeilor şi copiilor şi o diviziune moderată a activităţilor pe sexe. Ocuparea treptată a
zonelor temperate sau reci şi orientarea decisă a economiei către resurse carnate, clar vizibilă începând
cu paleoliticul mijlociu, a reprezentat o macro-opţiune adaptativă ocazional profitabilă, dar riscantă în
contextul tehnologic al epocii: ea a impus reducerea consistentă a grupurilor de subzistenţă şi un regim
de stres fizic crescut pentru ansamblul populaţiei. Deşi poate fi asociată unei creşteri în importanţa
socială a bărbaţilor, această configuraţie socio-economică s-a demonstrat multă vreme incapabilă să
ofere surplusuri productive stocabile şi să susţină o reducere a mobilităţii, precondiţii ale oricărei forme
instituţionalizate de inegalitate.
Chiar şi în contextul apariţiei ulterioare a unor societăţi trans-egalitare – a căror emergenţă
poate fi prezumtiv atribuită, în Europa, tehnocomplexului gravettian – diviziunea accentuată, susţinută
simbolic, a activităţilor între sexe, deşi a oferit unul dintre pilonii economici ai stratificării sociale
ereditare, nu a condus atât la instaurarea unei dominaţii masculine, cât la apariţia unor elite de ambe
sexe. În acelaşi context, se poate remarca o importantă modificare a statului copiilor, cel puţin al celor
apartenenţi elitei: miză a investiţiilor educative şi schimburilor matrimoniale, ei devin obiectul unor
elaborate ritualuri de iniţiere.
Principala concluzie ce reiese în urma reevaluării propuse aici o reprezintă importanţa
mecanismelor egalitare în stoparea permanentei tendinţe sociale către stratificare şi ierarhie; ele au
inhibat sistematic şi emergenţa inegalităţii dintre sexe, instituită târziu, în opinia autorilor, după
adoptarea economiei productive. Evidenţierea importanţei vitale a contribuţiei culturale a femeilor şi
copiilor este însoţită, în partea finală a studiului, de câteva observaţii legate de acţiunea, frecvent
ignorată, a acestor categorii sociale în geneza documentaţiei arheologice de vârstă paleolitică.
33