Cartea Parintele Nicodim.pdf - Manastirea Crasna

Pãrintele Nicodim 

ºi Mânãstirea Crasna 

... la ceas aniversar 

Tipãrit cu binecuvântarea 

Prea Sfinþitului Pãrinte 

† GALACTION 

Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului 

Bucureºti, 2006

Volum realizat la iniþiativa ºi cu 

purtarea de grijã a pãrintelui 

Ieromonah Nectarie Petre, 

vieþuitor al Sfintei Mânãstiri Crasna. 

Editura SPOT, 2006 

© Toate drepturile rezervate. 

ISBN ....... 

Coordonator: Ierom. Nectarie Petre 

Design ºi tehnoredactare: p. Benedict Creþu 

Corectura: Marinela Pornealã ºi Gabriela Pipirig 

Tipar: SPOT Graphics srl Bucureºti 

www.spotgraphics.ro

Schitul cel din vechime 

ºi Mânãstirea zilelor noastre CRASNA 

Cele mai vechi documente ne atestã existenþa unui schit de 

lemn, încã din anul 1745, chiar dacã unele articole pun în 

controversã existenþa lui. Prin acele documente se poate vedea 

nu doar cum a luat fiinþã schitul: prin intermediul lor vedem ºi 

persoana donatoare care s-a îngrijit de ridicarea schitului. 

Cei care au analizat îndeaproape confuzia, sunt de pãrere 

cã, atunci când se face referire la Schitul „Izvoarele” în anul 

1745, este vorba de fapt de biserica parohialã din comuna 

Izvoarele ºi nu de Schitul Crasna în sine. 

Ziua de 6 mai 1828 face ca aceastã confuzie sã disparã, 

deoarece este anul când acest schit se deschide prin ctitorii 

Constantin Potlogea ºi fiul lui, Nicolae. Despre Constantin, 

devenit Chesarie, aflãm cã era fiu de preot ºi cã tatãl lui, Radu 

Potlogea, îi lãsase o frumoasã avere drept moºtenire. 

Documentele vechi îl prezintã pe Constantin ca pe unul 

provenit dintr-o familie elevatã, ºtiutor de carte, ºi ieºind în 

evidenþã cu scrisul sãu caligrafic pe care-l avea. Atât tatãl, cât ºi 

fiul, îºi încep viaþa monahalã la Mânãstirea Ghighiu , stareþ fiind 

un anume Arsenie, cel cãruia Chesarie avea sã îi împãrtãºeascã 

dorinþa sa interioarã de a construi un schit la poalele muntelui 

Ursoaia.

4 Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna... la ceas aniversar 

Ceea ce ajunge a împlini Chesarie vedem cã este o dorinþã 

mult mai veche, o serie de frãmântãri de a construi un schit 

existau deja, însã ele ajung a fi împlinite în persoana monahului 

de mai sus. Despre fiul lui, Nicolae, ºtim cã a fost cãsãtorit 

pentru scurt timp însã, murindu-i soþia, se cãlugãreºte la Schitul 

Crasna , alãturi de tatãl lui. 

Stabilirea celor doi în Schitul de la poalele muntelui 

Ursoaia, aducea dupa sine bunurile ºi toate moºiile ce aveau sã 

intre de acum în apartenenþa Schitului. 

La doar un an ºi jumãtate de la începerea lucrãrilor, de ziua 

Sfântului Ierarh Nicolae, în anul 1829, Episcopul Chesarie al 

Buzãului avea sã sfinþeascã biserica Schitului. Pictura a fost 

executatã de cãtre Costache Eliadie în anul 1834, în timpul 

stãreþiei condusã de Ieromonahul Teofan. 

Între anii 1828 ºi 1863 are loc înflorirea vieþii monahale în 

Schitul Crasna, urmând ca dupã secularizarea averilor 

mãnãstireºti sã se producã o decadenþã a vieþii monahale aici. 

În perioada de înflorire, numãrul monahilor a ajuns pânã la 

50, lucru care a rezistat doar pânã cãtre anul 1864. În anul 1884, 

numãrul scade pânã la 18 monahi, urmând ca mai apoi, în anul 

1908 sã coboare pâna la 10 monahi. În anul 1903, în urma 

scãderii numãrului monahilor, dar ºi datoritã greutãþilor 

materiale la care a fost supus Schitul Crasna, acesta intrã sub 

jurisdicþia Mânãstirii Cheia, devenind metoc al acesteia. Prin 

mãrturia documentelor vedem cã înainte de rãzboi aici erau 

doar doi - trei vieþuitori. 

Prin purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Patriarh 

Iustinian se fac lucrãri de restaurare a picturii, urmând ca în anul 

1956 Episcopul vicar patriarhal Teoctist, actualul Patriarh al 

Bisericii Ortodoxe Romane, sã resfinþeascã biserica Schitului. 

Tot prin grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Iustinian, în 

anul 1967 aveau sã ajungã la Schitul cel uitat, Ieromonahii 

Ghedeon ºi Nicodim. 

Încã de la venirea lor pe aceste meleaguri prahovene, 

dorinþa ºi grija lor pãrinteascã a fost aceea de a readuce Schitul 

Crasna la starea cea dintâi, de la întemeierea lui. 

Þinând cont cã perioada nu era deloc prielnicã, totuºi, prin 

ascultarea încredinþatã lor, cei doi pornesc la lucrarea cea bunã 

în via Domnului.

Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna... la ceas aniversar 5 

A urmat o serie nouã de lucrãri ºi construcþii care s-au 

prelungit pânã în zilele noastre, însã care au dat ºi dau în 

continuare o frumuseþe locaºului prin finalizarea lor. 

În urma chemãrii la Domnul a Protosinghelului Ghedeon, 

stareþ al Schitului Crasna ajunge Ieromonahul Galaction, cel ce 

va lucra alãturi de Pãrintele Nicodim pânã în anul 1996, moment 

în care este chemat de Dumnezeu la înalta slujire de arhiereu, în 

nou înfiinþata Episcopie a Alexandriei ºi Teleormanului. 

Putem spune ca aceastã clipã de despãrþire aduce lacrimi în 

ochii pãrinþilor ºi fraþilor din Schitul Crasna, însã aduce bucurie 

tot pentru aceastã obºte în momentul instalãrii noului stareþ, 

Ieromonahul Sebastian. Instalarea noului stareþ avea sã 

rãspundã atât nevoilor spirituale care erau cerute schitului de 

cãtre cei care-l vizitau, însã avea sã pecetluiascã cu mult mai 

multã acrivie în inima pãrinþilor ºi fraþilor, cântarea psalticã, 

prin talantul încredinþat sfinþiei sale de cãtre Dumnezeu. 

În toamna anului 1999, Prea Fericitul Pãrinte Patriarh 

Teoctist încredinþeazã ascultarea de stareþ Pãrintelui Ieromonah 

Nicodim Dimulescu. Ascultarea la care a fost chemat Pãrintele 

Nicodim, nu fãcea decât sã punã în luminã activitatea sfinþiei 

sale, încã dintru începuturi. 

Aceastã activitate a Pãrintelui Stareþ Nicodim m-a 

determinat personal sã pornesc la alcãtuirea acestui volum 

omagial, acum când se împlinesc 40 de ani de la venirea Sfinþiei 

Sale la Crasna. 

Ca drept mãrturie, cele ce urmeazã în paginile de faþã aratã 

importanþa Pãrintelui Nicodim, atât în Mânãstirea Crasna cât ºi 

în slujirea Bisericii ºi a aproapelui. 

Ieromonah Nectarie Petre

Pãrintele Nicodim de la Crasna 

Pãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu împlineºte 40 

de ani de când a venit la Mânãstirea Crasna. Ucenicii sãi, 

rãspândiþi în toatã lumea, au luat iniþiativa de a-i dedica aceastã 

carte cu mãrturii ale celor care îi sunt apropiaþi sufleteºte ºi care 

s-au bucurat de ajutorul Prea Cuvioºiei Sale. Cred cã aceºtia sunt 

atât de mulþi încât este imposibil sã-i cuprinzi pe toþi într-o carte 

ca aceasta. În ceea ce mã priveºte, mã bucur cã mi s-a oferit 

prilejul de a aºterne pe hârtie ceea ce port în suflet în legãturã cu 

chipul Pãrintelui Nicodim, pe care-l numãr printre duhovnicii 

mari ai monahismului nostru. Voi încerca sã subliniez aici, pe 

scurt, câteva dintre virtuþile Pãrintelui. 

1) Aº aminti mai întâi statornicia Pãrintelui Nicodim care, 

iatã, de 40 de ani nu s-a clintit de la Mânãstirea Crasna. 

Statornicia într-un loc este prima condiþie ca sã poþi realiza ceva 

în viaþã ºi mai ales sã te poþi realiza pe tine însuþi. Nestatornicia 

este boala cea mai mare a monahismului nostru de astãzi pentru 

cã cei mai mulþi tineri nu sunt capabili de jertfã. Sã stai 40 de ani 

într-un loc nu-i lucru puþin ºi nici uºor. Dar Pãrintele Nicodim 

n-a „stat” doar la Crasna sau nu ºi-a avut aici doar „domiciliul”, 

cum ar zice Pãrintele Teofil de la Sâmbãta, în sensul cã ºi-ar fi 

gãsit acolo un loc comod în viaþã, ci, dimpotrivã, a fost mereu în 

acþiune. Tot ce existã astãzi la Crasna i se datoreazã Prea


Cuvioºiei Sale. Îmi amintesc de Crasna anilor ’70 (prima vizitã la 

Crasna am fãcut-o prin anii 1967-1968), când Mânãstirea nu avea 

decât biserica veche ºi o casã. De atunci ºi pânã astãzi, „pustia” 

Crasnei a înflorit ca ºi crinul, cum spune cântarea bisericeascã. 

2) Pãrintele Nicodim gospodarul. Prin tot ceea ce a realizat 

la Crasna, Pãrintele Nicodim ºi-a dovedit cu prisosinþã harul de 

gospodar neîntrecut. Un gospodar cu mult gust, începând de la 

lucrurile mari pânã la cele mai mici. În Crasna totul este 

armonios, totul este la locul sãu, nimic nu jeneazã. Frumuseþea 

naturalã a aºezãrii se îmbinã minunat cu ceea ce s-a construit 

între timp. Mânãstirea rãmâne mereu „Crasna cea frumoasã” a 

anilor de la început ai vieþuirii Pãrintelui Nicodim ºi ai 

Pãrintelui Ghedeon Bunescu (+1982), primul egumen, dupã 

pustiirea ei prin decretul din 1959. Îmi rãsunã pânã astãzi în 

urechi cuvintele din predicile Pãrintelui Ghedeon: „Aþi venit aici 

la Crasna cea frumoasã…” Într-adevãr, Crasna a fost ºi a devenit 

tot mai frumoasã! 

3) Pãrintele Nicodim ziditorul de suflete. La Crasna, 

Pãrintele Nicodim n-a zidit doar clãdiri, ci ºi suflete. În jurul 

Prea Cuvioºiei Sale s-au adunat mulþi ucenici care s-au format în 

viaþa duhovniceascã prin ascultare, rugãciune ºi muncã. Pe 

mulþi dintre ei i-a trimis la seminar ºi la Teologie, pe alþii la 

studii ºi mai înalte, în strãinãtate. ªase dintre aceºtia au ajuns 

episcopi, aºa încât Crasna este Mânãstirea care a dat Bisericii cei 

mai mulþi arhierei! Dar Crasna Pãrintelui Nicodim a devenit ºi 

un loc de pelerinaj datoritã slujbelor frumoase care se fac aici. 

Persoana însãºi a Pãrintelui a atras ºi atrage pe mulþi credincioºi. 

Cãci Pãrintele este un om deschis, vesel, sãritor în ajutorul oricui 

ºi un orator cu har. Oricine se apropie de Pãrintele Nicodim îi 

simte cãldura sufletului, se încarcã cu har, capãtã curaj în lupta 

cu greutãþile vieþii. 

4) Pãrintele Nicodim, milostivul. O mare virtute a 

Pãrintelui Nicodim este aceea a iubirii sãracilor. Pãrintele 

primeºte cu o mânã ºi dãruieºte cu douã. Nenumãraþi au fost 

studenþii în teologie ca ºi alþi tineri care s-au bucurat de ajutorul


Pãrintelui. Îmi amintesc cã, pe timpul dictaturii Pãrintele þinea 

legãtura cu maici ºi cãlugãri daþi afarã din mãnãstire pe cere-i 

cerceta ºi-i ajuta, întreþinând astfel în inima lor dorul dupã viaþa 

îngereascã. Cred cã nimeni n-a plecat de la Crasna nehrãnit ºi 

nemângâiat. Aceasta pentru cã Pãrintele Nicodim a hotãrât sã fie 

ca o rânduialã în Crasna. 

5) Pãrintele Nicodim - iubitor al Casei Domnului. Ceea ce 

am apreciat întotdeauna la Crasna a fost curãþenia ºi ordinea în 

general ºi mai ales ordinea de la bisericã. Biserica ºi paraclisul 

sunt cu adevãrat podoaba Mânãstirii Crasna. Ele sunt împodobite 

frumos, întotdeauna curate, iar slujbele se fac dupã toata 

rânduiala, fãrã nici o grabã. În biserica Crasnei cântarea este 

armonioasã, aºa încât oricine se poate ruga cu adevãrat. Din 

pãcate, adeseori, în bisericile noastre ºi chiar în unele Mânãstiri 

se pune accentul mai mult pe rânduiala exterioarã a slujbei ºi 

mai puþin pe calitatea ei, ceea ce este evident o mare lipsã. 

Tocmai de aceea oamenii se îndepãrteazã de Bisericã, fiindcã nu 

simt în ea duhul rugãciunii. 

6) Pãrintele Nicodim - înþeleptul. Pãrintele Nicodim este 

înzestrat de Dumnezeu cu o inteligenþã excepþionalã ºi cu un 

talent deosebit de scriitor ºi de povestitor. Parcã este un alt 

Creangã al nostru! M-a impresionat mult cartea Prea Cuvioºiei 

Sale despre Pãrintele sãu duhovnicesc Arsenie Praja, pe care 

l-am cunoscut ºi eu. O descriere realã, fãrã înflorituri, din care se 

înþelege cã esenþa vieþii monahale este asceza ºi intimitatea cu 

Dumnezeu prin rugãciune, ascultare ºi simplitate, ºi nu goana 

dupã minuni sau dupã lucruri exterioare care impresioneazã pe 

moment, dar nu zidesc cu adevãrat pe nimeni. Ca ºi Pãrintele 

Cleopa ºi mulþi alþii dintre duhovnicii noºtri mari, Pãrintele 

Nicodim este un autodidact. A citit mult ºi a reþinut tot ceea ce a 

citit. A învãþat, de asemenea, mult din greutãþile vieþii, ajungând 

astfel cu darul lui Dumnezeu la adevãrata înþelepciune. Este o 

mare plãcere sã-l asculþi sau sã stai de vorbã cu Prea Cuvioºia Sa. 

7) Pãrintele Nicodim - pelerinul. Pãrintele Nicodim a iubit 

întotdeauna pelerinajele la Mânãstirile din þarã, la Locurile


Sfinte, la Sf. Munte Athos, în Grecia, Rusia… De pelerinajele pe 

care Sfinþia Sa le-a organizat, s-au bucurat mulþi tineri, studenþi, 

monahi ºi credincioºi. Pelerinajul este un mijloc eficace de 

misiune. Iar Pãrintele Nicodim are din belºug harul misiunii. 

Iatã câteva gânduri despre Pãrintele Nicodim pe care l-am 

apreciat întotdeauna, cãruia îi urez ºi cu acest prilej sãnãtate ºi 

mulþi ani în slujba Bisericii. 

† S E R A F I M 

Mitropolitul Germaniei 

ºi Europei Centrale ºi de Nord

Pãrintele Nicodim septuagenar 

Este o rânduialã nescrisã ca titlul unui articol sau al unei 

cãrþi sã nu aibã, în general, forma unei întrebãri. Am îndrãznit sã 

transgresez aceastã rânduialã pentru a rãmâne fidel primului 

gând izvorât în minte în momentul în care am aflat cã Pãrintele 

Nicodim de la Mânãstirea Crasna împlineºte anul acesta 

venerabila vârstã de 72 de ani. Este Pãrintele Nicodim, deja de doi 

ani septuagenar Iatã cã este. Timpul trece, anii se scurg pe 

nesimþite. Cu bucurii alese sau cu momente de încercare, anii trec, 

devin istorie. Pãrintele Nicodim nu poate face nici el excepþie. 

Mirarea trãitã la aflarea vârstei Pãrintelui Nicodim are 

raþiunea sa. Pãrintele stareþ al Mânãstirii Crasna m-a obiºnuit 

de-a lungul deceniilor cu înfãþiºarea sa jovialã, receptivã, care, în 

ciuda seriozitãþii sau, poate, tocmai datoritã ei, rãspândeºte un 

aer tineresc. Da! Anii au trecut, fruntea puternicã a Pãrintelui s-a 

împodobit cu plete albe, dar înfãþiºarea sa fizicã ºi, mai ales, cea 

interioarã, prezintã încã un om tânãr. Tinereþea Pãrintelui 

Nicodim manifestatã în profida celor 72 de ani ai Prea Cuvioºiei 

Sale se aratã în entuziasmul, dorinþa de a fi mereu informat, 

spiritul de bravurã ºi curaj, puterea de a trece peste obstacole, 

optimismul, capacitatea organizatoricã etc., ce-i definesc viaþa. 

Entuziasmul este izvorul din care Pãrintele Nicodim îºi 

astâmpãrã setea în tendinþa sa de a se angaja continuu în noi 

lucrãri misionare, în Mânãstirea cu care s-a identificat timp de


peste o jumãtate de veac. Dacã o micã oportunitate umanã sau 

materialã apare în viaþa mânãstirii, Pãrintele Nicodim o percepe 

ca pe voia lui Dumnezeu care se cere împlinitã într-o nouã 

construcþie sau în formarea unui om. Cu credinþã în puterea Celui 

ce toate le împlineºte ºi cu entuziasm, ceea ce omeneºte pare greu 

de realizat, se înfãptuieºte rapid, eficient ºi cu conþinut de duratã. 

Statornic vieþuitor între zidurile aceleiaºi mânãstiri timp de 

patru decenii, Pãrintele Nicodim trãieºte conectat la ceea ce se 

întâmplã esenþial în viaþa Bisericii, a Þãrii ºi a lumii. Dorinþa de 

a cunoaºte sensul Bisericii ºi al societãþii prin lecturã, dar mai 

ales prin contactul direct cu realitãþile eccleziastice ºi sociale, îl 

prezintã pe stareþul Mânãstirii Crasna ca pe o persoanã bine 

informatã. Pãrintele Nicodim înþelege o cãlãtorie ca pe o sursã 

bogatã în informaþie care-i întregeºte experienþa. O conversaþie 

cu o persoanã experimentatã într-un domeniu de activitate este 

transformatã într-o nouã ºansã de a pãtrunde repede ºi consistent 

în tainele unui nou aspect al vieþuirii umane. Atât cãlãtoria, 

cât ºi conversaþia sunt transformate de Pãrintele Nicodim în 

veritabile universitãþi devenite inepuizabile surse de cunoaºtere. 

Viaþa Pãrintelui Nicodim pânã la vârsta celor 72 de ani n-a 

fost deloc uºoarã. Atât în vremea premergãtoare sosirii sale la 

Schitul Crasna, cât ºi dupã aceea, clipele de cumpãnã n-au lipsit. 

Acestea au fost abordate totdeauna cu mult curaj. Cuvinte de 

felul: „nu mai pot”, „nu mai este nici o ieºire”, „este imposibil de 

rezolvat” nu fac parte din vocabularul Pãrintelui Nicodim. Nu 

cred ca vreodatã disperarea sã-l fi cuprins în tragismul ei. 

Izvorul acestui curaj îl dobândeºte Pãrintele Nicodim în 

încrederea sa fireascã în puterea lui Dumnezeu, prin care ºi 

imposibilul devine realitate, dar ºi în obârºia sa de om de la 

munte, obiºnuit cu greutãþile vieþii. 

Curajul altoit pe credinþã ºi pe statura unui om crescut 

trupeºte ºi duhovniceºte în circumstanþe care te obligã la luptã i- 

a oferit Pãrintelui Nicodim puterea de a trece peste obstacolele 

diverse, subtile ºi numeroase care i s-au ivit de-a lungul vieþii. 

Cu inteligenþã ºi stãruinþã, cu isteþime ºi determinare, obstacolele 

au fost depãºite, ocolite sau ignorate. Bãrbatul adevãrat, 

spunea Patriarhul Iustin, nu stã niciodatã în faþa unei bariere, 

aºezatã în drumul sãu de viaþã sau duºmani, el trece pe


deasupra sau pe dedesubt. Pãrintele Nicodim a depãºit printr-o 

isteþime aparte obstacolele ivite în viaþã. Acestea l-au întristat 

adesea, l-au mâhnit uneori, dar niciodatã nu l-au învins. 

Optimismul este, poate, veºmântul cu care Pãrintele 

Nicodim este îmbrãcat tot timpul. Seninãtatea chipului, vorba cu 

duh, umorul delicat sunt ipostaze în care Pãrintele Nicodim se 

manifestã din zori ºi pânã-n noapte. Lumea de azi este plinã de 

oameni încruntaþi la frunte, acri la suflet, veninoºi la vorbã ºi rãi la 

inimã. Contrar acestora, Pãrintele Nicodim se manifestã cu blândeþe, 

cuvânt îmbãrbãtãtor ºi iertãtor, privire încurajatoare, inimã 

bunã. Aici este ºi secretul pentru care la Crasna vin atâþia oameni. 

Dincolo de frumuseþea Mânãstirii ºi a peisajului, te întâmpinã 

Pãrintele Nicodim cu seninãtate, dezinvolturã ºi generozitate. 

Mânãstirea Crasna este un loc primitor prin excelenþã. Aici 

grija pentru frumuseþea slujbelor este prioritate. Spaþiile pentru 

cazare ºi masã sunt curate ºi generoase. Gospodãria este gânditã 

pentru a fi cât mai eficientã. La rãdãcina acestei ambianþe 

duhovniceºti ºi materiale se aflã spiritul organizatoric ce-l defineºte 

pe Pãrintele Nicodim. Cu minte clarã ºi voinþã puternicã, mecanismele 

vieþii liturgice ºi gospodãreºti sunt gândite ºi puse în miºcare. 

Se creeazã astfel un spaþiu în care atât monahul mânãstirii, cât ºi 

pelerinul cãutãtor pentru câteva zile al unui rãgaz de liniºte 

convieþuiesc spre mântuirea proprie ºi slava lui Dumnezeu. 

Cunoscându-l pe Pãrintele Nicodim de aproximativ 40 de 

ani ºi constatând cã în aceastã perioadã nu s-a schimbat aproape 

deloc în felul sãu de a fi, am primit cu mirare vestea cã Prea 

Cuvioºia Sa împlineºte anul acesta 72 de ani ºi 40 de ani de 

vieþuire între zidurile Mânãstirii Crasna. Este semn cã mâna 

ocrotitoare a lui Dumnezeu este continuu de veghe. Aceasta-mi 

este ºi rugãciunea la ceas aniversar. Dumnezeu sã-l ocroteascã 

pe Pãrintele Nicodim în harul milei Sale pentru ca sã-ºi 

împlineascã în continuare misiunea în Sfânta Mânãstire Crasna 

de care este fiinþial legat ºi care constituie ºi pentru semnatarul 

acestor rânduri începutul de viaþã monahalã. 

† T E O F A N 

Arhiepiscopul Craiovei ºi 

Mitropolitul Olteniei

Interviu realizat cu Înalt Prea Sfinþitul Teodosie, 

Arhiepiscopul Tomisului în 2006 

În ce an ºi în ce circumstanþe 

l-aþi cunoscut pe Pãrintele Nicodim 

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim în anul 1977, la 

Mânãstirea Antim întâlnindu-mã acolo cu vrednicul de amintire 

Pãrinte Sofian ºi cu alþi pãrinþi care erau atunci la Mânãstirea 

Antim. Am fost chemat la Mânãstirea Crasna ºi vara anului 1977 

am petrecut-o la Mânãstirea Crasna, unde am primit haina de 

frate de mânãstire cu binecuvântare ºi cu rugaciune. În acest 

timp am studiat, am þinut predici ºi de asemenea am fãcut 

muzicã cu fraþii care se aflau atunci la Mânãstirea Crasna ºi se 

pregãteau pentru seminar. 

Pãrintele Nicodim m-a marcat prin modul de a se 

comporta, pricepându-se în toate cele ale gospodãriei, avea o 

cuprindere deosebitã. Credincioºii veneau ºi îi întâmpina pe toþi 

cu aceeaºi bucurie, cu aceeaºi dragoste ºi nimeni nu pleca de la 

Mânãstirea Crasna fãrã sã stea la masã, fãrã sã aibã parte de o 

rugãciune. Astfel dar m-am ataºat de aceastã Mânãstire la care 

mergeam în fiecare an ºi ceea ce m-a apropiat foarte tare de 

mânãstire a fost modul în care se sãrbãtorea Praznicul Adormirii 

Maicii Domnului, ca ºi Praznicul Acoperãmântului Maicii 

Domnului de la 1 octombrie.


La Adormirea Maicii Domnului venea popor mult din 

toate satele ºi toþi erau atenþionaþi, iar Pãrintele Nicodim avea un 

spirit de ordine ºi organiza totul cu pãrinþii ºi fraþii de mânãstire 

ca într-o familie. Iar plecând de la aceastã micã familie a 

mânãstirii, toþi credincioºii care veneau, indiferent de cât de 

mulþi erau, se integrau tot ca într-o familie, o familie mare a 

acestei mânãstiri. Plecau toþi cu lacrimi ºi cu pãreri de rãu de la 

mânãstire, ca de la casa lor. Aºa m-am hotãrât ca atunci când am 

sã primesc schima monahalã, sã o primesc la Mânãstirea Crasna. 

ªi pentru cã l-am întâlnit pe Pãrintele Nicodim la Mânãstirea 

Antim, alãturi de Pãrintele Sofian ºi de Pãrintele Grigorie Bãbuº 

de la Biblioteca Sfântului Sinod. Cu aceºti Pãrinþi am mers 

pentru a lua binecuvântare de la Pãrintele Nicodim pentru 

intrarea mea in monahism în anul 1990. 

Ca ºi monah al Mânãstirii Crasna, ce ne puteþi spune 

despre aceastã Mânãstire ºi despre activitatea 

Pãrintelelui Nicodim la Crasna 

Aceastã mânãstire am vazut-o foarte bine organizatã, 

pentru cã toate erau orânduite. La bisericã slujbele se fãceau 

dupa toatã regula, toatã pravilam. Se facea Liturghie în fiecare 

zi, ºi de asemenea era rânduialã ºi la chilii, era o liniºte deplinã, 

la masã era de asemenea o atmosferã duhovniceascã dar ºi 

destinsã. Pãrintele vorbea cu ucenicii ca ºi cu proprii copii ºi se 

simþeam cu toþii ca în familie. Pe de altã parte lângã mânãstire se 

aflã o gospodãrie foarte bine organizatã. La aceasta a contribuit 

foarte mult Pãrintele Nicodim. 

Însã Sfinþia Sa nu stãtea prea mult în Mânãstire, pentru cã 

alerga prin toate satele, prin pãrþile Transilvaniei, acolo unde era 

cãutat de credincioºii care veneau la Mânãstire ºi îl solicitau sã le 

sãvârºeascã Taina Sfântului Maslu, îl solicitau la rugãciuni ºi la 

sfeºtanii în case, îi cereau ajutorul ºi sfatul, ºi Pãrintele în cursul 

sãptãmânii era plecat peste tot. Dar venea cu de toate de acolo 

de unde mergea. Mulþi din aceºti oameni veneau apoi la Crasna 

sã aducã ofrandã la sfânta mânãstire, datoritã faptului cã se 

foloseau de sfatul ºi rugãciunile Pãrintelui Nicodim. Am vãzut


cã aici, ca ºi în alte mânãstiri cu veche tradiþie ºi cu grija Maicii 

Domnului, se poate gãsi atât bogãþie duhovniceascã cât ºi bunã 

chivernisire materialã: nu numai monahii aveau cele de 

trebuinþã la masa de obºte, ci în obºtea Mânãstirii se includeau 

toþi pelerinii care veneau. 

Nimeni un avea voie sã plece de la mânãstire fãrã sã treacã 

pe la masã. De aceea Pãrintele Nicodim a rânduit ca agapele 

mânãstirii sã se adapteaze dupã nevoile credincioºilor, astfel 

încât de la o trapezã de o sutã de persoane a trebuit fãcutã una 

de trei sute, apoi una de cinci sute ºi apoi alta ºi mai mare. 

Era aceastã dragoste a Pãrintelui Nicodim, cu multã 

evlavie la Maica Domnului, ºi îmi aduc aminte cât de frumos 

vorbea la sãrbãtorile acestea mari ºi cât de însufleþit era când 

vorbea. Pãrintele a fost ºi va rãmâne un autodidact, dar un 

autodidact atât de rafinat, cã avea gusturi în toate: avea o slujire 

frumoasã, o vorbire aleasã dar în acelaºi timp ºi o grijã faþã de tot 

ceea ce era în mânãstire ºi în jurul mânãstirii, o grijã faþã de toþi 

care veneau la mânãstire, încât l-am simþit ca pe un adevãrat 

pãrinte ºi un bun chivernisitor. 

Vreau sã spun cã am gãsit în anul 1977 la Crasna trei 

cãsuþe. Apoi a început sã creascã mult aceastã mânãstire, tocmai 

datoritã alergãrilor Pãrintelui Nicodim, diplomaþiei sale, 

dragostei sale faþã de pelerini. Între pelerini erau ºi oameni de 

seamã care veneau acolo, oameni de afaceri, artiºti, oameni care 

vroiau sã-ºi aducã jertfa lor înaintea lui Dumnezeu ºi au gãsit ca 

loc foarte potrivit aceastã cetate a Maicii Domnului care este 

Mânãstirea Crasna din judeþul Prahova. 

În toþi aceºti ani de când îl cunoaºteþi pe 

Pãrintele Nicodim, ce anume aþi apreciat la Sfinþia Sa 

Am apreciat la Pãrintele Nicodim exprimarea directã cãtre 

fraþi, deschiderea cãtre orice dialog, bucuria de a primi oaspeþii, 

bucurie pe care o exprima ºi în zâmbet ºi în vorbele frumoase ºi 

în generozitatea cu care îi ospãta pe cei care veneau sã îl caute, 

dar mai ales înþelepciunea cu care dãdea fiecãruia sfatul cel mai 

potrivit. De aceea am cunoscut ºi tineri ºi vârstnici ºi oameni cu


suferinþe care au venit la Pãrintele Nicodim ºi cu toþii ºi-au gãsit 

la el ceea ce cãutau de fapt. 

Se fãcea ecoul dorinþelor, nãzuinþelor ºi suferinþelor 

oamenilor care veneau la Mânãstirea Crasna ºi cãuta sã-i adune 

pe toþi sub aceastã mãrinimie a dragostei sale pentru cã nu putea 

sã dezvolte atât de mult Mânãstirea Crasna, fãrã o dragoste de 

Dumnezeu ºi o dragoste faþã de oameni. 

Ceea ce am apreciat foarte mult de asemenea la Sfinþia Sa 

este cã deºi nu a fãcut studii înalte a apreciat foarte mult studiul. 

Este dotat cu o minte agerã, cu un simþ al frumosului, cu un simþ 

al discernãmântului, cu un simþ de a percepe caracterele ºi toate 

calitãþile oamenilor. Rar am gãsit un om care a cãutat sã formeze 

oameni aºa cum a fãcut Pãrintele Nicodim. A adus mereu profesori 

pentru ucenicii sãi, i-a trimis la studii ºi i-a susþinut. Veneau 

copii simpli, iar el cãuta sã-i facã sã creascã din toate punctele de 

vedere. Le dãdea ºi o educaþie frumoasã, dar cãuta sã le dea ºi o 

instrucþie didacticã. De aceea sunt mulþi ucenici ai Pãrintelui 

Nicodim bine pregãtiþi ºi iatã suntem din Mânãstirea Crasna 

ºase arhierei: o dovadã cã Pãrintele Nicodim a ºtiut sã-ºi apropie 

oamenii ºi de aceea nu exagerez când subliniez aceste calitãþi. 

Trebuie sã spun cã felul de a se comporta în general, modul 

de a preþui ºtiinþa, înþelepciunea, credinþa ºi de a preþui oamenii 

în general, m-a atras ºi pe mine la Pãrintele Nicodim. 

Fiind un moment de bucurie atât pentru Pãrintele 

Nicodim cât ºi pentru fiecare vieþuitor al Crasnei. 

Ce doriþi sã transmiteþi Pãrintelui Nicodim, acum, la 

împlinirea a 40 de ani de la venirea dânsului la Crasna 

Aceºti 40 de ani de ani pe care îi împlineºte Pãrintele 

Nicodim în Mânãstirea Crasna sunt niºte ani de rodire duhovniceascã, 

dar ºi de rodire administrativã pentru Mânãstirea 

Crasna, cu aportul substanþial al Pãrintelui Nicodim. Cu 

adevãrat Mânãstirea Crasna este o fiicã bunã a Pãrintelui 

Nicodim ºi îl reprezintã, încât nu putem sã-l despãrþim pe 

Pãrintele Nicodim de Mânãstirea Crasna. Este cu adevãrat 

personalitatea care se identificã cu aceastã operã de recons-


trucþie a Mânãstirii Crasna, atât prin ceea ce a construit cât ºi 

prin cei pe care i-a format. 

Mânãstirea Crasna este vie, este frumoasã, este apreciatã ºi 

cãutatã de pelerini, dar oricine vine trebuie sã vadã cã Mânãstirea 

Crasna are un suflet mai presus de alte suflete. Sufletul 

Mânãstirii Crasna este Maica Domnului, dar robul Maicii 

Domnului care s-a rugat pentru Mânãstirea Crasna, care s-a 

ostenit cel mai mult pentru Mânãstirea Crasna ºi ºi-a dorit ca 

aceasta sã fie o lavrã a Munteniei ºi a României ºi a monahismului 

românesc ºi universal, este Pãrintele Nicodim. 

Îi doresc aceeaºi vigoare, aceeaºi tinereþe duhovniceascã, 

aceeaºi bãrbãþie, aceeaºi dragoste de oameni, aceeaºi credincioºie, 

aceeaºi veselie pe buzele sale, în ochii sãi, în comportamentul sãu 

înaintea pelerinilor ºi doresc ca Pãrintele Nicodim sã rãmânã în 

Mânãstirea Crasna încã mulþi ani. 

Nu ºtiu câþi pãrinþi s-au identificat atât de mult cu 

mânãstirea pe care au luat-o ºi au construit-o aºa cum a fãcut 

Pãrintele Nicodim. Pãrintele Nicodim a fost un visãtor, a visat ca 

Mânãstirea Crasna sã fie una puternicã, o Mânãstire plinã de 

credincioºi, plinã de monahi, plinã de cântãreþi, sã se facã slujbe 

alese... etc. Era o obºte micã atunci când am mers eu la 

Mânãstirea Crasna în anul 1977, dar ascultam visurile sale, niºte 

visuri atât de frumoase închinate Maicii Domnului, nu persoanei 

sale, iar aceste visuri iatã, s-au împlinit. De aceea Pãrintele 

Nicodim are rugãtori pentru cã are ucenici în toatã starea, are 

ucenici între ierarhi, între preoþi, între monahi, pe toþi cei care au 

poposit pe acolo ºi au sorbit apã vie din Mânãstirea Crasna. 

Îi doresc sãnãtate deplinã, înþelepciune - ce vine legatã de 

darul înþelepciunii de la Dumnezeu - bucurie sufleteascã, pace ºi 

sã rodeascã mai departe Mânãstirea Crasna. De asemenea îi mai 

doresc Pãrintelui Nicodim sã nu-ºi numere anii, ci Dumnezeu 

sã-l þinã în Mânãstirea Crasna încã mulþi ani cu aceeaºi 

prospeþime, cu aceeaºi mulþumire ºi cu aceeaºi credincioºie faþã 

de Dumnezeu, faþã de Mânãstire ºi faþã de toþi vieþuitorii ºi 

credincioºii.

O minunatã lucrare a lui Dumnezeu 

Iunie 1975 

La Seminarul Teologic din Bucureºti, febra examenelor de 

sfârºit de an ºcolar cuprinsese întreaga ºcoalã. Cei mai mulþi 

dintre elevi repetau materia pentru a o stãpâni cât mai bine, spre 

a obþine o notã care sã le asigure bursa în anul ºcolar urmãtor. 

Acelaºi lucru îl fãceam ºi eu când am fost anunþat de unul dintre 

colegi cã sunt chemat de Pãrintele Spiritual. Am plecat grãbit ºi 

cu inima strânsã cãtre locul indicat, aleea de la poartã, încercând 

sã-mi imaginez motivul pentru care sunt chemat, fãrã sã reuºesc 

sã-mi conturez unul care sã mã mulþumeascã. 

Pe alee, Pãrintele Spiritual stãtea de vorbã cu un Pãrinte în 

floarea vârstei, cu o þinutã zveltã ºi cu faþa numai zâmbet. Ajuns 

în apropiere, am fost prezentat acestui Pãrinte ca fiind cel despre 

care i se vorbise mai înainte, iar mie mi-a fost prezentat acesta: 

Pãrintele Nicodim de la Crasna. Dupã alte câteva cuvinte prin 

care-ºi exprima convingerea cã a reuºit sã facã cea mai bunã 

alegere ºi recomandare, Pãrintele Spiritual s-a retras, iar eu am 

rãmas sã stau de vorbã cu Pãrintele Nicodim. 

Dânsul solicitase Pãrintelui Spiritual, pe care-l cunoºtea, 

sã-i recomande un elev care ar putea sã-ºi petreacã vacanþa de 

varã la Schitul Crasna – Prahova, ajutând la Sfintele slujbe ºi la 

ascultãrile din aceastã perioadã a anului. Iar Pãrintele Spiritual 

se oprise asupra mea.


În scurta discuþie pe care am purtat-o, mi-am arãtat teama 

de a nu fi la înãlþimea cuvenitã, de a nu putea îndeplini toate 

ascultãrile în chip mulþumitor. Pãrintele Nicodim însã, m-a 

asigurat cã nu vor fi probleme, cã voi putea sã îndeplinesc toate 

obligaþiile ce-mi vor fi încredinþate ºi, prin felul de a vorbi, prin 

zâmbetul care-i lumina chipul în permanenþã ºi prin apropierea 

sufleteascã arãtatã, m-a cucerit ºi mi-a dat curaj. Am stabilit ziua 

când aveam sã merg la Crasna. 

Dupã o cãlãtorie fãrã peripeþii pânã la halta Izvoarele, a 

urmat o alta cu multe peripeþii ºi care a fãcut ca, la zãrirea 

Schitului în poieniþa unde era aºezat, sã-mi tresalte sufletul. Era 

o adiere duhovniceascã necunoscutã mie pânã atunci ºi care 

avea sã rãmânã în inima mea pentru totdeauna. 

Timpul petrecut în Schitul Crasna, în acea varã de neuitat, 

tihna ºi frumuseþea înãlþãtoare a Sfintelor slujbe, pãrinþii ºi fraþii, 

puþini la numãr, dar harnici ca albinele ºi blânzi ca mieluºeii, 

atmosfera de familie în care toþi munceau ºi toþi se bucurau, lipsa 

oricãror certuri ºi pacea care cuprindea întreaga aºezare, ºirul 

credincioºilor, mult mai puþini la numãr decât astãzi, care 

coborau colinele ºi ieºeau din zãvoaie asemenea unor furnici 

harnice ºi se îndreptau spre schit în duminici ºi sãrbãtori, ºi care, 

apoi, uºuraþi de povara darurilor aduse Maicii Domnului, dar ºi 

de cea a pãcatelor, în Sfânta Spovedanie, asemenea unor fluturi 

zglobii, se întorceau la casele lor. Evlavia cãtre Maica Domnului 

vãzutã în acatistele ºi paraclisele sãvârºite cu multã evlavie ºi 

credinþã, icoanele neasemuit de frumoase care împodobeau 

sfântul locaº, dar ºi mulþimea florilor care te fãceau sã crezi cã 

eºti în rai, ºi-au pus pecetea atât de puternic asupra mea încât, 

când a venit ziua reîntoarcerii la ºcoalã, plângeam ca un copil ºi 

nu voiam sã mai plec. Pãrintele Nicodim însã, care era sufletul ºi 

îngerul pãzitor al acestui aºezãmânt monahal ºi al atmosferei 

deosebite ce stãpânea aici, m-a îmbãrbãtat ºi mi-a fãgãduit cã în 

fiecare vacanþã voi fi binevenit ºi cã am un loc rezervat la Crasna 

care îmi va fi pãstrat ºi nu va fi ocupat de nimeni altcineva. 

Aºa am cunoscut Crasna cea frumoasã, aºa am cunoscut pe 

Pãrintele Nicodim care mi-a cãlãuzit paºii în slujirea Bisericii 

Mântuitorului nostru Iisus Hristos ºi aºa am pãºit pe drumul 

fãrã întoarcere al vieþii monahale. Cred din toatã inima cã numai


lucrarea lui Dumnezeu ºi ocrotirea Maicii Domnului a fost în 

toate ºi lui Dumnezeu ºi Mãicuþei Sfinte le voi mulþumi fãrã 

contenire cã existã Mãnãstirea Crasna, cã existã Pãrintele 

Nicodim Dimulescu ºi, mai ales, cã a orânduit sã întâlnesc în 

cãrarea vieþii mele pe acest Pãrinte deosebit prin care paºii mei 

sã se îndrepte cãtre aceste locuri minunate. 

Mânãstirea Crasna este uºa ce mi s-a deschis ºi prin care 

am intrat în livada Bisericii Mântuitorului, iar Pãrintele Nicodim 

este cãlãuza ce m-a îndrumat pe cãrãrile vieþii ºi slujirii lui 

Dumnezeu, cãrãri care, nu de puþine ori, au fost pline de 

primejdii de care m-a ferit ºi din care m-a izbãvit prin înþeleaptai 

sfãtuire. Le port veºnicã recunoºtinþã ºi cer totdeauna, în 

rugãciune, ocrotirea Marelui Dumnezeu ºi a Mãicuþei Domnului 

asupra lor, întru lungime de zile. 

† G A L A C T I O N 

Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului 

Mânãstirea Crasna – Prahova 

la Praznicul Sfântului Acoperãmânt 

al Maicii Domnului – 2006

Însemnãri despre un slujitor ºi 

Pãrinte al Bisericii 

Titlul de mai sus încearcã sã arate cititorului cine ºi ce 

importanþã a adus Bisericii Ortodoxe Române Pãrintele Nicodim 

de la Crasna, cum este bine cunoscut Sfinþia Sa în rândul 

credincioºilor. 

Cu multã bucurie încerc sã aºtern gândurile mele faþã de 

Pãrintele Nicodim ºi activitatea sfinþiei sale în aceastã de 

Dumnezeu pãzitã Mânãstire Crasna. Ca unul care mi-am 

început viaþa monahalã în acest sfânt locaº, pot sã confirm multe 

lucruri vãzute de cãtre mine la Crasna acestea implicându-l pe 

Pãrintele Nicodim de fiecare datã. 

Iatã-mã ajuns la Schitul Crasna în vara anului 1990. 

Aceastã varã de renaºtere interioarã a rãmas adânc pecetluitã în 

inima mea. Cele ce au urmat mai apoi cu mine, în viaþa 

monasticã, atât cãlugãria cât ºi hirotonia, aveau sã lege fiecare 

capitol de clipa îmbucurãtoare a intrãrii mele în Schitul Crasna. 

Acum când trebuie sã vorbesc atât despre Pãrintele 

Nicodim cât ºi despre realizãrile pe care Domnul le-a lucrat prin 

Sfinþia Sa în Mânãstirea Crasna, nu pot afirma faptul cã nu sunt 

cuprins de emoþie interioarã. 

Ca sã încep sã vorbesc despre Pãrintele Nicodim, trebuie sã 

adresez întâi de toate un cuvânt de mulþumire, prin care sã


evidenþiez dragostea cu care am fost primit, dragoste care m-a 

însoþit ºi dupã momentul plecãrii de la Crasna în anul 1996 ca 

stareþ la Schitul Darvari. 

Aceastã dragoste este aceea care mã determinã sã scriu 

aceste cuvinte prin rândurile de faþã. 

Încercând sã mã reîntorc în timp, la clipa intrãrii mele pe 

porþile largi ale acestui schit, vãd pe Pãrintele Nicodim ca pe 

unul care „cu timp ºi fãrã timp”, dupã îndemnul Sfântului 

Apostol Pavel, lucra la renaºterea monahismului postdecembrist 

ºi clãdirea noului schit, prin primirea de noi 

vieþuitori în rândul cãrora mã numãram ºi eu. 

Pãrintele Nicodim este cel care a realizat ºi împlinit cele 

propuse de cãtre Sfinþia Sa. Pentru orice vizitator care pãtrunde 

în aceastã oazã monasticã, caracterizatã prin liniºtea ei, nu este 

greu sã vadã realizãrile Pãrintelui, care pânã mai ieri erau doar 

niºte dorinþe interioare. 

Au trecut 40 de ani de la stabilirea Pãrintelui Nicodim 

acolo. Dacã ajungem sã vorbim despre stabilirea dânsului, 

trebuie sã vorbim ºi despre stabilirea noastrã, prin închinovierea 

noastrã, a fiecãruia, ieºit din obºtea acestui Pãrinte. 

Pe lângã multe alte aspecte vrednice de evidenþiat la 

Pãrintele Nicodim, expuse mai pe larg de cãtre cei care au scris 

în acest volum omagial, eu personal mã opresc la strãdania 

Pãrintelui de a forma personalul monahal, mai ales astãzi, când 

Bisericii i se cere acest lucru. 

Ca o micã concluzie la cele zise mai sus, doresc sã mulþumesc 

Pãrintelui Nicodim ºi Mânãstirii Crasna pentru frumoasele 

clipe familiale la care m-am fãcut pãrtaº în timpul anilor mei de 

formare cãlugãreascã în cadrul acestei chinovii spirituale. 

Ne rugãm ca Bunul Dumnezeu sã vã binecuvinteze 

strãdaniile ºi eforturile personale care au dus la întãrirea 

credinþei ºi înmulþirea dragostei între oameni prin intermediul 

Mânãstirii Crasna. 

† A M B R O Z I E 

Episcopul Giurgiului

Pãrintele nostu stareþ Nicodim Dimulescu 

La data de 1 aprilie 2006, Pãrintele Arhim. Nicodim 

Dimulescu împlineºte 40 de ani de continuã ostenealã în ogorul 

Domnului. Pe lângã popasul aniversar este ºi unul duhovnicesc, 

deosebit fiind acesta pentru Mânãstirea Crasna! Când avem 

ocazia sã vorbim de o anumitã persoanã dragã sufletului nostru, 

ne grãbim sã schiþãm anumite idei ce þin, sau ce ne leagã pe noi 

de persoana respectivã. Astãzi însã, prin alcãtuirea acestor 

scurte rânduri dorim sã arãtãm ºi în scris dragostea noastrã 

filialã ce este meritatã deplin de Pãrintele Nicodim. 

Fiecare dintre vieþuitorii Mânãstirii Crasna, închinoviaþi în 

aceastã binecuvântatã obºte îºi aduc bine aminte cum au bãtut la 

uºa Pãrintelui, cerând încuviinþarea sfântã de a rãmâne în 

interiorul ei pentru totdeauna. Iatã astfel, cã toþi cei rãmaºi acum 

în obºtea Mânãstirii Crasna dorim sã-l bucurãm pe Pãrintele 

prin aceste scurte ºi smerite rînduri. Însã, pentru a trãi bucuria 

zilnicã lângã acest avvã al secolului nostru, trebuie sã reintrãm 

în ºirul amintirilor ce leagã sufletele noastre de chipul Pãrintelui 

Nicodim. Þinând cont cã marea majoritate dintre noi am venit la 

aceastã Mânãstire la o vârstã fragedã, nu putem omite faptul cã 

cel care a rãspuns dorinþei noastre interioare de a urma o ºcoalã 

a fost tot Pãrintele Nicodim, care cu stilul dânsului de pateric, 

arãta fiecãruia dintre noi cã prin urmarea unei ºcoli teologice 

mai mult se pecetluia în noi ideea cã Biserica lui Hristos trebuia 

sã rãspundã nevoilor ºi cerinþelor zilnice.


Am legat trimiterea la ºcoalã ºi formarea teologicã a 

pãrinþilor tot de persoana Pãrintelui Nicodim, fiindcã dânsul 

prin harismele primite de la Domnul, vedea misiunea la care 

erau chemaþi cei din obºtea Crasnei. Misiunea fiecãrui cãlugãr 

era lucrul dorit ºi accentuat de fiecare datã în ºedinþele 

duhovniceºti de la sfârºit de sãptãmânã. Era ceea ce noi trebuia 

sã înþelegem: cã, odatã ieºiþi din lume, trebuia sã venim în 

ajutorul ei prin misiunea noastrã în aceastã comunitate care este 

mânãstirea. În gândirea Pãrintelui Nicodim, obºtea înseamnã 

familie, deci fiecare trebuie sã se sacrifice pentru cel de lângã el, 

astfel înþelegându-se ideea cã obºtea trebuie sã devinã familia 

fiecãrui monah. Dacã aceastã obºte trebuie sã ajungã sã trãiascã 

ideea de familie, ea are nevoie de un povãþuitor sau de un 

pãrinte duhovnicesc. Smerenia Pãrintelui, care a fost vizibilã 

fiecãruia dintre noi, a fãcut ca Domnul sã rânduiascã ca prin 

grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, bastonul stãreþesc 

cel din totdeauna refuzat de Pãrintele Nicodim, a ajuns sã fie 

purtat cu smerenie începând din vara anului 1999. Smerenia 

Pãrintelui Nicodim nu este ceva dobândit în fugã, este lupta 

dânsului încã de la frageda vârstã de 13 ani ºi jumãtate, este 

urcarea pe scara desãvârºirii, lucru cerut fiecãrui monah încã din 

momentul intrãrii lui în mânãstire. Aceastã experienþã de mai 

bine de jumãtate de secol, aratã starea la care suntem chemaþi 

fiecare dintre noi. Pentru Pãrintele Nicodim, în centrul vieþii 

cãlugãreºti trebuie pecetluitã smerenia, Sfinþia Sa întelegând 

prin aceasta, ruperea de omul cel vechi ºi unirea cu omul cel 

nou, tainã ce se pecetluieºte în clipa depunerii voturilor 

monahale. 

Pãrintele Nicodim meritã cu adevãrat sã fie asemãnat cu 

Sfântul Paisie, cel care prin a lui activitate duhovniceascã a 

format oameni de care Biserica avea nevoie în acele momente de 

lipsã. Iatã cã cel asemãnat cu Paisie, a rãspuns nevoilor Bisericii 

prin formarea duhovniceascã a unui numãr nu deloc mic de 

ierarhi, stareþi ºi pãrinþi slujitori în parohii, arãtandu-ni-se astfel 

importanþa Pãrintelui Nicodim în formarea clerului superior. 

Acestea sunt doar câteva spicuiri din vasta activitate 

duhovniceascã a Pãrintelui Nicodim, activitate ce am simþit cã 

trebuie s-o împãrtãºim ºi celor ce nu au conoscut-o îndeaproape.


În încheiere, dorim ca cele prezentate de noi în acest cuvânt 

smerit, cu aceastã ocazie la care Domnul ne-a fãcut pãrtaºi, sã 

aducã în sufletul Pãrintelui Nicodim bucuria interioarã pe care 

noi am gândit-o în momentul alcãtuirii acestor rânduri. 

Rugãm aºadar pe Bunul Dumnezeu sã vã încununeze cu 

sãnãtate deplinã, multã putere de muncã ºi îndelungare de zile, 

ca astfel sã puteþi realiza cele propuse în ºi cu Mânãstirea 

Crasna. 

Obºtea Mânãstirii Crasna

Gânduri despre Pãrintele Nicodim! 

Aºezãmintele omeneºti ce se aflã în vecinãtatea unei 

Mânãstiri sunt binecuvântate de Dumnezeu, având privilegiul 

de a cunoaºte trãirea în Hristos mai profund, trãire care îi face pe 

oameni mai evlavioºi, mai buni, mai însetaþi de a cunoaºte vieþile 

sfinþilor ºi de a citi cãrþi de zidire sufleteascã. 

Exemplul vieþii monahale, implicit, îi îndeamnã pe 

credincioºi sã fie ºi ei mai apropiaþi de Dumnezeu. Într-o astfel 

de loialitate m-am nãscut la vreo cinsprezece kilometri de 

Schitul Crasna, cum i se spunea atunci, distanþã pe care o fãceam 

pe jos, fãrã a simþi oboseala, pentru cã mergeam la Sfânta 

Mânãstire ca la o oazã de luminã sfântã, ca la un izvor de apã 

vie, despre care îi spune Mântuitorul femeii Samarinence, la 

fântâna Patriarhului Iacov, apã care þinea de sete duhovniceascã 

mult timp. Aveam o bucurie inexplicabilã ºi o nerãbdare de a 

ajunge mai repede. 

Prima datã când am fost la Crasna a fost în anul 1974, de 

Florii, când am participat la prima cãlugãrie a unui pãrinte cu 

numele Isidor. Pe atunci în Schitul Crasna era o atmosferã 

patriarhalã, ca în Sfântul Munte Athos. Slujbele se fãceau cu 

dragoste ºi atenþie, la lumina candelei ºi a lumânãrii, iar în obºte 

era o adevãratã comuniune ºi armonie. 

Deschiderea Schitului, dupã un timp de pribegie ºi 

pustnicie a Pãrintelui Pantelimon Angelescu, a fost fãcutã de


Pãrintele Nicodim Dimulescu împreunã cu Parintele Ghedeon 

Bunescu care a devenit stareþ, ctitorii cei din urmã ai Mânãstirii 

Crasna, mai târziu adãugându-se ºi Pãrintele Galaction ce va fi 

stareþ dupã Pãrintele Ghedeon. 

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim ca pe un om energic, 

bun organizator al Mânãstirii, având un duh de blândeþe ºi 

prietenie pentru tot creºtinul care cãlca pragul Sfintei Mânãstiri. 

Se ocupa îndeaproape de fiecare suflet care venea la dânsul, îl 

asculta cu rãbdare, uneori nemaiavând timp pentru problemele 

personale, timpul tot ocupându-ºi-l cu credincioºii. Renunþa 

chiar la chilia proprie, dormind pe unde putea ºi lãsând pe 

credincioºii obosiþi ºi trudiþi de drum sã se odihneascã, chiar 

dacã dânsul era mai obosit decât ei. 

Þin minte primul pomelnic pe care mi l-a scris personal. 

Ospitalitatea, bucuria cu care primea pe toþi cei care veneau aici, 

ne fãceau sã mergem ºi mai des, cu un dor dupã Dumnezeu, 

fiindcã aici ne aºtepta cineva drag, ºi, dupã ce ne umpleam 

sufletele de bucurie ºi pace duhovniceascã, atunci când plecam, 

plângeam pânã la gârlã pe drum ca ºi când ne despãrþeam de 

cineva drag. 

O calitate a Pãrintelui Nicodim este aceea de a ajuta 

duhovniceºte, însã trebuie spus cã multor tineri ce urmau 

cursurile de teologie le-a acordat ºi ajutor material. ªi mie mi-a 

rãmas în minte un cuvânt al Pãrintelui Nicodim în legãtura cu 

aceasta: „Vã ajut ºi eu pe voi, ca ºi voi sã ajutaþi pe alþii!”. Pãrintele 

avea ºi diplomaþie duhovniceascã: pentru a nu ne simþi înjosiþi, 

ne punea la muncã ºi ne ajuta, plãtindu-ne munca pe care o 

depuneam ºi peste mãsura acesteia. 

Þin minte cã ne chema la hramuri ºi sãrbãtori, la 

Sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, nu este de uitat; trãiam 

clipe de adevãratã înãlþare duhovniceascã. Era biserica plinã de 

credincioºi, o mare de capete ce se miºcau cântând cu toþii 

Prohodul Maicii Domnului, era o pregustare din trãirea 

împãrãþiei cerurilor. 

În timpul Prohodului, Pãrintele Nicodim împãrþea cele 

douãsprezece lumini aprinse de pe Sfântul Epitaf unor foste 

mãicuþe care fuseserã date afarã din Mânãstire, prin aceasta 

recunoscânduli-se tãria de a fi mãicuþe ºi în lume în timpul


regimului comunist. Prin muncã, participam ºi la ºantierul 

deschis în fiecare an în Crasna, pentru cã Pãrintele construia în 

fiecare an câte ceva. Pe lângã clãdiri, zidea ºi sufleteºte pe cei 

care îi ascultau sfatul. 

L-am vãzut pe Pãrintele Nicodim pregãtind hrana pentru 

obºtea Mânãstirii ºi pentru muncitorii ce erau acolo. Parcã îmi 

apare ºi acum în faþã cu o dulamã de culoare deschisã, 

încingându-ºi mijlocul cu o curea subþire neagrã, fãcând aceastã 

ascultare cu multã bucurie. 

Pe mine m-a ajutat foarte mult împreunã cu Pãrintele Stareþ 

de atunci ºi actualul Episcop al Alexandriei si Teleormanului, 

Prea Sfinþitul Galaction, cãrora le sunt recunoscãtor pentru 

totdeauna. Înþelegerea ºi colaborarea dintre dânsii mi-a fost 

pilduitoare. Prea Sfinþitul Galaction m-a învãþat sã fac primul pas 

timid cãtre Seminarul Teologic, încurajându-mã, dupã ce m-a 

ascultat la lecþiile de gramaticã. Prin dânºii am pãºit cãtre 

cãlugãrie ºi preoþie. Prin dânºii am învãþat smerenia, simplitatea, 

discreþia ºi râvna cãtre cele sfinte ºi pentru Sfânta Bisericã. Deci 

viaþa celor doi „pãrinþi” din Crasna mi-a fost exemplu. 

Pãrintele Nicodim are ºi darul de a vorbi frumos ºi 

convingãtor. Când Sfinþia Sa predica, nu puteai sã nu fi atent de 

la început pânã la sfârºit. Pãrintele Nicodim primea ºi o bogatã 

corespondenþã la care rãspundea cu drag, dând astfe credincioºilor 

sfaturi ºi prin scrisori. 

Cu spiritul sãu de bun organizator ºi de bun primitor de 

strãini, Pãrintele Nicodim, în anii de când este la Crasna, a reuºit 

împreunã cu Pãrintele Ghedeon ºi cu Prea Sfinþitul Galaction sã 

aducã Mânãstirea la o înflorire deosebitã, cu o obºte numereoasã, 

dar ºi cu pelerinaje cu mii de credincioºi. 

Eu, personal, le mulþumesc celor doi pãrinþi ai mei duhovniceºti, 

purtându-i permanent în rugãciune. Bunul Dumnezeu sã 

le dãruiascã sãnãtate, bucurie ºi pace, aceastã bucurie ºi pace 

revãrsatã prin statura lor duhovniceascã în sufletele noastre, ale 

ucenicilor, ºi în sufletele credincioºilor, care se folosesc sufleteºte 

de Sfintele Slujbe ºi de cuvântul ziditor auzit aici. 

Arhimandritul Teofil, 

Stareþul Sfintei Mânãstiri Balaciu

„Omul sfinþeºte locul“ 

Cu 47-48 de ani în urmã l-am cunoscut pe Pãrintele 

Nicodim Dimulescu la Mânãstirea Slãnic, Judeþul Argeº (pe 

atunci numai schit cu 6-7 vieþuitori); am locuit amândoi în 

aceeaºi casã cu chiliile vecine, fiind amândoi ºi argeºeni ºi de 

aceeaºi vârstã, leat 1935. 

Pãrintele Nicodim era deja Ieromonah de câþiva ani buni, 

iar eu numai Ierodiacon ºi în seminar. Ce ani frumoºi ºi 

entuziaºti în slujba lui Dumnezeu! 

Eram la modesta mãsurã duhovniceascã a tinereþii noastre, 

totuºi râvnitori sã facem lucru de calitate: slujbe frumoase, sã 

predicãm credincioºilor, sã-i primim cu dragoste, sã-i folosim 

spre mântuire cu orice chip; ºi se foloseau cãci veneau mulþi, în 

ciuda securiºtilor atei, cãrora nu le era pe plac. 

Cu Pãrintele Nicodim nu puteai sta trist, cãci cu felul 

simpatic ºi vesel de mucalit plãcut, pe care banuiesc cã-l 

moºtenea ereditar, bãiatul ºi nepotul lui „hãsnilã” ne scotea 

repede din toate întristãrile. 

Ne spunea cã aºa le era felul ºi tatãlui ºi bunicului Sfinþiei 

sale; le spuneau oamenii din sat „hãsnilã”, cãci ºtiau sã facã haz 

de necaz, ca sã bucure ºi sã veseleascã oamenii întristaþi. 

Perioada aceea minunatã de armonie frãþeascã-duhovniceascã 

n-a durat prea mult, cãci vremurile comuniste ne-au 

despãrþit; eu dupã terminarea seminarului, am fost transferat la


Mânãstirea Curtea de Argeº la începutul anului 1961; iar la 

câþiva ani ºi Pãrintele Nicodim împreunã cu Pãrintele Ghedeon 

Bunescu au luat în primire Mânãstirea Crasna. 

De la Curtea de Argeº, eu am fost arestat de securitate în 

august 1964, în grupul Pãrintelui Nicodim Mãndiþã, pentru 

difuzarea cãrþilor sfinte, iar dupã eliberare, în toamna lui 1967, 

am fost numit în postul de diacon la Mânãstirea Cheia, de unde 

eram invitat de Pãrintele Nicodim împreunã cu stareþul meu 

Pãrintele Arsenie Papacioc, la hramurile Mânãstirii Crasna. 

Veneam de la Mâneciu sau Izvoarele pe jos, uneori prin niºte 

noroaie în care mai sã ne rãmânã încãlþãmintea; nu era drumul 

peste apa Crasnei ca acum, ci numai podiºca de picior dinspre 

Schiuleºti. Dar era frumos ºi aºa. 

La Mânãstirea Crasna, în afarã de stãreþia veche cu vreo 3- 

4 camere locuibile ºi o verandã cu geamlâc unde se servea masa 

la hramuri (rãmasã pânã azi monumental), mai erau douã cãsuþe 

vechi: una în spatele altarului Bisericii mari unde locuia fratele 

Pavel (actualul Pãrinte Protos. Pantelimon) ºi unde acum este 

biserica nouã ºi una mai sus de stãreþie, folositã ca bucãtarie. În 

aceeaºi camerã a bucãtãriei se servea ºi masa, care aºa era de 

înaltã cã eu trebuia sã stau cu capul plecat ca sã nu dau de tavan, 

iar scândura de la podea era aºa de veche-putredã, „una tare una 

moale ca în povestea lui Pãcalã”, de credeai cã acum te pomeneºti 

în beci; noroc cã ºi acela nu era prea adânc; ºi acolo trebuia sã 

intrii ºi sã stai cocoºat. Mai sus de altarul Bisericii mari, cam în 

spatele altarului de varã de acum, era un grajd modest negospodãreºte 

aºezat, care nu mai existã, ca ºi cele douã cãsuþe. În 

locul lui s-a construit mai departe, peste pârâul de la troiþã, la loc 

bine gândit, o gospodãrie modernã-bine chibzuitã pentru 

bovine, porcine, multe feluri de pãsãri, o adevãratã fermã, la 

care a adãugat paralel peste curte, o clãdire mare cu magazii, 

ateliere, garaje, iar deasupra, la etaj camere de locuit cu toate 

condiþiile - apã curentã cu bãi ºi tot ce trebuie. 

Am amintit de aceste modeste ºi vechi locuinþe, ca sã-ºi dea 

seama cititorul, care n-a cunoscut acele vremuri, ce era atunci 

(sãrãcie ºi ruinã) ºi ce este acum dupã 40 de ani de activitate cu 

muncã stãruitoare a Pãrintelui Nicodim împreunã cu ucenicii ºi 

alþi muncitori, între care a fost chiar fratele dupã trup al


Pãrintelui Nicodim, Dl. Ilie Dimulescu care mulþi ani la rând a 

trudit la lucrãrile construcþiilor, fiind un bun ºi multilateral 

meseriaº. I-a fost Pãrintelui Nicodim de mare ajutor, de mare 

încredere ºi pricepere, supraveghind lucrãrile ºi muncitorii ºi 

lucrând cot la cot cu ei. 

Îmi aduc aminte în ce condiþii grele a început Pãrintele 

Nicodim sã construiascã la Crasna; aducea nisipul pentru 

construcþii de la zeci de kilometri depãrtare (faþã de noi la 

Mânãstirea Zamfira, care avem balastiera cu nisipuri ºi 

mãrgãritare doar la 1 km de drum asfaltat), pânã în dealul 

Bãjenarilor, iar de acolo cobora cu cãrucioara trasã de mãgarul 

marin sau cu colivia furnicilarului peste valea apei Crasna. Au 

trecut mulþi ani pânã au realizat drumul actual, de la drumul 

forestier al Schiuleºtilor, peste valea Crasnei, pe care acum urcã 

ºi bascule mari cu materiale. Apoi, cu vremea, au captat sus, în 

pãdure, izvoare în bazine ºi din ele au adus apa curentã 

cristalinã de munte, cu presiune, în toatã Mânãstirea. 

Dar nu numai izvoarele de sus, ci ºi apa Crasnei de jos, din 

vale, au pus-o la treabã; au zãgãzuit-o cu un baraj, sã punã în 

miºcare turbina unei micro centrale, realizând astfel sursa de 

curent electric pentru Mânãstire. Ulterior, Mânãstirea Crasna a 

cedat apa Crasnei la cerinþa oraºului Slãnic, care au captat-o 

pentru apa curentã a oraºului, ajutând în schimb Mânãstirea sã 

obþinã curent electric de la reþeaua publicã a statului. 

Dar, concomitent cu preocupãrile gospodãreºti care se 

rezolvã sau presupun partea „Martei”, sau chiar înainte de 

acestea, Pãrintele Nicodim s-a ocupat în mod deosebit de 

edificiile cultice în care se desfãºoarã partea „Mariei”, deci 

pregãtirea noastrã pentru sfânta ºi fericita veºnicie. Astfel, s-a 

ocupat întâi de biserica mare, de clopotniþã ºi aghiazmatar, pe 

care le-a restaurat în întregime – le-a fãcut reparaþii de zidãrie ºi 

tencuieli, acoperiºuri noi ºi mai ales restaurarea picturii prin 

pictorul restaurator autorizat Ion Chiriac, care a restaurat ºi 

pictura lui Nicolae Grigorescu de la Mânãstirea Zamfira. 

Nemulþumit numai cu atât, Pãrintele Nicodim nu s-a oprit aici; 

ci a fãcut din nou o bijuterie de bisericã cu picturã, mobilier ºi 

candelabre-policandre, toate numai lucruri de artã. Dar ce zic eu 

o bisericã, ci o dublã bisericã, cu încã un paraclis în coasta ei,


adicã perete comun, la care pictura (excepþional de frumoasã ºi 

reuºitã), precum ºi hramul, sunt ale Sfinþilor Români. Apar apoi, 

ca pe bandã, biblioteca modernã, magazinul pentru obiecte 

bisericeºti-colportaj ºi câteva clãdiri mari etajate pentru chiliile 

vieþuitorilor cãlugãri ºi primirea credincioºilor precum ºi 

trapeza nouã unde pot lua masa 300 de persoane odatã. Apoi 

frumoase ziduri împrejmuitoare curþii ºi porþi mari sculptate 

artistic. 

De multã vreme a reuºit sã-ºi împlineascã o dorinþã de 

care-mi vorbise cu peste 40 de ani în urmã -aceea de a servi masa 

la toþi credincioºii care vin la bisericã, dar erau strâmtoraþi de 

lipsa unei sãli de mese corespunztoare. Acum o au ºi pe aceasta, 

precum ºi alte realizãri. 

Dar mai înainte de toate, Pãrintele Nicodim este un foarte 

bun preot slujitor, duhovnic cu experienþã ºi un talentat 

predicator. De câte ori l-am auzit predicând, credincioºii erau 

înduioºaþi ºi impresionaþi pânã la lacrimi; deci se foloseau, de 

altfel ca ºi mine. 

Apoi organizarea slujbelor ºi soboare de preoþi ºi diaconi în 

jurul stareþului lor Pãrintele Arhim. Nicodim, la stranã alþi 

ucenici cântând îngereºte, fac sfintele slujbe înalþãtoare ºi de 

neuitat, umplând sufletele de bucurie, pace ºi iubire mai multã 

pentru Dumnezeu. 

De aceea, cãtre Mânãstirea Crasna s-a facut vad de credincioºi 

din toate pãrþile, care sunt primiþi ºi asistaþi cu duhovniceascã 

dragoste de Pãrintele Nicodim ºi ucenicii sãi, cei peste 10 

preoþi, 6 diaconi ºi destui monahi ºi fraþi. ªi pentru cã, mai ales în 

sezonul cald, când vine lume mai multã, credincioºii 

nemaiîncãpând în Bisericã, Pãrintele Nicodim a gândit sã facã un 

altar afarã, în aer liber, unde credincioºii vãd ºi ascultã slujba prin 

staþie, în curtea Bisericii, la umbra teilor încãrcaþi ºi ei de ani. 

Acum 40 de ani, Pãrintele Nicodim îmi spunea ca unui 

prieten intenþiile-frumoase, idealuri care doreºte sã le realizeze 

la Mânãstirea Crasna. Dar i-a ajutat Bunul Dumnezeu sã 

realizeze neimaginabil mai mult chiar decât ºi-a dorit iniþial. 

Cred cã niciodatã Mânãstirea Crasna n-a fost de la începuturile 

ei, la aºa nivel administrativ-gospodãresc, dar ºi cultural 

duhovnicesc.


Ctitorii de la început, tatãl ºi fiul Potlogea, au fãcut la 

Schitul Crasna, scoalã pentru copiii bajenarilor, pe care-i 

întreþinea din averea lor, iar acum, când nu mai este cazul, când 

toate comunele ºi satele au ºcoli moderne, Pãrintele Nicodim ºi-a 

trimis rânduri-rânduri ucenicii la seminare, la Facultatea de 

Teologie ºi chiar peste graniþã la studii Teologice; astfel cã 

Mânãstirea Crasna a devenit ca un izvor, o pepinierã din care s- 

au recrutat mai mulþi candidaþi pentru arhierei, stareþi ºi 

duhovnici de Mânãstiri, bine pregãtiþi. 

La sinaxa din toamna anului trecut (6 octombrie 2005) a 

stareþilor, stareþelor ºi duhovnicilor din Mânãstirile Arhiepiscopiei 

Bucureºtilor, în frunte cu Prea Fericitul Pãrinte Patriarh 

Teoctist, episcopii vicari ºi exarhii, Pãrintele Nicodim a raportat 

între altele cã la ora actualã Mânãstirea Crasna are 13 candidaþi 

în total, la seminar, la Facultatea de Teologie ºi chiar peste 

graniþã, cu care Mânãstirea Crasna cheltuieºte anual cu taxele ºi 

întreþinerea lor peste 700.000.000 lei (ºapte sute de milioane lei 

vechi). Aceastã preocupare a Pãrintelui Nicodim de a pregãti în 

ºcoalã tineri pentru Bisericã, în general, ºi pentru monahism, în 

special, este cea mai mare realizare dintre toate realizãrile Sfinþiei 

sale. Este cel mai de bazã ºi preþios ideal. Ziduri au fãcut ºi fac 

mulþi, dar ca sã zideascã, sã pregãteascã suflete pentru slujirea 

Bisericii lui Dumnezeu ºi împãrãþia cerurilor, sunt prea puþini. 

De când se aflã la Mânãstirea Crasna, Pãrintele Nicodim, 

deºi a propus din modestie pentru a fi stareþi, pe câþiva ucenici, 

doi dintre ei au fost promovaþi episcopi-arhierei, cu care a 

colaborat foarte bine. Dar, pentru mine, în toatã aceastã perioadã 

de 40 de ani, adevãratul stareþ, inima ºi creierul Crasnei a fost 

Pãrintele Nicodim, om dãruit de Dumnezeu cu multe calitãþi, 

dar mai ales cu stãruinþã în rãbdare, pricepere, entuziasm, 

înþelepciune ºi foarte întreprinzãtor. Astfel nu se explicã cum a 

putut realiza atât de mult în acest interval de 40 de ani. La 

Dumnezeu, la Care „mia de ani este ca o zi ºi ziua ca o mie de ani”, 

sunt 40 de secunde, dar la noi, pãmântenii, este o viaþã de om 

activã, socotind-o de la majorat pânã spre bãtrâneþe la vârsta a 

treia când puterile încep sã slãbeascã. Eu îi mai doresc încã 40 de 

ani, dar aceºtia nu cu „zdroaba” de pânã acum, ci o bãtrâneþe cu 

pace ºi liniºte în care sã se bucure de realizãri, de ucenici, sã dea


Slavã lui Dumnezeu pentru toate. Sunt convins cã pe lângã 

bucuriile ºi satisfacþiile realizãrilor a avut parte, pe lângã multã 

trudã ºi destule momente de surmenaj, stres, ºi de amãrãciuni ºi 

chiar momente de lacrimi ºi chiar de potrivnici, cãci dupã cum 

se spune cã „cine nu are duºmani, nu-i face pielea doi bani”. ªtim cã 

fãrã cruce, deci fãrã greutãþi, nu se poate, dar atunci meritul 

realizãrilor este ºi mai mare ºi încoronarea biruinþelor ºi mai 

frumoasã. 

Parintele Nicodim mi-a rãmas dintotdeauna un bun 

prieten, prietenie în care nu s-a dezminþit niciodatã ºi cu care 

adeseori m-am sfãtuit atât în probleme gospodãreºti, cât ºi 

duhovniceºti; ºi aceasta mai ales în cei aproape 30 de ani de când 

mã aflu ºi eu slujind cu nevrednicie biserica Domnului la 

Mânãstirea Zamfira. Îi pãstrez recunoºtinþã ºi-l pomenesc cu 

drag la fiecare Sfântã Liturghie împreunã cu soborul, pentru cã 

m-a ajutat întotdeauna la nevoie trimiþându-mi de ajutor câte un 

preot, mai ales când am fost internat pentru operaþie la inimã ºi 

în covaleºcenþa ei. 

De asemenea m-a ajutat mult împrumutându-mã în mai 

multe rânduri cu bani din partea Mânãstirii Crasna, când aveam 

ºi noi anumite lucrãri la Mânãstirea Zamfira. Meritul ºi mai 

mare era cã nu-mi dãdeau din prisos, cãci erau întotdeauna 

strâmtoraþi de multe cheltuieli, dar nici pe mine nu mã lãsau; îmi 

dãdeau cât puteau ºi mã îngãduia sã-i restitui când pot. Mi-a fost 

de mult folos, pentru care îi mulþumesc ºi cu acest prilej. 

Cu aproape doi ani în urmã, dupã ce cu puþin înainte 

împlinisem amândoi 70 de ani, deci cu ajutorul lui Dumnezeu 

schimbasem prefixul în 7, ne-am întâlnit la Crasna. ªi dupã ce 

am discutat destule, între altele „lãudându-ne” ºi cu diagnosticele 

„ºubrezeniilor”, la despãrþire, dupã frãþeascã îmbraþiºare, 

Pãrintele Nicodim, cu frumosul umor care îl caracterizeazã îmi 

spune: „Dragã Pãrinte Gavriil, ce mai tura-vura, iatã jumãtate 

din viaþã s-a dus, a trecut, vom vedea noi ce ne-a mai rândui 

Bunul Dumnezeu ºi în cealaltã jumãtate...”. Deci, speranþe sã 

intre în cartea recordurilor la 140 de ani. 

De atunci ne-am întâlnit ºi vãzut foarte rar, dar sunt foarte 

bucuros de întâlnirea de acum, pe aceastã cale, la acest moment 

aniversar, omagial. Îl îmbrãþiºãm duhovniceºte ºi-i dorim din


toatã inima tot binele, „La Mulþi ani”, fericire ºi rãsplatã veºnicã 

pentru tot ce a fãcut, prin care s-a slãvit ºi se slãveºte Dumnezeu. 

ªtim, ºi ºtie Pãrintele Nicodim, cã îl iubeºte foarte multã lume; 

dar prin rândurile volumului de faþã, am vrut sã-i dovedim 

odatã în plus, mai ales noi, prietenii ºi ucenicii, cât de mult îl 

iubim ºi îl preþuim. 

Fiind vorba de „Pãrintele Nicodim ºi Mânãstirea Crasna”, 

cred cã am reuºit sã conving pentru adevãrul zicalei „Omul 

sfinþeºte locul”. 

Arhimandritul Gavriil, 

Sfânta Mânãstire Zamfira

Dragostea primitoare a Pãrintelui Nicodim 

Pentru a vorbi despre Pãrintele Nicodim, trebuie sã 

vorbesc în acelaºi timp de începutul perioadei mele cãlugãreºti 

în cadrul acestei Mânãstiri. 

Prima vizitã pe care am facut-o la Crasna a fost înainte de 

1980, împreunã cu un grup de pelerini care îndrãgeau acest lãcaº 

de spiritualitate, care de fiecare datã culmina prin primirea 

frumoasã întipãritã în persoana Pãrintelui Nicodim. Îmi aduc 

aminte cu bucurie de clipa despãrþirii, cum la plecare, fiecare 

dintre credincioºii ce alcãtuia grupul nostru, a primit din mâna 

Pãrintelui ca rãsplatã a ostenelii, câteva iconiþe pe care Pãrintele 

le avea de la Ierusalim, în urma pelerinajului pe care l-a fãcut în 

Þara Sfântã. 

Acest mic dar al Pãrintelui, aceste iconiþe aduse de la 

Locurile Sfinte, aveau sã producã în mine mai târziu, ruperea de 

lume ºi plecarea în cãutarea altor „iconiþe”, în anul 1980, când în 

obºtea Schitului Crasna se aflau doar ºase vieþuitori. 

Pentru mine, aceastã plecare avea sã fie o adevãratã 

descoperire spiritualã, un munte de zahãr din care ne hrãneam 

prin mijlocirea Pãrintelui Nicodim. Închinovierea mea în Schitul 

Crasna se datoreazã Pãrintelui Nicodim, care prin vocabularul 

sfinþiei sale ademenitor, la finalizarea ºcolii mã face sã iau calea 

Mânãstirii. Fãrã sã vrem, în toatã activitatea Mânãstirii ne apare 

Pãrintele Nicodim, prin duhul sãu de bun gospodar ºi pãrinte


duhovnicesc. Încã de la venirea sa la Crasna, Pãrintele Nicodim 

porneºte aceastã lucrare de schimbare în ambele planuri, atât în 

cel spiritual cât ºi în cel administrativ. 

Nu pot uita clipele ce mi-au fost descrise, în momentul 

când împreunã cu Pãrintele Ghedeon, a ajuns la pustia de 

odinioarã a Crasnei. Singurul vieþuitor, Pãrintele Pantelimon, 

împreunã cu mãgãruºul sãu erau sub o polatã ºubredã ºi aºteptau 

cu nerabdare pe cei doi Ieromonahi ce urmau a se instala în 

sãracul ºi neînsemnatul lãcaº monastic de odinioarã. 

Pãrintele Nicodim avea sã construiascã mai apoi multe 

lucruri frumoase acolo. De multe ori am fost martorul anumitor 

discuþii ºi întâlniri, când Pãrintele a sãdit cu mult tact duhovnicesc 

în inimile cele încercate nãdejdea în Mila celui Preaînalt. 

Pentru mine, Pãrintele Nicodim a fost ºi este întâi de toate 

un „Mentor”, un pãrinte duhovnicesc, care a avut o activitate 

continuã cu timp ºi fãrã timp, þinta finalã fiindu-i slujirea Bisericii. 

Acum când trebuie sã spun cele trãite de mine în jurul 

Pãrintelui, nu fac decât sã mã gândesc la cuvintele grãite de 

Sfântul Apostol Pavel, preluate mai apoi de tradiþia monasticã: 

„… Deºi aveþi mulþi învãþãtori, totuºi aveþi puþini pãrinþi”. În acest 

nucleu al Pãrinþilor îl putem introduce pe Pãrintele Nicodim, 

nefiind nici o exagerare a cuvântului, Sfinþia Sa fiind unul care 

de-a lungul timpului a format mulþi monahi în cei aproape 60 de 

ani de monahism. 

Prin toatã activitatea dânsului, de dinaintea de primirea 

stãreþiei, îl vedem ca fiind un stareþ din umbrã, cu toate cã aceastã 

ascultare a fost împlinitã de Pãrinþii Ghedeon si Galaction. Între 

sfinþiile lor a fost o înþelegere în Duhul lui Dumnezeu, s-au 

descurcat de minune ºi au ajuns sã facã o minune prin realizãrile 

frumoase de acolo. 

În încheiere, doresc Pãrintelui nostru Nicodim ani îndelungaþi 

în slujire, putere în cele propuse pentru viitor ºi sã se 

mântuiascã în Domnul, rugându-se ºi pentru noi pãcãtoºii. 

Cu aleasã preþuire de vieþuitor al Crasnei, 

Protosinghel Antonie, 

Stareþul Mânãstirii 

Sfântul Pantelimon - Teleorman

Sfintele amintiri ce mã leagã de 

Pãrintele Nicodim! 

Ne aflãm în anul 1969 în oraºul Mediaº unde un tânãr abia 

terminase serviciul militar ºi mergând ca de obicei la Bisericã, la 

Catedrala din oraºul Mediaº, vede într-una din duminici slujind 

un pãrinte cãlugãr. Era foarte tânãr dupã „dupã cum îl vedea acel 

tânãr“, statura lui înaltã, majestoasã, cu pãrul negru ºi obrajii ca 

doi bujori, îþi atrãgea atenþia. Faþa-i blândã, smerit ºi cu o pioºenie 

rar întâlnitã, vocea caldã te interioriza, iar în momentul cãdirii te 

determina sã crezi cã acea persoanã pluteºte în Bisericã. 

Atât de mult mi-a intrat la inimã încât am dorit mult sã pot 

ajunge doar o vorbã sã-mi spunã, sau sã primesc o binecuvântare 

din partea sfinþiei sale. Eu mai cunoºteam pe credincioºii 

bisericii cu toate cã nu-i vizitam. Eram singurel! 

Întâmplarea face ca dupã terminarea Dumnezeieºtii 

Liturghi, preacuviosul pãrinte a rãmas la o familie de creºtini 

lângã catedralã - fratele Vasile ºi sora Maria. Mi-am luat inima-n 

dinþi ºi am mers ºi eu acolo. 

Spre marea mea mirare, m-a primit cu atâta dragoste, atât 

de frumos mi-a vorbit, atâta bunãtate avea în suflet, încât nu am 

putut sã cred cã este ºi aºa ceva pe pãmânt, eu care eram singur 

printre strãini. Mi-a spus cã se numeºte Pãrintele Nicodim ºi cã 

este de la Schitul Crasna.


Dupã terminarea întrevederii, mi-a spus cã o sã ne mai 

vedem. Eu, sub influenþa marii bucurii, am uitat sã iau vreo 

adresã de la Sfinþia Sa. Ajuns acasã singur mã mâhneam: cum sã 

ne mai întâlnim cã nu ºtie unde stau ºi nici unde sã-l gãsesc. 

Treceau greu zilele ca sã vinã duminica. Iatã cã n-o venit 

pãrintele, durere mare, amãrãciune, rugãciuni cu lacrimi sã-l 

mai vãd. Dar a apãrut iarãºi, ºi, cu bucurie i-am dat adresa mea. 

Îmi trimitea vieþile sfinþilor lunar, prin poºtã, iar eu dupã ce 

o citeam, o trimiteam înapoi. Apoi, nu pot sã uit prima mea carte 

primitã de la Pãrintele Nicodim, cu ocazia zilei mele de naºtere, 

„Urmarea lui Hristos”. Pentru mine atât de mare valoare avea ca 

ºi cum aº fi primit-o din mâna lui Hristos. 

Mi-a povestit de sfânta Mânãstire ºi de frumoasa viaþã 

trãitã în Hristos. Îmi plãcea mult sã-l ascult, dar eram încã prea 

legat de familie, îmi iubeam mult pãrinþii. Mergeam împreunã 

prin sate în jurul Mediaºului, vorbea la lume ºi tare mult mã 

bucuram cã toatã lumea îl iubea. 

M-am transferat cu serviciul la Braºov ºi am pierdut o 

vreme legãtura cu Pãrintele Nicodim. 

Însã întâmplarea face ca la o înmormantare ce a avut loc la 

Întorsura Buzãului, la Familia Teleanu, dupã multã vreme, sã 

mã întâlnesc cu Pãrintele Nicodim. Spre bucuria mea, Pãrintele 

spune celor prezenþi cã am fost primul ucenic al sfinþiei sale. 

M-am bucurat mult cã nu m-a uitat ºi am hotãrât plecarea mea 

la Mânãstire. 

Dar fiindcã nu am mers la Crasna când era sãracã, am 

hotãrât sã caut o Mânãstire sãracã, fiindcã mã simþeam în putere 

ca sã muncesc. Aºa am mers în Harghita la Mânãstirea Fãgeþel 

unde erau ruinele unei Mânãstiri ºi atât. Împreunã cu trei pãrinþi 

de la Mânãstirea Topliþa am început lucrul. În ºapte ani am 

reuºit cu ajutorul lui Dumnezeu sã ridicãm mânãstirea. 

Tatãl meu, rãmânând singur, a venit la mine ºi dupa cinci 

ani a fost cãlugãrit de Prea Sfinþitul Ioan, însã dupã ºase luni de 

la primirea chipului îngeresc a plecat la Domnul. 

În Mânãstirea Fãgeþel am mai rãmas un an dupã moartea 

tatãlui meu. Dorul dupã primul meu Pãrinte de suflet în toþi 

aceºti ani nu s-a stins. Acest dor de fiu duhovnicesc s-a reaprins 

dintr-o datã, încât am cãutat sã-l vãd ºi sã intru în contact cu 

Sfinþia Sa.


Aºa am ajuns în mult râvnita de mine, Mânãstirea Crasna, 

moment în care am rostit cuvintele bãtrânului Sfânt Simeon, însã 

puþin schimbate: „Acum slobozeºte pe robul tãu Stãpâne, cã de 

aici mã voi duce la cele veºnice”. 

Am intrat în ascultarea Pãrintelui meu drag din catedralã 

cu atâta dragoste, încât mã simþeam în siguranþã ca în Cer. 

Însã cum noi cãlugãrii nu avem cetate stãtãtoare ºi ne lãsãm 

în voia Domnului, aºa a binevoit Dumnezeu ca dupã un an 

petrecut în Mânãstirea mea dragã, Crasna, sã fiu chemat pe 

locurile unde Sfântul Apostol Andrei a propovãduit. În aceste 

locuri s-a vãrsat mult sânge de martiri, aici trebuind sã îi amintim 

pe cei mai vechi dintre ei, pe Sfinþii Mucenici Epictet ºi Astion. 

Mãrturisesc înaintea lui Dumnezeu cã tot ce am îi datorez 

Pãrintelui Nicodim. Sfinþia Sa pentru mine este o dârã de 

luminã. În orice împrejurare mã gãsesc, faptul cã ajung sã 

mãrturisesc încercarea sau durerea mea, Pãrintele nu întârzie sã 

vinã în ajutor, el însuºi intrând în durerea ºi încercarea mea. M- 

a ajutat ºi mã ajutã mereu! 

Dacã îmi era tatã trupesc nu putea face mai mult pentru 

mine. Mãrturisesc tuturor cititorilor acestui volum de 

mãrturisiri, cã ale mele cuvinte sunt sãrace pentru a putea spune 

ce simt eu pentru Pãrintele Nicodim. 

Este o mare bucurie ºi cinste pentru Biserica noastrã 

Ortodoxã cã vã avem Pãrinte, toþi care vorbesc cu sfinþia voastrã 

simt cã s-au întâlnit cu Hristos, Domnul. 

În încheiere, vã rugãm sã primiþi urãrile noastre de bine, 

sãnãtate, bucurii ºi viaþã lungã! 

Cu deosebitã dragoste ºi supunere, al sfinþiei voastre fiu 

duhovnicesc, 

Protosinghel Iov, 

Stareþul Sfintei Mânãstiri 

Halmiris - Tulcea


cel din mijlocul florilor 

Astãzi, când se duce o intensã luptã sau mai bine spus o 

vicleanã lucrare de depersonalizare a omului, prin înlocuirea 

numelui cu un numãr, prin transformarea omului persoanã în 

numãr - individ, ne mai mângâiem sufletul atunci când, fãcând 

o vizitã în satele româneºti de pretutindeni, auzim ºi vedem cât 

de ancoraþi trãiesc oamenii de la þarã în tradiþie ºi în conºtiinþa 

apartenenþei la un nume - neam. 

Orice persoanã de la þarã se identificã nu atât dupã ceea ce 

stã înscris în acte, cât dupã numele lor împreunã cu cel al 

pãrinþilor sau al bunicilor: (ex. Vasile a lu’Ionu’Florii). 

ªi dacã în lumea laicã omul se identificã dupã neamul din 

care se trage, în lumea monahalã numele marilor stareþi – în 

adevãratul sens al cuvântului, se identificã dupã locul în care 

ºi-au sfinþit sau îºi sfinþesc viaþa. Spunem Sfântul Calinic de la 

Cernica, Sfântul Antonie de la Iezeru, Sfântul Serafim din Sarov, 

sau Pãrintele Sofronie de la Essex, Pãrintele Iustin de la Petru- 

Vodã, Pãrintele X de la Mânãstirea Y. Rareori aceste nume de 

stareþi sunt identificaþi dupã harismele date lor de Dumnezeu, 

ceea ce nu înseamnã cã ceilalþi nu le au sau nu le-au avut. 

Aceastã identificare a omului cu locul unde stã aratã statornicia,


dar ºi dorul omului dupã locul pe care l-a pierdut, dorul omului 

dupã Rai. 

Aceastã legaturã dintre om ºi loc, dintre un Pãrinte ºi o 

Bisericã sau Mânãstire, este ca o legãturã de tainã dintre mire ºi 

mireasã. Unire pe veci, legãturã de nedezlegat! ªi taina aceasta 

este cã, precum femeia a fost datã bãrbatului spre ajutor în 

drumul spre îndumnezeire ºi spre dãinuirea neamului, tot aºa o 

Bisericã sau o Mânãstire a fost datã unui preot, spre desãvârºirea 

lui prin identificarea pânã la unirea totalã cu Biserica - rod a 

Duhului Sfânt, ºi prin naºterea, în duh, de fii ºi fiice duhovniceºti. 

Astfel, Preotul devine Pãrinte ºi duhovnic - om plin de Duh 

Sfânt - înduhovnicit, iar Biserica sau Mânãstirea unde a fost pus, 

din ruinã ajunge podoabã de mare preþ, cãpãtând în duh un 

nume. Pãrintele ia numele ºi se identificã cu Biserica, iar Biserica 

sau Mânãstirea respectivã devine cunoscutã prin Pãrintele 

respectiv. 

Zicând acestea mã gândesc cu evlavie ºi respect la foarte 

mulþi Pãrinþi duhovniceºti care prin dorinþa de a-ºi sfinþi viaþa, 

au sfinþit ºi locul unde s-au nevoit ori se nevoiesc. 

Pe unul dintre aceºti Pãrinþi l-am cunoscut cu mulþi ani în 

urmã, prin 1988-1989, pe când încercam ºi eu sã-mi gãsesc un loc 

unde, prin sfinþirea vieþii sã mã unesc cu Hristos pentru veºnicie. 

L-am întâlnit la Schitul Crasna de Prahova pe Pãrintele Nicodim 

- duhovnicul de atunci ºi Stareþul de azi al Mânãstirii. Ne-a 

primit cu bucurie (mai eram cu un frate), ºi ne-a copleºit cu 

bunãtatea ºi dragostea sa. Pe când mã hotãrâsem sã iau drumul 

fãrã întoarcere al Mânãstirii, îndreptându-mã spre Schitul 

Crasna în iarna anului 1989, schimbãrile radicale din þarã au 

schimbat cumva ºi drumul vieþii mele. 

Astãzi sunt cãlugãr ºi sunt ºi eu legat de un loc unde încerc 

sã-mi sfinþesc viaþa, dar mã gândesc cu drag la Pãrintele 

Nicodim cel din mijlocul florilor (aºa cum l-am vãzut eu ºi alþii, 

pentru prima datã) ºi aºa îmi doresc sã ne vedem în mijlocul 

Raiului, unde Sfinþii ca florile înmiresmate împodobesc locul. 

Astãzi când îl pomenesc la Sfântul Jertfelnic ca pe unul 

dintre primii ctitori ai Mânãstiri Sfântul Ilie – Albac (pentru cã 

aºa este Pãrintele Nicodim nu uitã pe nimeni din cei pe care i-a 

cunoscut, ºi e gata sã-i ajute la nevoie), nu pot sã mã gândesc la


dânsul fãrã sã-mi vinã în minte cuvintele Înalt Prea Sfinþitului 

Teofil Herineanu al Clujului, care atunci când veneau tinerii 

pentru binecuvântare de a se face preoþi, îi ispitea cu trei 

întrebãri: 

Dragi þi-s florile 

Dragi þi-s cântãrile 

Dragi þi-s pruncii 

Iar dacã rãspunsurile erau un Da sincer, Înalt Prea Sfinþitul 

spunea: „înseamnã cã eºti bun”! 

Pãrintele Nicodim de la Crasna a rãspuns din plin acestor 

întrebãri, cãci flori ca în grãdina Pãrintelui - pe care el însuºi le 

îngrijeºte – nu vezi oriunde. Apoi, cântãreþii din Crasna, ca niºte 

privighetori, au dus faima Mânãstirii pânã departe de hotarele 

þãrii, iar pruncii – fiii ºi fiicele duhovniceºti, nãscuþi în duh de 

Pãrintele Nicodim prin dragostea ºi purtarea de grijã, astãzi duc 

numele Mânãstirii Crasna mai departe peste veacuri prin cei 

ºase Episcopi, stareþi ºi ucenici de nãdejde ai Pãrintelui. Aceºtia 

toþi dacã-i întrebi ai cui sunteþi, rãspund cã ai Pãrintelui Nicodim 

Dimulescu – un Pãrinte ºi o Mânãstire care s-au unit pentru 

veºnicie. 

Pãrintele, dovedind nu numai cã este om bun, ci ºi un 

nume, o persoanã; care prin înduhovnicirea sa, înduhovniceºte 

locul ºi pe cei din jurul sãu. 

Fie ca Dumnezeu sã-l încununeze în Cer împreunã cu 

Mânãstirea Crasna – mireasa lui, iar numele lui, pe care cu truda 

l-a câºtigat, sã rãmânã în veci – Pãrintele Nicodim de la Crasna. 

Protosinghel Dionisie Ignat 

Mânãstirea Sfântul Ilie, 

Albac, judeþul Alba


A scrie despre Pãrintele Nicodim este un lucru cu 

anevoie… Cu ce cuvinte sã îmbrac gândurile mele despre acest 

vrednic urmaº întru nume ºi vieþuire al celui ce a sfinþit aºezarea 

Tismanei din Oltenia… Cãci ºi el precum acela, din primii ani ai 

adolescenþei, îndemnat de lãuntrica chemare spre cinul îngeresc, 

a pãºit pe poarta mânãstirii, dorind viaþa cea pustniceascã ºi fãrã 

prihanã în cãlugãreasca rânduialã. Si el, precum acela, dintr-un 

loc pustiu ºi neºtiut de nimeni din inima munþilor, fãcut-a prea 

frumoasã mânãstire, oazã duhovniceascã ºi loc de adãpare din 

izvoarele binecuvântate ale rugãciunii, pentru turma cea 

cuvântãtoare a lui Hristos. S-a strãduit Pãrintele Nicodim, 

asemenea Sfântului Nicodim de la Tismana sa adune obºte de 

cãlugãri duhovniceºti, râvnitori ºi învãþaþi ºi a reuºit cu 

învãþãtura, grija ºi îndemnurile sale sa împodobeascã Biserica lui 

Hristos cu câteva chipuri alese de ierarhi ºi stareþi. Sfântul 

Nicodim de la Tismana a refuzat rangurile bisericeºti cele mai de 

seamã, când mai mari vremii de atunci i le propuneau…. De 

asemenea ºi Pãrintele Nicodim de la Crasna, a considerat închisã 

„lista ambiþiilor” de rang ºi mãrire, din momentul când a fost 

primit în obºtea Mânãstirii Râmeþ, pe vremea când aceasta avea 

obºte de cãlugãri. Cinul monahal i-a fost tare drag de când a 

gustat din tainele lui ºi drag îi va fi cât va trãi pe astã lume, cãci 

atunci când ne vorbeºte despre primii lui paºi spre mânãstire, 

despre pãrinþii ºi duhovnicii cunoscuþi de el în anii de cãlugãrie,


chipul i se umple de lumina bucuriei întru Hristos... ªi dacã 

despre primii ani ai vieþuirii lui în mânãstire ne vorbeºte mai 

mult, atunci când vine vorba sã spunã câte greutãþi a întâmpinat 

de când a venit în Schitul Crasna acum 40 de ani, vorbele îi devin 

sãrace ºi reþinute… ªi deºi a fãcut dintr-un schituleþ neºtiut de 

nimeni, o mânãstire înfloritoare, unde la slujbele cântate 

îngereºte de pãrinþii din obºte participã în fiecare duminicã ºi 

sãrbãtoare vreo trei sute pânã la cinci sute de suflete, totuºi, 

atunci când îi sunt lãudate sau mai bine zis, recunoscute meritele 

sale, devine vãdit stingher, încercând sã închidã cât mai repede 

discuþia, ori sã arate mai degrabã meritele celor ce s-au ostenit 

împreunã cu el în timpul acestor 40 de ani de grea nevoinþã. Cine 

l-a cunoscut pe Pãrintele Nicodim, nu poate sa uite bucuria ºi 

hãrnicia cu care îºi trãieºte fiecare zi din viaþa Sfinþiei sale. Îmi 

aduc aminte cu drag acum, de cuvintele acestea pe care el le 

aºeza în mod retoric înaintea noastrã: „... Dragã, eu nu pot sã îi 

înþeleg pe cei care zic cã se plictisesc nu pot sã îi înþeleg!” ªi dacã 

a venit vorba de a înþelege unele lucruri, pot spune cã abia din 

postura celui care administreazã o mânãstire am înþeles ºi eu cât 

de mult iubeºte Pãrintele Nicodim fiecare fiu al Crasnei, ºi cât 

suflet pune pentru fiecare frate sau pãrinte care ºi-a încredinþat 

sufletul spre cãlãuzire în mâinile lui. Mã gândesc adesea de aici 

la Pãrintele Nicodim ºi sufletul mi se umple de admiraþie ºi 

recunoºtinþã… ªi cu ocazia aceasta îl pot ruga ºi eu sã mã ierte de 

supãrãrile ce i le-am pricinuit cu ºtiinþã, sau nu... Îi mulþumesc 

din adâncul sufletului Pãrintelui Nicodim pentru dragostea 

pãrinteascã ºi grija ce mi le-a arãtat ºi pe care continuã sã le arate. 

Nu îmi rãmâne decât sã rog pe bunul Dumnezeu sã îi dea 

Pãrintelui Nicodim cât mai multã sãnãtate ºi ducerea la bun 

sfârºit a tot ceea ce ºi Sfinþia Sa aºteaptã de la Dumnezeu. 

Dacã ar fi sã-l caracterizãm pe Pãrintele Nicodim în puþine 

cuvinte, cred cã acestea ar fi cele mai potrivite: o viaþã jertfitã pe 

altarul Mânãstirii Crasna. 

Sã ne trãiþi Pãrinte Nicodim! 

Ieromonahul Clement, 


Stelea – Târgoviºte

Clipe de bucurie lângã Pãrintele Nicodim… 

În „istorisirea” de faþã îl voi descrie pe Pãrintele precum 

l-am cunoscut, un om simplu ºi firesc. N-aº putea sã scriu despre 

viaþa lui adâncã, duhovniceascã, pentru cã aceasta fiind tainicã, 

cu greu poate fi abordatã. 

Îmi amintesc prima zi când am intrat în Mânãstire; primul 

chip pe care l-am vãzut a fost al Pãrintelui Nicodim care m-a 

întâmpinat cu „Bine ai venit!”. Era pe aleea cu flori, stând în 

genunchi la fiecare floare, mângâindu-le cu cãldurã ºi dragoste, 

... de parcã le vorbea. Aflând cã este însuºi Pãrintele stareþ, m-a 

impresionat vãzând cã se ocupã în mod special de aranjamentul 

floral. Totul era o explozie de culori care m-au fãcut sã uit de 

oboseala drumului. Când pãºeºti pe astfel de locuri, firea 

înconjurãtoare îþi vorbeºte. În dialogul ce a urmat, mi-am 

exprimat dorinþa de a rãmâne în Mânãstire, sau dacã nu, sã-mi 

recomande o alta. Însã Pãrintele mi-a rãspuns cu zâmbetul pe 

buze: „Îþi recomand Mânãstirea Crasna!”. Atunci am simþit cum 

sufletul se umple de bucurie vãzându-mã primit în obºtea 

Sfinþiei sale. Dupã aceea, Pãrintele mã conduse pentru a mã 

închina. Am intrat. Candelele luminau blând. Semi-întunericul 

de la ferestrele pe jumatate închise ºi mireasma de tãmâie îþi 

dãdeau sentimentul prezenþei sfinþilor binecuvântând pe 

închinãtor ºi îþi dãdeau predispoziþie cãtre ceva mai bun ºi mai 

sfânt. Cele mai frumoase simþãminte ºi cugete se nãºteau


înlãuntrul meu, primenindu-mi viaþa. Era un nou început, 

marcat de încrederea în binecuvântarea celui care avea sã-mi fie 

Pãrintele duhovnicesc pentru mai bine de 12 ani. Cu timpul, am 

înþeles maiestria înþelepciunii cuvântului de care a dat dovadã la 

început. 

Cu recunoºtinþã mã gândesc la Liturghiile duminicale 

sãvârºite în Sfânta Mânãstire Crasna. Retrãiesc Sfânta Liturghie 

pe care cu atâta evlavie o slujeºte Pãrintele de fiecare datã,... 

binecuvântând..., ºi Altarul care se lumineazã întru totul... - îmi 

umplea inima de o pace adâncã, iar mintea primea încredinþarea 

noii vieþi, cãci o pocãinþã adâncã îmi lua în stãpânire toata fiinþa. 

Pãrintele, prin comportamentul sãu, ne învãþa sã avem 

dragoste în tot ceea ce facem (...). Precum cloºca îºi adunã puii sãi 

sub aripã, tot aºa ºi Pãrintele, cu dragostea sa paternelã, a ºtiut sã 

ne adune ºi sã ne ocroteascã, jertfindu-se ca un adevarat TATÃ. 

În ºedinþele pa care le þinea cu noi, Pãrintele nu uita a ne 

încuraja sã nu ne lãsãm pradã ispitelor ºi greutãþilor vieþii 

cãlugãreºti, aducându-ne argumente ºi exemple din experienþa 

trãitã de Sfinþia Sa în Mânãstire, de la vârsta de 13 ani ºi 

jumãtate,... ºi cum Pãrintele Arsenie Praja (al cãrui mormânt se 

aflã la Mânãstirea Crasna) i-a fost îndrumãtor pe cãrarea 

mântuirii. 

Ne-a învãþat pe noi toþi fiii sãi duhovniceºti (obºtea Sfinþiei 

sale), sã fim personalitãþi independente, avându-l ca model pe 

Hristos. Ne-a învãþat sã iubim adevãrul absolut ºi sinceritatea ºi 

sã le aplicãm în orice împrejurare a vieþii, asumându-ne riscul, 

cu orice preþ, ca sã-l câºtigãm pe Hristos cel rãstignit. El însuºi 

aplica acest principiu cu credincioºie. Vedem aceasta în fiecare 

manifestare a vieþii sale. 

Pãrintele este inepuizabil în orice manifestaþie. Este un 

izvor de inspiraþie, iubire, pace, mântuire... Este omul de jertfã 

pentru aproapele, plin de iubire ºi râvnã cãtre cele sfinte (...). 

Ori de câte ori au poposit la Mânãstire credincioºi din toate 

colþurile tãrii, Pãrintele, ca o gazdã primitoare, îi întâmpina cu 

voie bunã, oferindu-le tuturor hranã duhovniceascã ºi trupeascã, 

îngrijindu-se pentru fiecare sã aibã cele necesare. 

A devenit pescar de oameni, umplând corabia lui Hristos 

cu multe suflete ºi se strãduieºte sã ajungã la liman (...).


Prin spiritul gospodãresc, prin înþelepciunea cu care 

Dumnezeu l-a înzestrat, a fãcut din Schitul Crasna o Mânãstire 

cu mare ecou în þarã ºi peste hotare, o Mânãstire a florilor la 

propriu ºi la figurat. A format multi fii duhovniceºti care astãzi 

fac cinste bisericii, fiind rânduiþi pe treptele ierarhiei (ºase 

episcopi), ºi o mulþime de ucenici în toatã lumea. 

Pentru mine, Pãrintele reprezintã cãlauza de la începutul 

cuvântului meu în acest nou început de drum. Spun nou, 

deoarece am început o altã etapã din viaþa mea, într-un alt loc ºi 

cu o altã responsabilitate mult mai mare ºi mult mai grea, dar 

care cu ajutorul Pãrintelui Nicodim am facut-o mai uºoarã ºi mai 

frumoasã. 

M-am strãduit, dupã puteri, sã creionez cu atenþie cele ce 

am vãzut la Pãrintele ºi desigur, ceea ce scriu este un fragment 

al întregului adevãr, deoarece veºnicia nu poate fi cuprinsã în 

cuvântul scris. 

Ieromonahul Benedict, 


Ianculeºti - Prahova

„Dragostea zideºte” 

Viaþa fiecãruia dintre noi este o sumedenie de întâlniri, este 

o continuã miºcare ºi o amplã cãutare; cãci nu de multe ori neam 

simþit cã suntem trecãtori pe acest pãmânt ºi ne îndreptãm 

cãtre un „necunoscut”purtând în spatele nostru lucruri pe care de 

cele mai multe ori le considerãm întâmplãtoare, dar ele în esenþã 

se dovedesc a fi proniatoare, dând mãrturie de prezenþa lui 

Dumnezeu în viaþa noastrã ºi de nemãrginita Lui iubire cu care 

ne înconjoarã. 

Nu putem uita, nu avem cum sã uitam cã existenþa noastrã 

se raporteazã totdeauna la viaþa aproapelui nostru. Dacã nu ne 

reflectãm la aproapele nostru, înseamnã într-un fel, cã am izolat 

Persoana de tot ceea ce-i este ei hrãnitor, am izolat Persoana de 

darul pe care trebuie sã-l facã ea ºi iatã cã: “iubirea îºi aflã 

împlinirea, noutatea, bucuria nu în EU, ci în TU, în comuniune. 

Nici în faþa lui Dumnezeu nu mã desfiinþez, mã smeresc, dar nu mã 

anulez; mã refer la starea de jertfã a lucrãrii Divine” dupã cum 

frumos ne spunea Pãrintele Galeriu. ªi astfel, dãruind bucurie 

celuilalt, fratelui tãu, cel care o va trãi primul vei fi tu, iar din 

pãcate exemplele de acest gen sunt din ce în ce mai rare în aceste 

zile, spre a noastrã tristeþe. 

Monahismul ºi Mânãstirea ca formã de vieþuire sunt o 

copie fidelã a vieþii creºtinilor din primele veacuri dupã Hristos, 

a creºtinilor simpli care trãiau în credinþã ºi în dragoste, în


comuniune, ºi de aceea fiecare din noi, în curtea unei Mânãstiri, 

ne simþim atât de aproape de Dumnezeu ºi Maica Domnului, 

cãci ne este ca o cãlãtorie în trecut, o aducere aminte a originii 

divine care existã în noi, nãscându-se în noi cuvântul Sfântului 

Atanasie cel Mare care spunea cã „omul s-a nãscut pentru a se uni 

cu Dumnezeu”. 

Nãvalã de gânduri a nãpãdit inima mea, ºi nu este pentru 

prima datã când profund miºcat fiind de „cãldura” inimii simt 

cum cuvintele sunt sãrace în a exprima, a descrie un om, un 

pãrinte, un slujitor al Bisericii ºi pentru noi, clericii, constituie un 

model, un exemplu al dragostei pãrintesti. Pãrintele Sofronie de 

la Essex spunea: „cuvântul” se poate împãrþi în douã categorii: 

„cuvântul care comunicã ºi cuvântul care împãrtãºeºte”, iar eu acum 

fac o încercare de a împãrtãºi tuturor ceea ce port în inimã ºi mã 

lovesc de rãceala cuvintelor. 

Una dintre aceste întâlniri despre care vorbeam la început, 

ºi nu întâmplãtoare ci proniatoare, a fost pentru mine întâlnirea 

cu Pãrintele Nicodim, Stareþul Mânãstirii Crasna, din prima 

clipã simþind bucuria, dragostea cu care ne înconjoarã pe toþi, 

simþindu-ne ca în “braþele pãrinteºti”. 

În persoana Pãrintelui Nicodim de la Crasna am vãzut atât 

o personalizare a adevãratului om (în lb. greacã fiind cuvânt 

compus ºi însemnând – “cel ce priveºte în sus”, cât ºi o 

personalizare a adevãratului cãlugãr, care viaþa sa ºi-a fãcut-o un 

neîncetat dar adus spre slava lui Dumnezeu ºi astfel s-a fãcut 

bineplãcut Lui, mãrturie fiind Mânãstirea în care se nevoieºte ºi 

pãstoreºte dupã modelul Pãstorului cel Blând – Hristos, unde 

prin sudoarea frunþii ºi dragostea de frumos a creat un colþiºor 

de Rai, un loc unde adâncul fiinþei noastre este fermecat de 

frumuseþea locului plin de flori, a Pãrinþilor ce împreunã cu 

Pãrintele lor duhovnicesc se aflã în slujba Domnului ºi a 

neamului. Cãci relaþia cu neamul este o relaþie fireascã, cuvântul 

„neam” este legat de cuvântul „conºtiinþã”, despre care spun 

Sfinþii Pãrinþi cã este vocea Domnului în noi, ºi este legat ºi cu 

sintagma „conºtiinþa creºtinã”. 

Despre Pãrintele Nicodim Dimulescu de la Crasna, aºa 

cum a rãmas în inimile noastre, s-ar putea scrie cãrþi intregi, ºi 

iarãºi cuvintele ar fi sãrace, neputând cuprinde adâncul


frumuseþii ce-l poartã în inima lui ºi cred cã cel mai bine este a-l 

cita pe Pãrintele Rafail Noica care spune: ” fiecare om este o altã 

mântuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului lui 

Dumnezeu, care nu a mai fost niciodatã în istorie ºi în toatã 

creaþia, ºi niciodatã nu va mai fi. ªi asta are de-a face cu mãreþia 

fiecãrui om”. 

Nãdãjduind cã îmi va fi iertatã atât îndrãzneala de a 

încerca sã descriu în cuvinte „mãreþia” acestui om, acestui 

Slujitor al Domnului ºi al neamului, cât ºi stângãcia cu care am 

scris aceste rânduri, mã rog Maicii Domnului sã ne 

învredniceascã împreunã cu Pãrintele Nicodim a ne plimba ºi în 

Grãdina Raiului. 

Ieromonahul Siluan, 

Mânãstirea Naºterea Maicii Domnului, 

Grecia

Pãrintele Nicodim cel grabnic ascultãtor! 

Personal vorbind, sunt ataºatã de persoana Pãrintelui 

Arhim. Nicodim deoarece, de fiecare datã când am fost pusã în 

situaþia de a lua hotãrâri în privinþa problemelor spirituale cât ºi 

a celor de administraþie întâlnite ca stareþã, am apelat la 

Pãrintele Nicodim ºtiindu-l a fi un monah cu o aleasã experienþã. 

Pentru Mânãstirea noastrã, Mânãstirea Pãrintelui Nicodim, 

Crasna, a avut o importanþã spiritualã ºi înainte de venirea 

dânsului acolo. Doresc sa spun cã la începuturile stãreþiei mele 

la Mânãstirea Ghighiu, Crasna a fost cea care a rãspuns nevoii ºi 

cererii mele. În acea perioadã nu deloc uºoarã pentru 

monahismul nostru, am avut ca pãrinte duhovnic la noi la 

mânãstire pe Prea Cuviosul Pãrinte Serafim Popescu, un 

exemplu de pãrinte care încerca sã ne transmitã fiecareia dintre 

noi experienþa dânsului dobânditã prin nevoinþã, amintindu-ne 

cã doar prin intermediul ei ajungem sã ne formãm într-un duh 

urmãtor Sfinþilor Pãrinþi. Perioada imediatã aplicãrii decretului 

410 din toamna anului 1959 ºi începutul anului 1960, fãcea ca 

mulþime de monahi ºi monahii sã pãrãseascã vetrele noaste 

monahale. 

Vrednicul de pomenire Prea Fericitul Pãrinte Patriarh 

Iustinian, fãcea însã aplicarea unei alte reguli, contrarã celeia 

datã de perioada comunistã, trimiterea unor monahi ºi monahii 

în mânãstirile ce de acum erau fãrã vieþuitori. Astfel se face cã în


acea perioadã ºi Mânãstirea Crasna se gãsea în încercare, 

numãrul monahilor ºi aici era în scãdere. În primãvara anului 

1967 avea sã reînceapã o creºtere spiritualã prin venirea 

Pãrintelui Ghedeon Bunescu ºi a Pãrintelui Nicodim Dimulescu 

la Crasna. Creºterea de care vorbeam avea sã se manifeste ºi în 

domeniul administrativ, construindu-se chilii pentru noii fraþi, 

ce de acum îºi fãceau apariþia în noua Crasnã. Ceea ce era de 

apreciat atunci, dar ºi acum, este grija Pãrintelui faþã de toþi 

credincioºii care cerceteazã Mânãstirea Crasna. Aceastã grijã, 

Pãrintele Nicodim a încercat sã o implanteze în sufletul fiecãrui 

vieþuitor de acolo, am putut sã vãd aceasta în toþi aceºti ani de 

când cunosc Crasna cea prea frumoasã. 

În cele de mai sus, vedem cã Pãrintele Nicodim trecând 

prin anumite mânãstiri, a avut ºi multe exemple de bãtrâni 

îmbunãtãþiþii, cãrora a încercat sã le urmeze atât el, cât ºi 

cãlugãrii din Mânãstirea dânsului. În titlul acestui cuvânt 

spuneam cã Pãrintele Nicodim a fost un grabnic ascultãtor ºi 

sfãtuitor atât faþã de mine, cât ºi faþã de alte persoane cunoscute 

de mine, de unde vedem cã experienþa Pãrintelui era pusã la 

dispoziþia fiecãruia dintre noi într-un chip smerit. 

Doresc sã spun acum ºi alte lucruri minunate, vrednice de 

urmat, pe care eu le-am vãzut la Pãrintele Nicodim. Tot ceea ce 

a realizat dânsul la Crasna este ca un exemplu, urmând ca 

fiecare dintre noi sã îi urmãm în cele fãcute acolo! Apoi, doresc 

sã evidenþiez un aspect rar întâlnit în Mânãstirile noastre din 

eparhie. Pãrintele Nicodim este exemplul cãlugãrului cãrturar, 

dânsul a înþeles cã o obºte trebuie sã fie formatã ºi din punct de 

vedere intelectual. Conºtientizând bine acest lucru, Pãrintele 

Nicodim a oferit Bisericii cãlugãri trãitori, iniþiaþi în duhul 

rugãciunii, însã a realizat cã, în acelaºi timp, aceºti cãlugãri 

trebuie iniþiaþi ºi în studiul Sfintilor Pãrinþi prin urmarea unei 

ºcoli. Cei ieºiti din sânul acestei obºti binecuvântate, rãspund 

astãzi nevoilor unor eparhii ca ierarhi eparhioþi, dar ºi ca 

episcopi vicari. 

Pe lângã aceºtia, se adaugã ºi un numãr de pãrinþi stareþi, 

fiecare dintre ei încercând sã punã în aplicare cele deprinse în 

Mânãstirea lor, avându-l ca exemplu vrednic de urmat pe 

Pãrintele lor drag, Nicodim.


În încheierea acestui cuvânt pornit dintr-o inimã ce a trãit 

personal toate cele expuse, doresc Pãrintelui Nicodim ºi 

Mânãstirii Crasna alese mulþumiri pentru tot ce au fãcut în toatã 

aceastã perioadã pentru noi. 

Pe aceastã cale, acum, la împlinirea celor 40 de ani la 

Mânãstirea Crasna, vã doresc Prea Cuvioase Pãrinte Nicodim ca 

Domnul sã vã întãreascã sã puteþi continua lucrarea cea bunã în 

Mânãstirea cea mult iubitã sfinþiei voastre, care este Crasna. 

Stavrofora Pelaghia, 

Stareþa Sfintei Mânãstiri Ghighiu

Pãrintele Stareþ Nicodim, 

„rectitorul” Mânãstirii Crasna 

Întâi de toate vreau sã arãt cititorilor acestui volum omagial 

cã am ales acest titlu,pentru a arãta pe cât mai bine ºi dupã a mea 

putere; importanþa Pãrintelui Nicodim în dezvoltarea Mânãstirii 

Crasna. 

Tot acum vreau sa spun cititorilor cã ceea ce a fost Schitul 

Crasna devenit astãzi Mânãstirea Crasna, înainte de venirea 

sfinþiei sale ºi a Pãrintelui Ghedeon în anul 1967, este foarte 

puþin cunoscut în zilele noastre. 

Personal vorbind, eu am cunoscut Schitul Crasna cu 10-15 

ani înainte de venirea ºi stabilirea Pãrintelui Nicodim acolo, deci 

pot afirma anumite lucruri. Nu doresc nicidecum sã mã întorc în 

istorie, doresc însã a arãta cititorilor acestui volum, cã Schitul 

Crasna de atunci era ceva uitat, un loc cu rânduialã cãlugãreascã 

veche, fiindu-i prielnicã ºi liniºtea de care avea parte schitul din 

vechime. 

În anii de dinaintea decretului 410/1959-1960 ºi dupã, 

obºtea Schitului Crasna nu avea un numãr ridicat de vieþuitori, 

aceastã micã obºte era alcãtuitã din 2-3 monahi, care dupã 

aplicarea sfâºietorului decret, împlineau acum rolul de simpli 

paznici ai schitului.


Aceastã durere de pe urma aplicãrii decretului de mai sus, 

vedem cã în micul schit nu avea sã dureze prea mult, asta fiindcã 

prin grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Iustinian, în anul 

1967, avea sã pãtrundã în pustia schitului doi Ieromonahi, 

Pãrintele Nicodim Dimulescu ºi Pãrintele Ghedeon Bunescu, cel 

din urmã fiind numit stareþ al Schitului. 

Anii au trecut ºi tinereþea Pãrintelui Nicodim lucra cu timp 

ºi fãrã timp în dezvoltarea ºi formarea noilor cãlugãri ai 

Schitului Crasna. Chiar dacã numãrul cãlugãrilor în acest schit 

nu a depãsit numãrul de 10 înainte de revoluþie, vedem cã 

Pãrintele Nicodim încã din primii ani ai Sfinþiei sale la Crasna 

avea sã se axeze pe un principiu care dãinuie pãnã în zilele 

noastre. Acest principu care a fost dintru început esenþial pentru 

Pãrintele Nicodim, era formarea cãlugãrilor din Mânãstirea 

Crasna într-un duh aparte. ªi eu am ajuns sã dau dreptate 

Pãrintelui în cele privitoare la trimiterea personalului la ºcoalã, 

ºtiind bine cã mai târziu prima care se foloseºte este Mânãstirea. 

Prin aceasta vedem la Pãrintele stareþ, misiunea Bisericii la care 

dânsul rãspundea, misiune care este înþeleasã diferit de fiecare 

stareþ sau stareþã a unei Mânãstiri. 

Un alt lucru pe care l-am vãzut atât în trecut cât ºi astãzi la 

aceastã Mânãstire este milostenia. Printre alte Mânãstiri ºi 

Schituri ajutate de Crasna cea milostivã se aflã ºi Mânãstirea 

Suzana. Prin intermediul acestei virtuþi, Pãrintele Nicodim 

înþelege ideea de familie pe care trebuie sã o trãiascã cãlugãrii, 

cu atât mai mult în clipe de încercare. 

De vãzut, am vãzut foarte putin Mânãstirea Crasna în 

aceºti ultimi ani. De apreciat nu am contenit sã o apreciez mai 

ales în aceºti 40 de ani de când Pãrintele Nicodim a ajuns acolo. 

Este persoana care a trebuit sã treacã prin multe încercãri în 

aceºti ani, dar se vede cã a persistat ideea de frumos ºi de a 

construi ceva, aceasta fiind ceva specific bãtrânilor. 

Schitul Crasna de dinainte a fost o vatrã sihãstreascã. Acest 

ceva împlinit de Pãrintele Arhim. Nicodim are ca fundament 

central rugãciunile acelor sihaºtri care au început acest smerit 

schit de odinioarã. 

Ca ºi încheiere a celor spuse mai sus, vreau sã menþionez 

faptul cã în persoana Pãrintelui Nicodim vedem implantatã


ideea de slujire a celui mai mare, care este cerutã întâi de toate 

celor ce sunt în conducere. În urma acestei împliniri în slujire, 

putem spune cã Pãrintelui Nicodim i se cuvine tot respectul de 

Pãrinte al monahismului nostru. 

Vã doresc Pãrinte Stareþ sã aveþi parte de o activitate cât 

mai rodnicã în slujirea bisericii noastre strãmoºeºti. 

Stavrofora Singlitichia, 

Stareþa Sfintei Mânãstiri Suzana

Un Stareþ nãscut sã fie Stareþ 

Valea Teleajenului este împodobitã cu o salbã de Mânãstiri, 

locuri de reculegere ºi meditaþie. 

Mânãstirea Zamfira, ctitoritã de cãtre Mitropolitul Nifon, 

Mânãstirea Sfântul Antonie cel Mare – Mânãstire nouã, înfiinþatã 

de cãtre enoriaºi, Mânãstirea Cheia ºi Mânãstirea Suzana, ctitorite 

de credincioºi evlaviosi. Mânãstirea Cheia ºi Mânãstirea Suzana 

ctitorite de cãtre credincioºii veniþi din Ardeal ºi Mânãstirea 

Crasna din Izvoarele – Prahova, ctitoritã de un creºtin devenit 

monah. Aceste sfinte Mânãstiri sunt îndrumate ºi conduse de 

stareþi ºi stareþe care fac cinste sfintei noastre Biserici strãmoºeºti. 

O personalitate care se remarcã prin tot ceea ce sãvârºeºte 

ºi care, aºa cum am menþionat in titlu este nãscut sã fie stareþ, un 

om care impune prin prestanþã, demnitate, omenie ºi spirit 

gospodãresc, un monah de care Biserica noastrã are nevoie în 

toate Mânãstirile, este Prea Cuviosul Pãrinte Arhimandrit 

Nicodim Dimulescu, stareþul Mânãstirii Crasna. 

Parintele Nicodim a vãzut lumina zilei în satul Cãrpeniº, 

Judeþul Argeº, la data de 11 mai 1935. Având o educaþie creºtinã ºi 

trãind o viaþã deosebitã în cele duhovniceºti, a primit chipul îngeresc 

al cãlugãriei în vechiul centru monahal, Mânãstirea Râmeþ, intrând 

în aceastã obºte la vârsta de 13 ani, fiind ucenic al marelui trãitor ºi 

duhovnic Ieromonah Arsenie Praja, socotit sfânt încã din viaþã. 

Din anul 1967, împreunã cu Prea Cuviosul Pãrinte Bunescu 

Ghedeon, care va fi ºi stareþ, vin la Schitul Crasna, loc lãsat în


pãrãsire, sãrac din punct de vedere economin ºi ca numãr de 

vieþuitori ºi condiþii foarte grele de ajuns la sfântul locaº. 

Deºi a fost cel ce a administrat ºi gospodãrit cu mare 

pricepere Mânãstirea, nu a dorit sã fie stareþ multã vreme, 

conducând astfel Mânãstirea doar din vara anului 1999. 

Datoritã dânsului au fost executate o seamã de lucrãri: 

biserica nouã, împrejurimi din zid de piatrã, chilii noi, un Altar 

de varã, sãli de mese,... lucrãrile continuã ºi astãzi. 

Este de subliniat faptul cã a trimis la studii tineri, întelegând 

nevoia Bisericii de a avea oameni pregãtiþi. Din obºtea Mânãstirii 

Crasna s-a ridicat un numãr de 6 episcopi: Înalt Prea Sfinþitul 

Teofan - Mitropolitul Olteniei, Înalt Prea Sfinþitul Teodosie - 

Arhiepiscopul Tomisului, Prea Sfinþitul Galaction – Episcopul 

Alexandriei ºi Teleormanului, Prea Sfinþitul Ambrozie – Episcopul 

Giurgiului, Prea Sfinþitul Ciprian – episcop vicar patriarhal, Prea 

Sfinþitul Sebastian – episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. 

O seamã de tineri seminariºti ºi teologi au fost îndemnaþi ºi 

ajutaþi de Pãrintele Nicodim. 

Din rândurile Mânãstirii Crasna s-au ridicat o seamã de stareþi: 

Prea Cuviosul Ierom. Benedict – stareþul Mânãstirii Ianculeºti, Prea 

Cuviosul Ierom. Clement – stareþul Mânãstirii Stelea - Târgoviºte, 

Prea Cuviosul Arhim. Teofil – stareþul Mânãstirii Balaciu etc. 

Pãrintele Nicodim a trecut prin momente de încercare dar 

a stat dârz ºi Dumnezeu l-a ocrotit. Dacã la început Mânãstirea 

avea 2-3 vieþuitori, astãzi numãrã 33 de cãlugãri. 

Mânãstirea Crasna - loc de reculegere, trãire spiritualã ºi 

înalþare sufleteascã pentru creºtinii din împrejurimii ºi din foarte 

multe locuri din þarã, a devenit o oazã a reculegerii ºi de trãire a 

credinþei noastre, datoritã modului de a se apleca spre 

trebuinþele sufleteºti a Pãrintelui Nicodim ºi a slujitorilor care îl 

înconjoarã cu supunere ºi credincioºie. 

La împlinirea a 40 de ani de slujire în Mânãstirea Crasna – 

vatrã de culturã ºi trãire duhovniceascã, toþi care îl cunoaºtem ºi 

îl apreciem îi dorim sãnãtate ºi întru toate bunã sporire. 

Pr. Protoiereu Ilie Vasile 

Vãlenii de Munte

Lucrarea Pãrintelui Nicodim 

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim de la Crasna lucrând 

la buna chivernisire a Mânãstirii, fãrã sã-ºi doreascã asfalt pe 

drumul ce duce la acest aºezãmânt monahal din munþi, explicând 

de fiecare datã cã la Mânãstire este bine sã ajungi cu efort. 

Dacã vreodatã se va vedea asfalt de la Schiuleºti la Crasna 

sã se ºtie cã Pãrintele Nicodim nu mai este la Mânãstirea Crasna. 

Mai multe se vor putea spune când va trece la Domnul, 

pentru ca Domnul sã-i rãsplãteascã multele-i fapte bune ce le-a 

fãcut în ascuns. 

Dacã mi-aº dori ceva din ostenelile lui, ar fi puterea ºi 

dragostea cu care a rãspuns la toate scrisorile pe care le primea 

cu cerere de sfat. 

Pr. Nicolae Tãnase 

Parohia Valea Plopului 

Jud. Prahova

Copilãria mea, sub semnul Pãrinþilor Nicodim ºi 

Gavriil de la Mânãstirea Slãnic… 

Copil fiind, cam pânã la 7 ani, viaþa-mi este legatã de 

existenþa monahilor de la Schitul Slãnic din comuna Aninoasa. 

Fiind nãscut în anul 1952, în satul Valea Siliºtii, deci doar la 

4 km de satul Slãnic ºi în acelaºi timp vecin de casã cu pãrinþii 

trupeºti ai arhidiaconului de atunci Stoica Gavriil, de fapt ºi 

rudã cu noi, am avut ocazia de mai multe ori sã merg împreunã 

cu mama mea „Þaþa Tia Albescu” la Schitul Slãnic, unde 

funcþiona pe post de diacon la acest Sfânt locaº. 

Din câte îmi aduc aminte ºi la vremea aceea exista o viaþã 

duhovniceascã deosebitã ºi Sfânta Mânãstire Slãnic era vizitatã 

ºi cãutatã de foarte mulþi credincioºi din toate localitãþile din 

apropierea Slãnicului. 

Apoi, datoritã „dragostei deosebite” pe care au avut-o 

conducãtorii comuniºti din vremea anilor 1955 - 65 am aflat cã 

datoritã faptelor de milostenie ºi dragoste creºtinã au fost 

recompensaþi cu „o perioadã de detenþie”, dupã care au fost 

„distinºi cu mutãri silite”, Pãrintele Nicodim la Schitul Crasna iar 

Pãrintele Gavriil la Mânãstirea Cheia. 

Necunoscând amãnunte, nu voi intra în detalii. Cert este cã 

Bunul Dumnezeu a fãcut ca eu sã fiu hirotonit în 1975 pe seama 

Parohiei, Starchiojd – Jud. Prahova fiind la o distanþã destul de


micã de cele douã Mânãstiri unde se aflau de acum cei doi 

Pãrinþi dragi copilãriei mele . 

Am fost de mai multe ori în vizitã cu soþia, copiii ºi mai 

mulþi colegi – prieteni la diferite slujbe (hramuri), la Mânãstirile 

la care se aflau de acum. Aici l-am redescoperit pe Pãrintele 

Nicodim ºi pe veriºorul dânsului, Pãrintele Ghedeon Bunescu, 

cel cãruia îi port un respect deosebit ºi o aducere-aminte foarte 

plãcutã. 

Pe vremea când mã aflam cu biserica în reconstrucþie la 

Mânãstirea Vãleni, unde slujesc ºi acum, aceºtia m-au ajutat în 

mod deosebit financiar, dar trebuie spus cã, pe lângã acest ajutor 

material se adãugau sfaturile ºi încurajãrile de care aveam 

nevoie, ºtiind prea bine cã a trebuit sã refac biserica în perioada 

de tristã amintire 1980 – 1985. 

Dupã tot ceea ce am auzit ºi vãzut, pentru Pãrintele 

Nicodim am un respect deosebit ºi prin aceste cuvinte îi aduc un 

prinos de recunoºtinþã. 

Acum, Pãrintele Nicodim este cel mai mare la Mânãstirea 

Crasna, Pãrintele Gavriil, duhovnic la Mânãstirea Zamfira ºi eu 

cel mai mic dintre ei, paroh ºi duhovnic la „Biserica Mãnãstire 

Vãleni”, toate în partea de nord a Judeþului Prahova. 

Pãrinþilor copilãriei mele, Nicodim ºi Gavriil, toatã 

recunoºtinþa ºi Dumnezeu sã-i þinã sãnãtoºi. 

Pr. Ioan Albescu, 

Parohul Bisericii Mânãstirea, 

Vãlenii de Munte - Jud. Prahova

Dragostea faþã de Pãrintele Nicodim 

Cu multã sfialã ºi temere mã apropii de penelul cu care voi 

încerca sã schiþez ºi sã adaug ºi eu la Portretul duhovnicesc al 

Pãrintelui Nicodim câteva rânduri ºi impresii, pe care împreunã 

vieþuirea pe aceleaºi meleaguri a constituit prilejul sã le pot 

acumula ºi acum sã le pot împãrtãºi. 

Primul gând care îmi vine acum în minte este acela cã mã 

forþeazã sã mãrturisesc cã dorind sa vorbeºti de Pãrintele, 

instantaneu simþi nevoia sã-l zugrãveºti în aºa fel încât sã i se 

vadã în piept o inimã mare, mai mare decât el însuºi ºi în care 

inimã sã se vadã imagina Mânãstirii, aºa cum apare ea în faþa 

ochilor când, dupã ce vei fi lãsat în urmã casele Schiuleºtiului, te 

afli în deal lângã crucea cea mare de lemn, ºi tot în aceastã inimã 

necesar este sã se vadã obºtea trecutã ºi prezentã a monahilor 

vieþuitori în Crasna. 

Am început în acest gând deoarece, personal cred cã aceste 

douã vocaþii de a fi ctitor de ziduri ºi ctitor de suflete „înoite în 

Duhul” au fost mareþia chemãrii pe care Ziditorul le-a adresat 

Pãrintelui ºi la care, aºa cum realitatea o dovedeºte, Pãrintele a 

raspuns: „... fie mie!” 

Multe au fost ocaziile în care bãtrânii izvorani povesteau 

de paragina în care se afla Schitul Crasna înainte de venirea 

Pãrintelui ºi de lipsa aproape totalã de vieþuitori. Aºa a fost cu 

câteva decenii înainte. Astãzi, felul în care te întâmpinã


Mânãstirea te face sã dai frâu liber simþãmintelor de fierbinte 

dragoste cãtre Bunul Dumnezeu ºi sã ºopteºti: 

„Slãvit sã fii tu Doamne, Ziditorule a toate, cã, celor ce Te 

iubesc ºi Te ascultã, le dai putere ºi binecuvântare sã se facã 

ziditori de sfinþite locaºuri, în care de ºapte ori în zi Slãvitul Tãu 

Nume sã fie lãudat ºi binecuvântat, în care sufletele zdrobite ale 

copiilor Tãi sã-ºi gãseascã alinare, vindecare ºi dorire de 

reântoarcere”. 

„Slãvit sã fii tu, Doamne, Pãrintele ºi Purtãtorule de grijã al 

nostru, cã celor ce slujesc Þie, putere ai dat lor sã „nascã în Duhul 

fii” ca împreunã, avându-te pe Tine în ei odihnind, pe noi sã ne 

odihneascã ºi sã ne mângâie”. 

Aºa am simþit de-a lungul anilor pe Pãrintele ºi întreaga 

obºte de la Crasna, ca pe niºte oameni înnoiþi” în care am gãsit 

odihnã, sprijin ºi ajutor, fãrã sã fi simþit vreodatã umilinþã sau 

regret cã am fãcut apel în diferite situaþii. 

Profit aºadar de ocazia care mi s-a oferit cu acest 

binecuvântat prilej de alcãtuire a acestei lucrãri, care ºtiu cã se 

vrea a fi un prinos de recunoºtinþã, ca ºi eu însumi sã-mi 

manifest recunoºtinþa pentru multe prilejuri în care am fost 

ajutat, ºi, în plus, dragostea faþa de Parintele nostru Nicodim, 

faþã de întreaga obºte ºi faþã de Mânãstirea Crasna. 

Cu recunoºtintã ºi fraþeascã dragoste, 

Pr. Ioan Baraþ 

Parohul Parohiei Izvoarele 

Jud. Prahova

Alt Înger lângã mine: 

Pãrintele Nicodim al Crasnei 

Motto: „Cucernicia noastrã nu 

stã în vorbe, ci în realitãþi” 

Cel care personificã cel mai bine acest principiu palamitic 

este Pãrintele nostru Nicodim, care în cele aproape ºase decenii de 

vieþuire monahalã – ales ºi cãlãuzit direct de Sfântul Duh – a 

dobândit puterea, prin voia lui Dumnezeu, sã provoace ireversibile 

transformãri metanoietice în cei care i-au fost ºi îi sunt ucenici. 

Sfinþia Sa este omul bine motivat duhovniceºte, ce mi-a 

deschis calea iniþiaticã cãtre miezul trãirii ortodoxe ºi mi-a 

fundamentat opþiunea pentru slujirea sacerdotalã, ajutându-mã 

integral pentru a sluji Mântuitorului ºi neamului românesc. 

A ºtiut în maiestria-i duhovniceascã sã-mi contrabalanseze 

afluviile de scepticism ce mã încercau în adolescenþã, dupã o 

instrucþie ºcolarã profund atee, fiindu-mi un puternic exemplu 

în ºtiinþa îmbinãrii contrariilor. 

În prezenþa sfinþiei sale am acel sentiment definit de Sfântul 

Grigorie cel Mare, ca: AEQUALITAS HOMINUM BEATORUM 

CUM ANGELIS – egalitatea cu îngerii a oamenilor fericiþi. De 

aproximativ trei decenii, de când Pãrintele mã ghideazã


duhovniceºte, am sesizat cã în fiecare zi a fãcut o achiziþie 

durabilã cu dublã funcþie – ºi pentru suflet, ºi pentru locul unde 

se nevoieºte – Frumoasa Mânãstire Crasna – Nou pãmânt al 

fãgãduinþei – vizând statutul ultimativ al isangheliei. 

Cuvioºia sa este adevãrat Stareþ ce citeºte în suflet, cercetând 

mai cu seamã inima, stãpânind arta paternitãþii spirituale 

transmisã prin harismã, într-o tainicã filiaþie duhovniceascã. 

Faþã de Sfinþia Sa am greºit nepermis de mult, dar 

niciodatã nu s-a erijat în „director de conºtiinþã”, ci m-a îndreptat 

cu acea caracteristicã evlavie neiscoditoare ºi nesuspicioasã. 

Pânã în anul 1990 – cu toate cã era atent monitorizat de 

funestele organe de ordine socialã, s-a dovedit un campion al 

neînregimentãrii, al rezistenþei la manifestare. 

Prin dinamismul reþinut, iradiat din persoana Pãrintelui 

nostru Nicodim am fost extras din vieþuirea mecanicã ºi apterã, 

eveniment pentru care-i mulþumesc în mod special. 

Excepþionalele realizãri în plan pastoral ºi administrativ–gospodãresc, 

îl definesc ca pe anahoretul ce se rãzboieºte cu 

instituþionalizarea birocraticã a vieþii interioare ( inclusiv de ceea 

ce ne afecteazã direct – clericalismul). Toatã slujirea ºi trãirea îl 

aratã cã veritabil duºman al subzistenþei profane, invitând la 

imperativul teutonic: SET ANDERS! (Fii altfel!) 

Sunt un martor, din plan secund, al faptului cã Pãrintele se 

istoveºte, senin, într-o dublã slujire: a lui Dumnezeu ºi a oamenilor, 

ºi-i mulþumesc nespus pentru acest privilegiu stimulativ. 

La ceas aniversar, în ceea ce priveºte viaþa ºi activitatea 

Sfinþiei sale, pe lângã cele îndãtinate, îi urez sã þinã deschisã 

calea duhovniceascã regalã pe care a inaugurat-o ºi a consolidato, 

spre care tind asimptotic ºi eu, în vederea mântuirii. 

Sã ne fiþi acel „munte de laudã” (ca în metafora clairvaux-iana) 

pe care se scurg cãtre ºesul inimilor noastre mierea ºi laptele 

Împãrãþiei. Sã fiþi prin gând ºi prin rugã lângã noi pentru cã 

„lumina dinlãuntrul unui fiu al lumini, strãluceºte peste întreaga lume”. 

Umil fiu duhovnicesc, 

Pr. Ioan-Emanoil Sinpetreanu, 

Parohul Parohiei Sfinþii Trei Ierarhi, 

Slãnic - Prahova

Pãrintele Nicodim un ctitor al Mânãstirii Crasna 

ºi modelator de suflete ºi flori 

Prima datã am vizitat Mânãstirea Crasna in anul 1969, fiind 

proaspãt student la Teologie. Apoi vizitele au continuat fie 

singur, fie însoþit de grupuri de credincioºi. Odatã cu venirea 

mea în parohia Vama Buzãului, mi-am luat ºi atestatul de ghid 

turistic. Pãrintele protopop Zenovie Moºoiu al Braºovului mi-a 

zis atunci: „Du-te mãi Ionicã ºi dã examen, ca sã avem ºi noi 

ghidul nostru ºi sã nu ne mai dea O.J.T – ul ghizi care sã ne arate 

victoriile socialismului, ci unul care sã vorbeascã pe limba 

noastrã bisericeascã”. 

ªi astfel, fiind atestat ca ghid, am condus nenumãrate 

grupuri de pelerini la Mânãstirile din þarã ºi de peste hotare, dar 

mai ales la Mânãstirea Crasna. 

La sfinþirea noii bisericii, a Mânãstirii, am condus 3 autocare 

de închinãtori din Vama Buzãului. Am condus nenumãrate 

grupuri ºi coruri de bisericã spre vetre de sihãstrie româneascã – 

ºi a fost frumos pretutindeni, dar nu ºtiu de ce la Crasna au fost 

atraºi mai des. 

Când mã gândesc la aºezarea aº zice eu athonitã a Crasnei, 

în acea oazã misticã de liniºte ºi de frumuseþe dumnezeiascã, aºa 

cum este ea parcã sprijinitã pe spinarea dealului Crasnei ºi când 

eºti la poalele dealului te întâmpinã cu o privire duioasã, binevoitoare, 

oferindu-þi o îmbrãþiºare caldã ca drept rãplatã.


Cocoþatã pe dealul înalt al Crasnei, mi s-a pãrut cã fiind 

lângã Mânãstire eºti mai aproape de cer. Poate sã fie ºi aceasta o 

aºezare mioriticã de neegalat a Mânãstirii, cauza deselor mele 

vizite la Crasna, cu toate cã eu cred cã alta este cauza în sine. 

Figura maiestuasã, verticalã ºi mereu zâmbitoare, plinã de 

o pace lãuntricã ºi o deosebitã bunãtate a Pãrintelui Nicodim, 

cred cã a fost cauza principalã a deselor mele pelerinaje la 

Crasna. În aceastã Mânãstire l-am cunoscut ºi pe vrednicul de 

pomenire fost stareþ al Schitului, Ieromonahul Ghedeon 

Bunescu; un Pãrinte deosebit care împãrþea credincioºilor 

cruciuliþe de la Ierusalim, dar nu pot spune cã l-am cunoscut ca 

pe Pãrintele Nicodim. 

Îmi aduc aminte cã, mergând la Pãrintele Cleopa o familie 

dintr-o parohie apropiatã, care avea un caz suferind, Pãrintele 

cercetând cu chibzuinþã, a recomandat familei ca bolnavul în 

cauzã sã fie spovedit de cãtre un preot cãlugãr. Neavând la cine 

apela, am mers la Crasna la Pãrintele Nicodim. Chiar daca ne 

aflam în ajunul Rusaliilor, Pãrintele a lãsat Mânãstirea în 

noaptea respectivã pentru spovedania persoanei suferinde. 

Chiar dacã distanþa nu este deloc micã între Mânãstirea Crasna 

ºi Vama Buzãului, fiind vorba de niºte zeci de kilometri, Sfinþia 

Sa nu a ezitat. Am fost profund impresionat de cele ce au urmat. 

Chiar dacã persoana era într-o suferinþã mai veche, a doua zi 

dupã spovedanie a murit, vãzându-se clar cã Mila Domnului a 

lucrat pentru acest suflet. 

Îmi aduc aminte cum odatã, ajungând la Mânãstire cu 

pelerini, Pãrintele mi-a spus cã trebuia sã anunþ mai dinainte 

venirea lor, putând în felul acesta sã gãteascã ceva mai special. 

Au avut toate cele necesare, fiind cu toþii mulþumiþi, pomenind 

adesea de mâncãrurile delicioase de la Mânãstirea lor dragã, 

Crasna. Putem spune cã aici intervenea nu doar priceperea celor 

de la bucãtarie, ci ºi binecuvântarea ºi bucuria Pãrintelui 

Nicodim pe care a adus-o la Crasna în momentul instalãrii 

sfinþiei sale. Pãrintele Nicodim a adus la Crasna un duh de 

iubire între fraþi, dar ºi de înþelepciune ºi dragoste faþã de toþi, 

care au cãlcat curtea ºi pragul Mânãstirii. 

În anul 1982, suferind o tetraparezã (de la o virozã netratatã 

la timp) a trebuit sã stau luni sau mai bine spus câþiva ani prin


spitalele bucureºtene. Era searã, când la Spitalul Universitar 

Bucereºti mã sunã Pãrintele Nicodim (era în postul Crãciunului 

1983), cã se aflã în Bucureºti, „am venit, Pãrinte Butufei, cu 

Doamne, Doamne ºi vreau sã te vãd”. A fost una dintre cele mai 

liniºtite nopþi din acea grea perioadã, ºtiind cã a doua zi mã voi 

mãrturisi ºi împãrtaºi. Eram în salon cu un foarte mare director, 

care m-a rugat sã-i spun Pãrintelui cã aceeaºi dorinþã ca a mea o 

are ºi el. I-am rãspuns respectivului cã Pãrintelui Nicodim nu-i 

trebuie rugãminte. Deºi au trecut atâþia ani, de fiecare datã când 

ne întâlnim mã întreabã de Pãrintele care l-a împãrtaºit în spital. 

Odatã cu Sfintele Taine, Pãrintele mi-a adus la spital ºi suflul 

binecuvântat al Crasnei, care m-a energizat. 

Când venea fie la spitalul Universitãþii, fie la Elias, îmi 

aducea cele necesare pentru binecuvântare în spital, iar sub 

pernã punea de fiecare datã un plic, menþionând ca sã am pentru 

medicamente. Acesta este Pãrintele Nicodim! 

Dacã nu putea veni, trimitea alþi pãrinþi ai Crasnei sã mã 

cerceteze. Dar când promitea cã vine, se þinea de cuvânt. Veþi 

zice cã acestea sunt lucruri mici. Da, dar din ele se vede un Om 

mare. În cazul Pãrintelui nu este greºit sã scrii Om cu majuscule, 

chiar ºi în interiorul frazei. Doamne, câtã pace ºi liniºte 

sufleteascã îþi dã Pãrintele Nicodim, când te întâlneºte ºi zice: 

„Doamne, ce bucurie ne-aþi fãcut!”. Parcã ar fi Sfântul Serafim din 

Sarov care zicea: „Hristos a Înviat, Bucuria mea”. 

Ceea ce este de apreciat la Pãrintele Nicodim este faptul cã 

este deschis, paºnic, neobosit, cu o faþã din care radiazã atâta 

bunãtate, chiar dacã pãrul ºi barba, fulguite de rotina vremii, 

aratã încercãrile vieþii ºi vârsta la care a ajuns Sfinþia Sa. 

Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu n-a ctitorit numai 

biserica nouã, altarul de varã, toate noile chilii, etc. Sfinþia Sa a 

ctitorit, plãmãdit ºi suflete de monahi pe care i-a ajutat sã 

meargã la înalte ºcoli teologice, atât în þarã cât ºi în strãinãtate. 

Numãrul mare de vlãdici, crescuþi ca niºte puieþi de pomi 

roditori la cãldura pãrinteascã ºi grijulie a Stareþului Nicodim, 

aratã frumuseþea lãuntricã a Pãrintelui. Parcã nu întâmplãtor 

este traducerea cuvântului „cãlugãr” – bãtrân frumos. 

Dupã preocuparea pãrinteasca de formare a fraþilor, 

Pãrintele este cel ce se ocupã ºi cu creºterea florilor, considerând


ca adesea le vorbeºte ca unor bebeluºi. Celor pe care-i ghidam, le 

spuneam cã la Crasna vom vedea ºi o Grãdinã Botanicã. ªi cred 

cã nu greºeam spunând aceasta! 

Dupã modestele mele amintiri aºternute aici, nu mã mirã 

cã atunci când slujeam la diferite biserici bucureºtene, gãseam în 

nenumãratele pomelnice printre alte nume: Episcop Galaction, 

Arhim. Nicodim... 

Nu mã mir, cã cel puþin aºa sã-ºi arate recunoºtinta toþi care 

„l-au privit pe Pãrintele”, cum le zicea pilde. 

Deoarece cred cã nu existã un loc mai plin de vrajã, de 

liniºte ºi pace, decât aceastã unicã Mânãstire înconjuratã de 

primãvara pânã toamna de atâtea flori multicolore (cum numai 

pe Muntele Tabor am mai vãzut), aº recomanda celor care n-au 

ajuns sã nu amâne ºi sã meargã neîntârziat acolo, unde, cum 

ziceam, parcã eºti mai aproape de Dumnezeu, deoarece la 

Crasna este frumos în orice anotimp. 

Cu smerenie, mulþumesc colectivului redacþional al acestui 

volum omagial, dedicat Pãrintelui Nicodim, preþuit aici ºi peste 

hotare. În mod deosebit, mulþumesc Pãrintelui Nectarie pentru 

acest privilegiu pe care mi l-a acordat, adaugând în aceastã 

lucrare ale mele smerite cuvinte. 

ªi acum Îl rog pe Cel ce are în a Sa stãpânire vremile ºi anii, 

sã dãruiascã Pãrintelui Stareþ Nicodim ani mulþi ºi 

binecuvântaþi, în deplinã sãnãtate, pentru ca sã îndrume ºi sã 

creascã duhovniceºte pe cei din Mânãstire, sã primeascã cu 

dragostea-i caracteristicã pe cei dornici de rugãciune ºi liniºte ºi 

sã se poatã ruga pentru cei ce refãcuþi sufleteºte, pleacã pe 

drumurile lor, cât ºi pentru noi toþi, care-l avem ca pe un far 

cãlãuzitor pe marea vieþii. 

Pãrintele Ioan Butufei, 

Ghid spre Dumnezeu 

ºi spre vetre de 

sihãstrie româneascã, 

Vama Buzãului

Mãrturisiri despre 

Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu, 

Stareþul Mânãstirii Crasna 

Era în anul 1954, când împlinisem vârsta de 14 ani. Atunci 

am mers pentru prima datã la o Mânãstire la sfânta slujbã, 

împreunã cu Jenica (Eugenia), sora mai mare, ºi cu alþi tineri. Mi-a 

plãcut foarte mult. Era Mânãstirea Poºaga de lângã satul ºi valea 

cu acelaºi nume, Poºaga din Munþii Apuseni, din zona unde am 

vãzut lumina zilei - la 1 Martie 1940 în satul Brãzeºti, Jud. Cluj, 

unde am vieþuit pânã la acea vreme ºi am absolvit 7 clase. 

Tot în acelaºi an, am mers la Mânãstirea Râmeþ, tot cu sora 

mea ºi cu aceleaºi persoane, parcurgând pe jos distanþa de 20 de 

km pe Valea Poienii – Brãdeºti, Muntele Tarcãu – Valea Uzii. 

Mi-au plãcut foarte mult „slujbele” de la Mânãstirea Râmeþ, felul 

cum îºi duceau viaþa cãlugãrii, ca o familie cu mai mulþi membrii, 

având fiecare o ascultare – lucru de fãcut sub îndrumarea în 

primul rând a pãrintelui stareþ, dar ºi a unui cãlugãr mai bãtrân, 

cãruia îi erau încredinþaþi spre înduhovnicire, unii tineri veniþi la 

Mânãstire. 

Auzisem de la pãrinþii mei vorbind de Mânãstiri de 

cãlugãri, de rugãciunile ce le faceau. Ba mi-au dat exemplu pe 

cãlugãrul Aurel „desculþul” de la Poºaga, de viaþa lui sfântã, cã 

umbla desculþ ºi iarna.


Toate cele spuse de pãrinti ºi sora Jenica, ºi vãzând ºi viaþa 

de Mânãstire cu multe rugãciuni, mi-au trezit dorinþa ºi 

dragostea sã urmez ºi eu viaþa de Mânãstire. 

Astfel, în toamna anului 1954, am plecat la Mânãstirea Râmeþ 

cu alþi tineri din satul meu Brãzeºti ºi din satul vecin - Sartaº. 

Într-o straiþã de lânã cusutã de mama mi-am pus „zestrea” 

ºi împreunã cu mama, cu Aurel Crãciun din Sartis ºi cu mama 

lui, tot cu straiþa în spate, am parcurs acelaº traseu ca prima 

datã, adicã 8 km cu trenul „Mocãniþa” pânã la Salcina ºi de acolo 

pe jos 20 de km. 

Am ajuns spre searã la Mânãstire cam obosiþi, dar totuºi 

am participat la slujba vecerniei, dupã care Pãrintele Stareþ 

Evloghie Oþa ne-a citit niºte rugãciuni pentru noi baieþii, de 

primire în Mânãstire, la care mamele noastre au lacrimat. 

Întâlnirea ºi cunoaºterea Pãrintelui Nicodim 

A doua, zi dimineaþa, pãrintele stareþ ne-a dat împrimire 

unui cãlugãr tânãr, slãbut, cãruia abia îi mijea mustaþa, zicând: 

„Pãrinte Micu, þi-i dau în primire pe aceºti tineri sã-i înveþi 

rânduielile slujbelor, sã citeascã la stranã, sã cânte, sã înveþe 

tropare ºi la ascultãrile gospodãreºti la grãdina de 

zarzavaturi….” Acest cãlugãr „Micu” nu era altcineva decât 

Pãrintele Nicodim Dimulescu, ce avea deja ºapte ani de 

Mânãstire. I se zicea „Micu” pentru cã era cel mai tânãr din 

Mânãstire, pânã am mers noi, cãci dupã aceea ºi-a pierdut acest 

„apelativ”, luându-l noi cei mai mici ca el. Au mai mers la 

Mânãstirea Râmeþ încã patru baieþi din Brãzeºti ºi doi din Sartaº. 

Au trecut repede 8-9 luni de zile ºi ne obiºnuisem cu viaþa 

monahalã ºi cu rânduielile din Mânãstire. 

Despãrþirea ºi plecarea acasã 

Într-o searã din vara anului 1955, Securitatea Comunistã a 

venit la Mânãstire cu maºinile ºi i-au arestat pe pãrintele stareþ 

ºi alþi cãlugãri. Noi trei: Pãrintele Nicodim, eu ºi fratele Aurel


Crãciun am fugit în pãdure ºi ne-am ascuns la peºtera Sfântului 

Ghelasie, unde am stat toatã noaptea în rugãciuni ºi plânsete. 

Dimineaþa, ne-am luat rãmas bun de la Pãrintele Nicodim ºi 

am coborât la mânãstire, unde mai era doar Parintele Aurel 

(Arsenie) Praja „Desculþul”, care imediat ne-a dat ceva „pãpicã” 

zicându-ne: „Dragii moºului, veþi merge acasã la pãrinþii voºtri, … dar 

va veni dupã voi Pãrintele Nicodim ºi vã va duce la o altã Mânãstire”. 

Am luat în spate aceleaºi „straiþi”, cu care am mers la 

Mânãstire, ºi cu ochii înlãcrimaþi am plecat spre casã, 

parcurgând traseul amintit mai sus. 

Reântâlnirea cu Pãrintele Nicodim 

ºi plecarea la Mânãstire 

În vara anului 1956, într-o dupã amiazã, când eram la coasã 

ºi la „polog” (fân) cu pãrinþii ºi fraþii mei, mai departe de casã, 

iatã cã apare Pãrintele Nicodim. Mare bucurie pentru mine ºi 

pentru toþi ai mei. A rãmas în noaptea aceea la noi acasã ºi am 

discutat mult ºi multe. M-a întrebat dacã mai vreau sã merg la 

Mânãstire. Rãpunsul a fost un „Da” mare. A doua zi am mers în 

satul Sarta la Familia fratelui Aurel Crãciun, cel cu care plecasem 

la Râmeþi ºi venisem acasã, fugind de securitate. 

Plecarea la altã Mânãstire 

Pe noi doi ne-a dus la Mânãstirea Cozia, iar pe ceilalþi la 

Mânãstirea Staniºoara - Vâlcea. Ne-a vizitat mereu pe toþi, 

dându-ne poveþi ºi sfaturi duhovniceºti. 

Intrarea la seminar 

Eu aveam o mare dorinþã sã-mi continui studiile. Doream 

sã merg la Seminarul Teologic, dar Pãrintele Stareþ de atunci, 

Protosinghelul Calinic Bãlan – „Dumnezeu sã-l ierte” – nu a fost 

de acord.


Tot sub îndrumarea ºi purtarea de grijã a Pãrintelui Nicodim, 

în 18 Ianuarie 1968, am mers la Schitul Peºtera Ialomicioarei din 

Munþii Bucegi ºi, în toamna aceluiaº an, am intrat la Seminarul 

Teologic din Bucureºti, unde tot Pãrintele Nicodim m-a ajutat 

material cu cele necesare, interesându-se mereu de mine. 

În timpul anilor de seminar, în vacanþe, împreunã cu 

Pãrintele Nicodim ºi cu colegul meu de bancã Damian Ionescu, 

am vizitat Mânãstirile din Moldova, Oltenia ºi Dobrogea, 

muzee, casteluri, Delta Dunãrii, etc. Pentru mine totul a fost 

sponsorizat de Pãrintele Nicodim, pentru colegul situaþia era 

puþin diferitã, cãci fiind fiu de preot, era mai bogat. 

În toamna anului 1966, septembrie, tot cu Pãrintele 

Nicodim am vizitat Schitul Crasna din Judetul Prahova, unde 

am gãsit biserica necorespunzãtor îngrijitã, niºte chilii vechi, de 

asemenea necorespunzãtoare pentru a locui în ele. Era însã acolo 

un peisaj foarte frumos: o poianã mare înconjuratã din toate 

pãrþile de pãduri, unde numai pãsãrile cerului ºi murmurul apei 

Crasna se auzeau. O liniste deplinã ºi cu adevarat un bun loc de 

Mânãstire. Mi-a spus Pãrintele Nicodim: „Frate Eugen, eu aici 

am sã mã stabilesc ºi am sã fac o Mânãstire frumoasã, precum 

este ºi locul”. 

Sfinþirea, Hirotonia întru Preot ºi Parohia 

Dupã câteva zile de la vizitarea Schitului Crasna, am venit 

în Ardeal împreunã la Episcopia Ortodoxã a Clujului, unde Prea 

Sfinþitul Teofil Herineanu m-a hirotonit preot pentru parohia 

Mogoº – Cojocari, la 1 octombrie 1966. A venit cu mine Pãrintele 

Nicodim în parohie ºi a stat câteva zile pânã m-am obiºnuit cu 

misiunea de preot ºi m-am acomodat de-acum cu noua mea 

familie: Parohia ºi Credincioºii. 

M-a vizitat de mai multe ori în timpul celor cinci ani ºi 

jumãtate cât am stat acolo. Mi-a scris scrisori cu sfaturi, îndemnuri 

pentru pãstrarea credincioºilor încredinþaþi mie spre mântuire. 

Pentru toate cele arãtate pe scurt pânã aici, îi sunt 

recunoscãtor ºi-i mulþumesc din suflet binefacãtorului meu, 

Pãrintele Nicodim. L-am pomenit ºi-l voi pomeni mereu la 

slujbele liturgice pe care le sãvârºesc ca preot.


Pãrintele Nicodim sfinþeºte locul 

Dupã ce m-a vãzut „rostuit” la locul meu, dupã ce m-a pus 

în „prescurã”, vãzând cã la Schitul Crasna este „ogor” bun de 

lucru, îºi respectã dorinþa ºi promisiunea ce mi-a zis-o, cã „aici 

mã voi stabili”, în data de 1 aprilie 1967 s-a stabilit la Schitul 

Crasna, unde a început gigantica muncã spiritual – duhovniceascã 

ºi material – gospodãreascã. 

A întemeiat o obºte de cãlugãri tineri, dar ºi mai vârstnici, 

pe care i-a trimis la studii în þarã ºi în strãinãtate, buni cunoscãtori 

ai rânduielilor tipiconale ºi buni cunoscãtori ai muzicii 

psaltice. Este o mare plãcere, o satisfacþie sufleteascã sã-i auzi 

sãvârºind serviciile divine, cântând atât de frumos ºi plãcut. 

Se sãvârºesc ca ºi în toate Mânãstirile cele ºapte laude 

bisericeºti, Dumnezeiasca Liturghie ºi slujba parastasului pentru 

cei adormiþi. Are în obºtea sfinþiei sale 12-13 preoþi ºi 5-6 diaconi 

care sãvârºesc zilnic laudele bisericeºti. 

De menþionat este ºi faptul cã, prin purtarea de grijã a 

Pãrintelui Nicodim, Mânãstirea Crasna a dat Bisericii Ortodoxe 

Române ºase ierarhi. ªi s-ar putea ca sã nu se opreascã aici ºirul 

episcopilor din Mânãstirea Crasna, cãci Pãrintele Nicodim pânã 

astãzi trimite la studii în þarã ºi strãinãtate cãlugarii din obºtea 

sfinþiei sale. 

Gospodãresc – administrativ 

Reparaþii generale la biserica veche, exterior, acoperiºul ºi 

pereþii, iar în interior a spãlat, refãcut pictura în întreaga bisericã, 

împodobind-o cu mobilier nou sculptat în lemn de stejar. 

A construit o nouã bisericã îmbrãcând-o cu o foarte 

frumoasã picturã bizantinã ºi cu un candelabru cum numai în 

Grecia se gãseºte. Pãrintele a construit un paraclis în cinstea 

Sfinþilor Români, în care se poate admira frumuseþea iconograficã. 

A mai construit un foarte frumos Altar de varã, dotat cu toate cele 

necesare slujirii, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie. 

În locul chiliilor vechi ºi dãrãpãnate ale anilor de început, 

au apãrut noi clãdiri care adãpostesc pe cei aproape 33 de


vieþuitori ai Mânãstirii, dar ºi dormitoare puse la dispoziþia 

credincioºilor care rãmân pentru slujbele oficiate în Mânãstire. 

S-a construit ºi o salã de mese cu 300 de locuri, care 

rãspunde nevoilor Mânãstirii, ºtiind prea bine cã rânduiala în 

aceast sfânt locaº este ca toþi credincioºii sã servescã masa. De 

asemenea s-a mai construit un bazar cu diferite cãrþi ºi obiecte 

bisericeºti, o bibliotecã, etc. 

Acum 40 de ani, când a mers Pãrintele Nicodim la Schitul 

Crasna, era numai o cãrare de mers cu piciorul ºi cãruþa cu cal. 

Dar asta din urmã s-a deteriorat în urma alunecãrilor de teren. 

Ori, ca sã zideascã atâtea clãdiri i-a trebuit multe materiale, deci 

a fãcut un drum de acces cu maºinile mari prin pãdure ºi a scos 

sus la schit sute de mii de tone de materiale de construcþii: 

ciment, nisip, balastru, var, fier beton, cherestea, etc. A introdus 

curentul electric în Mânãstire, care era atât de necesar în 

realizarea construcþiilor ºi personalului mânãstiresc. De 

asemenea, a adus apã curentã fãcând un bazin mare în pãdure, 

mai sus de Mânãstire. 

Pentru toate aceste osteneli depuse în Ogorul Domnului, 

pentru ajutorul spiritual ºi material dat ucenicilor lui, 

credincioºilor ºi, în general, Bisericii, îi aducem prinos de 

recunoºtinþã, sincere multumiri ºi-L rugãm pe Dumnezeu sã-i 

dea zile îndelungate, cu pace, pentru slava lui Dumnezeu, 

pentru binele Bisericii ºi pentru mântuirea lui. 

La mulþi ani, Pãrinte Nicodim! 

Cel mai vechi ucenic al Pãrintelui Nicodim, 

Preot Iconom Stavrofor Eugen Nandrea, 

Parohul Parohiei Muncel, jud. Alba

Recunoºtinþã Pãrintelui Nicodim, 

ctitorul Crasnei 

În urmã cu 40 de ani, DUMNEZEU, cu iubirea Sa 

proniatoare, a chemat pe Vrednicul Prea Cuvios, Pãrintele 

nostru Nicodim Dimulescu, sã pãstoreascã ºi sã întãreascã în 

Hristos suflarea creºtinã de pe Valea Teleajãnului ºi sã 

ctitoreascã, prin Mânãstirea Crasna, O Sfântã Cetate Rugãtoare, 

din care Mântuitorul, cu Harul Sãu, astãzi, revarsã neamului 

românesc lumina ziditoare ºi arhiereascã binecuvântare. 

Am avut prilejul sã-l întâlnesc pe Pãrintele Nicodim, încã 

din 1974, când am fost întâia oarã la Schitul Crasna, copil fiind 

de numai 12 ani, însoþind grupul de credincioºi din Lipãneºti - 

Prahova, care de mai multe ori pe an mergeau în pelerinaj la 

aceastã sfântã sihãstrie. În acea zi de primãvarã, alãturi de 

Pãrintele, mai erau doar vrednicul de pomenire Pãrintele 

Ghedeon - Stareþul ºi fratele Pavel, evlaviosul Pãrintele nostru 

Pantelimon de astãzi. 

Schitul avea doar douã trei cãsuþe smerite din vremurile 

vechi, iar Pãrintele, cu aceeaºi strãlucitoare credinþã în privire, 

învãþa adevãrurile despre existenþã ºi mântuire, aducând în 

inimile noastre entuziasmul descoperirii puterii ºi luminii lui 

Hristos. Cu aceeaºi bucurie însufleþitã de credinþã, nãdejde ºi 

dragoste biruitoare, pe care o are în suflet ºi o dãruieºte ºi astãzi 

fiecãrui creºtin ce urca la Mânãstire, în acele vremuri grele


pentru Crasna, ne arãta locul unde avea sã se construiascã 

trapeza ºi noile chilii, pentru fraþii care aveau sã se adauge 

treptat la obºtea Schitului. 

Dumnezeu mi-a hãrãzit amintiri frumoase, dar mai ales 

ziditoare pentru mine, care alãturi de alþi tineri colegi de 

seminar ºi apoi de facultate, în fiecare vacanþã, la Crasna, ne 

deprindeam cu munca ºi rugãciunea, cu rãbdarea ºi ascultarea, 

care atât de mult ne foloseºte acum în preoþie. Pe vremea 

aceea, când vrednicul Pãrinte Nicodim construia actuala 

Mânãstire Crasna, iar stareþ era Prea Sfinþitul Galaction, 

Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului, atmosfera duhovniceascã 

creatã de aceºti harismatici Pãrinþi, ziditorii iniþiase o 

lozincã: „Frumoasã Crasna, glasul tãu dulce în rai te duce”. Acum, 

în fosta mãreaþã cetate a Constantinopolului, caut cu ochii 

minþii, printre ruinele bizantine de astãzi, umbra Mânãstirilor de 

alta datã: Studion, Pamacaristos, Chora ºi descopãr Noul 

Bizant Românesc de acasã, prin Frumoasa Mânãstire Crasna, 

ctitoritã de Pãrintele nostru Nicodim, cu o bisericã în care 

Hristos ni se împãrtãºeºte, cu duhovniceascã însufleþire 

monahalã, râvnitoare la descoperirea tainelor cunoaºterii lui 

Dumnezeu, cu mii de creºtini ce vin din toatã þara, la izvorul 

datãtor de har, pe care a dorit sã-l înfãptuiascã în urmã cu 40 de 

ani ºi Mântuitorul i l-a dãruit ca împlinire acestui mare iubitor 

de semeni, sã zideascã în coasta de munte, „pe un picior de plai pe 

o gurã de rai” autentica oazã duhovniceascã pentru mântuire. 

Mii de creºtinii doresc sã-i mulþumeascã ºi mulþi preoþi în 

pastoraþia lor, sunt determinaþi sã slujeascã dupã modelul plin 

de râvnã ºi înþelepciune al Pãrintelui Stareþ, iar între aceºtia ºi eu 

mã aflu, împreunã cu soþia mea, tot fiicã duhovniceascã a 

Crasnei, din Satul Mâneciu Pãmânteni, ºi purtãm cu noi dorul ºi 

recunoºtinþa pentru Vrednicul Pãrinte Nicodim ºi pentru izvorul 

dãtãtor de luminã ºi har al Mânãstirii Crasna, „Sfânta Cetate 

Rugãtoare”, în care simþim puterea ºi iubirea Mântuitorului ºi a 

Maicii Domnului nostru Iisus Hristos. 

Preot Iconom Stavrofor Silviu State 

Istanbul - Constantinopol,6 Octombrie 2006 

Slujitorul Patriarhiei Romane la Constantinopol

Pãrintele Nicodim duhovnicul 

ºi îndrumãtorul de la Crasna 

Când eram copil, la vârsta de 8-9 ani, pãrinþii mei mã 

duceau la Praznicele Împãrãteºti la Schitul Slãnic din Judeþul 

Argeº, unde era cãlugãr Pãrintele Teofil, dar o perioadã bunã în 

obºtea Schitului Slãnic a fost calugãr ºi Pãrintele Nicodim, cel 

care avea sã plece dupã aceea la Schitul Crasna, devenitã astãzi 

vestita Mânãstire Crasna. 

La Schit plecam cu o zi înainte de praznic cu mai mulþi 

credincioºi ºi mergeam pe jos peste câmpuri ºi prin pãdure, dar 

spre searã înainte de a începe Vecernia ajungeam la Schit, unde 

imediat ne întâmpina cu mare bucurie Pãrintele Teofil, zicând: « 

au venit corbenii mei”. 

De fiecare datã la hramul schitului venea ºi Pãrintele 

Nicodim însoþit de mai mulþi cãlugãri pentru a participa la 

sfintele slujbe. Aici la schit l-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim, 

deºi pãrinþii mei ºi ceilalþi credincioºi îl cunoºteau de mult timp, 

fiindcã Sfinþia Sa venea adeseori în satul meu natal, Corbi, 

pentru a lua meºteri care sã lucreze la Mânãstire la Crasna. 

Nu m-am gândit niciodatã când eram elev la seminar sau 

student la Teologie ca voi ajunge preot chiar în satul sfinþiei sale, 

un sat care este la hotar cu Episcopia Râmnicu-Vâlcea.


Pãrintele Nicodim s-a nascut în satul Morãºti – Carpeniº, 

unde locuitorii satului erau clãcaºi, aºezaþi pe dealuri, unde au 

avut pãmânt mai mult acolo ºi-au construit casele. 

El era primul copil din cei trei bãieþi ai lui Gheorghiþa ºi 

Alexandru Dimulescu. 

De mic copil a îndrãgit Biserica lui Dumnezeu, ºi aºa cum 

spunea fratele mai mic, Dumitru, lui Nicodim îi plãcea sã imite 

evenimentele importante din tradiþia satului, cum ar fi : Nunta, 

Botezul, Înmormântarea, îndeplinind rolul preotului. Era întotdeauna 

înconjurat de copii pe dealul satului unde se întâlneau 

cu oile ºi vacile la pãscut. 

Tot Dumitru, fratele cel mic al Pãrintelui Nicodim, spunea 

cã odatã au venit în sat niºte cãlugãri sã cearã ajutor pentru 

Mânãstirea lor, pe care vãzându-i Nicodim îmbrãcaþi în negru a 

exclamat cuvintele: «eu mã fac cãlugãr». ªi nu a trecut mult timp 

ºi iatã cã la vârsta de 13 ani ºi jumãtate, Dumnezeu prin glasul 

conºtiinþei cheamã la viaþa monahalã ºi la preoþie pe Ion 

Dimulescu, aºa cum odinioarã Dumnezeu l-a chemat pe Samuil 

din Vechiul Testament (I Regi III, 4). Preoþia se dã, nimeni nu 

ºi-o însuºeºte, nimeni nu ºi-o ia de la sine. 

ªi astfel, Pãrintele Nicodim avea sã treacã prin mai multe 

Mânãstirii precum Râmeti, Slãnic, urmând ca în anul 1967 sã se 

stabileascã definitiv în Mânãstirea Crasna, loc care dupã întrarea 

celor doi monahi Ghedeon ºi Nicodim urma sa fie supus unui 

procedeu de schimbãri atât în cele ale Mariei cât ºi în cele ale 

Martei, atât în domeniul administrativ cât ºi în cel monastic, prin 

reînvierea vieþii monahale în acest lãcaº de rugãciune. 

Îmi aduc aminte, când mergeam la Crasna, cu câtã grijã ne 

primea Pãrintele ºi cum ne rânduia la stranã ca sã cântãm ºi sã 

învãtãm rânduiala sfintelor slujbe! Pãrintele era tare apropiat de 

tinerii teologi ºi ce era de apreciat la dânsul, era faptul cã nu te 

silea niciodatã sã-i urmezi sfatul, însã îþi sugera cum este bine în 

chip foarte delicat ºi aºtepta rãbdãtor sã iei singur hotãrârea. 

Firea veselã a Pãrintelui, dragostea ºi cãldura faþã de 

aproapele, fãcea sã fie tot timpul asaltat de mulþime de credincioºi 

pentru a-i îndruma ºi sfãtui. 

Pãrintele Nicodim seamãnã cu mama sfinþiei sale, 

Gheorghiþa, Dumnezeu s-o odihneascã în pace, cã era o fire tare


veselã, venea prima la Bisericã ºi când o întrebam ce mai face 

Pãrintele, ea îmi rãspundea: «vezi cã vine popa meu» de 

«Bunavestire» sau de «Sânziene» sã slujeascã la noi. 

În încheiere, doresc sã evidenþiez faptul cã Pãrintele 

Nicodim a fost de mult ajutor parohiei, Sfinþia Sa nu a uitat satul 

natal unde s-a nãscut ºi de unde a plecat, fiind mereu prezent la 

evenimentele importante ale parohiei. 

Pr. Sescioreanu Ion, 

Parohul Parohiei Morãºti - Cãrpeniº

„Lumina faptei din lumina cuvântului“ 

Pe Pãrintele Nicodim Dimulescu de la Sfânta Mânãstire 

Crasna îl cunoaºte o lume întreagã. Crasna este datoritã 

Pãrintelui Nicodim, un fel de „Bãneasã” unde aterizeazã ºi 

decoleazã: scrisori, telefoane, autoturisme ºi autocare din toatã 

þara, în duminici ºi sãrbãtori din cursul anului. În aceste zile, 

Crasna este inundatã de pelerini. 

Ce miracol îi poartã pe aceºti credincioºi în numãr aºa de 

mare la aceastã Mânãstire, din toate judeþele þãrii, ca la fântânã de 

leac Este o întrebare legitimã pe care poate sã o punã oricine 

cunoaºte realitatea. Eu nu mi-o pun, eu am constatat. Am stat 

aici, în aceastã oazã duhovniceascã mai bine de un an de zile ºi aº 

fi stat ºi acum dacã nu era rânduiala de la Dumnezeu cã sã-mi 

mut cuibul la o altã ºi altã sfântã Mânãstire. Pãrintele Nicodim 

este dotat de Dumnezeu cu multe daruri. «Râvniþi însã la darurile 

cele mai bune» îndeamnã Sfântul Apostol Pavel – «ºi vã arãt încã o 

cale care le întrece pe toate ...Dragostea ... Dragostea nu cade niciodatã» 

(I Cor. 12, 31 ºi 13, 1-13). Pãrintele Nicodim are multã dragoste. 

La Crasna, Prea Cuvioºia Sa a început greu, cum adesea 

povestea, oftând. A venit aici cu Parintele Ghedeon Bunescu, 

înmormântat în cimitiriul Mânãstirii de mulþi ani ºi cãruia îi poartã 

scumpe amintiri, unde a gasit doar un singur frate, pe fratele 

Pavel, acum blândul Pãrinte Protosinghel Pantelimon Angelescu. 

Crasna, datoritã acestui harnic monah, Pãrintele Nicodim, cu 

vremea a devenit un fel de „vedetã” a Mânãstirilor din


Arhiepiscopia Bucureºtilor. Creºtinii care au început sã o caute din 

ce în ce mai mult, au dus vestea în lume despre frumuseþile Crasnei, 

despre slujbele care se fac aici în sobor, cu slujitori bine pregãtiþi 

profesional, cu predici alese ºi cu o dragoste de credincioºi rar 

întâlnitã. Cântãrile duhovniceºti, proecþii cu Mânãstiri din þarã ºi 

din Grecia: de la Sfântul Munte Athos ºi Meteora, toate au avut o 

influenþã pozitivã nemaipomenitã asupra credincioºilor. Toþi 

creºtinii care au participat o singurã datã la rânduielile Crasnei, 

plecând, au devenit apostolii ei, propovãduind frumuseþile Crasnei 

la toþi cunoscuþii. ªi aºa s-au dublat, s-au triplat de la o sãrbãtoare la 

alta, vizitatorii crasnei. «ªi acum cred nu numai din spusele lor, ci ºi din 

ceea ce vãd eu. Ceea ce au spus ei era foarte puþin din ceea ce este» spunea 

lui Solomon Regina din Saba, vizitându-1 (III Regi 10, 7). Aºa s-a 

dus vestea în lume despre Mânãstirea Crasna. 

La Crasna te impresioneazã nu numai slujbele ca de 

catedrale, nu numai predicile tâlcuite profund, moral ºi 

dogmatic pe înþelesul participanþilor, agapele hramurilor, etc., ci 

ºi natura înconjurãtoare de excepþie cu dealurile împãdurite, cu 

livezi ºi poieni mãnoase binecuvântate de Dumnezeu, la care a 

contribuit obºtea Pãrintelui Nicodim cu flori în toatã curtea, la 

ferestre ºi pe cerdacuri, flori, unele aduse din Grecia, Italia sau 

nu ºtiu de unde, de te minunezi, nu alta. Dar ce sã zici de 

contrucþiile ridicate sau în curs de ridicare, de dotãrile acestor 

construcþii. Ai sã vezi aici un sfânt Altar de varã, construit de zid 

ºi pictat dupã erminia ortodoxã cum nu ai sã întâlneºti nicãieri 

la vreo altã Mânãstire sau catedralã din þarã; la fel ai sã gãseºti 

un paraclis închinat Sfinþilor Români, hramul fiind sarbãtorit în 

a doua duminicã dupa Rusalii, un magazin cu obiecte bisericeºti, 

cu cãrþi, cu colportaj, cum gãseºti doar la centrele eparhiale. 

O altã lucrare a lui Dumnezeu, care s-a împlinit prin 

dragostea ºi osteneala Pãrintetui Nicodim ºi de care se minuneazã 

tot creºtinul, este ºi aceasta, cã ºaºe sunt ierarhii cu care se 

mândreºte Biserica noastrã româneascã acum, aceºti ºase au crescut 

sau au trecut prin Crasna. Lucruri cu adevãrat minunate s-au 

petrecut ºi se petrec la aceastã vatrã de adevãratã culturã ortodoxã. 

Cunoscând toate aceste puþine lucruri pe care le-am spus eu 

pãcãtosul despre Crasna ºi stareþul ei, nu cred cã greºesc cu nimic 

numindu-o «Grãdina Maicii Domnului», pentru cã, într-adevãr, ea 

aratã, în tot ansamblul ei, ca o mireasã a lui Hristos.


În încheierea acestui cuvânt neputincios ºi slab în a vorbi 

despre tot ceea ce este Sfânta Mânãstire Crasna în realitatea ei actualã 

ºi despre Conducãtorul ei, subliniez ºi pe acesta, ºi îl rog pe 

Pãrintele Arhimandrit Nicodim sã þinã cont de acest cuvânt, cã este 

pãcat sã îngroape acest talant pe care încã nu l-a pus în adevãrata lui 

valoare, darul de a povesti. Pãrintele este un povestitor cum rar 

întâlneºti. Cuvioºia Sa este, dacã vreþi sã ºtiþi un adevãrat „depozit“ 

de istorioare duhovniceºti cu tâlc ºi umor de o fineþe întalnitã doar la 

cel isteþ ca un proverb cum l-a numit Eminescu pe marele Anton Pann. 

Aº încerca sã vã spun câteva din cele pe care mi le mai aduc 

aminte, dar tac, pentru cã le-aº strica parfumul pe care îl dã 

acestora doar povestitorul. Imi aduc aminte doar una dintre 

aceste povestiri ºi pe aceasta am sã îndrãznesc sã o spun: cum în 

vara lui 2003, Bunul Dumnezeu a fãcut sã rodeascã însutit, un 

petec de pãmânt de lângã bucãtãria Mânãstirii, plantat cu fasole 

urcãtoare. Au fost atâtea teci în acest petec de pãmânt, încât 

toatã vara am fost hrãniþi cu teci de fasole verde, obºtea fiind de 

vreo 30 de oameni. N-am mâncat atâtea teci de fasole verde în 

toatã viaþa mea de 70 de ani, cât am mâncat într-o varã la Crasna, 

la îndemnul Pãrintelui. De atâtea teci ne-ar fi venit acru, dacã 

Pãrintele nu ne spunea povestea cu «tecile lui Lionora», pe care 

auzindu-o, mâncam tecile cu plãcere ºi de fiecare datã râzând, 

ceea ce mi se întâmplã ºi acum când povestesc. Pãrintele are aºa 

mare talent la povestit, încât chiar daca te-ar pune sã tragi la 

plug, ai trage cu plãcere numai sã-l auzi povestind ºi Doamne 

câte mai ºtie ºi cu câtã seriozitate le povesteºte! 

Vã implor, Pãrinte Nicodim, sã scrieþi toate câte ºtiþi de acest 

gen, într-un volum, care sunt convins, cã pe lângã celelalte daruri 

pe care le aveþi ºi le-aþi pus în folosul Sfintei Mânãstiri, aceasta ar fi 

ca o «cununã» care v-ar înfrumuseþa opera de mare organizator, de 

mare îndrumãtor, de mare rugãtor chiar cãtre Dumnezeu pentru 

obºtea cea micã a mânãstirii dar ºi obºtea cea mare din afara mânãstirii 

în care aþi sãdit cu drag ºi bucurie atâtea virtuþi creºtineºti. 

Întru mulþi ºi fericiþi ani, Prea Cuvioase Pãrinte Arhimandrit 

Nicodim ºi tot înainte cu Dumnezeu! 

Pr. Ion Ceauºu 

Sfânta Mânãtire Recea - Vrancea


fratele meu cel mai mare 

În anul 1986 am absolvit Seminarul Teologic din Bucuresti, 

m-am cãsãtorit, dar pot spune cã pentru mine un al doilea 

moment important din viaþa mea a fost faptul cã l-am cunoscut 

pe Pãrintele Nicodim Dimulescu ºi Mânãstirea Crasna. Intrasem 

la Facultatea de Teologie din Bucureºti ºi fiind cap de familie 

m-am angajat ca ºofer la Mânãstirea Cernica, stareþ fiind 

Pãrintele Arhim. Teofil, cel vrednic de pomenire. 

De când m-a vazut Pãrintele Nicodim m-a îndrãgit ºi a 

acceptat sã mã sfãtuiascã mai cu seamã cã trebuia sã ajung preot. 

Aºa am crescut sub umbra Pãrintelui Nicodim alãturi de ceilalþi 

ucenici formaþi de aceastã Mânãstire, despre care meritã a i spune 

cã formeazã o altã obºte în cadrul unei obºti care-l are ca Pãrinte 

stareþ pe Pãrintele Nicodim, creând în felul acesta atmosfera de 

familie, care este vizibilã tuturor vizitatorilor acestei Mânãstiri. 

Cel mai mare ajutor am început sã-l primesc când am venit 

ca preot în Bucureºti ºi, neavând post de preot, am luat catedra 

de religie de la ºcoala unde am învãþat ca elev, devenind astfel 

coleg cu foºtii mei profesori, care astãzi se spovedesc la mine, 

aceºtia care pânã mai ieri erau dascãlii mei. 

Binecuvântatã fiind calitatea de bunã gazdã a Pãrintelui 

Nicodim, am organizat pelerinaje la Crasna cu copiii cei mai


buni la învãþãturã, urmând ca mai târziu sã organizez cu proprii 

credincioºi, cei care m-au ajutat sã construiesc biserica unde 

astãzi slujesc. 

Atât eu cât ºi familia mea, ataºându-ne mult de aceasta 

familie care este Crasna ºi de Pãrintele ei, Arhim. Nicodim, am 

fost martorii unor pelerinaje pe care Pãrintele le-a organizat atât 

în þarã cât ºi în afara þarii. Am fost martorul unei slujiri în cadrul 

comunitãþii româneºti de la Bari, când de ziua Sfântului Ierarh 

Nicolae, Dumnezeiasca Liturghie a fost slujitã pe mormântul 

Sfântului; urmeazã apoi cele douã hirotonii a doi ucenici ai 

Crasnei ºi ai Pãrintelui Nicodim, în Italia. Aici ma refer la 

Pãrintele Sorin Petre, parohul comunitãþii din Pinerolo, ºi la 

Pãrintele Ioan Dimulescu (nepotul Pãrintelui stareþ), parohul 

comunitãþii româneºti de la Civitavecchia. 

Ultimul eveniment la care Pãrintele Nicodim m-a invitat sã 

particip ca unul ce face parte din aceastã familie, a fost hirotonia 

Pãrintelui Nectarie întru ieromonah, cel care este ºi iniþiatorul ºi 

organizatorul acestui volum omagial, cel cãruia îi mulþumesc 

personal de iniþiativa luatã de a alcãtui acest volum, ºtiind prea 

bine cã sunt ºi persoane care nu ºtiu prin ce a trebuit sã treacã 

Pãrintele stareþ Nicodim pentru a se ajunge la Crasna zilelor 

noastre. 

De la înfiinþarea parohiei Sfântul Antonie cel Mare, unde 

cu nevrednicie sunt paroh de 10 ani, Pãrintele Arhim. Nicodim 

a fost o prezenþã vie în toþi aceºti ani la hramul comunitãþii 

noastre, de ziua Sfântului Antonie (17 ianuarie), aducându-le 

credincioºilor noºtri bucuria ºi imaginea unui Pãrinte 

duhovnicesc ce îi poartã continuu în rugãciunile sfinþiei sale. 

Înainte de scurta mea încheiere, doresc sã evidenþiez ºi o 

altã harismã pe care personal (ºi nu numai) am putut-o observa 

la Pãrintele Nicodim. Aceastã harismã este cea a cuvântului, ºi 

vedem cã ea este rânduitã de Dumnezeu Pãrintelui Nicodim 

spre întãrirea în viaþa de zi cu zi a celor care cerceteazã 

Mânãstirea, ºtiind prea bine cã duhului acestuia secularizat al 

lumii în care trãim cu toþii îi este necesar cuvântul Evangheliei 

pentru aducerea aminte ºi întãrirea în ispite, întãrire ce ne vine 

direct prin slujitorii sfintelor altare, mijlocitorii noºtri cãtre 

Dumnezeu.


Închei aceste scurte rânduri, dorindu-i Pãrintelui Arhim. 

Nicodim multã sãnãtate, zile îndelungate ºi binecuvântate de 

Dumnezeu, pentru ca astfel sã fie posibilã împlinirea celor 

rânduite de El în Mânãstirea Crasna prin cel ce îi este conducãtor 

atât pe plan duhovnicesc cât ºi administrativ, menþionat cu 

bucurie de cãtre mine în rândurile de mai sus. Doresc sã spun 

cititorilor cã, personal, sunt mândru de privilegiul ce mi-a fost 

dãruit de cãtre Pãrintele Nicodim în urmã cu un an de zile, când 

m-a numit fratele Sfinþiei sale cel mai mic. Iatã însã cã acum 

urmeazã ca eu sã dau ca titlu al acestui smerit articol cele primite 

din partea celui cãruia îi este dedicat acest volum omagial, 

intitulându-l «pãrintele Arhim. Nicodim fratele meu cel mai mare». 

Vã sãrut sfinþita dreaptã ºi cu multã dragoste vã îmbrãþiºez 

acum la ceas aniversar! 

Pr. Daniel GOGA, 

Parohul Parohiei Sfântul Antonie cel Mare 

Bucureºti

Pãrintele Arhim. Nicodim, 

omul care a sfinþit locul 

Anii dinainte de 1980 ºi dupã, râvna ºi dãruirea Pãrintelui 

Nicodim pentru Sfânta Mânãstire Crasna, face sã înfloreascã 

încet ºi bine acest sfânt aºezãmânt de închinãciune ºi din punct 

de vedere spiritual, dar mai cu seamã prin faptele sale de bun 

gospodar în ogorul Domnului. 

Astfel, Pãrintele Nicodim a fãcut sã înfloreascã aceastã 

oazã de spiritualitate, devenind peste ani o grãdinã a raiului pe 

aceste meleaguri prahovene. 

Asa cum Mântuitorul ne-a lãsat cuvintele pecetluite în 

Sfânta Evanghelie: „credinþa fãrã fapte este moarte”, neobositul 

Pãrinte Nicodim a folosit toatã priceperea ºi dãruirea sa pentru 

a face ceea ce Duhul Sfânt prin lucrarea sa, ne-a luminat viaþa 

întru cele spirituale, dar ºi calea spre care luminarea fiintei Prea 

Cuvioºiei sale, a urmat-o împlinind voia lui Dumnezeu, 

împãcându-se cu sine ºi cu lucrarea bine fãcutã a faptelor sale în 

ogorul Domnului. 

Din toate realizãrile Prea Cuvioºiei sale se poate spune 

„Doamne din faptele mele vezi credinþa mea”, dar neobositul 

Pãrinte Nicodim nu a încetat pânã în acest moment sã evidenþieze 

prin cele ce se vãd, faptele credinþei sale.


Cu toate cã smerenia Pãrintelui este mare ºi mai cu seamã cã 

aceasta este necesarã în urcuºul cel duhovnicesc, putem observa 

foarte bine starea interioarã a unuia ce a împlinit prin intermediul 

ei destul de mult, însã tot atât de mult mai are de desãvârºit în 

ogorul Domnului. 

Faptele credinþei sale în a zidi atât pe plan material în 

grãdina raiului pe aceste meleaguri, urmând cuvintelor 

Mântuitorului - „în casa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt”- a fost 

concomitent într-o lucrare aproape de perfecþiune cu cele 

spirituale, observându-se aceastã bunã îmbinare pe drumul 

desãvârºirii. 

Cuvintele sunt de prisos, însã faptele Prea Cuvioºiei sale 

aratã cel mai bine, lucrarea de zidire întru cele duhovniceºti prin 

cele omeneºti, dar pe calea cea adevãratã despre care 

Mântuitorul spune: „Eu sunt calea….”. 

Din faptele sale, ca bun gospodar, a ºtiut sã punã în ordine 

ºi sã chiverniseascã cu bunã chibzuinþã tot ceea ce se vede ºi tot 

ceea ce înfloreºte aici, în aceastã oazã de spiritualitate, care este 

Mânãstirea Crasna. 

Neobositul Pãrinte Nicodim a fost ºi este model pentru toþi 

cei ce au contribuit puþin câte puþin în lucrarea pentru care noi, 

cei ce am primit dar ºi har, sã urmãm ºi sã împlinim voia 

bunului Dumnezeu. 

În încheiere þin sã vã mulþumesc pentru bucuria care aþi 

produs-o atât mie cât ºi celorlalþi studenþi care cercetau 

Mânãstirea Crasna în perioada studenþiei. Clipele acelea sunt de 

neuitat, sunt clipe care au nãpãdit sufletul nostru, pecetluind 

astfel toatã adolescenþa noastrã. 

Acesta este ºi motivul pentru care v-am apreciat ºi vã 

aprerciez în contiunuare Prea Cuviose Pãrinte Nicodim, 

bucurându-mã de apariþia acestui volum omagial. 

Pr. Constantin Daniel Tuþã 

Parohul Parohiei Zãvoiu - Dâmboviþa

O oazã de Luminã 

În multa Sa bunãtate, Dumnezeu ne-a dãruit nouã, 

românilor, o þarã deosebit de frumoasã, cu un relief bogat, 

plaiuri de un pitoresc aparte, în peisajul cãrora îºi deruleazã 

viaþa cotidianã oameni buni, credincioºi, care se strãduiesc dupã 

puterile lor sã-L slujeascã pe Pãrintele ceresc ºi pe semeni. 

Nu de puþine ori, alãturi de credincioºii noºtri, am pornit la 

drum spre diferite zone ale þãrii, dorind sã descoperim frumuseþile 

acestui pãmânt binecuvântat moºtenit de la înaintaºi. De 

fiecare datã, aceste cãlãtorii au fost prilejuri de înnoire ºi 

îmbogãþire spiritualã, constituindu-se în adevãrate pelerinaje. 

Dupã cum se ºtie, pelerinajul are, potrivit învãþãturii de 

credinþã creºtine, un caracter aparte, dorindu-se a se realiza acea 

legãturã vie a omului, cãlãtor în lumea aceasta, cu Dumnezeu cel 

din Ceruri, Care ne iubeºte ºi cãtre care trebuie sã se îndrepte ºi 

dragostea noastrã. Dumnezeu foloseºte pelerinajul în lumea 

aceasta ca o ºcoalã a credinþei, pentru a combate idolatria ºi 

patimile egoiste din om, care sunt o cãutare a infinitului în 

lucruri finite. 

Doar purtând acest adevãr în minte ºi în suflet, ne dãm 

seama cã suntem cãlãtori ºi trecãtori în lumea aceasta, ºi suntem 

dornici sã cãutãm ºi sã trãim mai adânc în iubirea Lui 

Dumnezeu, Cel Netrecãtor, Veºnic ºi Nemãrginit. 

Pentru pelerinul creºtin, întâlnirea cu locurile sfinte, cu 

icoanele ºi cu moaºtele sfinþilor, cu persoane smerite ºi


evlavioase care cautã sã trãiascã cât mai autentic în duhul 

credinþei celei adevãrate, constituite tot atâtea izvoare de 

bucurie, iubire ºi pace interioarã, din care cu nesaþ cautã sã-ºi 

astâmpere foamea ºi setea duhovniceascã. Toate acestea, 

pelerinul le descoperã în special în Mânãstiri, acolo unde se 

pãstreazã ºi azi cea mai frumoasã ºi autenticã trãire creºtineascã. 

Spre multe astfel de locuri ne-a cãlãuzit Dumnezeu paºii 

de-a lungul timpului oferindu-ne momente de mare înãlþare 

spiritualã, care ne-au rãmas neºterse în inimile ºi sufletele 

noastre. Aºa a fost ºi în ziua când am descoperit Mânãstirea 

Crasna din Jud. Prahova, situatã nu departe de ºoseaua care face 

legãtura între Braºov ºi Ploieºti prin Vãlenii de Munte. 

Din prima clipã, am fost copleºit de frumuseþea locului 

unde se gãseºte acest aºezãmânt monahal. Am redescoperit cât 

de mult adevãr se cuprinde în vorba românului care zice cã 

„omul sfinþeºte locul”. Aici între dealurile subcarpatice gãsim o 

adevãratã perlã duhovniceascã prinsã în salba de perle pe care o 

reprezintã Mânãstirile de pe întreg cuprinsul þãrii. O mânã de 

oameni destoinici, cãlãuziþi în prezent cu multã înþelepciune de 

cãtre Prea Cuviosul Pãrinte Arhimandrit Nicodim Dimulescu, 

au creat un adevãrat colþ de rai, în care pacea, liniºtea, armonia 

ºi dragostea sunt bine statornicite. Florile multicolore care te 

întâmpinã la tot pasul, mai în tot timpul anului, ambianþa 

plãcutã în care nimic nu pare a fi forþat, toate lucrurile aflânduse 

la locul lor, creazã o atmosferã echilibratã ºi armonioasã, care 

cu siguranþã reflectã starea interioarã a celor ce vieþuiesc aici. 

La Mânãstirea Crasna, pe lângã acest peisaj de vis, 

pelerinul rãmâne impresionat ºi de frumuseþea ºi mãreþia 

slujbelor divine. Este recunoscut cât de înãlþãtor este cultul divin 

ortodox, care ne introduce în ambianþa Împãrãþiei Cerurilor, 

ajutându-l pe om sã se apropie de Dumnezeu ºi întreaga sa fiinþã 

sã fie o odã a dragostei închinatã Lui. Cu atât mai mult 

rugãciunea te înalþã în biserici frumos împodobite ºi bine 

îngrijite, în care slujitorii sãvârºesc slujbele cu evlavia ºi 

smerenia nesimulate. 

De remarcat ºi faptul cã aici, pentru fiecare om care vine sã 

se închine ºi sã caute apropierea de Dumnezeu, existã un cuvânt 

blând de mânghâiere, un sfat ºi o încurajare pe care le primeºte


de la vieþuitorii acestei Mânãstiri. Tot aici ospitalitatea româneascã 

este la ea acasã. Pelerinul poate primi ºi hrana trupeascã ºi un loc 

unde sã-ºi plece capul, oferite cu bunãvoinþã, în duhul slujirii cu 

dragoste a semenului. Toate acestea fac ca mai tot timpul anului 

sã treacã pragul acestei sfinte Mânãstiri mii de pelerini sosiþi din 

toate colþurile þãrii ºi nu numai, aflaþi în cãutarea unei raze de 

luminã care sã le aducã în viaþã lumina lui Hristos, care 

lumineazã tuturor. 

Dacã este remarcabilã bucuria, liniºtea ºi pacea pe care le 

simþi în prezenþa pãrinþilor care trãiesc în aceastã Mânãstire, 

aceastã stare spiritualã o trãieºti în mod deosebit alãturi de 

Pãrintele stareþ Nicodim Dimulescu. A strâns în jurul sãu mulþi 

cãlugãri tineri, oameni cu vocaþie, care alãturi de pãrinþii mai 

vârsnici, împletesc munca ºi rugãciunea în vederea dobândirii 

mântuirii. Cu toate cã Pãrintele a adunat în buchetul vieþii sale 

mai bine de 70 de primãveri, Prea Cuvioºia Sa are un suflet tânãr 

ºi cu multã energie este mereu în fruntea celor pe care îi conduce 

cu aleasã competenþã ºi responsabilitate, Te întâmpinã mereu cu 

o voce blândã, iar privirea sa caldã ºi zâmbetul binevoitor care-i 

lumineazã chipul, te învãluie ºi te ajutã sã-þi deschizi sufletul. 

Un om odihnitor cãlit în focul greutãþilor vieþii care se 

strãduieºte sã înþeleagã neputinþele oamenilor ºi sã le întindã o 

mânã de ajutor celor care au nevoie. Nici nu poate fi altfel 

sufletul unui om care îndrãgeºte atât de mult florile. „Cine 

florile iubeºte sufletul bun dovedeºte”, spune o vorbã din popor. 

Aºa este Pãrintele Nicodim: un om blând, echilibrat, care radiazã 

dragoste în jur, aºa cum o candelã radiazã lumina sa de pe 

altarul sfânt închinat Domnului. Cu astfel de oameni inimoºi 

care trãiesc în mijlocul nostru, oferindu-ne exemple vii tuturor, 

putem avea speranþã cã poporul acesta va rãzbate mai departe 

pe valurile istoriei împlinindu-ºi chemarea sa. 

Iatã doar o fãrâmã din roadele binecuvântate de care 

pelerinul se poate împãrtãºi pe calea vieþii acesteia în cãlãtoria 

pe care o realizeazã cãtre Ierusalimul cel Ceresc. 

Pr. Sorin ªerban, 

Parohul Bisericii Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, 

Prejmer - Braºov

L-am întâlnit… pe Pãrintele Nicodim… 

Mi-e teamã sã nu pãcãtuiesc de „pãrerea de sine”, spunând 

cã l-am cunoscut. A te cunoaºte pe tine însuþi era pentru iubitorii 

de înþelepciune ai antichitãþii, culme greu de atins. A pretinde 

cã-l cunoºti pe altul, este deja o mare îndrãznealã, ºi apoi poetul 

(Eminescu, se înþelege) ne-o aminteºte: “ªi când propria ta viaþã, / 

Singur n-o ºti pe de rost, / O sã-ºi batã alþii capul, / S-o pãtrundã cum 

a fost…”. Ocolind acest obstacol pretenþios pentru om, lãsând 

doar „Cunoscãtorului inimilor” acest atribut, se poate spune, 

privind „peste vremuri înapoi” cã: 

L-am întâlnit pe Pãrintele Nicodim cu câteva decenii în 

urmã când, tânãr seminarist, împreunã cu alþi colegi, am fost 

pãrtaºi la bucuria unei privegheri, într-o searã de primãvarã, la 

hramul împãrãtesc al Crasnei. Tainica bucurie, pe care o oferã 

Mânãstirea ºi acum nenumãraþilor pelerini, îmi era puþin 

umbritã de pãrerea de rãu cã n-am aflat mai de vreme acest loc 

binecuvântat ºi sfinþit de rugile fierbinþi, de cântãrile 

psalmodiate în duh bizantin ale vieþuitorilor acestui sfânt lãcaº, 

aºezat în vãile împãdurite ale dealurilor subcarpatice 

prahovene, colþ de rai pãmântesc, potir duhovnicesc de pace ºi 

binecuvântare, loc de tainã ºi de închinãciune. 

La întrebarea de atunci, „de ce nu se face nimic pentru 

înlesnirea accesului rutier pentru mai mulþi doritori de frumos”, 

mi-a rãspuns mai târziu Pãrintele Nicodim, spunându-mi cã 

Mânãstirile n-au trebuinþã de popularitate ºi vizitatori, ci de


credincioºii care trec cu succes examenul dificultãþilor spre 

înãlþimi, cu alte cuvinte strãbune, „Per angusta ad augusta“, cheia 

ascezei creºtine. 

Mai târziu, în trecerea-mi scurtã pe la Mânãstirea Sinaia, ca 

diacon ºi muzeograf, am aflat cã acest lãcaº sfânt era Schit ºi nu 

Mânãstire, în acea vreme. 

Având ocrotitori pe Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena, 

bucuriile împãrãteºti ale începutului greu au fost purtate cu 

cuviinþã, pe cinstitul vas al smereniei ºi al sãrãciei de cãtre obºte 

ºi Pãrintele Nicodim. A fost un schit modest, sãrac…, dar 

purtãtor de har ºi de sfinþenie. ªi Dumnezeu, la vreme potrivitã, 

în noaptea lipsei de simpatie faþã de tot ce-i sfânt, a chemat om, 

cu nume biblic, NICODIM, pentru a scoate de sub obroc fãclia 

firavã, dar nestinsã, a celor ce ºi-au jertfit viaþa în singurãtate, în 

rugã, în unire cu Dumnezeu, ca sã sfinþeascã lumea purtatã de ei, 

atunci ºi acum, la sfântul prestol. Prima trãsãturã caracteristicã a 

acestui loc sfânt ºi a celor ce vieþuiesc într-însul este smerenia, 

simplitatea, aureolatã de rugãciune, de buna chivernisire ºi de 

continuitatea drumului desþelenit ºi redescoperit. 

A mai trecut vreme dupã prima întâlnire cu „locul ºi omul”, 

în seara tainicã „nicodimicã” a sihãstriei Crasna. L-am reîntâlnit 

pe Pãrintele Nicodim în tumultul oraºului cu numele bucuriei. 

M-a salutat ºi m-a întrebat de ce sunt trist. Tristeþea mi-a risipit-o 

cu gestul natural al mãrinimiei, trãsãturã fundamentalã a 

caracterului sãu pe tot parcursul vieþii, în înþelegerea haricã „cine 

dã lui, îºi dã”. 

De fapt nu mi-a dat ci mi-a luat spontan o fãgãduinþã 

fãcutã mie însumi de a fi generos, deºi totdeauna n-am reuºit sã 

fiu. Ospitalitatea ºi generozitatea este specificul creºtin monastic 

în general, însã pentru Crasna este farã tãgadã amprenta „omului 

asupra locului”. Cred cã n-a existat pelerin sã plece cu „sufletul 

gol” sau „gura amarã”, chiar în vremuri de rãstriºte, iar rãbdarea, 

mângâierea ºi încurajarea datã celor ce l-au întâlnit pe Pãrintele 

Nicodim alcãtuiesc gama darurilor, a lecþiei constante, inspirate 

din seriozitatea împlinirii chemãrii „oamenilor mari”. 

Al treilea moment, deºi nu ultimul, dar mã voi opri aici, 

pentru limita de timp ºi spaþiu, al treilea moment de întâlnire ºi 

apropiere a fost în perioda de tristã amintire, când toþi aveam 

fricã de toþi; când neîncrederea trona cu tiranie peste sufletele


nostre ºi setea arzãtoare, de a gãsi „omul” cãruia sã-i destãinui 

„of-urile” era atât de mare. 

Nu pot crede cã altcineva, decât Bunul Dumnezeu, mi-a 

dat sã întâlnesc omul cu care sã poþi discuta ºi adâncii probleme, 

frãmântãri ºi gânduri, fãrã teama de a fi prins în capcana 

îndoielii, nesiguranþei sau, ce este ºi mai trist, a trãdãrii. 

Am enumerat trei momente din viaþa mea, deºi ele au fost 

mai multe, în întâlnirile cu Pãrintele Nicodim, nu pentru a personaliza 

aceste rânduri, ci pentru a evita repetiþiile, care se vor 

verifica din mãrturiile altora în încercarea de a surprinde imaginea 

în cuvânt, a duhovnicului, pãrintelui, slujitorului, gospodarului, 

pedagogului, generosului, bunului, înþeleptului ºi... câte se mai 

pot adãuga încã de cei ce mult mai mult decât mine s-au bucurat 

de tot ce poate ºi vrea sã dea Dumnezeu oamenilor, prin omul Lui, 

omul lui Dumnezeu, Pãrintele Nicodim de la Crasna. 

Aceste rânduri ºi gânduri se aduc sãrbãtoritului cu 

sinceritate ºi recunoºtinþã, nu ca simplã felicitare sau încheiere de 

lucrare, pentru cã slujitorii în ogorul Sfintei Biserici sunt precum 

pomii… rãmân mereu în picioare ºi mor în picioare. Trecerea 

anilor închinaþi Domnului ºi aproapelui nu îmbãtrânesc, chiar 

dacã bruma se tot aºterne pe plete, pe barbã… pe marginea 

veºmântului þesut neîncetat de har, de credinþã ºi de fãptuire. 

Trecerea anilor celui ce se jertfeºte pentru om, în numele 

Domnului, îi dã sensul împlinirii, iar împlinirea se lucreazã dupã 

modelul unic, bãrbatul desãvârºit, modelul desãvârºit, Iisus 

Hristos. Dacã în istoria duhovniceascã a Bisericii noastre se va 

rescrie o paginã despre monahismul ºi importanþa lui în 

Muntenia, Mânãstirea Crasna, în vremea Stareþului Arhimandrit 

Nicodim Dimulescu, va avea un loc de frunte ºi de cinste. 

Astãzi toþi în cor îi spunem: ”Vã mulþumim Pãrinte 

Nicodim!” sã ne trãiþi mulþi, mulþi ani în deplinã sãnãtate, pace 

ºi bucurie ºi vã dorim peste alte decenii, sã auziþi din gura 

Stãpânului: „Bine slugã bunã ºi credincioasã… intrã întru bucuria 

Domnului tãu”. 

Pr. Gheorghe Vasilescu, 

Parohul Parohiei Sfânta Parascheva, 

Torino - Italia

Un nume, o garanþie 

Desigur cititorul ar dori sã ºtie cine se aventureazã în 

aceastã mare învolburatã, sã caute prin adâncurile vieþii unui 

monah, nu atât de tinerel, sã-i creioneze imaginea, fãrã îndoialã 

subiectivã, pe care apoi sã o prezinte publicului dornic de a citi 

mai mult printre rânduri, de a interpreta, de „a-ºi da cu pãrerea”, 

tehnici destul de încetãþenite la noi, românii. 

Deci sunt nevoit sã mã prezint: sunt preot la o parohie 

românescã în sudul Italiei, la Bari ºi slujesc de aproape 20 de ani 

într-o capelã ortodoxã, lângã altarul ce pãstreazã cu cinste 

Sfintele Moaºte ale marelui Ierarh din Mira, Sfântul Nicolae. 

În sudul Italiei circulã foarte des un proverb: un nume, o 

garanþie; mesajul este destul de simplu, dar în acelaºi timp foarte 

profund. L-am ales ca titlu tocmai pentru cã îmi dau seama cât 

de dificil este sã pictezi un tablou fãrã sã ai nici mãcar minime 

noþiuni de picturã; greutatea ºi frica cresc ºi mai mult 

gândindu-te cã acel tablou va fi trecut printre numeroase mâini 

de artiºti consacraþi ºi maeºtri ai cuvântului. 

„Provare non nuocere” spun italienii (încercarea moarte 

n-are, zicem noi românii) ºi de aceea sã vedem atunci cine este 

acest monah Nicodim de la Mânãstirea Crasna. 

Unde ºi cum l-am cunoscut: lângã Domneºtii de Argeº, la 

câþiva km de satul Slãnic se gaseºte un Schit care în acei ani era 

condus de un monah bãtrân, chemat de toþi „Avva”. Era din


zona Vâlcii ºi noi, un mic grup de seminariºti din Craiova ne-am 

hotãrât sã-i facem o vizitã; a fost o vizitã nemaipomenitã; ne-a 

primit bãtrânul stareþ ºi imediat ne-a invitat la masã, ne-a vorbit 

aºa de dulce ºi frumos ºi ne-a impresionat prin imaginea sa 

asemãnãtoare cu a unui sfânt bizantin; la plecare ne-a vârât în 

buzunar, cu aceeaºi delicateþe cu care hoþul îþi furã portofelul, un 

plic micuþ cu bani, chemat „o micã mângâiere” din parte Mânãstirii; 

de atunci mergeam în vacanþã la Slãnic ºi ajutam la fân, în 

bucãtãrie, iar seara cântam la stranã; la plecare, „mângaierea” 

creºtea ºi bãtrânul Avva a devenit Pãrintele nostru al tuturor. 

Într-o varã, la sobor vedem un cãlugãr zâmbitor, solid, cu 

niºte ochi care-þi pãtrundeau iscoditori nu numai în inimã, dar ºi 

minte. Era Pãrintele Nicodim de la Crasna. Dupã slujbã, la masã, 

ne-am cunoscut ºi ne-a invitat la Crasna; a trecut un pic de timp 

pânã am ajuns în acel colþ de rai, am aºteptat sã începem 

facultatea la Bucureºti ºi în prima sâmbãtã am fugit fãrã sã luãm 

faimosul „bilet de voie”. Ce surprizã! Ne-a primit tocmai Pãrintele 

(aºa îl numesc toþi), ºi-a amintit de noi, ne-a primit zâmbitor ca 

ºi când am fi fost prieteni de o viaþã. Sfiala nostrã studenþeascã 

în faþa acestui monah s-a risipit deodatã ºi, încet-încet, am 

început sã ne simþim ca acasã. Ne-a invitat în chilia dânsului ºi 

dintr-odatã ne-am pomenit într-o grãdinã micuþã dar plinã cu 

flori; parfumul acelei grãdini îl simþeam ºi-l respiram ori de câte 

ori mergeam sã-l vizitãm pe Pãrintele. Am intrat într-o salã plinã 

ºi ea de flori diverse dar frumoase, semãna cu o serã. În jurul 

unei mese ne-am aºezat la vorbã ºi am început sã depanãm, la 

început cu sfialã, iar apoi cu mai mult curaj, gândurile ºi 

impresiile noastre. La sunetul toacei ºi al clopotelor ne-am 

îndreptat cãtre bisericã, am participat la slujbã, apoi la masã 

unde am cunoscut ºi pe ceilalti monahi. Dimineaþa, dupã Sfânta 

Liturghie, am mâncat zdravãn ºi am plecat cãtre Bucureºti; la 

plecare am avut la fel „mângâierea” cu care Avva ne obiºnuise la 

Slãnic. Din acel moment, Mânãstirea Crasna a devenit casa 

noastrã; acolo ne-am specializat în tipic, am învãþat tainele 

stranei ºi ale cântãrii bisericeºti, ale predicii scurte dar concrete, 

ale servirii la masã, ale primirii oaspeþilor înalþi si al 

credincioºilor de rând, dar în sensul organizãrii, al punctualitãþii. 

Într-adevãr, Crasna a fost ºi rãmâne nu numai o adevãratã


Academie spiritualã dar ºi o valoroasã ºcoalã pentru viaþa realã. 

Spiritul de observaþie al Pãrintelui, deschiderea ºi disponibilitatea 

faþã de oricine, vorba blândã, încurajatore, dar mai ales acel 

zâmbet serafic ºi educativ, amestecat cu un pic de ironie ori de 

câte ori ne îndrepta greºelile, mi-a rãmas cioplit în inimã ºi a 

creat în mine un sens de competiþie. Îmi ziceam des: „trebuie sã 

fur din experienþa sa cât mai mult, trebuie sã-l copiez pe cât se 

poate”. Pentru mine a fost acea himerã de urmãrit, acea personalitate 

care ne stimuleazã sã creºtem, urmându-i exemplu. În 

timpul studenþiei era prima persoana cãreia îi solicitam sfaturi ºi 

nu numai, cãreia îi vãrsam ofurile nostre. ªi dupã ce am plecat în 

strãinãtate, Pãrintele a rãmas punctul de referinþã, spiþeria cu 

medicamente din care ne serveam pentru orice boalã sufleteascã 

ºi pentru orice adiere de descurajare care ne cuprindea destul de 

des, departe de þarã, de familie, de cei scumpi ºi dragi ºi sub 

presiunea celor din jur cu care trebuia sã te confrunþi mereu. 

Dacã acea maºinã de scris, ce-ºi face ºi acum datoria, ar 

putea sã mãrturiseascã ºi sã imprime toate gândurile frumoase, 

sfaturile, îndemnurile ºi alintãrile ce s-au prefirat printre literele 

sale, cred cã mult s-ar scrie astãzi ºi mulþi ºi-ar aminti cu plãcere 

acele scrisori pãrinteºti. Sfaturile Pãrintelui, nu mereu acceptate 

la prima vedere, ne-au salvat de acele prãpãstii bine camuflate, 

de multe capcane, de multe conflicte cu ierarhia sau cu autoritãþile; 

înþelepciunea sa profundã, stilul simpatic de a afronta orice 

greutate, precum ºi facilitatea cu care ne trasmite încrederea în 

noi înºine, nu poate sã fie uºor uitatã. 

Ce sã spunem despre neputinþa sa de a zice „nu” cuiva sau 

despre dragostea sa faþã de naturã, faþã de animale, faþã de tot ce 

Bunul Dumnezeu a creat ºi ne-a dãruit; cu câtã pasiune priveºte 

roºiile pe lujer în serã, nuferii în acel lac micuþ pe care-l zãreºti 

imediat dupã ce, cu maºina urcând, treci pe lângã troiþa de la 

intrarea în Mânãstire. Dar gospodãria ºi toate cele lumeºti care 

dau posibilitatea oricãrui pelerin sã se simtã „pe un picior de 

plai, pe o gurã de rai”, cum sã le mai descriem. Ar putea 

Pãrintele sã renunþe la ea Grija pentru oricine care se apropie de 

acea Mânãstire respirã în fiecare monah, în fiecare vieþuitor ºi te 

îndeamnã sã mai treci pe acolo.


Nu voiesc sã vorbesc despre Pãrintele îmbrãcat în vesta 

Pãrintelui spiritual, cãci desigur au fãcut-o ºi alþii; am voit sã-l 

descriu numai ca Pãrinte, ca persoanã ce poate sã inspire oricui 

încredere, stimã, respect ºi dorinþa de a pune în practicã sfaturile 

sale duhovniceºti; faptul cã din aceastã pepinierã spiritualã au 

ieºit câþiva ierarhi îºi spune cuvântul; în orice echipã sportivã 

succesele ºi eºecurile se datoreazã întregii echipe ºi nu numai 

unui coechipier. Coagularea echipei însã depinde de cãpitan ºi 

poate acest rol este cu succes îndeplinit de monahul Nicodim. Ca 

sã închei am sã vã dezvãlui unul din visele sale, sperând cã nu-l 

voi supãra prin aceastã destãinuire. Nu doreºte episcopat, aºa 

cum mulþi îºi doresc ci doreºte sã planteze în Occidentul 

secularizat un mãslin ce sã producã uleiul tãmãduitor pentru 

românii aflaþi departe de þarã, de Biserica mamã, de limba ºi 

tradiþiile lor, adicã un metoc al Crasnei. Dumnezeu sã-i ajute sã- 

ºi îndeplineascã acest vis. 

Pr. Mihai Driga 

Parohul Parohiei Sfânta Treime, 

Bari - Italia

Unchiul meu, Pãrintele Nicodim 

Dintre toþi care l-au cunoscut pe Pãrintele Nicodim ºi au 

scris în acest volum omagial, eu mã consider cel mai privilegiat, 

în sensul cã am avut binecuvântarea lui Dumnezeu sã mã nasc în 

familia Pãrintelui, fiindu-i nepot de frate, ba mai mult sã îi port 

numele de botez – Ion – nume pe care însuºi Pãrintele mi la dat. 

Nu pot spune când l-am vãzut prima datã pe Pãrintele, „unchiul 

popa”, – aºa cum îi spuneam noi cei 7 nepoþi ai sfinþiei sale, atunci 

când eram copii –, pentru cã îl ºtiu de când mã ºtiu ºi pe mine. 

Parcã simt ºi acum în suflet acea bucurie pe care o simþeam 

atunci când venea acasã „unchiul popa“ ºi ne aducea bomboane. 

Îmi amintesc cu plãcere frumoasele vacanþe pe care le petreceam 

la Crasna ºi cum, plin de „mândrie” le rãspundeam celor care mã 

întrebau cine sunt, cã sunt nepotul Pãrintelui Nicodim. 

A fost, este ºi va rãmâne pentru mine un exemplu în tot 

ceea ce a fãcut, fiind persoana la asemãnarea cãreia mi-am dorit 

mereu sã ajung. 

Chiar dacã unii spun cã îi semãn destul de bine din punct 

de vedere fizic, mi-aº fi dorit sã moºtenesc mãcar jumãtate din 

calitãþile sfinþiei sale. Personal, îi datorez foarte mult Pãrintelui 

Nicodim ºi regret cã, din cauza firii mele mai timide, n-am ºtiut 

sã îi mulþumesc de fiecare datã cum ar fi meritat. Sunt convins 

cã fãrã sfaturile Sfinþiei sale sincere ºi înþelepte, nu aº fi fost ºi eu, 

nevrednicul astãzi, unul dintre slujitorii sfântului altar.


Pentru noi toþi cei din familia sfinþiei sale, Pãrintele 

Nicodim este „stâlpul” cãtre care privim cu dragoste, mândrie, 

admiraþie ºi respect. De fiecare datã când vine acasã, în familia 

noastrã este sãrbãtoare. 

Îmi amintesc cum bunica mea „mama Gheorghiþa” – 

Dumnezeu s-o odihneascã – cu chipul plin de bucurie, îl aºtepta 

pe Pãrintele de fiecare datã sã vinã pe acasã. 

Parcã vãd ºi acum micuþa casã din grãdina noastrã, unde 

„mama Gheorghiþa” ne povestea cu lacrimi în ochi, la lumina 

lãmpii, cum fiul ei cel mare - „Nel al meu”- cum l-a numit toatã 

viaþa, a plecat la Mânãstire. Ne spunea cã, doar cu puþin timp 

înainte de plecarea sa, a avut un vis în care se fãcea cã mergând 

într-o zi însoritã a întâlnit un bãtrân cu barbã albã, îmbrãcat într-o 

cãmaºã lungã, care se odihnea stând jos pe o piatrã. Dupã ce l-a 

salutat spunându-i bunã ziua, l-a întrebat cine este. Bãtrânul i-a 

rãspuns: „Eu sunt Dumnezeu ºi am venit sã-l iau la Mine pe Nel’ al 

tãu”. Când a auzit acestea a cãzut la picioarele bãtrânului ºi 

plângând îl ruga sã nu-i ia copilul. 

S-a trezit foarte speriatã ºi pânã dimineaþa s-a rugat lui 

Dumnezeu sã nu i se întâmple ceva rãu copilului. Acest vis însã 

avea sã-l înþeleagã puþin mai târziu, când într-o dimineaþã geroasã 

de început de iarnã, – 30 noiembrie 1948 – Nel al ei, în vârstã de 

numai 13 ani ºi jumãtate, pleca din cãlduroasa casã pãrinteascã, 

lãsându-ºi pãrinþii ºi cei doi fraþi mai mici, Ilie ºi Dumitru, pentru 

a parcurge lungul drum cãtre „bãtrânul din acea poianã însoritã”. 

La împlinirea a aproape 59 de ani de vieþuire printre „aleºii 

lui Dumnezeu” ºi a 40 de ani de muncã ºi slujire în Mânãstirea 

Crasna, îi doresc Pãrintelui Nicodim în numele familiei noastre, 

multã sãnãtate, putere de muncã ºi îl rog pe bunul Dumnezeu 

sã-l þinã sãnãtos ca încã mulþi zeci de ani sã-l slujeascã ºi sã se 

bucure de acest „paradis terestru” care este Mânãstirea Crasna. 

Pr. Ion Dimulescu, 

Parohul Parohiei Întâmpinarea Domnului, 

Civitavecchia – Italia

La Crasna. Dinspre iad spre rai 

Plecaserãm pe la ora 7 seara. Pãrintele Nicodim, la maslul 

de obºte de la Poiana Mãrului, ne poftise sã-i vizitãm la Crasna. 

Pe la 9 jumate eram în Schiuleºti. 

Dinspre Schiuleºti, dincolo, în pãdure, se vedea o luminã 

de bec mai mãricel. 

„Acolo e” am spus. Ca ºi cum aº mai fi fost vreodatã. 

„Dar putem ajunge cu maºina” m-a întrebat ºoferul. 

„Cred cã da…” am zis. Habar n-aveam. 

„Drumul e bun, pãrinte Cã maºina este nouã ºi n-aº vrea 

s-o bag pe drumuri rele…“ 

„Cred cã da…“ 

La ieºirea din Schiuleºti, înspre mânãstire, drumul începe 

sã urce pe o pantã, destul de pieptiº. Începuse sã fie tot mai bine 

amenajat. Cu bolovãnei de piatrã. Maºina se opintea, fãcea parcã 

pas dupã pas, încercând sã treacã fiecare hop. 

În sfârºit, sus. Am reuºit. 

Urmeazã câteva coturi ºi intrãm în pãdure. 

Drum forestier. 

Baltã... bolovan... curbã la dreapta... coborâº... baltã... baltã... 

„Pãrinte, da’ aþi spus cã drumul e bun!“ 

„Am spus: Cred cã da... Da’ se pare cã nu...“ 

Îl simþeam pe ºofer tot mai furios. Era aproape de 

deºertare... Abia se abþinea...


Baltã... bolovani... curbã la stânga... curbã la dreapta... baltã... 

«Spre Mânãstire» ne anunþã un indicator, fãcându-ne semn 

s-o luam înspre dreapta. Coborâº. Da’ ce coborâº!!!. 

Aveam senzaþia cã luminile farurilor se pogoarã într-un 

hãu unde se pierd pentru totdeauna. Dispar. Dacã cineva m-ar fi 

întrebat atunci unde duce drumul, aº fi fost în stare sã-i rãspund 

cã în iad. Bine cã nu m-a întrebat nimeni. 

ªi nici nu era momentul unor întrebãri. 

Doamnele, în spate, încercau disperate sã îºi gãseascã un 

punct de sprijin... 

Erau atât de speriate încât nici nu vorbeau nici nu þipau. 

Erau mute... Lucru rar la femei... 

Ieºim din pãdure în capãtul coborâºului. 

Un poieniº pe malul apei. 

ªoferul a oprit motorul ºi a stins luminile. 

„...Dã-Te la o parte ca sã pot sã-mi vin puþin în fire, mai 

înainte sã plec spre a nu mã mai întoarce din pãmântul 

întunericului ºi al umbrelor morþii, þara de întuneric ºi 

neorânduialã unde lumina e totuna cu bezna...” îmi sunarã 

cuvintele lui Iov în minte. 

Unde suntem Pipãi-vor ca orbii peretele ºi ca unii ce sînt 

fãrã de ochi vor pipãi; cãdea-vor întru amiazãzi ca întru miezul 

nopþii (Isaia 59, 10). 

Incepusem sã mã neliniºtesc de-a binelea. 

„Aprinde, domnule, farurile...! Nu vezi cã ne putem bãga 

degetele în ochi...!” 

Fâºiile de luminã mãsurarã brusc poieniºul ºi ne mai 

ºterserã din îngrijorare. Degeaba. 

Nu vedeam nici o posibilitate de trecere a apei. Doar 

pãdure. ªi apa. Apã pe care de fapt nu o vedeam, ci doar o 

auzeam zbãtându-se printre pietre la câþiva metri buni de locul 

în care oprisem. 

„De ce nu mai miºti maºina vreo câþiva metri înspre apã. 

Poate gãsim vreo trecere...!” 

„Pãrinte, eu de aici nu mã mai miºc. Dacã mergeþi ºi gãsiþi 

un loc sã trecem cu pasul, bine. Dacã nu, ne întoarcem acasã... 

Nu-mi stric eu maºinã nouã prin locuri unde ºi-a înþãrcat mutu’ 

iapa ºi netrebnicu’ copiii...”


„Mãi omule, de ce vorbeºti aºa Noi mergem la mânãstire 

ºi nu se cade...” 

„Care mânãstire, pãrinte Unde vezi dumneata mânãstire 

De la mânãstire se aude vreun clopot... ceva...se vede vreo 

luminã...dumneata nu vezi cã suntem ca-n pustie” 

Am luat-o, pâº-pâº, pe malul apei, pe care tot nu o vedeam, 

înspre aval. Maºina rãmasese bine în urmã...sau mi se 

pãrea...oricum intrasem aproape în aceeaºi beznã ca ºi atunci 

când ºoferul stinsese farurile. 

Puþin mai în faþã se zarea parcã un capãt de punte. 

Înaintez. Da, e o punte. 

Privesc spre celãlat capãt al punþii. 

Intuneric beznã. Bezna beznelor. 

Cu o amãrâtã de brichetã încep sã trec puntea. 

Când eram elev în clasa a IV-a fusesem în tabãrã ºcolarã la 

Izvoarele. Atunci am încercat prima experienþã cu „punþile”. 

„Puntea” prin pãrþile locului era o ºubredã încercare de a 

realiza trecerea de pe o parte a torentului de munte în cealaltã. 

Douã odgoane, de obicei din împletiturã de oþel, prinse pe patru 

„popi”- interesantã denumire popularã - înfipþi în maluri, câte 

doi în fiecare mal, ºi apoi ancorate, mai bine-mai ºubred, în 

pãmântul pietros, nesigur într-o astfel de lucrare, sau de vreun 

copac aflat prin preajmã. Din odgoane curg la vale, din loc în loc, 

câteva fire de sârmã pe care se leagã puntea propriu-zisã: biete 

scânduri de lemn puse la oarece distanþã între ele, taman bine sã 

te gândeºti cã pãdurea e departe ºi e lipsã de materie primã. 

Ca într-o încercare existenþialã, faci paºii cu grijã, nu cumva 

sã nimereºti piciorul între spaþiile paralele. Pe delãturi, 

odgoanele, trecute prin ploi ºi ninsori, îþi oferã puncte de sprijin 

pline de þepele vremii prin care au trecut ºi îþi lasã în palme urme 

de ruginã ºi muºcãturi de „cãlugãriþã verde” din care încep sã-þi 

umezeascã degetele mici picãturi de sânge. 

ªi, parcã nefiind destulã încercare, te sileºti din rãsputeri 

sã-þi pãstrezi echilibrul ca omul beat care încearcã sã treacã 

puntea raiului. 

Ei, bine, mã aflam în faþa unei astfel de „punþi” cu un 

licurici de luminã în mânã. Pe care, bineînþeles, curentul vãii mi-l 

adormea cât mai des cu putinþã.


De jos vuietul apei îmi bolborosea, aºteptându-mã parcã sã 

mã îmbãieze satisfãcut cã mi-a putut oferi o încercare de albire. 

„Maica Domnului, cum trec eu puntea asta” 

În partea cealaltã, altã beznã mã aºtepta pregãtitã sã mã 

prindã în braþe. Tot bezna beznelor. 

„Fie cum o fi...Trec!” 

ªi-am început a bâjbâi trecerea. Peste un sfert de ceas eram 

dincolo, deºi nu fãcusem decât vreo 30 de paºi. 

„Licuriciul” din mânã, trecut de primejdia vãii, începu sã 

fie mai vesel. 

Câteva pietre dãdeau a se crede potecã. 

Inaintez pas de cercetaº. 

Umbrele pãdurii prindeau sã-mi ºopteascã:”Un’ te 

duuucci... Un’ te duuuci...!” 

În faþã, câþiva metri bãnuiþi mai sus, douã luminiþe. Reci. 

„Maica Domnului, am ºi vedenii...” 

Opresc licuriciul. Sã vãd în beznã... Nu cumva mi se 

pare...! 

Nu. Nu mi se pare. Sunt doi ochi. Reci. ªi rece era ºi 

sudoarea de pe spate. Dintr-odatã, în mijlocul pãdurii, aveam 

nevoie de aer. Respiram tot mai precipitat. 

„Urs...” 

„Lup...” 

„Eee...e vreo vulpe...” mi-am spus curajos ºi cu sudoarea 

rece ºiroind pe spate. 

Trezesc licuriciul. Dinspre ochi...nici o miºcare. Tot acolo. 

Tot reci. Îi simþeam fixându-mã. 

Dau îndãrãt. Cu faþa spre ochi. Tot nemiºcaþi. 

Indrãznesc mai mult. 10 paºi înapoi. 

Întorc capul sã pipãi drumul. Scap bricheta. Nu mã mai 

gândesc s-o caut. 

O rup la fugã pe punte... 

...nu mai sunt spaþii între scândurelele punþii, nu mai sunt 

þepi, puntea nici nu se leagãnã...totul e sã ajung dincolo. 

În sfârºit am ajuns lângã maºinã. 

A trecut un veac. 

„Ai gãsit mânãstirea”mã întrebã preoteasa. 

„Am gasit pe ursu’...sau pe lupu’...sau ce naiba’ o fi...”


ªi le povestesc... 

„Nu putem merge mai departe decât dacã facem fãclii! Ai 

niºte cârpe prin maºinã” 

„Am niºte lavete de la fabricã” rãspunse, cu juma’ de gurã 

ºi îmbufnat, ºoferul. 

Rupsei un lastar ºi începui sã fac fãclia cu laveta pe care 

mi-o dãduse ºoferul. Am îmbibat-o cu ulei ºi am stropit-o cu 

puþinã benzinã. 

Scãpãrai bricheta. Aproape timid, deºi era cu benzinã, s-a 

aprins. 

„Eu merg în faþã, zisei, ºi voi dupã mine.” 

Am ajuns la punte. Incep s-o trec cu pas sigur, nu cumva 

preoteasa ºi soþia ºoferului sã se sperie de legãnãturã. Ajungem 

pânã spre mijloc. Puntea se legãna tot mai tare. 

Soþia ºoferului, chiar în spatele meu, rãsufla precipitat. Se 

opri. 

„Pãrinte, eu nu mai merg. Mi-e fricã...” 

ªi se întoarserã toþii trei în capãtul punþii. 

Urmã târguiala...trecem...nu trecem... 

Sus, în pãdure, spre maºinã, se auzi deodatã zgomot de 

motor. 

„Ia tãceþi puþin!” 

Da, se auzea tot mai bine ºi, curând, fâºii de luminã se 

zãrirã coborând prin pãdure înspre noi. 

Ne-am întors lângã maºinã. Aºteptarãm. 

Un ARO îºi fãcu apariþia ºi opri lângã noi. 

„Aaa... avem oaspeþi...ce bucurieee...” se auzi vocea caldã a 

Pãrintelui Nicodim. Bine aþi venit, pãrinte Octavian. Acum aþi 

sosit” 

„Ei, am sosit ºi noi de vreun ceas ºi mai bine...” 

„ªi de ce n-aþi urcat la Mânãstire E destul de tarziu. Ce-aþi 

fãcut atât aici” 

I-am povestit tãrãºenia. 

Începurã sã râdã. ªi el ºi Cornel, ºoferul mânãstirii. 

„Nu-i urs, nu-i lup, pãrinte. Precis e o pisicã de la mânãstire. 

Aleargã prin pãdure dupã ºoareci”. 

Luminile lanternelor alergau vesele prin pãdure, doar-doar 

or gãsi „ursul”. Nu mai era.


Urcarãm pe cãrare vreun sfert de ceas, povestind ºi râzând. 

Spaimele trecuserã. 

Lumina de la mânãstire ne sãri în curând în faþã, 

aºteptându-ne parcã bucuroasã sã ne primeascã. 

„Iadul”, din care tocmai ieºisem, s-a întors în bezna sa. 

„V-o fi foame, pãrinte. Sã mâncaþi ceva. Apoi sã mergeþi sã 

vã odihniþi.” 

Am intrat în bisericã sã ne închinãm, apoi am intrat la 

trapezã. Jos uitaserãm de foame, dar s-a dovedit pânã la urmã cã 

ºi-a revenit ºi ea din spaimele de adineauri. 

Stãreþia ne-a primit, albã ºi liniºtitã, bucurându-se, în 

scârþâit de podele, sã dea adãpost. 

Am dormit ne-ntors. 

Dimineaþa pe la 6 am ieºit pe prispã. Soarele începuse sã-ºi 

rãsfeþe luminile peste cetini ºi ierburi. 

Ei, bine, am avut, senzaþie unicã pânã atunci ºi repetabilã 

doar la CRASNA, impresia cã un compresor cu aer supercurat 

îmi obligã plãmânii sã respire împotriva voinþei lor. Erau scoºi 

din ritmul lor obiºnuit ºi obligaþi sã alerge dincolo de funcþiile 

controlate fiziologic. Valul de aer îmi pãtrundea în piept 

nãvalnic ºi de nãstãvilit. De-a dreptul poruncitor. 

ªi m-am simþit atunci, pentru prima oarã, într-un colþ de rai 

de care sã nu te mai desparþi niciodatã. 

...................................................... 

Au trecut 23 de ani. 

Drumurile mele s-au intersectat mereu cu obºtea de la 

Crasna ºi cu bucuriile duhovniceºti. 

An de an, de atunci încoace, pânã la plecarea mea din 

Poiana Mãrului, alt colþ de rai, s-au sãvârºit în parohia de care 

m-am despãrþit în urmã cu doi ani, numeroase sfinte slujbe cu 

bunãvoinþa ºi participarea „crãsnenilor”. 

Începând din anul 2000, am declarat, împreunã cu Pãrintele 

Nicodim, ziua de pomenire a celei de a treia aflãri a cinstitului 

cap al Sfântului, mãritului Prooroc ºi Înaintemergãtor ºi 

Botezãtor Ioan, 25 mai, drept zi anualã a „Poienarilor la Crasna”. 

Alerg acum,spre slujirea Domnului ºi Mântuitorului 

nostru Iisus Hristos ºi a credincioºilor sãi, pe meleguri depãrtate.


Mi-au rãmas însã în suflet frumuseþile raiului de acasã: de la 

Poiana Mãrului, de la Mânãstirea Crasna, din întreaga Românie, 

ca ºi versurile Poetului: 

«Îngerul iubirii, îngerul de pace, 

Pe altarul Vestei tainic surâzând, 

Ce pe Marte-n glorii sã orbeascã-l face, 

Când cu lampa-i zboarã lumea luminând, 

El pe sânu-þi vèrgin încã sã coboare, 

Guste fericirea raiului ceresc, 

Tu îl strânge-n braþe, tu îi fã altare 

Dulce Românie, asta þi-o doresc. » 

Pr. Octavian - Ioan Tomuþa 

Parohul Parohiei Sfântul Ioan Botezãtorul 

Arezzo, Italia

Amintiri din Grãdina Raiului 

De multe ori l-am ascultat pe Pãrintele Nicodim vorbind 

despre alþii, dar ca sã vorbeascã despre sine nu-mi aduc aminte. 

A lãsat însã faptele sã vorbeascã despre dânsul. L-am cunoscut 

într-o primãvarã, acum vreo 24 de ani, când, dupã ce mama 

fusese la Mânãstire la Crasna, în excursie cu parohia, a fãcut ce a 

fãcut ºi ºi-a purtat acolo toatã familia. Crasna, pentru cei ce nu au 

cunoscut-o atunci, era o bisericã albã munteneascã cu clopotniþa 

în acelaº stil, în mijlocul unei poiene minunate, stãreþia ºi câteva 

chilii în care vieþuia o mânã de fraþi, funicularul, puntea, 

pãdurea, izvorul, pacea ºi... Pãrintele Nicodim. 

Îmi aduc aminte cã auzisem niºte credincioase prin curtea 

Mânãstirii care vorbeau despre o gradinã ºi o chilie a unui Pãrinte, 

pline de flori ca grãdina raiului. Curiozitatea copilãreascã m-a 

împins sã merg sã vãd „raiul”. Imaginea pe care o am ºi acum în 

faþa ochilor ºi pe care probabil mulþi dintre cei care cunosc locul 

despre care vorbesc o au, îmi descoperea o minunãþie de culori vii 

imposibil de descris în cuvinte, care parcã izvorau ºi se revãrsau 

în aceastã grãdinã din însãºi veranda chiliei, care ºi ea era plinã de 

flori, iar în pragul uºii stãtea un Pãrinte ce îmi zâmbea ºi care prin 

atitudinea sa, mã îndemna sã merg sã îi cer binecunvântarea. 

Binecuvântarea aceea, pot astãzi sã spun, a fost începutul a tot 

ceea ce a urmat. Nu m-ar crede cineva dacã aº spune cã atunci, la 

începutul anilor 80, era de neconceput sã treacã trei sãptãmâni


fãrã sã mergem la Crasna cu familia, chiar dacã distanþa era destul 

de mare, benzina puþinã ºi drumul greu. Când se vorbea în casã, 

totul era comparat cu ce ºtiam de la Crasna: mâncarea era ca la 

Crasna sau nu, apa era ca la Crasna sau nu, liniºtea era ca la 

Crasna sau nu ºi multe, multe altele ca acestea. S-ar putea întreba 

cineva ce putea sã fie totuºi atât de frumos acolo iar eu i-aº 

rãspunde cã, dincolo de frumuseþea locului, oamenii erau cei care 

fãceau ca totul sã fie minunat. Refuzam sã merg în tabãrã cu 

colegii de la ºcoalã ºi mã opream douã-trei sãptãmâni sau chiar o 

lunã la Mânãstirea Crasna, gãzduit fiind de fraþi, unde primeam 

hranã duhovniceascã pe nesimþite. 

Într-o varã am rãmas în chilia Pãrintelui Nicodim, 

bucurându-mã de grija ºi sfaturile sale duhovniceºti în puþinul 

timp pe care-l petrecea acasã. Erau anii în care Pãrintele a 

„revoluþionat” Mânãstirea. Era înnoirea pe care dânsul, împreunã 

cu stareþul de atunci, actualul episcop Galaction, cu fraþii ºi noi 

toþi care iubeam Crasna, a fãcut-o reuºind sã evite toate piedicile 

pe care regimul de atunci le punea. S-au construit noi case de 

oaspeþi ºi sãli de mese pentru agapã frãþeascã de dupã 

Rugãciune, o hidrocentralã pentru alimentarea exclusivã a 

Mânãstirii. S-a restaurat biserica veche ºi s-a construit alta nouã 

ºi alte lucrãri menite sã înfrumuseþeze ºi sã îmbogãþeascã locul 

Domnului. Înainte de toate acestea, Pãrintele Nicodim tot timpul 

a construit oameni, atunci ca ºi acum, prima ºi prima grijã a fost 

pentru dânsul sufletul omului. Acolo a construit ºi a investit 

Pãrintele cel mai mult. Pe „baieþi” aºa cum îi numeam noi, pe 

tinerii care cercetau Crasna dânsul îi sfãtuia, îi îndemna ºi îi 

ajuta sã meargã la studii. Tot ceea ce dorea Pãrintele era ca 

înalþarea spiritualã ºi intelectualã sã fie pe prima treaptã. ªi iatã 

cum „baieþii” au devenit mitropoliþi, episcopi, profesori doctori, 

preoþi cu chemare, tocmai pornind de la acest avânt pe care 

Pãrintele nu s-a obosit sã-l dea fiecãruia. În amintirea mea este 

întipãritã imaginea multora dintre ei care coborau cãrarea din 

pãdure spre a merge sã dea examenul de admitere la Seminar, 

însoþiþi de dânsul. Mai târziu îi vedeam în vacanþe studiind ºi 

lucrând, iar astãzi în scaunul arhieresc ori la altar, ori la catedrã 

continuând ceea ce a început Pãrintele: sã zideascã suflete. Nu 

de puþine ori, stând în preajma lui, am putut observa cât de mult


punea preþ pe oameni. Pentru fiecare avea un cuvânt de întãrire, 

însoþit de un zâmbet cald de îmbãrbãtare. Timpul a trecut 

devenind ºi eu unul din bãieþii care dupã anii petrecuþi în 

Crasna, se îndrepta spre examenul de admitere în Seminar. În tot 

timpul studiilor Pãrintele Nicodim ºi Pãrintele Gheorghe (un alt 

fiu al Crasnei) m-au vegheat. La urmã, dupã teriminarea 

facultaþii când pentru fiecare urmeazã clipa alegerii, mi-a 

îndreptat paºii spre continuarea studiilor, undeva departe de 

þarã. Ca pentru mulþi alþii, schimbarea a fost grea, dar totdeauna 

am aflat la dânsul îmbãrbãtarea. Chiar dacã nu îi auzeam glasul, 

ºtiam cã rugãciunile sale pentru noi „copiii”, erau neobosite cãtre 

Maica Domnului. Dupã o vreme de încercare a rãbdãrii, 

Dumnezeu a rânduit hirotonia-mi întru diacon iar doi ani mai 

târziu mã pregãteam ºi pentru cea întru preot. Eram aproape de 

împlinirea unei trepte din urcuºul cãtre cele dorite. Aºa cum a 

fost dintru început cãlãuzitor, Pãrintele Nicodim s-a fãcut ºi 

desãvârºitor al lucrurilor, hotãrând sã facã o cãlatorie lungã în 

plinã iarnã departe de þarã, unde Dumnezeu îl trimisese ca sã 

îmi fie aproape ºi de aceastã datã. ªi iatã-mã avându-l naº la 

preoþie, în luna lui decembrie 2004, dupã mai bine de 20 de ani 

de când în „Grãdina raiului sãu” primisem binecuvântarea 

dreptei sale. Bucuria revãrsãrii harului de sus ºi a împreunã 

slujirii cu Arhiereul nostru Siluan ºi Pãrintele Nicodim nu poate 

fi redatã în cuvinte. Ce ar putea sã-ºi doreascã mai mult un fiu 

duhovnicesc decît sã fie cu Pãrintele sãu împreunã în rugãciune 

întru Domnul ! Dincolo de aceste câteva rânduri lipsite de 

meºteºug scriitoricesc ºi nevrednice, rãmâne în sufletul meu 

bucuria cã am avut ºi am cinstea sã fiu o picãturã în viaþa Sfinþiei 

sale, o viaþã închinatã lui Dumnezeu ºi oamenilor. 

Întru mulþi ani, Pãrinte Nicodim! 

Pr. Sorin Petre 

Parohul Parohiei Sfântul Voievod 

ªtefan cel Mare ºi Sfânt 

Pinerolo, Italia

Gând de drag Pãrintelui Nicodim 

Suflul de viaþã dãtãtor care a poposit peste monahismul 

românesc dupã anii de teroare comunistã, a uluit pe mulþi dintre 

cei care nu cunoºteau puterea Duhului Sfânt ºi tradiþia „vieþii 

îngereºti” în spiritualitatea româneascã. Sute de Mânãstiri ºi 

schituri au apãrut în câþiva ani ºi mii de tineri ºi tinere, în special, 

au intrat în noile obºti cu dorinþa de a deveni cãlugãri sau 

cãlugãriþe. În aceastã situaþie - îmbucurãtoare din multe puncte 

de vedere - Pãrintele Petroniu Tãnase, stareþul Schitului 

românesc „Prodromul” de la Sfântul Munte Athos, atrãgea 

atenþia încã de la începutul anilor nouãzeci, cã ceea ce este cel 

mai important într-o Mânãstire este prezenþa unui pãrinte 

duhovnicesc, a unui „avvã”, capabil sã-i îndrume pe (noii) 

ucenici pe calea mântuirii, ferindu-i de subtilele curse ºi 

multiplele primejdii inerente ale rãzboiului nevazut. Ori 

prezenþa unui „bãtrân” (avvã) era tocmai elementul care lipsea 

în majoritatea zdrobitoare a Mânãstirilor ºi schiturilor nou 

întemeiate. Pãrintele Petroniu concludea cã, dacã într-un timp 

scurt se pot ridica zidurile unei Mânãstiri ºi întemeia o 

comunitate, un pãrinte duhovnicesc este fructul unui parcurs de 

despãtimire care poate dura zeci de ani ; chiar ºi dupã o viaþã 

întreagã petrecutã în Mânãstire nu toþi ajung sã dobândeascã 

darul discernãmântului, al înþelegerii inimilor ºi al povãþuirii 

sufletelor.


Pãrinþii duhovniceºti adevãraþi sunt puþini, mult prea 

puþini, de aceea ei sunt fãrã de preþ. Unul dintre aceºti mari 

pãrinþi duhovniceºti ai României este neîndoielenic Pãrintele 

Nicodim de la Mânãstirea Crasna (Jud. Prahova). Smerenia, 

omenia, bunãvoinþa ºi inima caldã cu care te întâmpinã, ne 

reamintesc cuvintele Mântuitorului care spune cã, dupã roade 

cunoºti pomul ºi dupã fapte pe om. Întâlnirea cu el este o 

adevãratã sãrbãtoare, lângã Pãrintele Nicodim te simþi pe deplin 

în largul tãu pentru cã este de un firesc cuceritor. 

Fiecare pãrinte duhovnicesc are specificul sãu, harismele 

personale, maniera sa de abordare. În cazul Pãrintelui Nicodim, 

regula de bazã este dragostea ºi grija faþã de oameni. Mi-a fost 

dat sã vãd multe Mânãstiri bogate cu mari posibilitãþi materiale, 

dar în care pelerinii erau trataþi cu superficialitate, cu rãcealã ºi 

în grabã, ca ºi cum ar fi niºte încurcã-lume. Pelerinul obiºnuit cu 

astfel de abordãri, odatã ajuns la Mânãstirea Crasna, are 

sentimentul adânc al normalitãþii în sfârºit regãsite. Faþã de alte 

Mânãstiri închise parcã numai în duhul construcþiilor nesfârºite 

ºi a ridicãrii zidurilor, la Crasna Pãrintele Nicodim a pus mai 

presus de orice grija zidirii sufletelor. Aceasta a început-o mai 

întâi cu întemeierea obºtii pe un duh de dragoste nefãþarnicã ºi 

adevãratã. Personal, în puþine, mult prea puþine Mânãstiri, am 

întâlnit acest duh de dragoste ºi de unire între fraþi. Adunaþi în 

jurul bãtrânului Nicodim ca în jurul unui Pãrinte, fraþii au fost 

impregnanþi pe nesimþite de cãldura iubirii ºi nerãutatea acestui 

autentic ucenic al lui Hristos. ªi roadele acestei griji faþã de obºte 

s-au vãzut ºi se vãd neîncetat : sute ºi mii de pelerini vin anual 

la aceastã Mânãstire, situatã într-un loc greu accesibil, chiar ºi cu 

maºina. Nu puþini sunt cei care vin pe jos mulþi kilometri doar 

spre a se adãpa la Crasna ca de la un izvor duhovnicesc autentic. 

ªi sunt îndreptãþiti sã o facã: dragostea adevãratã, ospitalitatea 

neºtirbitã a pãrinþilor faþã de pelerini (toþi fãrã excepþie sunt puºi 

la masã) e dublatã de frumuseþea slujirii liturgice, de grija sãditã 

de Pãrintele Nicodim ucenicilor sãi faþã de sãvârºirea slujbelor 

dumnezeieºti. Cine nu s-a îndulcit de cântãrile mângâietoare de 

inimã ºi înãlþãtoare spre Dumnezeu ale pãrinþilor de la Crasna 

Îndrãgostit de muzica bizantinã, unul dintre ucenicii de seamã 

ai avvei Nicodim - Pãrintele Sebastian Paºcanul - s-a dus chiar


la izvoarele ei, în Grecia, de unde întorcându-se, ne-a îmbogãþit 

cu noi ºi minunate cântãri. Iubirea de frumos a Pãrintelui 

Nicodim se vede ºi din grija cu care a zidit ºi a înzestrat biserica 

cu pictura bizantinã autenticã. Peste tot în Mânãstire, straturile 

cu flori grãiesc ochilor ºi inimii cã Dumnezeul nostru este 

minunat. 

Un adevãrat „bãtrân” trãieºte ºi rodeºte ºi prin ucenicii sãi: 

este ºi cazul Pãrintelui Nicodim, care cu dragoste (dar ºi 

exigenþã) a deschis porþile Mânãstirii Crasna multor tineri 

doritori de viaþã îngereascã. Cu timpul, aceºtia deveniþi cãlugãri 

au început sã aducã la rândul lor roadã duhovniceascã, spre 

slava lui Hristos ºi a ucenicului Sãu iubit, Pãrintele Nicodim. 

Bãtrânul a avut grijã de cei care i s-au încredinþat : cu ochi atenþi, 

el a ºtiut sã vadã potenþialitãþile duhovniceºti care erau latente în 

ucenicii sãi, ºi a ºtiut sã le cultive. Pe mulþi dintre aceºtia i-a 

trimis la ºcoli înalte de teologie, uneori în strãinãtate, asumând 

toate cheltuielile formãrii lor ºi îngrijindu-se de toate nevoile lor 

în cele mai mici detalii, ca un adevãrat Pãrinte. ªi împlinirile au 

fost pe mãsurã : situaþie fãrã egal în viaþa Bisericii Ortodoxe 

Române, în ultimii 20 de ani, din acestã Mânãstire retrasã în vârf 

de munte au fost chemaþi la suprema treaptã a arhieriei ºase 

pãrinþi tineri, fãra a pomeni pe monahii chemaþi la cârmuirea 

mai multor Mânãstiri din Muntenia ºi nu numai. Cine se mai 

mirã atunci cã Pãrintele Nicodim se bucurã de preþuirea ºi 

încrederea Prea Fericitului Pãrinte Teoctist, care îl primeºte 

întotdeauna cu multã bucurie ca pe un prieten mult aºteptat 

Spre deosebire de mulþi îndrumãtori duhovniceºti ai 

vremurilor noastre, Pãrintele Nicodim nu a avut complexe - de 

orice fel ar fi fost ele - în faþa Occidentului. Mulþi dintre ucenicii 

sãi au studiat în Tesalonic sau la Atena, la Roma sau la Paris. Om 

al cunoaºterii ºi iubitor de pelerinaje, Pãrintele Nicodim este 

deopotrivã deschis înspre Orient si Occident, spre Ierusalim ºi 

Muntele Athos ca ºi spre locurile sfinþite de primii creºtini în 

Roma. Cunoaºterea ºi râvna duhovniceascã nãscute din aceste 

pelerinaje la locurile sfinte ale Bisericii a dorit sã le 

împãrtãºeascã ºi altora: bun organizator, Pãrintele Nicodim s-a 

distins în organizarea multor pelerinaje în Þara Sfânta, Grecia, 

etc. Am avut bucuria sã îl întâlnesc în 1995 în Grecia unde venise


cu un grup de profesori de teologie ºi stareþi de Mânãstiri sau 

pãrinþi duhovniceºti (sunt de neuitat figura Pãrintelui Mina 

Dobzeu ºi dorinþa lui de a-i învãta pe toþi din autocar rugãciunea 

lui Iisus) ºi sã mã alãtur lor în pelerinajul la Muntele Athos. Îmi 

va rãmâne pentru veºnicie în inimã dragostea dezinteresatã cu 

care Pãrintele Nicodim ne-a luat sub oblãduirea lui pe cei patru 

studenþi români aflaþi în pelerinaj la Sfântul Munte ºi ne-a adus 

gratuit în þarã, fãrã a se simþi jenat de nota discordantã pe care o 

fãceam cu restul aleºilor din autocar. Aveam sã-l reîntalnesc în 

1997 când, cu aceeaºi dragoste ºi firesc m-a primit sã petrec 

câteva sãptãmâni de neuitat la Schitul Crasna de atunci. 

Cuvintele pe care le-am spus despre Pãrintele Nicodim 

sunt toate întemeiate pe fapte ºi ele sunt departe de a-l defini în 

toatã duhovnicia lui. L-am prezentat aºa cum mi s-a descoperit 

din câteva întâlniri. Nãdãjduiesc cã aceste puþine cuvinte de 

preþuire nu vor tulbura pacea avvei Nicodim, cãruia – la 

rugãmintea tânãrului sãu ucenic Ieromonahul Nectarie - i-am 

închinat aceste rânduri. Cu nãdejdea cã Dumnezeu îl va 

binecuvânta înca cu ani mulþi ºi roditori, am convingerea cã 

Pãrintele Nicodim prin tot ce a împlinit a ajuns sã guste încã de 

aici din binecuvântarea fãgãduitã de Domnul aleºilor Sãi. 

Pr. Nicolae Florea 

Parohia Sfânta Parasheva 

ºi Sfânta Genoveva 

Paris, Franþa

Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu 

de la Mânãstirea Crasna 

Un smerit ºi respectuos omagiu aducem Pãrintelui Arhim. 

Nicodim, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de bogate ºi rodnice 

împliniri pe þãrâm material ºi spiritual la Mânãstirea Crasna. 

Înzestrat cu vocaþie pentru a sluji lui Dumnezeu ºi 

credincioºilor, dupã o îndelungatã ucenicie la Mânãstirea 

Râmeþi – jud. Alba (unde a ºi fost tuns în monahism) ºi la 

Mânãstirea Slãnic, Jud. Muscel, acum 40 de ani pronia divinã a 

îndrumat paºii tânãrului Nicodim la Schitul CRASNA–Jud. 

Prahova. 

Ziditã la anul 1824, biserca de piatrã din Schitul Crasna de 

cãtre Dinul devenit monahul Chesarie, a fost sfinþitã în anul 

1828 de Episcopul Chesarie al Buzãului. 

În anul 1929 Schitul avea vieþuitori din moment ce la 6 dec. 

1929 Silvestru Ieromonahul dãruia bisericii un Octoih tipãrit la 

Neamþ în 1816. 

Când m-am închinoviat în 1947 la Mânãstirea Cheia– 

Teleajãn, Crasna era un schituleþ pãrãsit care þinea de aceastã 

Mânãstire. 

Schitul era în grija unui pãrinte ieromonah bãtrân de la 

Cheia, se numea Nicon Covric, care pleca, din când în când, cu 

decovilul pânã la Mâneciu–Ungureni, unde noi aveam un


metoc, ºi de acolo cu mãgãruºul traversa dealurile pe poteci 

numai de el ºtiute pânã la Crasna, unde poposea câteva zile 

dupã care se întorcea la Chilia sa din Mânãstirea Cheia unde îºi 

avea potvigul. 

Astãzi, datoritã Pãrintelui Arhim. Nicodim, Mânãstirea 

Crasna are o gospodãrie de invidiat, cu pãsãri ºi animale, sere de 

legume, pomi fructiferi, lac cu nuferi etc., iar complexul 

clãdirilor aratã ca un orãºel ultramodern, cu termopane color, 

faianþã ºi gresie strãinã de cea mai bunã calitate. 

Ctitoria principalã a Pãrintelui Nicodim este PARACLISUL 

– cãruia eu îi spun catedralã – unicat prin construcþia sa. 

Clãdirea cea mai nouã din Mânãstire este o trapezã 

(imensã de 300 de locuri) deasupra cãreia se va construi un 

dormitor pentru 300 de pelerini (câte doi pe-o scândurã – cum 

glumeºte Pãrintele Nicodim) care deseori la sãrbãtori depãºesc 

acest numãr ºi care sunt ospãtaþi ºi gãzduiþi aici, gratuit. Ei vin 

pe jos 7 km „ca sã le numere Dumnezeu paºii”. 

Dar Pãrintele Nicodim are o calitate specialã nemaiîntâlnitã 

la stareþii ºi egumenii ultimilor decenii ale sec. XX. Sfinþia 

Sa a intuit cu claritate cã monahul ºcolit poate fi de mai mare 

folos Mânãstirii lui de metanie; cã numai prin ºcoalã poate fi un 

bun slujitor ºi poate sã înþeleagã mai bine ceea ce face în Sfântul 

Altar; cã numai prin ºcoalã poate fi un bun cunoscãtor ºi 

interpret al cântãrilor de la stranã; cã numai prin ºcoalã poate fi 

un bun duhovnic ºi sfãtuitor al novicilor. 

Realizarea acestui deziderat a constituit pentru Pãrintele 

Nicodim prioritate absolutã ºcolind cu mult sacrificiu tineri din 

Mânãstire la seminarii teologice, facultãþi de teologie în þarã ºi 

strãinãtate, masterate ºi doctorate, în special în Grecia – 

consideratã inima Ortodoxiei. 

ªi astãzi Ierom. Nectarie Petre, terminând Teologia la 

Institutul “Saint Serge” din Paris este acum la masterat anul I, la 

acelaºi Institut. Pãrintele Ierom. Nicodim este student la 

Institutul “Sf. Nicolae” din Bari. Ierom. David, Ierod. Arsenie ºi 

Fr. Miron sunt studenþi la Facultatea de Teologie din Bucureºti, 

iar Pãrintele David de la Schitul Ianculeºti (aflat sub protecþia 

Pãrintelui Nicodim) este întreþinut tot de Pãrintele Nicodim, la 

Facultatea de Teologie din Constanþa. La Universitatea


Naþionalã de Muzicã, Secþia de Muzicã religioasã, student în 

anul II, este Alexandru Dimulescu. 

Mânãstirea Crasna a dat Stareþi pe la diferite Mânãstiri ºi 

Schituri din întreaga þarã, precum: Arhim. Teofil la 

Balaciu–Ialomiþa, Ierom. Clement Stelea – Târgoviºte, Ierom. 

Antonie – Alexandria, Ierom. Iov – Constanþa, Ierom. Benedict – 

Ianculeºti - Prahova. 

Mânãstirea Crasna a dat Bisericii noastre arhierei. Astfel: 

La Crasna a fost stareþ Prea Sfinþitul Galaction ajuns 

Episcop al Alexandriei ºi Teleormanului. 

La Giurgiu ajunge episcop Prea Sfinþitul Dr. Ambrozie. 

Prea Sfinþitul Sebastian doctor în teologie la Tesalonic este 

Episcop-Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureºtilor. 

Prea Sfinþitul Ciprian, doctor în teologie la Tesalonic este 

Episcop -Vicar Patriarhal. 

La Mânãstirea Crasna – sub oblãduirea Pãrintelui Nicodim 

– îºi au metania ºi înalþi ierarhi precum: 

Î. P. S. Dr. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. 

Î. P. S. Dr. Teofan, Mitropolitul Olteniei. 

ªi astfel prin lucrarea cea bunã a Pãrintelui Nicodim, 

vedem cã pronia divinã dã Bisericii noastre arhierei ºi stareþi. 

Prin tot ce a fãcut ºi prin ceea ce va mai face – cãci 

planurile-i sunt mari ºi interminabile – Pãrintele Nicodim este 

un dar al lui Dumnezeu pentru monahismul românesc. 

Acum, la 40 de ani de strãdanii în propãºirea ºi bunãstarea 

materialã ºi spiritualã duhovniceascã a fostului Schit Crasna, 

devenit acum „lavrã”, îþi doresc Pãrinte Nicodim sã trãieºti mulþi 

ani în deplinã sãnãtate ca sã mai poþi da Bisericii noastre ierarhi 

ºi stareþi, ºi când o fi /.../ sã ai parte la pobriganie de 12 /.../ ºi 

nu de 7 ierarhi/.../ cum ai pretins iniþial. 

Arhid. Dr. Sebastian Barbu-Bucur 

Vieþuitor al Mânãstirii Cheia – Teleajen. 

Prof. Unif. La Universitatea Naþionalã 

de Muzicã din Bucureºti

[...] „Sã luãm aminte” 

conceput pe data de 08.10, 

terminat azi 20.10, ora 21.35 

O, lume întreagã e în miºcare, 

ªi oameni azi se nasc ºi mor, 

Sunt unii anonimi, dar alþii strigã-n gura mare. 

Nu de eroi vreau astãzi sã vorbesc 

Îi ºtim, ºi din istorii îi cunoaºtem 

Prin felul lor, prin dãruire 

Au fost peceþii peste vreme. 

Despre cei nebãgaþi în seamã, 

Despre cei necunoscuþi, nepreþuiþi 

Aº încerca eu sã vorbesc. 

Deºi eu ºtiu, cunosc, nu s-ar cãdea, eu sunt prea mic 

Dar, datoria nu mã lasã, 

ªi chiar fãrã de voia mea sfios mã plec peste hârtie. 

Mã cuceresc umil 

Vã rog, sã mã înþelegeþi sunt alþii mai dibaci 

Sã fie asta ca o pecete-a-voastrã 

A tuturor ce credeþi, 

ªi aveþi un dor de infinit 

Cãci, nu ºtiu cum se face 

Nu pot ca sã-mi explic.


De multe ori vorbit-am despre virtute, 

Despre iubire ºi pãcat eu am vorbit, 

Dar, am vãzut adesea cã m-am propovãduit, un neemit. 

Iar vouã astãzi eu mã confesez 

Cãci pânã ce mai ieri, iubeam, prin viaþa mea eu azi detest. 

La orice pas în orice cotiturã a vieþii ne aºteaptã o ispitã 

Imbold ne este firea noastrã, o ºtiþi ºi voi, 

Dar voi tãceþi. 

Cât am crezut cã pot!...cã sunt ceva 

Dar azi, golindu-mi tot balastrul observ: 

De am ceva e doar prin tine, 

ªi fãrã eu sã vreau 

Când te detest smerit îþi mulþumesc. 

Privit în urmã, timpul lasã riduri 

Iar ghioceii au înflorit în pãr. 

Vrei mult, dar în inima-þi largã nu simþi cã îmbãtrâneºti. 

Ai grijã dar de tine, noi suntem încã tot plãpânzi 

Sub umbra ta, noi ne întãrim 

ªi sevã sufletului adunãm. 

Vãd astãzi, timpul trece, dar cere vamã 

Clipele pierdute, sfinte nu mai sunt 

Nu te-am înþeles ºi îmi pare rãu 

Iubind pãrerea, am greºit. 

Dar azi, la ceas de tainã 

Cînd timpul parcã stã pe loc, 

ªi cearneala-i întãritã în cãlimarã 

Ca briza mãrii duios ne-ai mângãiat 

Tãcut în tainã te-ai rugat. 

În cãrãrile vieþii ducându-þi paºii 

Cum treci, de obicei deºi eºti obosit de griji 

ºi frânt de gânduri rupt, 

Tu vezi o altã lume la care noi nici nu visãm. 

Zideºti clãdiri mãreþe, ºi temple vii lui Dumnezeu. 

Cã poate: din toþi va fi unul ce va înþelege continuându-þi 

lucrarea. 

Sfios mã aplec, deºi eu nu sunt cel mai în mãsurã, 

Îþi mulþumesc. 

Ne-am nãrãvit ca vitele, te-am îmbrâncit ºi te lovim


Tu crezi ºi vrei o altã lume din rãi ºi fãrã de minte tu ne vrei buni 

ºi torþe vii ne vrei. 

Mulþi nu vor, nu te înþeleg, dar tu ai lumea ta 

În care crezi ºi speri pînã într-o zi 

Fãuriþi-va Domnul palate, 

Un suflet dur de diamnate, ca înjugat acestui timp 

Tu sã-l strâbaþi zimbind. 

Sã-þi numere Domnul paºii, gândul ostoit sã-l odihneascã 

În toate sã ai ajutor 

Sã te bucuri de zilele cu soare, cã ºtiu cã îl iubeºti 

Punþi peste oamenii prin viaþã-þi sã clãdeºti 

Cãci vrând, nevrând ne chemi la mântuire. 

Sunt mulþi cei care te lovesc, deºi în faþã îþi zâmbesc 

Nãrozii toþi te dosãdesc 

ªi eu am pactizat cu ei deºi cã poate nu pe faþã. 

Cuþitul cel adânc l-am înfipt în ranã, 

Ce îgnete ºi ce durere conºtiinþa mi-au rãscolit 

Cu nesimþirea gândului trufaº de dreptate te-am pãrãsit. 

Putere n-am o lume nu pot ca sã schimb dar, din stãfunduri 

rãzbat un dor 

Ce mult aº vrea ca sã mã schimb sã înþeleg, 

ªi fãrã cutezanþã sã ascult 

O obºte, - adunãturã fãrã minte, cuvinte grele spun, 

Cãci ele acum se rup din mine. 

Ne-am ridicat ºi nu te-am vrut, fãrã de sfialã Hristos este lovit 

Crezând cã doar jurând noi Îl slãvim 

Fiind fãrã de mine cu dracul ne însoþim. 

Hristos iarã-ºi voit El este rãstignit 

Coboarã Doamne duhul Tãu, fi nouã astãzi cãlãuzã 

Ca în ceas de bucurie, moment omagial 

Sã preþuim ºi omul înþelegând ce el ne-a dãruit. 

Mulþi strigã sunt zâmbãreþi, imnuri îþi dedicã 

Dar vântul nesimþirii crunt loveºte în faþa, spoiala se aratã 

Frumoasã-i viaþa ºi timpul e prea scurt 

E greu sã înþelegem. 

La capãtul cãrãrii se vede o luminã, dar n-avem cãlãuzã... 

Vom rãtãcii, vom fi tot una cu pãmântul. 

Acum, mãcar în ceasul cel din urmã,


Sfios...deºi nu meritãm,... tu ne condu îþi mulþumim. 

Multe am a spune, dar evitând a spune tot prostii, 

Vorbeascã cel ce este în mãsurã, iar eu tacând, 

Rugându-mã în tainã deºi te-am supãrat, 

Ajutã-mã sã înving. 

Ierodiaconul Augustin, 

Sfânta Mânãstire Crasna

O imagine luminoasã, 

în ciuda realitãþii înconjurãtoare 

Prima întâlnire e verbalã; aud de la ai mei vorbindu-se 

despre Pãrintele Nicodim ca însoþitor al Pãrintelui Ioan de la 

Vladimireºti. Vor sosi împreunã la Constanþa, pe ascuns, pentru 

cã ieºirea din închisoare a Pãrintelui Ioan fusese condiþionatã de 

absenþa oricãrei forme de apostolat. Bunica, „mama Anica”, cum o 

chemau cu toþii, ne-a avertizat sã nu vorbim cu nimeni despre 

aceastã vizitã. Deja numele era cunoscut ºi îndrãgit. Avertizarea 

bunicii a amplificat nerãbdarea aºtepãrii.Au fost trei zile de vis. 

Fãrã nici un fel de obligaþie, întreaga familie a participat la toate 

momentele de rugãciune, de meditaþie, de colocviu individual, de 

mese întinse dar la care nu mâncarea era importantã ci fiecare 

dorea sã se hrãneascã cu orice cuvânt ce ieºea din gura 

însemnaþilor oaspeþi. Trei zile în care aproape cã nu am avut nici 

un contact cu lumea, cu cartierul, cu oraºul. Casa noastrã se 

transformase într-o oazã legendarã. Nimic din ce era „afarã” un 

putea sã „deranjeze” interioritatea ºi profunzimea întâlnirii cu 

oaspeþii ºi, în acelaº timp, cu Hristos cãci toþi cei prezenþi simþeau 

ºi nu se îndoiau de realizarea promisiunii Domnului :”Cã unde 

sunt doi sau trei, adunaþi în numele Meu, acolo sunt ºi Eu în 

mijlocul lor” (Mt. 18-20). De atunci, numele celor doi era legat în 

mintea mea de adoleºcenþã, de prezenþa Domnului; mãrturia lor 

înlãtura orice fel de dubiu ºi mai ales va constitui baza viitoarelor


mele studii. Dupã scurt timp am putut cunoaºte pe Pãrintele 

Nicodim „la el acasã”, în frumoasa Crasnã, tautologie repetatã ºi 

evidenþiatã ori de câte ori Mânãstirea trebuia sã fie prezentatã 

altor persoane. Primit cu mare cãldurã ºi gãzduit ca un oaspete de 

onoare, în frumosul ºi odihnitorul arhondaric, zilele de la Crasna 

au rãmas în mintea mea ca ceva cu totul deosebit. Ritmul vieþii în 

Mânãstire era dat de Pãrintele Nicodim, dar cu un tact ºi cu o 

delicateþe ce m-au fermecat de la început. Cred cã atmosfera 

prezentã - de la grajd la livadã, de la bucãtãrie la bisericã, de la 

arhondaric la pajiºtea plinã de flori ºi de credincioºi in zilele de 

sãrbãtoare - atmosfera ce se respira pretutindeni, nu cred cã era 

departe de cea din rai, înainte de pãcat; se lucra dar nimeni nu se 

plângea, duhul blândeþii ºi al dragostei era aproape tangibil; 

disponibilitate fãrã servilism ºi drãgãlãºenie fãrã pierdere de 

timp. E greu de explicat, dar cred cã toþi cei ce au cunoscut ºi au 

trãit, cel puþin câteva zile la Crasna nu pot decât sã îmi confirme 

senzaþiile descrise. Sigur cã slujbele aveau întâietate, dar fiecare 

reuºea sã se organizeze în aºa fel încât sã facã ceea ce avea de fãcut 

ºi, în acelaº timp, sã ºi participe la slujbã, cãci era Domnul ce ne 

fãcea sã fim prezenþi în Mânãstire. Orice formã de activitate era 

fãcutã cu dragoste ºi cu convingerea cã se fãcea pentru 

Dumnezeu. Slujbele erau mãreþe, predicile încântãtoare ºi corul 

reuºea sã ne înalþe, sã ne facã sã ieºim din timp, sã uitãm de noi ºi 

de minunatul prânz care de fiecare datã se pregãtea pentru toþi cei 

prezenþi – zece, o sutã sau o mie – nu modifica cu nimic ritmul, 

drãgãlãºenia sau calitatea. 

Dupã prima prezenþã, þinând cont de valoarea ºi sublimitatea 

experienþei triste, am încercat sã repet cât mai des aceastã 

vizitã. Am dus ºi pe alþii, prieteni bine-cunoscuþi, pentru o 

confirmare a ceea ce eu simþeam la Crasna. Orice ocazie n-a fãcut 

decât sã-mi confirme în trãirea mea ºi sã primesc nenumãrate 

mulþumiri pentru marele cadou ce le-am fãcut ducându-i la 

Mânãstire. Despre Pãrintele Nicodim e greu sã sintetizez 

nenumãratele întâlniri, fie la Crasna, în Bucureºti, la Constanþa 

sau în Delta Dunãrii. Organizator desãvârºit, reuºea sã facã sã 

aparã lucrurile ca de la sine, ocazional ºi nu voite, sau, cu atât mai 

puþin, impuse. Surâsul nelipsit deconecta orice contrast ºi vorba 

bunã sau gluma adecvatã momentului înlãtura pe nesimþite orice 

ocazie de tensiune sau de ceartã. Nu pot uita dragostea ºi


respectul ce îl avea faþã de pãrinþii mei – se cunoscuserã în 

vremuri „tulburi”-, prezenþa la înmormãntare ºi cuvântul de 

rãmas bun pentru bunica; momente trãite cu lacrimi ºi cu sufletele 

unite. Nu pot uita zilele petrecute în deltã; pe lângã sãrãcia ºi 

durerea oamenilor, pe lângã þânþari ºi mãmãligã, 

comunicativitatea ce o avea cu fiecare ºi bucuria copilãreascã faþã 

de frumuseþile naturale, de flori, de pãsãri ºi de parfumul din aer. 

Nu pot uita surpriza pe care am avut-o întorcându-mã dupã mai 

bine de douãzeci de ani. Aproape cã nu am recunoscut 

Mânãstirea. A trebuit sã plec de la amintirile copilãriei, de la 

biserica cea veche, de la arhondaric pentru ca, încet-încet, sã mã 

orientez in nenumãratele construcþii noi ce au fost fãcute între 

timp si care au transformat Mânãstirea într-o fortãreaþã 

cistercianã. Nu pot uita minunata noapte de vis, cu o ninsoare 

liniºtitã, cadenþatã, care a albit întreg peisajul, cu Dumnezeiasca 

Liturgie slujitã la miezul nopþii, care m-a ajutat foarte mult, ºi 

ninsoarea ce se îmbina cu rãspunsul pe care cãlugãrii îl dãdeau la 

stranã, cu muzica delicatã fãcutã de cãdelniþã, cu parfumul de 

tãmâie care inunda întreaga atmosferã. Nu pot uita vizitele fãcute 

la Roma, in Italia, felul în care Pãrintele Nicodim devine un atent 

ºi umil elev la „savantele” mele explicaþii. Cum nu gustã niciodatã 

singur „bunãtãþile ºi frumuseþile lumii”, fãcând pãrtaº, de fiecare 

datã, câte unu sau doi cãlugãri. Dacã Pãrintele Nicodim în mintea 

mea adunã toate aceste realitãþi, existã însã un moment particular, 

un moment de literaturã purã, de fantezie explozivã, de o 

intensitate cu totul deosebitã. Nu îmi amintesc anul în care, fiind 

la Crasna cu un prieten din Buzãu, Pãrintele ne-a dedicat mai 

mult timp decât de obicei. Într-o searã, dupã cinã ºi dupã 

momentul seral pe care îl dedica „Europei Libere”, a început sã ne 

povesteascã o aventurã pe care ne-a rugat sã o þinem secretã. Ani 

în urmã Pãrintele ar fi fost implicat, în ciuda experienþei ºi a 

voinþei contrarii, într-o afacere cu totul ºi cu totul de necrezut. 

Ajuns târziu în Bucureºti din cauza trenului care a întârziat, nu s- 

a mai dus la bunica pentru a nu deranja la acea orã târzie ºi s-a 

gândit sã meargã la un hotel. A luat o camerã la un hotel de trei 

stele. Încercând sã doarmã, a fost deranjat de gãlãgia ce venea din 

camera vecinã. Observã cã zidul era din carton presat ºi cã 

discuþia vecinilor era foarte aprinsã. Din curiozitate ºi din cauza 

somnului care dispãruse, Pãrintele ascultã cu stupoare cearta de


alãturi. Era o bandã de hoþi care se certa pentru împãrþirea 

lucrurilor furate. Din neatenþie, dar ºi din amorþeala unui picior, 

Pãrintele face gãlãgie ºi aºa e descoperit de hoþi. Îl obligã sã-i lase 

sã intre în camerã ºi hoþii îºi dau seama cã Pãrintele a auzit toatã 

dicuþia lor; un preot care ºtie prea multe lucruri despre ei. Vor sãl 

omoare, dar unul din ei propune o colaborare salvatoare. 

Pãrintele acceptã, convins cã va scãpa uºor de ei, odatã ce s-ar fi 

întors la Crasna. Se înºela amarnic. Hoþii reuºesc sã îl domine ºi sã 

îl implice în multe: la „misiuni” ºi la „colaborãri” din ce în ce mai 

periculoase. Cu lux de amãnunte ºi cu o dexteritate sadovenianã 

Pãrintele ne povesteºte, ore întregi, plimbându-ne prin cartierele 

capitalei, prin localurile de lux sau hoteluri periferice, printre 

mese de restaurant sau sãli de cinematograf, întâlniri, scrisori, 

pachete, mesaje. Aventuri în plinã regulã în care protagonist era 

însuºi povestitorul – Pãrintele Nicodim. Nu îmi venea sã cred, dar 

ascultam cu mare atenþie fiecare detaliu ºi urmãream descrierile 

cu sufletul la gurã. Dupã luni de aventuri ºi de comisioane, hoþii 

cer Pãrintelui sã omoare o persoanã. Ori omoarã, ori va fi omorât 

– din douã una. Dacã pânã aici povestirea era captivantã, la acest 

punct ne-am speriat chiar dacã personajul ce risca era în faþa 

noastrã. Ne-a descris gândurile sale, perplexitatea deciziei. Cere 

timp de gândire. O zi întreagã de meditaþie ºi de zbucium 

duhovnicesc se încheie într-un garaj. Decizia de a sacrifica, de a se 

lãsa ucis, amãnuntele de pregãtire a execuþiei, gândurile ºi încercãrile 

de scãpare, senzaþia rece a pistolului dus la tâmplã, ultima 

rugãciune ºi cerinþa de iertare, foc ... „ºi m-am sculat din somn”. 

Nu pot descrie momentul succesiv; o combinaþie de mânie 

pentru felul cum fusesem pãcãliþi, de admiraþie pentru glumã, de 

stupoare pentru felul cum reuºise pãrintele sã ne þinã încordaþi cu 

o povestire falsã. Am râs, ne-am tãvãlit de râs, am râs cu lacrimi 

ºi am cerut pãrintelui ceva de mâncare sau de bãut. Era aproape 

ziuã. O noapte pierdutã, o noapte câºtigatã. O noapte deosebitã, 

povestitã ºi legatã mereu de Pãrintele Nicodim. 

Pr. Giorgio Picu, 

Parohul Comunitãþii romano-catolice 

din Civitavecchia

Omagiu Pãrintelui Nicodim Dimulescu 

Dac-ar fi sã scriu cândva peste ani un text omagial în 

cinstea Pãrintelui, Prietenului, Omului lui Dumnezeu care este 

Prea Cuviosul Nicodim Dimulescu, l-aº asemãna cu un împãrat 

bizantin din epoca de glorie a strãlucitului imperiu, care a fost 

întreþinut în Istorie ºi în conºtiinþa omenirii datoritã câtorva 

personalitãþi excepþionale. 

Pãrintele Nicodim întreþine în aceeaºi Istorie ºi-n aceeaºi 

conºtiinþã una sau mai multe Mânãstiri, unul sau mai mulþi 

episcopi, unul sau mai mulþi ucenici din rândurile Ortodoxiei, 

ba chiar ºi ucenici ºi admiratori din afara Bisericii Ortodoxe. 

Se pare cã sfita sa preoþeascã a fost croitã înadins pentru 

Sfinþia Sa, spre a putea îmbrãþiºa cu ea toate aceste realitãþi. 

Din acest punct de vedere, îl pot asemui mai degrabã cu 

marele întemeietor al Athosului, Sfântul Atanasie, care din a sa 

Megali Lavra, alerga cu grija sa spre alte noi aºezãminte, ba 

chiar ºi la palatul imperial, spre a reproºa unui amic devenit 

împãrat cã ºi-a uitat chilia pregãtitã în Sfântul Munte. Iar la 

întoarcere a îmbrãþiºat, ajutat ºi binecuvântat grupul de italieni 

benedictini, deciºi sã-ºi trãiascã regula ºi ritul în Sfàntul Munte, 

la doi paºi de ctitoria marelui sfânt, în Mânãstirea amalfitanã. 

Desigur, nu doresc sã duc asemãnarea cu Atanasie pânã la 

capãt, întrucât Pãrintele Nicodim mai are în plan sã organizeze 

Mânãstiri, fundaþii ºi instituþii nu numai în suflete, dar ºi prin 

diferite regiuni ale Europei, începând cu Italia. Sfântul Atanasie


a cãzut eroic sub schelele Mânãstirii pe care o construia alãturi 

de fraþi ºi ucenici, lãsând construcþia neterminatã. 

Pãrintele Nicodim mai are multe misiuni de îndeplinit, 

înainte de a se sui spre Tronul Ceresc. Lavra sa de la Crasna a 

devenit deja Megali Lavra. Ucenicii sãi i-au fãcut cinste în ºcoli 

înalte ºi pe tronuri episcopale. De la Papa de la Roma a primit 

binecuvântare pentru apostolatul sãu ºi relaþiile de prietenie 

ecumenicã. Patriarhul României îl apreciazã ºi-i face dreptate. 

Noi, cei din Roma ºi împrejurimi îl cinstim ca pe un vlãdicã al 

nostru. De aceea, îl rugãm sã se menajeze ºi sã nu urmeze, chiar 

întru totul, sfântului de la Athos. 

Pãrintele Nicodim mai are de vãzut, în aceastã lume, revenirea 

României la normal ºi mai ales, unirea Bisericilor. Ori, 

aceasta poate fi una din deosebirile între destinul sãu ºi al lui 

Atanasie din Athos: Atanasie vedea rãsfirarea Bisericii, care se 

sãvârºea sub ochii lui triºti ºi pãtrunzãtori. Nicodim va vedea, 

probabil, refacerea Cãmãºii Domnului, la care lucreazã cu sentiment, 

dar fãrã compromisuri, cu suflet, dar în cadrul regulilor, cu 

rugãciunea dar ºi cu ironia. 

Pentru aceasta va avea suficiente satisfacþii, cât sã rãmânã 

bine dispus ºi inspirat, aºa cum îl ºtim, ºi suficiente deziluzii cât 

sã continue suirea scãrii înarmat cu sfântã suspiciune, spre a 

izola pe cel viclean. Nu degeaba l-am asemuit cu un Basileu 

bizantin; imperiul s-a stins, dar gustul levantin ºi moravurile 

bizantine au rãmas. 

Când vom învinge împreunã pe cei ce le continuã între noi, 

inspiraþi de înþelepciunea cu care Domnul v-a împodobit, vom 

contempla împreunã, Prea Cuvioase, cântul Bisericii Orientului 

sub cupola Sfântului Petru ºi cântul amicilor amalfitani ai 

Sfântului Atanasie sub cupolele mereu noi ale Crasnei sau ale 

unei viitoare Sfinte Sofii eliberate. 

Iatã bucuria pe care mi-o doresc, scumpule Pãrinte Nicodim, 

s-o trãiesc împreunã cu Cuvioºia Voastrã, când Domnul Iisus, 

Unicul Dumnezeu, va permite-o. 

Întru mulþi ani, Pãrinte ºi Prieten! 

Pr. Linu Dragu Papian, 

Roma, 30 septembrie 2006

Gânduri simple 

în jurul unui monah profund! 

L-am cunoscut pe Pãrintele Nicodim în luna mai 2004, 

când ne-a primit în Mânãstirea Crasna cu mare prietenie, 

bucurie ºi grijã pãrinteascã. Era primul monah ortodox pe care l- 

am întâlnit personal de-a lungul experienþei mele de preot 

catolic; modul sãu primitor ºi grijuliu, plin de seninãtate ºi pace, 

a fost pentru mine cea mai elocventã mãrturie despre 

monahismul românesc pe care începeam sã îl cunosc personal. 

Dupã plãcuta primire de searã, în dimineaþa urmãtoare, 

Pãrintele Mihai Drigã ne-a împãrtãºit multe lucruri referitoare la 

Sfânta Liturghie Ortodoxã, explicându-ne semnificaþia altarului 

ºi a iconostasului bisericilor ortodoxe. Întrepãtrunderea între 

credinþã ºi Sfintele Taine era evidentã ºi perceptibilã. Dragostea 

de aproapele ºi deschiderea ecumenicã a Pãrintelui Nicodim nea 

fãcut sã ne simþim ca la noi acasã, deºi eram într-o Mânãstire 

ortodoxã. În acest fel am simþit într-adevar cã toatã bogãþia 

Ortodoxiei este ºi bogaþia noastrã ca ºi catolici ºi cã, într-adevãr, 

creºtinii, cum de mai multe ori a repetat Papa Ioan Paul al II lea, 

trebuie sã respire cu cei doi plãmâni ai Occidentului ºi ai 

Orientului creºtin. 

M-am mai întâlnit apoi de mai multe ori cu Pãrintele 

Nicodim; o datã l-am avut oaspete la Bari, ºi întodeauna am


admirat modul sãu simplu, prietenesc, smerit ºi pãrintesc de 

monah adevãrat, potrivindui-se cuvântul de „AVVÃ”. 

Fie ca Dumnezeu sã-l îmbogãþeascã cu darurile Sale cã sã 

marturiseascã mereu, ºi cât mai mult, sfinþenia monahismului 

ortodox. 

Pr. Catolic Iezuit, Carlo Colonna 

Bari, 12 iunie 2006

Un rãgaz dedicat 

Pãrintelui Stareþ Nicodim 

„Dragostea nu cade niciodatã”(I Cor 13,8) 

Fiecare om, la venirea sa în aceastã lume, este introdus 

imediat în circuitele rapide ale acestei vieþi, ce nu poate fi trãitã 

ºi la rândul ei, introdusã, decât numai în proiectul mântuitor al 

Sfintei ºi Nedespãrþitei Treimi. 

Providenþa consimte prin mijloace necunoscute realizarea 

Voinþei ºi planurile Divine, lãsând totuºi libertate omului. 

Aceastã introducere vrea sã explice cum eu, preot paroh al 

Biserici lui Dumnezeu din Napoli, am avut frãþeasca bucurie sã-l 

întâlnesc pe Pãrintele Nicodim, Stareþul Mânãstirii Crasna. 

Admiraþia ºi consideraþia pentru Bisericile Surori Ortodoxe, 

studiul Sfinþilor Pãrinþi greci ºi latini sãdit în inima mea de cãtre 

marii profesori de la „Collegio dei Padri e Maestri di Teologia”, 

instituþie consacratã în cadrul „Pontificia Facolta Teologica 

Napoletana”, m-au încurajat sã cultiv ºi sã menþin viu acest 

profund duh pânã acum. Fãrã a cãdea în pãcatul prezunþiei aº 

putea spune cã, referitor la organizarea canonicã a Bisericilor s- 

au creat dificultãþi cu diverse nuanþe atât în interiorul cât ºi în 

afara Ortodoxiei, fãrã îndoialã datoritã problemelor ºi 

tensiunilor create de-a lungul istoriei. Aº putea aminti numeroºi


iluºtri ºi clarvãzãtori Mitropoliti, care în Occident au ºtiut sã fie 

deschiºi dialogului frãþesc ºi a altor lucruri comune bisericilor 

care sunt constituite din oameni cu defectele lor, cu pasiunile lor, 

cu pãcatele ºi cu subiectivismul lor; aº putea aminti ºi pe aceia 

care pun înaintea dragostei de aproapele, legile canonice sau 

pastorale sau pe cei ce iubesc mai mult jilþul decât misiunea ºi 

mãrturisirea credinþei, încercând sã îºi creeze spaþii de influenþã 

uitând tocmai ei, scribi ai Noului Testament, cã smerenia stã 

totdeauna înaintea puterii. Asta ne-au învaþat „Nebunii dupã 

Hristos”, bunul ºi înþeleptul Serafim de Sarov, blândul Ambrozie 

de la Optina, iubitorul de nãdejde, Siluan Atonitul, îngerescul 

Ioan de Kronstradt ºi mistica Maat’ Marjia. 

Aceºti fraþi întru Hristos, care au câºtigat Împãrãþia 

Cerurilor, pe care eu îi venerez ºi îi simt aproape, nu creazã în 

mine nici un fel de contradicþie: mã simt familiar în sânul 

Bisericii nedespãrþite. Aceastã convingere mi–a întãrit-o 

Pãrintele Nicodim. La atitudinea rece ºi neîncrezãtoare a unor 

fraþi orientali, într-adevãr cristalizaþi, cristalizaþi în preconcepte 

ºi formule omeneºti care nu au nimic în comun cu oamenii care 

pretind cã aparþin lui Hristos ºi cã deþin Adevãrul, Stareþul 

Mânãstirii Crasna, a strigat „strike”! 

M-a cucerit, m-a fãcut sã mã simt în largul meu, nu recita, 

era convins de ceea ce zicea, când discutam împreunã despre 

Bisericã, lume ºi viitor. El, ca ºi alþii asemeni lui, trãind ºi-a 

împãrtãºind drama persecuþiei, a suferinþei, a gãsit în ea 

motivaþiile pentru a privi dincolo de obstacole înþelegând cã 

Dumnezeu ºi Biserica Sa nu pot fi analizate ca obiecte obiºnuite 

ºi cu mijloace omeneºti. Pãcat cã persoane ca el nu vor fi 

niciodatã numte în posturi ierarhice, el va aparþine „poporului 

supus, tãcut”. Aceºtia însã fac istoria ºi aceºtia aduc lumina în 

Biserica lui Dumnezeu. Cei care se salveazã vor ajunge în cãrþile 

de istorie: oameni mici, fãrã valoare care s-au compromis pentru 

a se salva, ºi deci sclavi ai ipocriziei ºi ai linguºirii. Când a venit 

în parohia mea, oaspete, împreunã cu Pãrintele Mihai Drigã, 

Pãrintele Nicodim a cucerit simpatia tinerilor ºi credincioºilor 

noºtri. Mi-aº dori foarte mult ca el sã vinã în Italia sã dea un 

impuls operei ecumenice proiectatã împreunã, cu fapte, ºi nu cu 

vorbe deºarte.


Dragã Pãrinte Nicodim, mi-a fost cerutã o mãrturisire 

despre sfinþia ta. Am facut-o aºa cum mi-a zis inima. Chiar dacã 

în ultima perioadã am comunicat mai puþin, asta nu ne-a 

împiedicat de a ne simþi aproape unul de celãlalt pentru cã noi 

privim în aceeaºi direcþie. 

Urãri de bine, Dumnezeu sã te þinã sãnãtos pentru binele 

Sfintei Biserici, ºi sã ne pãstreze în prietenie. 

Preot. Paroh Don Carlo Cicala, 

Melito di Napoli, 8 iunie 2006

Sã vã ajungã omagiul meu respectuos ºi firesc 

Am luat la cunoºtinþã cu nespusã bucurie de împlinirea a 

40 de ani de vieþuire în Sfânta Mânãstire Crasna, eveniment care 

se apropie a fi sãrbãtorit. N-aº vrea sã pierd ocazia de a Vã 

asigura ºi în acest moment al misiunii Prea Cuvioºiei Voastre de 

afecþiunea ºi rugãciunea mea: felicitãri profunde ºi calde urãri! 

Aceastã fericitã aniversare încoroneazã îndelungata ºi 

preþioasa perioadã a Sfintei Sale Biserici în care aþi adunat 

constant nenumãrate roade pastorale. Într-adevãr, Prea Cuvioºia 

Voastrã aþi dat adevãrate dovezi de apostolat fierbinte, împlinind 

cu dinamism numeroase activitãþi pastorale ºi responsabilitãþi 

pentru Biserica Ortodoxã Românã ºi pentru Mânãstirea Crasna. 

E de apreciat cu câtã prudenþã ºi dinamism, aþi împlinit 

pretutindeni dificila datorie de stareþ ºi cum a-þi oferit în mod 

neântrerupt, fie în promovarea miºcãrii monastice, fie în a da 

îndemn cãtre mântuirea în Hristos a credincioºilor, activitãþi ºi 

cuvinte de apostolat în societatea umanã civilã. Pentru aceasta, 

doresc în mod particular sã menþionez calda ºi pãrinteasca 

ospitalitate de care aþi dat dovadã faþã de Comunitatea lui Iisus, 

în anul 2004, când am fost oaspeþii Mânãstirii Crasna . 

Pe de altã parte, este de neuitat prezenþa Prea Cuvioºiei 

Voastre la Bari, cu ocazia Sãrbãtorii Aducerii Sfintelor Moaºte 

ale Sfântului Nicolae din Mira la Bari, în luna mai a aceluiaºi an. 

Bunãvoinþa Prea Cuvioºiei Voastre ne-a fost de mare ajutor 

când ne-aþi însoþit cu mare ospitalitate în repetate rânduri, cu


ocazia vizitelor noastre la Prea Fericitul Pãrinte Teoctist, Patriarhul 

Bisericii Ortodoxe Române, alãturi de pãstorii nostri: Mons. Mario 

Paciello, Episcop de Altamura-Gravina-Acquaviva delle Fonti si 

Mons. Domenico Padovano, Episcop de Monopoli - Conversano. 

Prezenþa Prea Cuvioºiei Voastre în aceste evenimente din 

viaþa Comunitãþii lui Iisus a fost rânduitã de Pronia divinã ºi nu 

putea sã fie o simplã coincidenþã. 

Este mult cunoscut încã spiritul de compasiune al Prea 

Cuvioºiei Voastre împlinit faþã de cei aflaþi în nevoie: vãduve, sãraci 

ºi bolnavi care vã viziteazã în fiecare zi ºi vã cer ajutorul. Aþi avut 

pentru mulþi un cuvânt de mângâiere ºi un rãspuns mulþumitor de 

ajutor, fãrã a trimite vreunul cu mâinile goale. Sunt sigur cã 

Pãrintele Ceresc care a vãzut toate vã va rãsplati în Împãrãþia Sa. 

Acum cã aþi ajuns fericit în acest moment din viaþa 

dumneavoastrã, ºi cã Biserica v-a recunoscut bine calitãþile 

umane ºi spirituale, sã lãrgeascã Dumnezeu spaþiul prontitudinii 

pastorale al Prea Cuvioºiei Voastre, nu numai pentru comunitatea 

localã de la Crasna, dar si pentru alte locuri ale Bisericii lui 

Hristos, Una Sfântã, Soborniceascã ºi Apostoleascã, unde 

Domnul, în bunãtatea Sa, va dori sa semene apostolatul Prea 

Cuvioºiei Voastre. De bunã-seamã deci, dupã atâþia ani de 

credinþã în Dumnezeu, inima Prea Cuvioºiei Voastre este caldã 

de bucurie, însã, în acelaºi timp, rugãm pe Bunul Dumnezeu ca 

prin ajutorul Prea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, sã vã 

îmbogãþeascã din zi în zi cu daruri cereºti ºi sã vã pazeascã 

pentru binele sufletelor oamenilor ºi necesitãþile Bisericii. 

Vã trimit ºi eu în fine, alãturi de urarea de asemenea daruri, 

semnul particular al afecþiunii mele fireºti, care Vã doreºte ca 

Dumnezeu sã vã împãrtãºeascã întotdeauna cât mai mult din 

marea Sa iubire, urãri de bine din partea soþiei mele Giovana, a 

fiilor mei Daniel ºi Francesco ºi din partea fiecãrui membru al 

Comunitãþii lui Iisus, atât de dragã ºi iubitã de Prea Cuvioºia 

Voastrã. Cu pãrinteascã binecuvântare a Prea Cuvioºiei Voastre, 

sã aveþi neschimbata mea stimã ºi admiraþie! 

Cu dragoste fireascã în Hristos, 

Mateo CALISI

Primirea frumoasã de la Mânãstirea Crasna 

ºi dragostea Pãrintelui Stareþ Nicodim 

În data de 22 iulie, iatã-mã ajuns în România pentru a asista 

la hirotonia prietenului ºi studentului meu, Ierodiaconul Nectarie. 

Primul lucru care trebuie spus despre acest pelerinaj într-o 

þarã ortodoxã, ºi cu precãdere la aceastã Mânãstire, este ospitalitatea 

pãrinþilor de acolo, îndrãznesc a spune cã este ceva rar 

întâlnit de cãtre mine. 

Dupã aceea, ce este important într-o mânãstire, este rugãciunea, 

aceasta fiind ceva esenþial, este ceea ce îl determinã pe un 

tânãr sã porneascã spre Mânãstire. Aici, la Mânãstirea Crasna, 

cel mai mult am fost impresionat de rugãciunea ºi de slujbele 

liturgice ce se fac în acest sfânt locaº, negreºind în a spune cã este 

ceea ce defineºte aceastã atmosferã monahalã. 

Un lucru frumos vãzut la Crasna este faptul cã acolo erau 

foarte mulþi tineri, seminariºti ºi studenþi la teologie. M-am 

bucurat foarte mult când am vãzut cã toþi aceºti tineri cântau la 

toate slujbele zilnice, de la început pânã la sfârºit. 

Încã de la intrarea în acestã mânãstire ai impresia cã intri în 

paradis. Florile pe care le vezi peste tot locul ºi clãdirile lucrate 

cu un gust aparte te determinã sã afirmi cã aceastã Mânãstire 

este ceva rupt din paradis. 

Punctul culminant al ºederii mele liniºtitoare la Crasna a fost 

hirotonia Pãrintelui Nectarie de cãtre Înalt Prea Sfinþitul


Mitropolit Iosif. Trebuie sã menþionez cã la acest moment 

impresionant au mai fost încã trei episcopi, între aceºtia fiind ºi 

Înalt Prea Sfinþitul Serafim de Otawa ºi Canada. Întâlnirea pe care 

am avut-o în aceastã Mânãstire cu Înalt Prea Sfinþitul Serafim a 

fost pentru mine o binecuvântare de la Dumnezeu, deorece l-am 

cunoscut pe când eram student la Sfântul Vladimir în Statele 

Unite. Ne-am întâlnit ultima datã în Alaska, însã sunt douãzeci de 

ani de atunci. A trebuit sã vin în România ºi la binecuvântata 

Crasnã, pentru a-l putea întâlni. Este foarte micã lumea ortodoxã! 

Pentru mine a fost o mare bucurie sã fiu prezent la acest 

eveniment care face parte din viaþa studentului meu, Nectarie, 

Ieromonahul. Nu doar viaþa intelectualã ºi academicã este 

importantã, ci ºi viaþa eclezialã ºi spiritualã. Una fãrã cealaltã nu 

se poate! 

Doresc sã spun cã întâlnirea pe care am avut-o cu Pãrintele 

stareþ Nicodim, moment în care am putut vorbi despre multe 

lucruri ºi în mai multe domenii, m-a impresionat într-un mod 

aparte. În acest Pãrinte am putut vedea o experienþã monahalã 

de o întreagã viaþã. Faptul cã este în Mânãstire de la vârsta de 13 

ani ºi jumãtate, aratã experienþa dobânditã prin tot ceea ce a 

realizat în cei 40 de ani de când este la Crasna. 

Tot în momentul întâlnirii cu Pãrintele Nicodim am putut 

observa cã între Institutul Sfântul-Serghie ºi Mânãstirea Crasna 

este o legãturã mai veche, ºtiind foarte bine cã un alt vieþuitor al 

acestei Mânãstiri, Înalt Prea Sfinþitul Teofan, a fost student al 

Institutului nostru. 

Având binecuvântarea Pãrintelui Stareþ Nicodim, Pãrintele 

Nectarie a fost cel care a organizat un pelerinaj la Mânãstirile 

vechi din nordul Moldovei, aceasta fiind ºi o dorinþã mai veche 

a mea, care acum se împlineºte. Aceste ultime zile petrecute în 

România a fost încoronarea ºederii mele în aceastã þarã. Un sejur 

scurt, dar bogat ºi binecuvântat de Dumnezeu. 

Prof. Dr. Joost Van Rossum, 

Institul de Teologie Ortodoxã Sfântul Serghie, 

Paris

Omul sfinþeºte locul, iar Dumnezeu pe oameni 

Dacã eu îl cunosc pe Pãrintele Nicodim de vreo 30 de ani, 

dumnealui mã cunoaºte încã de pe vremea când eu nu am 

amintiri, perioadã din care dateazã o fotografie de grup lângã 

clopotniþa bisericii din Cãrpeniº – Argeº, din care ne priveºte 

alãturi de bunicul meu, preotul Gheorghe Marinescu ºi un grup 

de enoriaºi, imediat dupã ieºirea de la Liturghie. Pe atunci, 

Pãrintele Nicodim cred cã era deja la Crasna dar povestea 

comunã începuse încã din vremea rãzboiului, când dânsul era 

pe bãncile ºcolii iar bunicul meu, prin forþa faptelor, îºi împãrþea 

timpul între altar ºi ºcoala primarã, unde îl înlocuia pe 

învãþãtorul Dorobanþu, dus pe front atunci (ºi împuºcat puþin 

mai târziu de comuniºti pentru convingerile sale legionare). 

Revederile mele cu Pãrintele erau periodice, ritmate de diverse 

sãrbãtori la care participa cu placerea slujirii împreunã cu 

bunicul, iar mai apoi ºi cu tatãl meu, preotul Vasile Marinescu. 

Din 1984, tata a rãmas singurul preot în Cãrpeniº, iar Pãrintele 

Nicodim a slujit la înmormântarea celui alãturi de care învãþase 

în stranã primele cântãri. La scurtã vreme, fiind în vacanþa de 

varã a clasei a XI-a, m-am hotãrât sã dau curs invitaþiilor de a 

vizita Crasna, pe care Pãrintele mi le fãcuse în repetate rânduri. 

Aºa cã în 1986, într-o searã caldã de august, am ajuns sã vãd 

aievea ceea ce mi-a pãrut o imagine a paradisului terestru în cele 

mai bune accepþii. Nu pot sã nu mã înfior când mã gândesc mai


profund ºi rememorez frumuseþea, intensitatea acelor vremuri, a 

tuturor faptelor care s-au întâmplat ºi la care am fost martor de 

atunci ºi pânã în prezent. 

La 17 ani nu poþi sã nu fii influenþat de o oazã ca aceea pe 

care eu am gãsit-o atunci la Crasna, loc în care lumea era altfel 

decât la 5 km distanþã; simþeai imediat cã deasupra locului, 

Stãpânul îºi face simþitã prezenþa mult mai intens, iar oamenii 

înþeleg, acceptã ºi se comportã în consecinþã. Aici am simþit 

frumuseþea ºi forþa rugãciunii unei întregi obºti, aici am învãþat 

ce este rãbdarea, ascultarea, munca neobositã în folosul tuturor. 

Pentru mine nu era o noutate liniºtea unicã dintr-o bisericã 

goalã cu lumina coloratã de geamuri, într-o dupã-amiazã de 

varã, când zgomotele lumii vii de afarã vin filtrate ºi atenuate ca 

dintr-un alt tãrâm, dar la Crasna am descoperit minunea unei 

vecernii în biserica abia luminatã de câteva lumânãri, când toatã 

lumea cântã „Luminã linã”, „Bogaþii au sãrãcit” ºi „Apãrãtoare 

Doamnã” ºi când, dacã te afli afarã, ai o senzaþie acutã cã trebuie 

sã fii înãuntru ca sã împãrtãºeºti cele de acolo, altminteri pierzi 

ceva irepetabil chiar dacã ºtii bine cã mâine ºi în fiecare searã toþi 

vor fi acolo ºi se vor ruga. 

O altã mare descoperire a mea a fost aceea cã la Crasna 

timpul nu are aceeaºi putere ca în locurile obiºnuite. Aici dinþii 

timpului nu mai muºcã dureros, aici ceasul e de prisos, reperele 

temporale sunt orele liturgice, iar pentru cel ce munceºte, doar 

munca, odihna ºi vremea mesei conteazã, iar duminica e la fel 

pentru toþi. 

Ei bine, în aceastã lume ireal de frumoasã mã adusese 

Pãrintele Nicodim, iar eu nu mã dezmeticeam, fiindu-mi fricã sã 

nu se destrame minunea ºi gândindu-mã câte pierdusem 

neajungând aici mai devreme. Ca un vis a fost prima mea ºedere 

la Crasna, îmbolnãvindu-mã de dor ºi vindecându-mã doar prin 

venirea mea ori de câte ori am putut, ca sã-mi astâmpãr setea de 

locuri ºi de oamenii care mi-au fost dragi dintru început. Fiecare 

cãlãtorie la Crasna am fãcut-o cu bucuria celui ce lasã în urmã 

toate grijile ºi întristãrile ºi ajunge la ultimul liman, dar cele mai 

frumoase drumuri le-am fãcut tot cu Pãrintele Nicodim, în ajun de 

Paºti sau Crãciun cu opriri prin magazine ºi pieþe pentru ultimele 

târguieli, grãbiþi sã ajungem ºi sã ne bucurãm de sãrbãtoare.


Ceea ce m-a fascinat de la început la acest loc binecuvântat 

este seninãtatea ºi voia bunã de neimaginat în alte locuri ºi 

pentru care, oricât m-am gândit, n-am gãsit decât un singur 

„vinovat”: Pãrintele Nicodim. 

El este cel care timp de patru decenii, cu o energie greu de 

bãnuit, a ridicat lucruri minunate, a întreþinut o stare de spirit ºi 

a pãstorit o obºte. Am privilegiul de a mã fi bucurat ºi îmbogãþit 

de fiecare din acestea. Astfel, la câteva din lucrurile clãdite acolo 

de obºte am mândria cã am contribuit cu propriile palme 

(grajdul, hidrocentrala, casa cea mare, biserica cea nouã). De 

spiritul Crasnei m-am contaminat, iar fiind prezent aici pentru 

perioade destul de lungi uneori îmi aduc aminte cât de mândru 

mã simþeam când Pãrintele Nicodim mã considera ca pe unul 

de-ai casei. 

Tot Pãrintele este cel care mi-a arãtat mânãstirile din zonã 

cu tot ce e mai frumos în ele, ca un cunoscãtor ºi apropiat, ca ºi 

pe o parte din cele ale Moldovei, astfel cã am beneficiat de 

primiri rezervate doar celor puþini ºi, cine ºtie despre ce vorbesc, 

înþelege cã nu e puþin, cã doar în aºa companie te poþi bucura de 

acel unic aer de familie ºi tainã nevinovatã. 

Pe vremea aceea când timpul avea mai multã rãbdare cu 

noi, în dupã-amieze nemiºcate, de sãrbãtoare, uneori Pãrintele 

Nicodim ne însoþea în luminiºul brazilor de lângã Mânãstire ºi 

înºirând pe iarbã ºi ºtergare albe bunãtãþile purtate în coºuri, ne 

bucuram de verdele moale ºi înmiresmat al ierbii ºi brazilor, de 

bucate, de povestiri minunate ºi de întâmplãri unice ca de pildã 

trânteala surprinzãtoare pe care Pãrintele i-a administrat-o lui 

Irineu în hohotele uriaºe ale tuturor, Irineu care bazându-se pe 

un avantaj al vârstei de peste treizeci de ani, aruncase imprudent 

provocarea. 

Nu mai puþin uimitoare au fost vacanþele mele de student 

petrecute la Eforie Nord cu Pãrintele Nicodim, Irineu ºi Costin, 

piaþa la prima orã, nãmolul, baia în mare, mesele de sub umbrar 

ºi plimbãrile de searã de pe falezã, nelipsitul spectacol de la 

teatrul de varã cu actorii sãi cabotini ºi tradiþionala searã la 

„Nunta Zamfirei” la sfârºit de sejur. 

Tot în studenþie, cea mai mare parte de timp am beneficiat 

de gãzduire în metocul Mânãstirii, aºa cã Pãrintelui Nicodim i se


datoreazã ºi faptul cã am fost un fel de „bursier” al Crasnei, 

netezindu-mi astfel drumul cãtre cariera de medic. Neuitate 

rãmân din acea vreme serile când metocari fiind, primeam vizita 

Sfinþiei sale, când eu ºi Costin aranjam masa bogatã cu 

bunãtãþile aduse din belºug ºi când în locul tradiþionalului 

„Gambrinus” pe care ni-l permiteam uneori, apãreau rudele sale 

cele mai de soi, când noi studenþii ne simþeam mai bine decât la 

orice mare restaurant, convivi ai unei cine perfecte. 

Anii au trecut, iar când m-am cununat, Pãrintele Nicodim 

dimpreunã cu Prea Sfinþitul Galaction ne-a încununat pe mine ºi 

pe Lucia în biserica Mânãstirii Curtea-de-Argeº, fiindu-ne 

aproape, alãturi de pãrinþi, ºi la acest fericit moment. 

Aºadar, de mai bine de douãzeci de ani, viaþa mea s-a 

împletit cu cea a Pãrintelui Nicodim ºi a celor din Crasna, de 

fiecare datã eu primind daruri ºi bucurii când ne-am întretãiat 

cãrãrile, aºa cã o parte din mine rãmâne recunoscãtoare, mereu 

aici. Iarã eu, cu bucurie, la ceas de sãrbãtoare, vã îmbrãþiºez ºi vã 

urez, Pãrinte Nicodim, sã vã dea Dumnezeu sãnãtate ºi bucurii, 

iar noi sã urcãm cãrarea din pãdure ºi sã vã gãsim printre florile 

verandei mulþi ani de-aici înainte. 

Dr. Dan Marinescu

Portret din Trei Atingeri 

Nu cred cã pot sã scriu „omagial” despre Pãrintele Nicodim! 

Pentru cã, oricât ar pãrea de surprinzãtor, îmi e foarte greu. Sau 

poate cã, pur ºi simplu, nu vreau s-o fac. Sigur nu vreau! Întâi de 

toate pentru cã „omagiile” tipãrite, indiferent de personalitatea 

omagiatului, aduc aminte, ºi încã îndeajuns de apãsat, de ditirambii 

antedecembriºti; apoi, fiindcã în asemene ocazii encomiasmul 

„sincer ºi bizantin”, o „suferinþã” grea ºi veche a discursului oamenilor 

Bisericii, nu scapã prilejul de a-ºi da în petec, atingând de 

fiecare datã culmi care depãºesc chiar ºi propria-mi imaginaþie, 

altminteri destul de bogatã în plãsmuiri. În sfârºit, pentru cã o 

prietenie se alcãtuieºte dintr-o chimie ciudatã de luminã ºi umbrã, 

de zâmbet ºi lacrimã, de orizonturi care se închid ori se deschid 

rând pe rând, din entuziasme ºi dezamãgiri, din dulce ºi amar, din 

cuvinte nerostite sau din regretul altora, din paºii care se împletesc 

pe firul anilor întotdeauna împreunã, mai cu seamã atunci când 

suntem despãrþiþi de geografii potrivnice. Aceastã chimie se 

numeºte, simplu, dragoste. Ori, mai ales când este vorba de doi 

bãrbaþi în puterea vârstei, indiferent cã unul este monah de vocaþie, 

iar celãlalt om de ºi din lume, e mai cuvenitã tãcerea decât 

dezbaterea publicã. În plus, ceea ce îþi este cu adevãrat drag, vrei 

pãstrezi doar pentru tine ºi nu vrei sã împarþi cu altul. Paradoxul 

„cazului” pe care îl discutãm aici stã tocmai în aceastã putere 

fenomenalã de a aparþine tuturor, dar de a rãmâne întotdeauna în 

pielea lui. Într-o lume care nu prea se simte bine în pielea ei ºi vrea


de fiecare datã sã parã altceva decât este, Pãrintele Nicodim este 

mereu în armonie cu sine ºi cu Pruncul cãruia a vrut de mic sã-i fie 

leagãn ºi cântãreþ, Prunc pe care astãzi îl poartã la fiecare Sfântã 

Liturghie în cãuºul palmei sale din carne ºi tinã. Armonia aºadar, 

aceasta ar fi cea dintâi tuºã a unui portret din trei atingeri de penel. 

A doua este cã, dinlãuntrul aceastei armonii constante, 

Pãrintele Nicodim, cu o blândeþe puternicã ºi tenace, amestec de 

catifea ºi metronom (chiar dacã nu exactitatea îi este virtutea 

dintâi), influenþeazã ºi rãsuceºte destine. De tot ºi pentru totdeauna, 

indiferent de cãderile ºi ridicãrile de mai apoi ale fiecãruia. Nu vã 

apucaþi sã socotiþi, cãci vã veþi împiedica adunând numai vãzutele. 

Trecãtorii vor consemna zidirile din piatrã, iar truditorii vor afla 

zidirile sufleteºti cu care se compune veacul. Celelalte, nevãzutele, 

alcãtuiesc de fapt tãria, adicã suflarea care ne adunã astãzi. Falanga 

crãsneanã, în drumul ei spre Eshaton, va da seama la vreme, nu 

numai prin mitrele din ºi de pe fruntea ei, ci ºi prin tremurarea lor 

în ceas de cumpãnã ºi glasul mulþimilor ce le fac sã rãmânã de 

neclintit. Adunarea laolaltã este semnul dragostei ºi recunoaºterii 

întâietãþii, cuvenit celui ce a ºtiut sã ne gãseascã pe fiecare, lãsândune 

sã ne compunem de unii singuri. Aºadar, rãscrucea ºi adunarea 

ar fi începutul ºi sorocul celei de a doua atingeri de penel. 

Pe a treia...nu, n-am sã vi-o mai spun. Ea nu se rosteºte ºi nu 

se face. Se împlineºte rotund, asemenea bulgãrilor de lut din care 

am fost fãcuþi ºi în care ne vom întoarce. Se împlineºte în ceea ce vor 

fi cei de dupã noi. Aºa cã despre Pãrintele Nicodim va vorbi cel mai 

bine bãiatul meu care acum are patru ani ºi încã nu ºtie sã scrie. Dar 

el, sunt sigur cã va aºeza peste pânza vremii cea de a treia atingere... 

Lacrima Schitului Albastru 

Bãiatului meu, Tudor-Nicodim, pentru vremea 

în care va cãuta izvoarele adevãrului.... 

Uºa scârþâi ºi se lovi de perete, lãsând sã iasã afarã o 

pârdalnicã de muscã ce se tot izbise pânã atunci, ca apucatã, de 

geamuri ºi cercevele. „Io-te, boala” – se trezi mormãind Pãrintele,

scãrpinându-se alene în creºtetul capului printre firele de pãr 

rãvãºite de somn ºi arºiþa verii. Dãdu de-o parte o geanã de 

perdea cu bãþul de lângã sofa ºi se zgâi afarã. Grãmezile de 

hortensii se prãvãleau peste ulucile gardului vechi, dar tot mai 

rãmãsese ceva loc sã poatã zãri trei musafiri care zãceau toropiþi 

la mesele de sub tei. Arºiþa de peste zi îi nãucise pe toþi. Pânã ºi 

Bãºinã, mãgarul obºtii, uitase cã trecuse de patru la amiazã ºi nu- 

ºi rãcnise canonul. Iar aveau sã-l trezeascã clopotele, ºi-atunci sã 

te þii întrecere... O adiere de zâmbet îi trecu peste frunte, 

amintindu-ºi cum se sfãdeau deunezi Ambrozie ºi Calinic, 

cãlugãraºii lui tineri, ce-apucaserã nu de mult timp calea 

Mânãstirii. Se nimeriserã într-o duminicã, împreunã cu „Oastea 

Domnului” ºi cântecul lor doinit care se auzea de departe, tocmai 

de peste dealul Bãjenarilor. Acum – când oare a zburat timpul 

- îºi vânturau servietele „diplomat” de teologi bucureºteni pe 

uliþele satului din vale, urmãriþi de chicoteala pieziºã a câtorva 

fãtuci “neduse la bisericã”. „Io-tetee la ãlaa! Nici n-a venit bine ºi 

calcã a vlãdicã!” - þipa pe nas Pavelina lu’ ªchiopu. „Care, tu”- 

întrebã nelãmuritã Ozana lu’ Sotir. Numai cã Pavelina ori cã 

habar n-avea, ori cã nu se pricepu sã rãspundã. Aºa cã rãmase 

mai departe cercetându-ºi o narã, cu privirea dusã în urma celor 

doi cãlugãri, ce nu o luarã în seamã. Problema lor era cu totul 

alta. Rãmãseserã pe toamnã la muzicã. Nu de proºti ori cã n- 

aveau voce, cã doar amândoi þineau strana în zilele de praznic; 

ci de mãgari, cã nu dãduserã pe la cor. Da’ Pãrintele avea sã 

vorbeascã cu profesorul Moldoveanu, toatã lumea ºtia asta. 

Avea la beci pusã la pãstrare pentru cazuri speciale o damigeanã 

cu þuicã din aia „galbinã”, ce-avea sã-nmoaie la ceas vesperal toþi 

gorgonii, diplii ºi aplii, vãzuþi ori nevãzuþi, din Antologhion. 

Dar pânã atunci, în fiecare dupã-amiazã, Ambrozie ºi Calinic 

buchiseau în Catavasier sã ºtie „pe deasupra” cântãri pentru 

examenul din toamnã. Sã tot fie o sãptãmânã de când strãdania 

le fusese întreruptã de rãgetele lui Bãºinã, mai râvnitor ca 

niciodatã în a-ºi împlini canonul. „- Oare pe ce glas o fi, opt” – 

întrebã dulce Calinic ºi hohotul lui cristalin nãvãli dând de-o 

parte perdelele pânã dincolo în geamlâcul Pãrintelui. „Ptiu’ 

Doamne fereºte! Zãpãcitule!” – chicoti mai prudent Ambrozie. 

Controversa pe seama glasului cu care mãgarul schitului


îºi împlinea rãgetul zilnic a mai continuat un ceas, vreme în care 

Pãrintele a fost martor mut, nevãzut dar mereu bãnuit, dupã 

perdele. „Eh, copii, ce sã le faci...” - ºi zâmbetul îi pieri strãpuns 

de-o-nþepãturã, aºa ca din senin, la inimã. „De ce-oi fi io aºa de 

obosit, nu ºtiu...” Oftã prelung. „Uite acu’ vine iarna ºi parcã nici 

n-am stat la soare anu’ ãsta.” Când era mic, mamã-sa, Anghelina, 

îl lua la coasã, pe el ºi pe fra-su’ Ilie, tocmai sus în deal, aproape 

de buza Corbilor de Piatrã. Punea la umbrã un ºtergar sub care 

aºeza de-ale gurii: o þârã de borº, brânzã, ºuncã, mãmãligã, vreo 

douã cepe, o sticlã de þuicã de anu’ trecut ºi o ulcicã de apã. „Ia 

ºezi acia Nel ºi vezi ºi de ãla micu’!” 

Mama Anghelina se ducea apoi cu paºii ei mari sã se 

amestece cot la cot cu ãilalþi cosaºi, acu’ de când rãmãsese 

vãdanã ºi Ananie, omu’ ei, se mutase la Îngerul Domnului. În 

fiecare searã îi aprindea candela la crucea de la mormânt când 

se-ntorcea acasã de vale. Ananie fusese, aºa cum zic ãi de l-au 

apucat, o cruce de bãrbat. Înalt ºi puternic, cu mustaþã mare 

întoarsã ºi cãciulã de oaie pe creºtet, fie iarnã fie varã. „Sfântu’ 

Arhanghel ºi Mãicuþa Domnului îmi luarã bãrbatul ºi-mi deterã 

crucea...” – gândea ea fãrã patimã. Ananie murise acu’ doi ani, de 

Buna Vestire. „De plãmâni, maicã... A tuºit o vreme ºi p-ormã a 

plecat... aºa pe-o parte”. 

Nel ºi Ilie, ãla micu’, se zbenguiau printre ºirurile de iarbã 

cositã, pânã-n crucea amiezii, ba alergând vreo ºopârlã, ba 

încercând sã prindã vreun greiere nãucit de zãduf. Apoi se 

ciuceau pe marginea ºtergarului, la umbrã. De-atunci luase Ilie 

nãravul sã lingã dopul de zeama dulce-acriºoarã ºi rece a þuicii. 

Acu’ de când Pãrintele ajunsese stareþ ºi-l luase pe lângã el, sã-l 

mai ajute ba una, ba alta, la daravelile de la schit, Ilie trebuia sã 

pândeascã ceva vreme, sã-i ºterpeleascã cheia de la beci, ca sã 

mai dea ºi el pe gâtlej de istov. Nu-i vorbã, cã ºi Pãrintele se mai 

lãsa cu dinadinsu’ furat, ros de viermele vinovãþiei ºi al neascultãrii, 

cã deh! - nu „vãzuse” mai îndeaproape de ãla micu’ în zilele 

acelea de arºiþã ale copilãriei. 

Zbârrr...ºuierã ceva scurt pe lângã el. „Ce-o fi asta, Doamne 

iartã-mã” O aripã parcã-i dãdu peste obraz ºi se fãcu nevãzutã-n 

adâncurile lumii. „Eh, poate cã mi s-a pãrut” ªi totuºi îl ustura 

rãzbit un ochi, semn cã atingerea fusese aievea. Îºi dete repede cu


apã pe faþã. Picãturile îi împungeau obrazul, fãcând sã-i treacã 

fiori pe ºira spinãrii. Erau reci ca ghiaþa. Pãi dar Cine – nu el - 

dibuise izvorul, hãt, cu vreo patruzeci de ani în urmã, pe vremea 

când venise la Crasna împreunã cu Pãrintele Ghedeon tocmai de 

la Schitul Slãnic, o chinovie uitatã printre colinele argeºene Ori, 

mai ºtii - poate cã Pãrintele fusese cel dibuit Turla clopotniþei 

o vãzuserã de departe, dar pe mãsurã ce se apropiau, pãdurea a 

înghiþit-o. Aºa cã se aºezaserã o þârã sã-ºi mai tragã sufletul. 

Atunci a simþit dintr-o datã cum apa i-a umezit poala dulamei. 

Semn de belºug. ªi-a fãcut o cruce mare murmurând: „...ºi va fi 

ca un pom rãsãdit lângã izvoarele apelor, care rodul sãu va da la 

vremea sa ºi frunza lui nu va cãdea ºi toate câte va face vor spori...” 

„Amin”- a întãrit Ghedeon spusele psalmistului... S-au mai 

închinat o datã ºi apoi ºi-au continuat calea pânã ce s-au aflat 

într-o mare de livezi ºi fâneþe ca-n basme, stãpânite doar de cerul 

nemãrginit de deasupra. Atât de nemãrginit, încât albastrul lui 

era ºi-al lor. Aici ºi dintr-o datã deterã nas în nas cu obºtea 

de-atunci a Crasnei: fratele Pavel trãgând de-o sfoarã un mãgar 

ce târa la rându-i, fãrã convingere, un braþ de crãci din pãdure, 

Ruºiþa – o vacã bãtrânã cu pielea roºcatã ºi rãpãnoasã, dar plinã 

de entuziasm, o gãinã ºi o oaie al cãror nume nu-l mai ºtia 

nimeni, fie din pricinã cã vietãþile nu avuseserã niciodatã 

vreunul, fie cã li se rãtãcise prin volbura anilor. Hrisoavele 

vremii n-au consemnat cã, din motive ulterior trecute sub tãcere, 

motanul Þuºti - fire oscilantã ºi cu un trecut incert – nu a fost de 

gãsit în acea zi a „descãlecãrii”. De ºapte ani fratele Pavel zãcea 

aici, uitat de lume. Zãcea, e un fel de-a spune, cã doarã s-a rugat 

ºi el aºa cum a ºtiut ºi a þinut aprinsã candela sau - cum se spune 

prin chinovii - flacãra rugãciunii. ªipotul de apã îi lovea acum 

pleoapele cu ºi mai mare putere ºi parcã nu-i mai venea sã se 

ridice de sub pedeapsa stropilor de ghiaþã. Nu se ºtie cât a rãmas 

aºa, mãsurând cãderea... 

Rugul fusese aprins cândva – hãt! - într-un început de 

florar al anului 1828... ori poate ºi mai înainte, în prima jumãtate 

a veacului al XVIII-lea, când în târgul Vãlenilor se aciuise un 

vameº, care – atunci ca ºi azi - prin osebitele apucãturi ale 

îndeletnicirii sale, se ajunse în scurt timp cupeþ bogat. Iubitor de 

argint, State vameºul s-a lãsat atras de zestrea strãlucitoare a


Stanei Badiu, fiica unui negustor pricopsit, pe care o luã curând 

de soþie, adãugând apoi la stânjenii de zestre din moºia 

Izvoarelor ºi alþii prin cumpãrãtoare. Dar cum nu toate pe lumea 

asta îºi aflã preþ ºi cumpãrare, cei doi, State ºi Stana, nu au fost 

dãruiþi de Dumnezeu ºi cu vreun urmaº în sfertul de veac ce l- 

au petrecut împreunã. Însã se vede treaba cã, pricepând 

mustrarea Domnului, au vrut cumva sã-ºi rãscumpere sufletul, 

de vreme ce ºi-au luat ascultarea sã-l creascã pe Radu, un nepot 

de sorã al Stanei, din familia Potlogeºtilor. Acestuia i-au dãruit 

la vreme 500 de stânjeni de moºie în hotarul moºului Coadã, pe 

lângã cei cuveniþi ca moºtenire de la pãrinþii sãi fireºti, rãpuºi de 

cine ºtie ce molimã mai înainte de vreme. Dar, mai cu seamã, 

State ºi Stana l-au dat pe tânãrul Radu sã înveþe carte, atâta carte 

încât acesta a ajuns preot, astfel încât la cumpãna dintre 

veacurile al XVIII-lea ºi al XIX-lea, când popa Radu s-a petrecut 

la rându-i din aceastã lume, i-a lãsat feciorului sãu Dinu nu 

numai o avere însemnatã, ci mai cu seamã o educaþie aleasã. 

ªtiutor de carte, cu un scris frumos ºi frazã îngrijitã, Dinu 

Potlogescu ajunse în cele din urmã logofãt, ba chiar postelnic. 

Atunci, în noaptea aceea de Gerar când Catrina, femeia lui, i-a 

dãruit, cu preþul vieþii, un fiu cãruia dupã botez i-au zis Nicolae, 

lui Dinu Potlogescu greu i-ar fi trecut prin minte ºi printre 

lacrimi cã nu se va scurge multã vreme ºi amândoi, tatãl ºi 

pruncul abia ivit pe lume, se vor afla ctitori ai aceluiaºi schit în 

care, peste anotimpuri, alambicul toamnelor târzii va plãmãdi 

laolaltã culorile bisericii cu cele ale cerului. Toate astea mai pot 

fi desluºite astãzi pe-o filã îngãlbenitã de Ceaslov, pe care 

Nicolae ºi-a aºternut scrisul, înduplecat ici-colo de vreme ºi de 

picurii de cearã: „ªi la leat 1828, mai 6, ne-am scos pecetluit de la 

pãrintele episcop Chesarie ºi am început a lucra ºi clãdi schitul Crasna 

în plaiul Teleajenului. ªi aceastã carte am dãruit-o schitului. Cine a 

fura-o sã fie într-un loc cu Iuda. ªi sã se mai ºtie cã la leat 1777, ghenar 

4, duminicã seara, m-a fãcut maica mea Catrina pe mine Nicolai sin 

Dinu cãlugãrul. ªi când m-am însurat, eram de ani 20, ºi zile 23. ªi 

am luat pe fata protopopului Voicu ot Fundeni. ªi copii nu ne-am 

câºtigat. ªi nunta a fost în zioa Sfântului Haralampie. ªi am trãit ani 

noo, luni 6 ºi a murit soþia. ªi am luat cinul cãlugãriei la schitul 

Crasna.” ªi uite-aºa Nicolae a devenit Nil monahul, în vreme ce


tatãl sãu, Dinu, primise mai înainte straiul îngeresc la Schitul 

Ghighiu, iar acum toþi îl ºtiau de schimonahul Chesarie. 

Desprinzându-se din viaþa mireneascã, Chesarie ºi Nil au 

dãruit schitului 227 de stânjeni de pãmânt, livezi ºi fâneþe, patru 

case pe pivniþe de piatrã, din care trei cu prãvãlii, toate în 

Izvoarele, o cârciumã cu salon în muntele Teleajen, în drumul 

Braºovului, douã mori pe Crasna ºi una pe Teleajen, o pivã cu 

patru ciocane, zece pogoane de vie, stupi, cai, vite ºi râmãtori. 

Loruºi, tatãl ºi fiul nu ºi-au pãstrat nimic din viaþa aceasta; poate 

doar amintirea Catrinei ºi-un bob de rouã pe obraz, încolþit ca o 

lacrimã la moartea ei. La vremea aceea viaþa cãlugãreascã din 

chinoviile Þãrii Româneºti se rânduia dupã canoanele ºi 

învãþãtura fostului stareþ de la Neamþ, Paisie Velicikovski, aºa cã 

cei doi ctitori, Chesarie ºi Nil, uceniciserã ºi-ºi cãpãtaserã 

metaniile în nevoinþã asprã ºi trai cucernic. Dupã un an ºi 

jumãtate, biserica schitului avea sã fie târnositã de însuºi 

episcopul locului, care aºezã acolo stareþ pe Silvestru ieromonahul. 

Un Octoih din acea vreme, pãstrat cu grijã de Pãrintele 

Ghedeon - Dumnezeu sã-l ierte! - poartã pe una din pagini scrisul 

tremurat de-odinioarã al Avvei Silvestru: „Aceastã sfântã carte, ce 

se chiamã Pavicernec, s-a dãruit la sfântul schit Izvoranul ot Crasna de 

mine, pãcãtosul Silvestrul, ce am fost întâiul nacialnic al acestui sfânt 

schit....” Atunci, alãturi de Silvestru, Nil ºi Chesarie s-au mai aflat 

în obºte Teofan, Veniamin ºi Ghelasie. Apoi au început a veni pe 

rând Epifanie, Gherasim, Paisie, Ioanichie, Nicandru, Pahomie, 

Elefterie, Ioil, Savatie, Darie ºi cine ºtie câþi alþii, pe care þãrâna 

din care au fost alcãtuiþi i-a îmbrãþiºat fãcându-le uitat numele, 

dar trecându-le slava în cartea ce se va citi de cãtre Domnul 

Hristos la cea de-a doua venire. 

ªuvoiul rece rãscolea mai departe amintiri, chipuri ºi 

anotimpuri. Cu ochii închiºi, Pãrintele prinse cu mâna un ºtergar 

aspru de deasupra ºi se ºterse îndelung pânã simþi cã sângele e 

gata sã-i nãvãleascã dincolo de obraji. Se privi în oglindã. 

Rãzvrãtite a ceartã, câteva fire din barbã îl mustrau strigându-ºi 

anii. De pometul drept anina un bob strãlucitor ca roua toamnelor 

timpurii. În zadar dete cu ºtergarul. Odatã, de douã, de nouã... 

Lacrima se încãpãþâna sã rãmânã tot acolo. Un semn. Semnul cã 

sosise vremea. A aºezat cu grijã ºtergarul la locul ºtiut, lângã


oglindã. Îºi trecu de câteva ori pieptenul din plastic ieftin prin 

creºtet ºi prin barbã, îmbrãcã reverenda ºi porni cãtre pãlimar 

mângâind cu privirea puzderia de icoane ce-i fãceau din pereþii 

casei, fereastrã spre cer. „Uliuuu, pãi acia la Pãrintele eºti ca la 

bisericã” s-a pomenit vorbind singur Ionicã Cosaºul într-o dupãamiazã, 

acum câþiva ani, când venise sã-i spunã cã luase la 

facultate. Se furiºã pe dupã bolta bisericii de teamã sã nu dea nas 

în nas cu musafirii de sub tei. Nu voia sã fie vãzut aºa...cu 

obrazul...în neorânduialã. ªi-apoi astãzi, ca niciodatã, avea chef sã 

se afle singur. A suit cu paºi sprinteni cele patru trepte, dibui dupã 

cheia tocitã din tainiþa pervazului, descuie uºurel uºa altarului ºi se 

pomeni stând aºa nemiºcat ºi privind de dincolo de Sfânta Masã, 

bolta proscomidiarului. Da’ când oare intrase acolo vlãdica Teofan, 

cã doar de o bunã bucatã de vreme se afla cu ascultarea de 

mitropolit, pe scaunul lui Firmilian, tocmai în Cetatea Banilor Ia 

uite! - nici nu e înveºtmântat cu sacosul cuvenit stãrii, ci doar cu 

întâiul lui felon, þesut odinioarã grabnic ºi în mare tainã de maicile 

de la Þigãneºti, ca nu cumva sã afle cãlugãraºul când i se rânduise 

hirotonia. Pãrintele duse din instinct mâna la locul unde-ºi atârna 

epitrahilul. Îl însemnã de trei ori cu semnul crucii ºi ºi-l trase pe 

cap, murmurând: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsã harul 

sãu peste preoþii Sãi, ca mirul pe cap, ce se pogoarã pe marginea 

veºtmintelor lui.„ Teofan nu se clinti. Rãmase mai departe aplecat 

deasupra prescurii de pe talerul din lemn, cu pletele negre-albãstrii 

inundându-i obrajii. Vãzuse lumina zilei tot prin þinuturile 

Corbilor, aproape de Nucºoara, ºi oamenii locului îºi mai aduc ºi 

astãzi aminte cum, atunci când l-a purtat prin altar dupã Taina 

Botezului, Pãrintele l-a sãltat aºa spre bolta din care-i privea Maica 

Domnului ºi-a strigat râzând, cu glas tare ce-a-nmãrmurit toatã 

suflarea aflatã prin preajmã: „Pe tine preot am sã te fac, pe tine preot 

am sã te fac, pe tine preot am sã te fac...„ Îl botezaserã Dumitru. 

Atunci, pentru o clipã, parcã toate au stat în loc. Apoi n-a trecut 

mult timp ºi fratele Mitel apucã drumul Crasnei dimpreunã cu alte 

trei surori mai mici ce-au mas pe drum, la Dintr-un Lemn, sã 

îmbrace acolo straiele cuvenite pentru nunta cu Hristos. 

Glasul subþire al vlãdicii, acum cu o undã de accent 

franþuzesc dobândit în timpul studiilor pariziene, s-auzea cu mici 

pauze, murmurând: „Ca un miel nevinovat spre junghiere s-a adus. ªi


ca o oaie fãrã de glas împotriva celui ce-o tunde, aºa nu ºi-a deschis gura 

sa. Întru smerenia lui, judecata lui s-a ridicat. Iar neamul lui cine-l va 

spune„ Agneþul se desprinse din trupul Fecioarei. Era începutul 

despãrþirii. O naºtere cu gândul înspre rãstignire. Asemeni unei 

respiraþii bãnuite, de undeva din preajmã de fiecare datã, o 

ºoaptã, un îndemn: „Domnului sã ne rugãm”. Glasul îi era nu 

numai cunoscut Pãrintelui, dar mai cu seamã drag. Zâmbi. O 

siluetã cãreia nu-i putea desluºi chipul îi amintea de Serafim cel 

mic, diaconul întors cu faþa cãtre lume spre a redeveni Daniel. În 

chinovii cãderile îngerilor se mãrturisesc ºi dor mereu, întocmai 

rãnilor care nu se închid niciodatã. O ºoaptã curmã amintirea, 

vestind plecarea trupului Celui sfâºiat de oameni cãtre 

Dumnezeu. „Junghie pãrinte!„ Pãrintele îngenunche ºi îºi lipi 

fruntea caldã de marginea prestolului. Rãmase aºa, murmurând 

odatã cu Teofan: „Junghie-se mielul lui Dumnezeu, cel ce ridicã 

pãcatele lumii, pentru viaþa ºi mântuirea lumii”. Numai cã în locul 

glasului lui Teofan acum se auzea altul, al lui Sebastian. Nici el n- 

avea straie de vlãdicã, iar vocea-i era aidoma de suavã ºi cuminte 

ca-n vremea seminarului de la Neamþ: „ªi unul din ostaºi cu suliþa 

coasta lui a împuns”. Pãrintelui îi pieri zâmbetul; în loc, un vãl þesut 

din milã ºi durere. „ªi îndatã a ieºit sânge ºi apã ºi cel vãzut a 

mãrturisit ºi adevãratã este mãrturia lui”. De data asta Pãrintele nu 

se mai mirã când, ridicând fruntea de pe marginea prestolului, 

desluºi chipul vlãdicãi Galaction. La urma urmei, el îi fusese toatã 

vremea, încã de la început, alãturi. Se ridicã cu ochii-nceþoºaþi de 

fumul tãmâiei ce se strecura desenând spirale suitoare spre înalt. 

De arabescurile sale sufletul se-agaþã preschimbându-se în 

luminã. „Tãmâie îþi aducem Þie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru 

miros de bunã mireasmã duhovniceascã, pe care primindu-o întru 

jertfelnicul Tãu cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouã harul 

Preasfântului Tãu Duh” – s-a pomenit murmurând. ªi, ca de atâtea 

ºi atâtea ori, porni plecat sã aºeze miridele pe Sfântul Disc. De 

partea cealaltã a catapetesmei încolþeau ºoapte, iar numãrul lor 

creºtea cu fiecare ceatã de miride ce-o aºeza smerit. Dãdu de-o 

parte colþul rubiniu al dverei ºi îl lãsã degrabã la loc. Cum aºa!! 

Biserica era plinã... Închise ochii ºi-ºi pipãi obrazul. Bobul de rouã 

se afla la locul sãu. Se mai uitã odatã printre genele lui sau ale 

dverei ºi-i îmbrãþiºã. Erau acolo toþi: ºi Serafim, ºi Partenie, ºi


Vasile cu Irineu, ºi Pantelimon, ºi Ghedeon, ºi Ambrozie, ºi 

Calinic, ºi Ciprian, ºi Teofil, ºi Teodosie, ºi Nicodim cel tânãr ºi 

câþi cãrora nu mai avea timp sã le rosteascã numele, ci doar sã le 

îmbrãþiºeze chipul. Fiecare purta, fãrã sã ºtie, aninat de obraz, 

bobul sãu de rouã. „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un 

Dumnezeu, în rai cu tâlharul ºi pe scaun împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul 

ai fost, Hristoase, pe toate umplându-le, Cel ce eºti necuprins” – 

murmurã de-alãturi Galaction. De-acum liturghia putea sã 

înceapã. Ridicându-ºi ochii, a privit prin rotocolul de geam 

dinspre miazã-noapte. Nu ºtiu cum, dar cei trei musafiri de sub tei 

îi pãrurã dintr-odatã aºezaþi chiar înaintea lui, privindu-l senin ºi 

binevoitor. ªi parcã ocniþa proscomidiarului se fãcuse fereastrã. ªi 

ei nici nu vorbeau, nici nu miºcau. Doar ºedeau ºi se uitau prin 

petecul de geam. În adierea serii ochii lor pãreau sã oglindeascã 

rãsãritul. „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul 

Tãu!”- a mai apucat sã murmure. Apoi s-a lãsat aºa, ca Ananie, peo 

parte ºi glasu-i pieri în toropeala luminii. 

Aºa l-a gãsit Augustin. „Blagosloviþi!” – a zis el gâfâind, în 

vreme ce intra în altar scoþând din buzunar un teanc de 

pomelnice. Dar blagoslovenie n-a mai primit. Pe chipul 

Pãrintelui se tupilau nori ori poate cã se rostogoleau aureole de 

sfinþi. Augustin se apropie încet, îngenunche tremurând, îºi 

atinse buzele de mâna dreapta a duhovnicului, apoi îºi acoperi 

capul cu epitrahilul ºi rãmase aºa, îmbrãþiºând ceea ce mai putea 

fi cuprins. Ca la spovedanie. Se lãsã nãpãdit de-un plâns fãrã 

lacrimi, un plâns durut, straniu ºi sec, cu usturime la inimã. Din 

când în când doar, încerca sã îngaime o rugãciune pe care o ºtia 

pe dinafarã ºi pe dinãuntru, dar pe care acum nu izbutea s-o 

ducã nicicum pânã la capãt:.„Luminã linã a sfintei slave... a Tatãlui 

ceresc celui fãrã de moarte... a Sfântului, Fericitului... Iisuse Hristoase, 

viind la apusul soarelui... vãzând lumina cea de tainã...„ ºi aici se 

oprea fiindcã - nu ºtiu cum se fãcea – uita mereu sfârºitul, aºa cã 

o lua iarãºi de la început. „Luminã linã a sfintei slave...viind...” Dar 

degeaba. Afarã toþi priveau la norul ivit din senin pe bolta 

plictisitor de albastrã, în nãdejdea mãcar câtorva picãturi de 

ploaie. Numai cã norul, sau Dumnezeu ºtie ce-o fi fost, se fãcu 

nevãzut pe nesimþite, lin ca ºi lumina albastrã a acelei amiezi pe 

care nimeni n-avea s-o uite vreodatã.


În vara aceea, cu toate rugãciunile, n-a plouat neam. Pânã 

ºi lu’ frati-sãu Ilie i-au sângerat palmele bãtãtorite în vreme ce 

izbea cazmaua în þãrâna tare ca piatra. Când i-au înfipt crucea în 

pãmântul ars ºi crãpat de secetã, din braþul ei drept a þâºnit un 

bob lucitor ca o lacrimã. N-a curs ºi nici nu s-a ºters. A rãmas aºa, 

aninat. Pe cruce i-au scris atât: NICODIM. Era de-ajuns. Restul îl 

ºtia „Cel ce numãrã mulþimea stelelor ºi picãturile de rouã”, iar 

atât cât va mai rãmânea de-aci înainte, avea sã-l afle o lume. 

Oricum, semnul îl purtau toþi. 

De-atunci încoace nopþile, zilele, lunile, anii, se rostogolesc 

nestingheriþi mai departe, aºteptând venirea de-a doua. Zile de 

post ºi zile de dulce, împletite în liturghii ºi anotimpuri. Oamenii 

de prin partea locului nu se aflã prea vorbãreþi, aºa cã nu-ºi 

deschid cu una cu douã baierile sufletului. Dar, cine ºtie, nu zic, 

poate cã tu sã ai noroc, dragul tatii, ºi dupã câteva ceasuri de 

zãbavã alãturi de un pãhãrel cu þuicã din aia „galbinã”, unul din 

ei se va gãsi sã-þi spunã molcom cã, de la o vreme, aºijderi ca pe 

obrajii lor, ori ca în apele Crasnei din dimineþile toamnelor 

timpurii, dacã te uiþi mai cu luare-aminte, în lacrima îmbrobonitã 

pe braþul drept al crucii, licãreºte întreg schitul albastru. Cu 

toatã iubirea lui. 

„...ºi va fi ca un pom rãsãdit lângã izvoarele apelor, care 

rodul sãu va da la vremea sa ºi frunza lui nu va cãdea ºi toate 

câte va face vor spori...” 

Rãzvan Ionescu


Pãrintele Nicodim... 

În ce an, în ce varã... am ajuns pentru prima datã la Crasna 

ªi de unde am aflat, cum de am ajuns acolo. Cred cã am privit o 

hartã, m-a inspirat locul, numele... Sã fi fost pe la începutul 

anilor 80, când începuse sã se acorde câte o sâmbãtã liberã pe 

lunã. Într-o vineri, dupã programul scurt, m-am precipitat cu 

toþi ai mei la garã. Am luat un personal pânã la staþia Ploieºti - 

Sud, iar de acolo trenul cursa spre Mâneciu - Ungureni. Am 

coborât la staþia satului Homorâciu, de unde am luat cursa pânã 

la Schiuleºti. De acolo câþiva kilometri pe jos pânã la Mânãstire. 

Ca sã ajungi la ea, trebuia sã treci pe malul celãlalt, ºi trecând o 

râpã adâncã. Coborâtul era cum era, dar urcuºul destul de 

abrupt ºi de greu, mai ales pentru copii mici, care uneori 

trebuiau luaþi în cârcã. Noroc cu popasurile prevãzute, de buni 

creºtini, cu bãncile lor pe care puteai sã-þi tragi sufletul. Pe una 

din aceste bãnci aveam sã-l aflãm o datã pe cãlugãrul rãtãcitor 

Racheru, în vremea aceea cunoscut colportor de cãrþi 

duhovniceºti vechi, netipãrite în vremea comunistã sau chiar 

interzise. Din câte ºtiam de la Mihai Urzicã, era urmãrit oarecum 

de Securitate, dar nu prea avea ce-i face datoritã aerului sãu de 

om rãtãcit. La acea întâlnire îºi trãgea sufletul ºi el, aºezat pe o 

bancã, tunând ºi fulgerând în faþa câtorva credincioºi împotriva 

podoabelor femeieºti, considerate diavoleºti. Era vehement ºi 

destul de convingãtor cu citarea de tot felul de canoane ale


Sfinþilor Pãrinþi, normative pentru vieþuitorii Bisericii Ortodoxe. 

Mai pe urmã aveam sã descoperim un alt drum spre 

Mânãstire, pe malul Mânãstirii, mai salbatic ºi mai frumos. 

Coboram la gara Izvoarele, de acolo strãbãteam satul cu acest 

nume. Mirosul de vite ºi de grajd, vuietul orãtãniilor, ne aºezau 

imediat ºi seducãtor în lumea doritã a satului. Apoi mulþimea de 

flori. Pomii din livezi pãrãsite sau de lângã drum se lãsau 

gustaþi. (Acest contact cu miresmele satului, cu rãcoarea lui 

dupã zãbuºeala generalã a Bucureºtilor ºi cea sufocantã din 

personalul încins, cu fântânile ºi cu zgomotele lui anume, mi-au 

ramas foarte pregnante în amintire). Casele, fie ele mai noi sau 

mai vechi, arãtau un sat cu stare, de oameni aºezaþi ºi harnici. La 

ieºirea din sat, drumul trecea pe lângã o sondã, impresionantã în 

negreala ei ºi în miºcarea lentã a pompei, dar tulburând peisajul 

prin poluarea teritoriului dimprejur. Continuam pe poteci abia 

desluºite prin fâneþe ºi care te puteau înºela. Dupã aceea 

pãtrundeam în pãdure, la umbrã, unde cãrãrea era mai netã. 

Sfârºeam prin a cãdea spre searã la poarta din spatele Mânãstirii, 

lângã fântâna cu apã atât de bunã, unde beam cu nesaþ, ne 

spãlam puþin ºi ne puneam þinuta în rânduialã. Dar tot prin 

partea aceasta, aveam sã aflãm la un moment dat, ºi mai fãcea de 

lucru ºi ursul. De atunci eram tare atenþi, mai ales dupã ce unul 

dintre fraþi fusese serios rãnit de acesta. 

ªi cimitirul-grãdinã, cu înþelepciunea lui conþinutã, atât de 

paºnic, constituia un loc pe care-l cãlcam cu plãcere ºi cu folos. 

Dupã prima vizitã fãcutã am fost atât de încântaþi, încât am 

început sã ne aducem prietenii. Pentru aceasta era necesarã 

coordonarea sâmbetelor, care erau luate la date diferite de salariaþi, 

astfel încât activitatea întreprinderilor sã nu se întrerupã. 

Primul Pãrinte pe care l-am întâlnit acolo ºi 1-am cunoscut 

a fost Pãrintele Nicodim. Un chip luminos, un zâmbet primitor, 

cuvinte blajine, deschidere totalã. 

Pe atunci nu erau decât doi sau trei cãlugãri la Crasna. De 

fapt, oficial era un schit þinând de Mânãstirea Sinaia, dar în 

practicã se bucura de o realã autonomie. Nu mai ºtiu dacã a doua 

sau a treia oarã ne-a întâmpinat dangãt de clopote trase a mort. 

Murise fostul stareþ. Urma sã fie adus de undeva, unde se aflase 

la tratament ºi curã. Deºi sunau pentru cineva care tocmai


plecase din aceastã lume, clopotele aveau, pe lângã solemnitatea 

cuvenitã, ceva mangâietor, ºi rezonanþa lor, întoarsã de dealurile 

înconjurãtoare, se aºeza protector peste Mânãstire ºi împrejurimi. 

Ceea ce m-a cucerit imediat la Crasna din vremea aceea era 

faptul cã se arãta a fi o adevãratã sihãstrie, depãrtatã de drumul 

mare al ºoselei naþionale, accesibilã în final numai cu piciorul. Te 

aflai într-un coif pierdut de lume, împrejurimile erau sãlbatice ºi 

curate, slujbele de o limpezime ºi o concentrare binefãcãtoare. 

Lumina era asiguratã pe durata unui numãr redus de ore cu 

ajutorul unui grup electrogen. La slujbele de searã sau de noapte 

din bisericã luminau numai lumânãrile ºi candelele. Tare mai 

iubeam noi aceste slujbe - privegheri, cu taina lor sporitã. Dar, 

deosebit de alte sihãstrii, Crasna era extrem de caldã, caracterul 

ascetic era conþinut ºi oarecum îmblânzit. Te simþeai, de îndatã 

ce pãºeai pragul Mânãstirii, acasã, în familie. ªi lucrul acesta se 

datora, neîndoios, cu precadere Pãritelui Nicodim. El era acel 

care te întâmpina cu zâmbetul sãu cald pe buze, care avea un 

cuvânt bun de întâmpinare, care îþi rânduia locul la arhondaric, 

care te poftea la masã... 

M-a atras la Pãrintele Nicodim ºi faptul cã era din pãrþile 

Argeºului ºi ca în copilãrie fusese legat de cãlugãrii de la 

Mânãstirea Râmeþi, dânsul fiind cãlugãrit în acestã lavrã 

ardeleneascã. Mã mira într-un fel ajungerea acestui argeºean 

liniºtit ºi harnic la Crasna., Pãrintele Nicodim, aveam sã constat, 

era extrem de iubit în zone destul de îndepãrtate de Mânãstire. 

Absolut specific Crasnei era faptul cã aproape nu exista 

duminicã fãrã ca sã vinã macar o familie de la mare depãrtare ca 

sã facã parastas. Erau parastase ample, pentru cã din pomana 

aferentã reuºeau sã ospãteze pe toþi cei prezenþi în duminica 

respectivã la slujbã. Cum spun, veneau de departe, din pãrþile 

Galaþiului ºi ale Brãilei, ale Buzãului, ale Târgoviºtei etc. 

Ceea ce am apreciat la Schitul Crasna (þinând în acea vreme 

de Mânãstirea Sinaia) era împãrþirea armonioasã a ascultãrilor 

între cei doi Pãrinþi: Nicodim ºi Galaction (actualul episcop de 

Alexandria ºi Teleorman). Cel dintâi ºi le asumase îndeosebi pe 

cele ale Martei, aºadar ale administraþiei si gospodãriei, cel de-al 

doilea rãspundea de slujirea zilnicã la bisericã. Dar seara târziu, 

în duminici ºi la sãrbatori, Pãrintele Nicodim îmbrãca veºmintele


liturgice ºi se alãtura discret, firesc, cu toatã forþa duhului, 

liturghisirii comune. 

Dormeam într-o camerã cu priciuri, într-un capãt al odãiibãieþii, 

în celãlalt-fetele. Înainte de culcare, domnea o veselie 

tonicã, schimburi de replici de un umor curat ºi sãnãtos treceau 

de la un prici la altul. Copiii (ai mei, cãci alþii nu erau) se 

cuibãreau ºi ei printre fete, în preajma mamei. Sâmbãta, dupã 

liturghia de dimineaþã, era dedicatã coborârii la râu, unde 

culegeam fragi ºi stãteam, ca ºoplârlele, pe pietre la soare, cu 

picioarele în apã repede ºi rece, plimbãrilor prin fâneþe sau prin 

pãdure. Dupã-amiazã sau seara cãutam sã-l întâlnim pe 

Pãrintele Galaction pentru un cuvânt de folos. Plecam voioºi 

duminica, dupã slujbã, dupã ce mâncam ceva de la parastasul 

fãcut, dupã ce luam binecuvântare de la cei doi preoþi, care ne 

pofteau sã revenim. Ne lãsam pomelnicele, ºi astfel lucrurile nu 

operau dupã principiul plãþilor compensatorii, ci dupã acela al 

schimbului de daruri. Biserica rãmânea mereu cea mai 

generoasã. Coboram la garã, la Izvoarele, iar de acolo luam 

personalul pânã la Ploieºti, pentru a ne reîntoarce pe searã în 

Bucureºtiul torid, în aºteptarea urmãtoarei vizitãri, din luna 

urmãtoare. 

Toate aceste pelerinaje la Crasna au durat câþiva ani buni. 

Ele începeau primãvara, prin mai-iunie (nu o datã am cules din 

pomii de pe marginea drumului sau din livezi abandonate 

prune ºi nuci verzi pentru dulceaþã), pânã prin septembrieoctombrie 

(mi-aduc mereu aminte de cidrul extraordinar pe care 

l-am bãut într-o toamnã, fãcut din mere zdrobite între douã 

pietre ca de moarã). Nu îmi mai aduc aminte când ºi de ce aceste 

ieºiri au încetat. Cu timpul, apãruserã la Mânãstire noi cãlugãri, 

tineri ºi foarte râvnitori ºi misionari. Stãteau pânã noaptea târziu 

printre oameni, vorbindu-le de cele sfinte. Schitul devenea tot 

mai mult Mânãstire. Îºi pierdea din sãlbãticie ºi sihãstrie... 

Aveam sã regãsesc la Muzeul Þãranului Român (unde 

lucrez din 1991), aduse ºi astfel salvate de Horia Bernea, 

întâmplãtor trecând pe la Mânãstire la momentul potrivit, 

vechile strane de la Crasna, în care mã rezemasem odinioarã... 

Cãci aºa se închide uneori cercul... Acum ele dau consistenþã 

unei sãli numitã în chip semnificativ „reculegere”. Coborâte de la


munte, vorbesc smerit atâtora, de aici ºi de pretutindeni, despre 

simplitatea ºi forþa vieþii cãlugãreºti. 

Am revenit la Crasna dupã mai mulþi ani, de data aceasta 

cu maºina. Aproape n-am mai recunoscut locul. Multe s-au 

primenit, multe s-au adãugat: stãreþia, biblioteca, arhondaricul... 

Gospodãria luase o amploare nebãnuitã. Cãlugãrii erau 

numeroºi. Crasna era de acum o Mânãstire mare, de sine 

stãtãtoare. De altfel, între timp, devenise ºi un soi de pepinierã 

de arhierei... Numai chipul de bunic tânãr al Pãrintelui Nicodim 

a ramas acelaºi, acelaºi surâs ºãgalnic în lumina ochilor, aceeaºi 

întâmpinare binefecãtoare, prin disponibilitatea ei la jertfã. 

Probabil cã Pãrintele Nicodim este din aceia care se sfinþesc ca 

primitori de strãini, dintre aceia care te fac sã-þi uiþi strãinãtatea 

ºi sã te apropii de casa pãrinteascã. Vederea Pãrintelui te umple 

instantaneu de nãdejde ºi de o bucurie purã ºi simplã, cu parfum 

paradisiac. 

Costion Nicolescu

Pãrintele Nicodim, 

ucenicul Pãrintelui Arsenie 

De câte ori o ajungeau necazurile, mama cerea ajutorul 

Pãrintelui Arsenie Praja, iar roadele rugãciunilor pustnicului din 

Cheile Râmeþului nu se lãsau prea mult aºteptate. Dupã moartea 

lui, mama a început o corespondenþã cu stareþul Mânãstirii 

Crasna, loc în care se aflã mormântul Pãrintelui Arsenie. Nu ºtiu 

dacã s-au întâlnit vreodatã ºi altfel decât prin scrisori, dar aºa am 

aflat eu despre vrednicul Pãrinte Nicodim Dimulescu, ucenicul 

Pãrintelui Arsenie. 

Mai târziu am avut bucuria de a urca la Mânãstirea Crasna 

ºi de a-l cunoaºte pe Pãrintele stareþ Nicodim Dimulescu. Pe 

lângã frumuseþea de negrãit a locului – nici nu se putea un nume 

mai potrivit pentru raiul acela, „crasnâi” însemnând „frumuseþe” 

în ruseºte – douã lucruri mi-au rãmas cu pregnanþã în amintire: 

mãrinimia neprefãcutã cu care m-a primit Pãrintele ºi marea sa 

discreþie. L-am rugat sã-mi spunã câte ceva despre perioada în 

care a fost arestat, deoarece în primele ediþii ale volumului Preoþi 

ortodocºi în închisorile comuniste aveam doar câteva rânduri 

despre Sfinþia Sa ºi doream sã adaug mãrturia Pãrintelui, dar 

dânsul mi-a spus cã este de ajuns ce scrie acolo. Ulterior am 

ajuns în posesia unui raport din vremea prigoanei comuniste,


mai precis din anul 1955, privitor la fraþii de mânãstire, cum erau 

atunci, Arsenie Praja ºi Nicodim Dimulescu, raport semnat de 

protos. Gherman Baciu, la acea vreme stareþ al Mânãstirii Râmeþ. 

Iatã ce scria acolo preotul Gherman Baciu: „Am observat pentru 

aceºti fraþi cã poporul þine la ei, îi iubeºte, îi compãtimeºte ºi îi 

ajutã, considerându-i ca pe niºte urgisiþi de soartã ºi nedreptãþiþi. 

(...) M-am purtat ºi eu cu ei cu toatã blândeþea, ca sã nu-mi atrag 

ura poporului ºi ei sã nu aibã motiv a se plânge de aceasta cuiva, 

cum cã am venit aici ca sã îi scoatem pe ei cu forþa. (...) Însã dupã 

toate constatãrile noastre nu este potrivit cu nici un chip sã mai 

rãmânã nici o clipã aici. (...) ba încã Praja Arsenie (...) mereu are 

cuvinte de nemulþumire în noua orânduire”. 

Dar pentru mine Pãrintele Nicodim Dimulescu rãmâne, 

întâi de toate, ucenicul Pãrintelui Arsenie Praja, ucenicul înspre 

care pustnicul sfânt s-a îndreptat atunci „când a venit porunca de 

sus” ºi a plecat din lumea aceasta. Iar cartea sa despre pustnicul 

din Cheile Râmeþului reprezintã o mãrturie capitalã pentru 

creºtinii din vremea noastrã: este dovada cã sfinþenia la care ne 

cheamã Hristos este ºi astãzi, la fel ca ºi în Biserica primarã, nu 

doar accesibilã omului, dar ea reprezintã chiar starea sa 

normalã. Scrisã în cuvinte simple, cartea aceasta este o mãrturie 

plinã de dragoste ºi de frumuseþe. Voi exemplifica doar printrun 

scurt fragment: „Îl priveam pentru prima oarã – scrie 

Pãrintele Nicodim –, cu admiraþia ºi dragostea sincerã de copil, 

dar datoritã cãldurii sufleteºti cu care mã primise, mã uitam la 

dânsul nu ca la un om pe care abia l-am cunoscut, ci ca la cineva 

foarte apropiat, ca la cineva din familie, pe care nu-l mai 

întâlnisem de multã vreme. Mã câºtigase din primele momente, 

cu vocea lui blajinã, cu bogãþia ºi dãruirea lui sufleteascã, ºi-mi 

venea sã-mi exprim starea sufleteascã, aºa cum fac toþi copiii, 

strângându-l în braþe, dar n-am îndrãznit din pricina timiditãþii. 

(...) Îl priveam cu mirare pe acest om care avea o îmbrãcãminte 

cu totul neobiºnuitã, cum nu mai vãzusem pânã atunci, ºi pe 

vremea aceea nu-mi dãdeam seama de ce, dar simþeam cã, în 

ciuda acelei þinute ºi dincolo de ea, cãlugãrul acesta avea un duh 

aparte, cãci simpla lui prezenþã parcã radia ceva ce-mi procura o 

fericire la culme, nemaiîntâlnitã”.


De o asemenea întâlnire s-a învrednicit Pãrintele Nicodim 

Dimulescu ºi, cu siguranþã, Pãrintele Arsenie – care ºtia ºi 

gândul omului ºi toate cele ce urmau sã se întâmple – ºtia bine 

de ce l-a ales tocmai pe Pãrintele Nicodim ºi i s-a încredinþat 

atunci când „a venit porunca de sus” ºi a plecat la Domnul. 

Vasile Manea 

Directorul Editurii Patmos

Un gând la o deosebitã aniversare – 

Pãrintele nostru Nicodim Arhimandritul... 

Cuprins fiind de emoþie, respect, recunoºtinþã ºi veneraþie 

m-am tot gândit, preþ de mai multe zile cum sã-mi pot exprima, 

cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stãri ºi sentimente faþã de 

Pãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu acum, la împlinirea 

a patruzeci de ani de viaþã cãlugãreascã autenticã în una ºi 

aceeaºi Mânãstire – Crasna, judeþul Prahova! 

Constat, cu oarecare strângere de inimã, cã nu este uºor sã 

faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunosc 

de, relativ, puþinã vreme adicã de, doar, nouã ani, acolo – la 

Mânãstirea care de atunci, „din cauza” acestui stareþ al ei, a devenit 

lãcaºul meu de suflet ºi de reculegere spiritualã deosebitã!... 

Pãrintele Nicodim se contureazã ºi se identificã, cel puþin în 

mintea ºi în inima mea, prin câteva trãsãturi ºi calitãþi distincte: - în 

primul rând caracterul, onoarea ºi demnitatea Pãrintelui apoi vocea 

sa inconfundabilã – acel timbru baritonal de neegalat; dupã aceea 

cultura teologicã ºi nu numai cu care este înzestrat datoritã muncii 

ºi tenacitãþii Prea Cuvioºiei Sale – care este un autodidact înnãscut 

ºi foarte perseverent; luciditatea ºi spiritul sãu critic însoþit de foarte 

multã înþelegere ºi condescendenþã; pe urmã spiritul de diºciplinã, 

în primul rând cu el însuºi, de rigoare doctrinarã, liturgicã ºi 

canonicã revelatã cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predicã sau 

cuvântare, susþinute într-un mod foarte coerent ºi elevat în diferite


împrejurãri sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul sãu de a fi 

ºi de a se raporta la semenii sãi, la fiecare în parte într-un mod 

deosebit ºi unic fiind foarte respectuos, accesibil ºi deschis toate 

acestea descoperind în persoana sa o generozitate ºi o eticã a 

bunului simþ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieþi ºi pe 

care astãzi le întâlneºti tot mai rar!... Pãrintele Nicodim mai are ºi 

calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreþie ºi modestie ieºite 

din comun care îþi inspirã foarte multã încredere, confort sufletesc 

ºi dragoste faþã de valorile perene ale spiritualitãþii noastre 

monastice, ºi ale culturii noastre autentice! 

Citindu-i datele sale biografice, mã uit cu multã admiraþie 

la data ºi locul naºterii sale (11 mai 1935 în localitatea Cãrpeniº, 

judeþul Argeº), la viaþa cãlugãreascã în care a intrat din fragedã 

copilãrie (la vârsta de treisprezece ani ºi jumãtate la mânãstirea 

Râmeþi-Alba, unde l-a cunoscut pe Pãrintele duhovnic Dometie 

Manolache ºi a legat o prietenie sincerã ºi durabilã cu fostul ei 

duhovnic, Pãrintele Ioachim Popa; apoi a vieþuit în mânãstirea 

Slãnic-Argeº alãturi de o serie de pãrinþi duhovniceºti înscriºi în 

Patericul românesc, urmând ca mai târziu prin ascultarea ce îi 

era datã de vrednicul de pomenire, Prea Fericitul Pãrinte 

Patriarh Iustinian sã îºi îndrepte paºii spre Mânãstirea Crasna), 

la anii de prigoanã comunistã (care nu l-au ocolit ºi nu l-au scutit 

nici pe Sfinþia Sa de ºicane, ispite, piedici ºi necazuri), ºi la 

oamenii pe care i-a cunoscut ºi cu care a colaborat (Patriarhii 

Iustinian, Iustin ºi mai ales Teoctist care îl evocã de multe ori 

deoarece îl apreciazã foarte mult). 

Nu în ultimul rând, trebuie menþionat aici numãrul foarte 

mare de monahi ºi tineri pe care i-a format cu atâta dragoste ºi 

înþelegere, pe care i-a ajutat, ºi are încã foarte mulþi pe care îi 

susþine, în vestitele ºcoli teologice din þarã ºi strãinãtate ºi care au 

devenit slujitori de marcã ai bisericii noastre, atât în rândul cinului 

monahal cât ºi în rândul clerului de mir aºa încât ºase dintre ei 

sunt astãzi ierarhi de vazã ºi membri marcanþi ai Sfântului Sinod 

al Bisericii Ortodoxe Române, iar alþii sunt stareþi vestiþi sau preoþi 

parohi renumiþi – realizãri pentru care Pãrintele Nicodim este o 

persoanã cam singularã ºi unicã în zilele noastre, motiv pentru 

care a ajuns sã fie foarte apreciat ºi preþuit de cãtre mulþi dintre 

cunoscuþii sãi dar ºi invidiat de cãtre unii care, probabil, sunt 

stãpâniþi de vreun complex! Mã mai gândesc, în aceste momente,


la intâlnirile ºi discuþiile ziditoare, din punct de vedere 

duhovnicesc, pe care le-am avut cu Pãrintele ºi care, toate au fost 

prilej de mare înãlþare sufleteascã pentru mine!... Tot aici ºi acum 

mã gândesc la faptul cã Pãrintele Nicodim are o foarte mare 

dragoste ºi recunoºtinþã faþã de înaintaºii vieþuitori ai sfintei 

Mânãstiri Crasna pe care îi evocã cu foarte mare emoþie, 

referindu-mã, aici, de pildã, la Pãrintele Arsenie Praja – în 

memoria cãruia a scris o carte în care prezintã viaþa, faptele ºi 

învãþãtura vestitului duhovnic crãsnean! De asemenea, tot acum 

mã gândesc la dragostea Pãrintelui pentru calitatea autenticã în 

toate, având în mintea mea felul în care aratã Mânãstirea, cãci îl 

ºtim pe Pãrintele cã este un foarte mare iubitor al florilor aºa încât 

curtea Mânãstirii cea foarte îngrijitã, aratã permanent, ca un colþ 

de rai, ca un paradis ceresc coborât pe pãmânt! ªtiind, din propria 

experienþã, cã fiecare întâlnire cu Pãrintele Nicodim este un prilej 

de mare înãlþare sufleteascã ºi de sãrbãtoare, asemeni întâlnirilor 

învãþãceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, 

Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildã demnã de urmat, de 

înþelepciune, abnegaþie ºi dãruiere, mã gândesc ce repede îi uitãm 

noi pe aceºti oameni, pe aceºti slujitori ai vieþii noastre bisericeºti 

ºi ai spiritualitãþii noastre duhovniceºti, fiindu-le prea puþin 

recunoscãtori pentru toate câte ne-au fãcut ºi ne-au dãruit ei 

nouã!... De aceea, cartea aceasta apare ca un omagiu ºi prinos de 

recunoºtinþã adus Pãrintelui nostru Stareþ ºi se doreºte a fi un pas 

spre revenirea la normalitatea cinstirii înaintaºilor noºtri aºa cum 

se cuvine, aducându-ne, astfel, aminte „de mai marii noºtri”!. 

Eu, personal, mã simt foarte onorat pentru faptul cã am avut 

fericitul prilej ºi marea ºansã de a-l întâlni ºi cunoaºte pe Pãrintele 

Nicodim Dimulescu – mare personalitate a spiritualitãþii monahale 

româneºti contemporane ºi, nu în ultimul rând, de a avea 

posibilitatea sã-mi exprim, în scris, recunoºtinþa ºi omagiul meu la 

acest ceas aniversar, când îi doresc sã aibã parte, în continuare, de 

multã sãnãtate, de mult spor ºi de multe împliniri duhovniceºti! 

Un sincer ºi cãlduros „La Mulþi ºi Fericiþi Ani!”, Prea 

Cuvioase Pãrinte Stareþ Nicodim! 

Cu multã preþuire ºi recunoºtinþã, 

Stelian Gomboº

Un „Nume Bun” 

Despre monahismul românesc s-a spus cã are specificitatea 

lui. Mânãstirile noastre sunt deschise poporului. Oricât de 

inaccesibile ar fi, oricât de departe, românii le cautã ºi astfel le 

gãsesc. Vin sã se spovedeascã, sã lase pomelnice, sã participe la 

slujbe sau sã aducã daruri, mici jertfe pentru Dumnezeu. 

O astfel de mânãstire, îndrãgitã îndeosebi de prahoveni ºi 

de braºoveni, e Mânãstirea Crasna: o splendidã grãdinã ascunsã 

între pãduri. 

Azi nu poþi separa Crasna de Pãrintele Nicodim! Discret ºi 

ospitalier totodatã, serios în chivernisirea Mânãstirii, însã mereu 

senin ºi zâmbitor, gospodar desãvârºit ºi iubitor al florilor, 

niciodatã grãbit, Pãrintele Stareþ este acelaºi pentru toþi cei ce 

calcã pragul vechiului schit de la vlãdicã la opincã. 

Aºa l-a mai dãruit Dumnezeu cu un dar: darul de avea ucenici. 

Ucenici buni pe care i-a pornit pe drumul monahismului Unii dintre ei, 

astãzi, s-au învrednicit de plinãtatea harului arhieriei. 

Fericit omul care îºi va umple casa de copii, fericit bãtrânul 

care a îndrumat mulþimi de ucenici. 

Mulþi ani iubite Pãrinte Nicodim! 

Silviu Andrei Vlãdãreanu

Omagiu Prea Cuviosului Pãrinte Stareþ, 

Arhimandrit Nicodim Dimulescu 

la împlinarea a 40 de ani ca stareþ al Mânãstirii Crasna 

Când se vorbeºte de Mânãstirea Crasna, nu se poate vorbi 

decât de Pãrintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu. Eram în 

perioada facultãþii de istorie când am cunoscut Mânãstirea 

Crasna, pe atunci era Schit, dar ca activitate era mult mai mult. 

Am ajuns la Mânãstirea Crasna dupã parcurgerea anevoiosului 

drum de la garã, din Homorâciu, un drum care te face sã þi se 

mãreascã dorinþa de a ajunge în acestã „sihãstrie” a Crasnei. 

La Crasna primul lucru pe care l-am fãcut dupã ce m-am 

închinat în bisericã a fost de a citi istoricul Mânãstirii din 

pridvorul bisericii mari (mai ales cã aveam dorinþa de a afla ceva 

din punct de vedere istoric despre Mânãstire). ªtiam cã stareþul 

Crasnei este Pãrintele Galaction (actualul episcop al Alexandriei 

ºi Teleormanului), dar am vãzut trecut pe primul plan ca stareþ 

pe Pãrintele Nicodim – ca cel ce reînvie viaþa monahalã în 

Crasna. M-am gândit cã Pãrintele Nicodim este deja trecut la 

cele veºnice – dar apoi mi-am dat seama cã m-am înºelat. Dupã 

ce am fost cazat în arhondaricul Mânãstirii, aveam sã-l cunosc pe 

Pãrintele Nicodim ºi astfel mi-am dat seama de notarea din 

istoric (ca de altfel ºi Mihai Vlasie noteazã tot aºa în “Drumuri 

spre Mânãstiri”).


Pot sã spun cã în timpul facultãþii începusem sã vin mereu 

la Mânãstire, fiind pentru mine un loc de retragere, o adevãratã 

vatrã monahalã, mai ales cã aveam duhovnic în acea vreme în 

Mânãstire. Îmi plãceau serile pe care le petreceam la masã în 

preajma Pãrintelui Nicodim ºi a obºtei ºi mai ales la întâmplãrile 

povestite de Pãrintele Nicodim pe care le petrecuse de-a lungul 

vieþii sale monahale, care pot sã spun cã mã acaparau mereu 

fãcându-mã sã trãiesc acele clipe. 

Venind tot mai des la Crasna mi-am dat seama cã 

Patriarhul Justinian a ºtiut când l-a trimis la Crasna pe Pãrintele 

Nicodim, este omul care a sfinþit ºi sfinþeºte locul. Putem spune 

ºi de realizãrile pe care le-a fãcut Pãrintele în Crasna, numai 

renovarea bisericii mari (pe interior ºi exterior) este o mare 

realizare, ca sã nu vorbim de toate celelalte realizãri din 

Mânãstire pe care nu le putem atribui decât Pãrintelui Nicodim, 

dar pe care Pãrintele nu ºi le atribuie niciodatã. 

Nu ºtiu cum se întâmplã dar, în mijlocul Pãrintelui 

Nicodim s-au strâns foarte mulþi oameni înþelepþi, oameni care 

fac parte din ierarhia bisericii noastre ºi-i putem numi 

„sinodul” Crasnei: ÎPS. Teofan Arhiepiscop al Craiovei ºi 

Mitropolitul Olteniei, ÎPS. Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, 

P.S. Galaction Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului, P.S. 

Ambrozie Episcopul Giurgiului, P.S. Ciprian Episcop-vicar 

patriarhal ºi P.S. Sebastian - Episcop vicar al Sfintei 

Arhiepiscopii a Bucureºtilor. Pe toþi aceºti ierarhi i-am 

cunoscut ºi pot spune cã se cunoaºte faptul cã au stat la Crasna 

alãturi de Pãrintele Nicodim. Într-o predicã a Prea Fericitului 

Pãrinte Teoctist la sãrbãtoarea Sfântului Dimitrie Basarabov i-a 

numit „proptelele mele,... sunt de la Crasna, Nicodim mi i-a dat”, 

toate datorându-se acestui Pãrinte. Numai câte persoane scriu 

în acest omagiu, oameni care l-au cunoscut ºi astfel ne dãm 

seama de felul acestui Pãrinte. Numai dacã ne gândim cât ar fi 

fost de cunoscut dacã Pãrintele Nicodim era stareþ undeva 

aproape de Bucureºti. 

Consider cã pentru orice teolog cel mai bun loc de formare 

pentru aceastã viaþã o reprezintã Mânãstirea Crasna a cãrui 

stareþ este Pãrintele Nicodim.


Sunt mândru cã pot scrie în acest volum omagial al 

Pãrintelui Nicodim, pentru mine fiind unul din cei mai mari 

stareþi ai Bisericii Ortodoxe Române, având respect pentru 

munca pe care a depus-o Sfinþia Sa în folosul Bisericii mai ales 

cã a trecut prin anii de prigonire a comuniºtilor. Îi urez 

Pãrintelui Stareþ Nicodim Dimulescu întru mulþi ani ca stareþ al 

Mânãstirii Crasna. 

Adrian Nicolae Petcu 

C.N.S.A.S.

CUPRINS 

Schitul cel din vechime ºi 

Mânãstirea zilelor noastre CRASNA ..3 

Pãrintele Nicodim de la Crasna ..............6 

Pãrintele Nicodim septuagenar...........10 

Interviu realizat cu 

Înalt Prea Sfinþitul Teodosie, 

Arhiepiscopul Tomisului în 2006......13 

O minunatã lucrare a lui Dumnezeu ...18 

Însemnãri despre un slujitor 

ºi Pãrinte al Bisericii ............................21 

Pãrintele nostu 

stareþ Nicodim Dimulescu .................23 

Gânduri despre Pãrintele Nicodim! .....26 

„Omul sfinþeºte locul“ ............................29 

Dragostea primitoare 

a Pãrintelui Nicodim ..........................36 

Sfintele amintiri 

ce mã leagã de Pãrintele Nicodim! ...38 


cel din mijlocul florilor .......................41 

Pãrintele Nicodim ...................................44 

Clipe de bucurie lângã Pãrintele 

Nicodim….............................................46 

„Dragostea zideºte” ...............................49 


cel grabnic ascultãtor! .........................52 

Pãrintele Stareþ Nicodim, 

„rectitorul” Mânãstirii Crasna...........55 

Un Stareþ nãscut sã fie Stareþ.................58 

Lucrarea Pãrintelui Nicodim .................60 

Copilãria mea, sub semnul 

Pãrinþilor Nicodim ºi Gavriil de la 

Mânãstirea Slãnic….............................61 

Dragostea faþã de Pãrintele Nicodim ...63 

Alt Înger lângã mine: 

Pãrintele Nicodim al Crasnei.............65 


un ctitor al Mânãstirii Crasna 

ºi modelator de suflete ºi flori ..........67 

Mãrturisiri despre 


Stareþul Mânãstirii Crasna..................71 

Recunoºtinþã Pãrintelui Nicodim, 

ctitorul Crasnei.....................................77 

Pãrintele Nicodim duhovnicul ºi 

îndrumãtorul de la Crasna.................79 

Lumina faptei din lumina cuvântului...82 


fratele meu cel mai mare ....................85 

Pãrintele Arhim. Nicodim, 

omul care a sfinþit locul ......................88 

O oazã de Luminã ...................................90 

L-am întâlnit... pe Pãrintele Nicodim....93 

Un nume, o garanþie ...............................96 

Unchiul meu, Pãrintele Nicodim ........100 

La Crasna. Dinspre iad spre rai .........102 

Amintiri din Grãdina Raiului..............109 

Gând de drag Pãrintelui Nicodim ......112 

Pãrintele Arhim. Nicodim Dimulescu 

de la Mânãstirea Crasna ...................116 

„Sã luãm aminte” ..................................119 

O imagine luminoasã, 

în ciuda realitãþii înconjurãtoare .....123 

Omagiu Pãrintelui 

Nicodim Dimulescu .........................127 

Gânduri simple 

în jurul unui monah profund! .........129 

Un rãgaz dedicat 

Pãrintelui Stareþ Nicodim ................131 

Sã vã ajungã omagiul meu 

respectuos ºi firesc ............................134 

Primirea frumoasã de la Mânãstirea 

Crasna ºi dragostea 

Pãrintelui Stareþ Nicodim.................136 

Omul sfinþeºte locul, 

iar Dumnezeu pe oameni .................138 

Portret din Trei Atingeri .....................142 

Lacrima Schitului Albastru .................143 

Pãrintele Nicodim .................................153 

Pãrintele Nicodim, 

ucenicul Pãrintelui Arsenie..............158 

Un gând la o deosebitã aniversare – 

Pãrintele nostru Nicodim 

Arhimandritul ....................................161 

Un „Nume Bun”....................................164 

Omagiu Prea Cuviosului Pãrinte Stareþ, 

Arhimandrit Nicodim Dimulescu 

la împlinarea a 40 de ani 

ca stareþ al Mânãstirii Crasna ..........165

Cartea Parintele Nicodim.pdf - Manastirea Crasna

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?