dentistry 2 - SSER

cosmetic 

dentistry beauty & science 

Revista oficială a Societăţii de Stomatologie Estetică din România 

Revista este creditată de către CMDR cu 3 puncte E.M.C. / an. 

_ 

Număr 2 • Septembrie 2008 

Ediţia în limba română 

_articolul expertului 

Proceduri de cimentare pentru obţinerea 

unor rezultate estetice predictibile: 

sfaturi & trucuri 

_specialitate 

Ceramica integrală în protetica pe implante. 

Simpozion de evaluare a experienţei clinice în 

ceramică 

_practic 

Corectarea poziţiei dinţilor fără utilizarea 

tehnicilor de ortopedie dento-maxilară

Organizator: 

Tendinţe noi în parodontologia estetică 

Curs de parodontologie şi tehnici de 

regenerare osoasă ghidată / regenerare tisulară ghidată 

Profesor Dr. André Saadoun 

Sesiune teoretică – 3 octombrie 2008 

Sesiune practică – 4 octombrie 2008 

Locaţie 

World Trade Center Bucureşti - Hotel Sofitel 

Adresa 

Bucureşti, Pţa. Montreal Nr. 10 Piaţa Presei Libere, 

în imediata apropiere a complexului expoziţional ROMEXPO 

Prof. Dr. André Saadoun este absolvent al Facultăţii din Paris. A continuat 

studiile postuniversitare la Universitatea din Pennsylvania obţinând Certificatul 

Postuniversitar în Parodontologie şi la Universitatea din Los Angeles 

unde a obţinut Certificatul Postuniversitar în Implantologie. 

A fost Profesor Asociat al Departamentului de Parodontologie din cadrul 

Universităţii Southern California. Dr. Saadoun este un binecunoscut 

conferenţiar internaţional în domeniul Parodontologiei şi Implantologiei. 

Face parte din Consiliul Editorial al unor Jurnale Ştiinţifice: "Practical Procedures 

and Aesthetic Dentistry", "Implant Dentistry", "Dental Implantology 

Update". 

Parte Teoretică 

3 Octombrie - Hotel Sofitel 

O8.30 Înscrierea participanţilor 

09.00 – 10.50 Tehnici chirurgicale de alungire coronară: fără rezecţie osoasă, cu rezecţie 

osoasă, cu rezecţie osoasă – grefă de ţesut conjunctiv – Membrană PRF 

10.50 – 11.15 Pauză de cafea 

11.15 – 13.00 Tehnici chirurgicale de alungire coronară 

13.00 – 14.00 Pauză de masă 

14.00 – 17.00 Tratamentul în retracţia gingivală: proceduri clasice, tehnica tunelizării – cu grefă 

de ţesut conjunctiv, matrice proteică de smalţ: Emdogain, material acelular dermic: Alloderm, 

Alloderm – Emdogain, membrană Platelet Rich Fibrin, Platelet Rich Fibrin – Alloderm 

Parte Practică 

4 Octombrie - Hotel Sofitel 

Hands on Parodontologie pe mandibule de porc 

I. Tehnici de incizii: incizie sulculară – incizie intrasulculară, incizie pentru lamboul „plic”, 

incizii pentru lamboul cu grosime toală(lambou mucoperiostal) – lambou cu grosime parţială (lambou 

mucozal) 

II. Regenerarea tisulară ghidată : decolarea papilei – incizie sulculară, decolare totală – 

parţială a lamboului, aplicarea membranei – a grefei de ţesut conjunctiv după decolarea 

mucoperiostală 

Grupe Parte Practică : 

09.00 – 11.00; 

11.30 – 13.30; 

14.00 – 16.00 

Taxa de participare: 

Curs Teoretic - 400 RON 

Curs Practic - 500 RON 

Curs Comun - 750 RON (include curs teoretic şi curs practic) 

Înscrierea se face prin achitarea a minim 50 % din valoarea cursului. 

În cazul renunţării la participare cu 2 săptămânii înainte de curs, se va reţine 30% din suma plătită. 

Inscrierile se fac la: 

Societatea de Stomatologie Estetică din 

România 

Tel.- Fax: 021.317.58.64 – 65 – 66 

E-mail: office@sser.ro 

Cont : RO79 BPOS 8100 2708 198R OL01 

Banca: Banc Post - Sucursala Coşbuc 

DSI 2000 

Tel.-Fax: 021.312.23.32 

Tel.: 021.316.41.83 

E-mail: teodora@dsi.ro 

Cont: RO60 RNCB 0071 0114 3993 0001 

Banca: BCR - Sucursala Plevnei

Estetica: 

cerinţă sau necesitate 

Elementul estetic guvernează societatea noastră de azi. Imperativul aspectului facial a apărut cu ani în 

urmă, peste ocean, iar în anii de după război s-a impus şi în societăţile europene. 

Pe măsură ce România avansează spre o integrare europeană în termenii tratatelor şi ai convenţiilor, 

cerinţele şi modelul estetic vestic avansează insidios în spiritul şi atitudinea oamenilor de la noi din ţară. 

Dar, dacă cu 2-3 decenii în urmă idealul estetic, cel puţin stomatologic, era reprezentat de o coroană 

strălucitoare pe dinţii frontali, în ultimii ani pacienţii nu se mai „suportă” nici măcar cu mici incongruenţe 

sau cu nuanţe de culoare uşor diferite de la un dinte la altul. 

Prof.Dr. Dragoş Stanciu 

Director Academic SSER 

Toate acestea au fost urmare a 2 efecte care s-au însumat şi care s-au potenţat unul pe celălalt, şi anume: 

tehnologia realizării dispozitivelor protetice fizionomice duse la extrem şi al doilea dorinţa pacientului de 

a depăşi ceea ce natura i-a dat şi de a avea un atu în plus faţă de ceilalţi, atât în găsirea unui loc de 

muncă, cât şi în relaţiile personale. 

În acest context, specializarea medicilor dentişti a devenit nu doar o cerinţă, dar şi o necesitate vitală 

pentru aceştia de a putea face faţă concurenţei. 

Medicii ortodonţi au fost obligaţi să-şi însuşească tehnici ortodontice deosebit de eficiente, care să 

garanteze succesul, pe de o parte şi pe de altă parte să poată efectua exerciţii terapeutice fiabile, cu 

rezultate remarcabile. 

Specializarea medicului de medicină dentară efectuată „la locul de muncă” nu mai corespunde în ziua 

de azi cerinţelor pe care terapia stomatologică le ridică. Cursurile scurte, masteratele, sunt foarte bune, 

dar ele trebuie să se adreseze unui auditoriu deja iniţiat în problematica respectivă şi atunci vor avea un 

efect optim. În această ordine de idei, dezvoltarea de cât mai multe rezidenţiate pe problematicile pe care 

provocările medicinei dentare româneşti le ridică nu poate fi decât benefică. 

Desigur că însuşirea tehnicilor cu un grad înalt de complexitate presupune şi cunoştinţe teoretice 

temeinice, astfel încât momentul esenţial al stabilirii diagnosticului să fie făcut cu competenţă. 

Pe această linie se înscrie şi stabilirea de trepte profesionale deasupra limitelor minime de practicare a 

vocaţiei de medic de medicină dentară (legea 95/2006), în speţă treapta de medic primar, care trebuie 

să demonstreze atât calităţi practice desăvârşite cât şi o cunoaştere temeinică a patologiei cu care se 

confruntă. 

Nivelarea pregătirii profesionale a tuturor nu poate să aducă după sine decât o scădere drastică a calităţii 

şi o vulnerabilitate accentuată a profesiei vis-a-vis de factorul extern. 

În concluzie trebuie arătat că practic nu există tratament stomatologic în care factorul estetic să nu fie 

implicat într-un mod esenţial, nu doar în elaborarea planului de tratament, dar şi în punerea acestuia în 

practică. 

Al dvs. sincer, 

Prof.Dr. Dragoş Stanciu 

Director Academic SSER

| Nota editorului 

01 Estetica: 

cerinţă sau necesitate 

| Prezentare de caz 

19 

_ Prof.Dr. Dragoş Stanciu 

| Articolul expertului 

04 Optimizarea aspectului estetic prin tratament 

combinat chirurgical-estetic cu faţete 

08 

_Dr. med.dent. Catrin Kramer, MSc. Dr. med. dent. Achim 

Sieper, MSc 

Proceduri de cimentare pentru obţinerea unor 

rezultate estetice predictibile: sfaturi & trucuri 

_Prof. Dr. Montri Chantaramungom 

| Specialitate 

15 Ceramica integrală în protetica pe implante. 

Simpozion de evaluare a experienţei clinice în 

ceramică 

_Manfred Kern 

Adaptarea tratamentului restaurativ necesităţilor 

pacientului şi în ordinea priorităţilor acestuia 

_Dr. Cristian Ursu, Dr. Dan Petre 

| Practic 

23 Corectarea poziţiei dinţilor fără utilizarea tehnicilor 

de ortopedie dento-maxilară 

28 

| Exclusiv 

35 Reabilitarea protetică orală totală folosind o 

combinaţie de proţelan fuzionat pe metal şi 

restaurări integral ceramice 

39 

_Tehnician dentar Manuela Zartmann, Dr. Thomas 

Zartmann 

Albirea dinţilor - o facem pur şi simplu 

_Dr. Alexandra S. Rieben, medic dentist Foteini V. Derdilopoulou, 

Prof. Dr. Andrej M. Kielbassa 

_Dr. Ausgar Cheng, Dr. Elvin Leong 

Supraacoperirea incisivă 

în Clasa II/2– factor determinant al esteticii 

surâsului 

_Asist. Univ. Dr. Radu Stanciu, Asist. Univ. Dr. Cristian 

Romanec, Asist. Univ. Dr. Anca Temelcea 

| Despre redacţie 

43 Despre redacţie 

Cerinţe redacţionale

Optimizarea aspectului estetic prin 

tratament combinat chirurgical-estetic 

cu faţete 

Autori_Dr.med.dent.Catrin Kramer. MSc,Dr.med.dent.Achim Sieper MSc 

_Medicul dentist cu experienţă în domeniul 

stomatologiei estetice se confruntă tot mai des cu 

cerinţele pacienţilor de a avea un zâmbet cât mai 

frumos. De cele mai multe ori, aceste cerinţe nu 

vizează doar albirea dinţilor, pacienţii dorindu-şi 

adesea un zâmbet “nou”, atractiv şi mai armonios. 

Aceste doleanţe ale pacienţilor ne pun în faţa 

unor sarcini complexe, în care trebuie luate în 

considerare diferite criterii estetice precum linia 

surâsului, conturul coronar dat de marginea liberă 

a gingiei fixe, raportul dintre diametrul vertical 

şi orizontal al coroanei dinţilor frontali, raportul 

marginii libere a buzei superioare cu marginea 

incizală şi evaluarea de ansamblu a aspectului 

facial într-un “SMILE-PROFILE” individualizat. 

În situaţia în care coroanele clinice sunt scurte 

şi conturul marginii gingivale libere nu este 

armonios, se poate obţine un rezultat estetic 

considerabil îmbunătăţit prin alungirea chirurgicală 

a coroanelor clinice, înaintea aplicării faţetelor. 

În acest fel se obţine un zâmbet plăcut, plin de 

încredere, conform dorinţelor pacientului. 

De mulţi ani sănătatea gingivală a devenit posibilă 

prin profilaxia consecventă şi/sau a terapiei 

afecţiunilor parodontale. 

Datorită înaltelor exigenţe estetice ale pacienţilor 

noştri, terapia parodontală nu mai poate fi 

exclusă din practica unui cabinet stomatologic cu 

standarde estetice/parodontale înalte. 

În cazul reabilitărilor estetice, armonizarea 

conturului gingival, alungirea coroanelor clinice 

sau reconstrucţia papilară reprezintă etape 

preliminare în vederea obţinerii unei estetici 

protetice optimizate.(fig. 1-3) 

Înaintea tratamentului propriu-zis, se va realiza 

o analiză individualizată a zâmbetului fiecărui 

pacient pentru a se stabili obiectivele viitorului 

tratament. În acest sens este obligatorie realizarea 

unor fotografii standard înaintea începerii 

tratamentului. 

Se va aprecia gradul de expunere a grupului dentar 

frontal maxilar, în funcţie de nivelul liniei surâsului, 

în timpul unui surâs uşor , natural şi neforţat 14,21 . 

Curbura buzei inferioare determină aspectul 

marginii incizale a dinţilor frontali superiori. 

Analiza exhaustivă premergătoare tratamentului 

este descrisă detaliat în cartea “Cum se obţin dinţii 

frumoşi” 10 . 

_Prezentare de caz 

Pacienta în vârstă de 47 ani s-a prezentat la cabinet 

Situaţia iniţială 

Liniile negre: 

Înclinarea axei “Teoretice“ (de 

reabilitare) a dinţilor: la evaluarea 

din normă frontală, în creştere spre 

canin. 

Liniile roşii: 

Înclinarea “Reală“ a axei dinţilor 

care diferă faţă de înclinarea axei 

“Teoretice“ (de reabilitare). 

TB = Tangenta la traiectul marginii 

gingivale libere 

TA = Tangenta la marginile incizale.

cu dorinţa care părea iniţial simplă: “Doresc să am 

un zâmbet strălucitor“. Încă de la prima consultaţie 

era evident faptul că în acest caz, simpla albire 

dentară nu va satisface aşteptările pacientei. 

Toţi dinţii erau vitali, iar radiografiile dentare nu 

prezentau particularităţi deosebite. 

_Situaţia clinică iniţială şi planificarea 

În cazul de faţă, diagnosticat ca fiind: ocluzie 

adâncă acoperită clasa II/2 Angle, cu incisivii 

centrali în palato sau vestibulopoziţie. Se constată 

că în timpul surâsului, traiectul marginii gingivale 

libere este coborât, deplasat caudal în zona 

acestor dinţi. În zona incisivilor laterali protruzaţi, 

traiectul marginii gingivale libere este deplasat 

cranial. Această neregularitate a conturului 

gingival determină un zâmbet inestetic , pacienta 

neconştientizând însă cauzele acestei situaţii. 

Analizând axul longitudinal al dinţilor se observă 

devierea evidentă a axului longitudinal al incisivilor 

laterali precum şi al caninilor faţă de situaţia 

ideală. Uşoara înclinare distală a axului incisivului 

central ar trebui să crească spre canin. Înclinarea 

axului longitudinal al caninului este determinată 

de cadranul facial, definit ca o linie ce uneşte 

comisura bucală cu unghiul extern al ochiului. 

Tangenta la marginile incizale ( TA ) ale incisivilor 

centrali, precum şi la vârfurile cuspiziilor caninilor 

ar trebui să se afle cu 1 – 1,5 mm inferior faţă de 

marginile incizale ale incisivilor laterali. 

În exemplul prezentat, vârfurile caninilor nu 

ajung nici pe departe la nivelul acestei tangente, 

impunându-se astfel o corecţie, prin alungirea 

caninilor. 

În acest caz clinic nu este indicată scurtarea 

incisivilor centrali, deoarece raportul lungimelăţime 

al incisivilor centrali nu ar mai fi armonios, 

în pofida alungirii chirurgicale planificate a 

coroanelor . 

Raportul dintre diametrul cervico-incizal şi cel 

mezio-distal maxim al unui dinte frontal superior 

trebuie să fie de aproximativ la 75 % 3 . În cazul 

examinării iniţiale a pacientei, înălţimea şi lăţimea 

incisivului central 1.1. sunt aproape egale, ceea ce 

impune o corectare. 

Decisivă este compararea dinţilor din hemiarcada 

dreaptă cu omologii lor din hemiarcada stângă . În 

cazul nostru este foarte evidentă asimetria dinţilor 

1.1. şi 2.1. 

În anumite circumstanţe, un surâs poate fi atractiv 

chiar şi în absenţa unui raport optim între diametrul 

vertical şi cel orizontal al dinţilor frontali, în timp 

ce surâsul care expune un traiect al marginii gingiei 

libere asimetric, nu a fost niciodată considerat 

estetic. 

Tangentele orizontale ( TB ) la conturul marginii 

gingivale libere , ar trebui să se dispună astfel încât 

tangentele la nivelul caninilor să fie cu aprox. 0,5 

mm superior faţă de tangenta la incisivii centrali. 

În cazul ideal, tangenta la conturul gingival al 

incisivilor laterali se află la circa 1,5 mm inferior 

faţă de cea de la nivelul caninilor 10 . 

În cazul nostru, dizarmonia tipică a curburii 

marginii incizale şi al conturului gingival în 

anomaliile din clasa II/2 Angle, impun alungirea 

chirurgicală preprotetică a coroanelor în vederea 

obţinerii unui rezultat estetic maxim. 

Înaintea efectuării alungirii estetice a coroanelor, 

medicul ar trebui să cunoască care sunt dezideratele 

estetice ale pacientei şi ce se poate obţine practic , 

ţinând cont de terenul biologic dat. 

În cazul pacientei noastre, este îndoielnică 

obţinerea unui rezultat estetic satisfăcător, fără 

Fig. 1_Linie de incizie cu menajarea 

papilele interdentare. 

Fig. 2_ Evidenţierea conturului 

osos marginal. 

Fig. 3_Os marginal 

conturat. 

Fig. 4_Gingia repoziţionată pentru 

verificarea conturului. 

Fig. 5_Pansament gingival 

Fig. 6_Situaţia după îndepărtarea 

pansamentului gingival.

Fig. 7_Vindecarea la opt săptămâni 

şi după efectuarea în această 

perioadă a unui tratament de albire 

a dinţilor. 

Fig. 8_Prepararea dinţilor. 

Fig. 9_Verificare preparării cu 

ajutorul modelului antagonist. 

alungirea chirurgicală coronară şi armonizarea 

conturului gingival. Conturul gingival armonios 

alături de textura gingivală sănătoasă fac parte din 

imaginea unui zâmbet tineresc şi atractiv. 

_Prelungirea chirurgicală a coroanelor 

(Fig. 1 – 6) 

Fig. 1 – 6 prezintă etapele alungirii chirurgicale 

a coroanelor. Mai întâi se execută o incizie cu 

menajarea papilelor interdentare, urmată de 

îndepărtarea porţiunilor gingivale planificate, după 

care se va determina, înălţimea festonului gingival. 

După realizarea unui lambou mucoperiostal se 

evidenţiază traseul nearmonios şi asimetric al 

osului marginal. Conturul osos se modelează 

atent cu o freză globulară mică sterilă. Trebuie 

luată în considerare lungimea radiculară totală, 

pentru ca după conturarea osoasă, zona radiculară 

implantată în os să fie suficientă. 

Urmează planarea radiculară cu ajutorul chiuretelor 

şi mecanic cu aparatul Desmoclean (Firma Hager & 

Werken). Osul marginal se va contura cu ajutorul 

unei freze sferice sterile de mărime mijlocie la 

viteză redusă. Ulterior, se va repoziţiona lamboul 

mucoperiostal fără tensiune şi se verifică cu sonda 

parodontală distanţa de la “noul“ nivel al marginii 

gingivale până la marginea osoasă, pentru a asigura 

lăţimea biologică necesară. Lamboul mucoperiostal 

va fi fixat prin sutură. Lăţimea biologică a mucoasei 

ataşate este definită ca suma lungimii inserţiei 

epiteliale şi a ataşamentului ţesutului conjunctiv. 

Ea însumează, în medie, 2,04 mm (fig 6-8). 

Distanţa de la marginea liberă a gingiei marginale 

până la marginea osului alveolar trebuie să fie 

de minim 3 mm pentru a nu afecta lăţimea 

biologică şi a nu risca apariţia ulterioară a unei 

infecţii gingivale. Dacă este necesară amplasarea 

subgingivală a marginii restauraţiei, distanţa ideală 

a marginii gingivale faţă de marginea osoasă este 

de 3,5 mm. 

În cazul alungirii coronare din considerente 

estetice următorii parametrii sunt de o foarte mare 

importanţă : 

_lungimea dentară absolută optimizată 

_simetria dreapta - stânga 

_conservarea papilelor 

_luarea în considerare a lăţimii biologice a 

mucoasei fixe. 

În cazul clinic prezentat am aplicat un pansament 

gingival pentru 48 ore (pansament siliconic pe bază 

de aureomicină ). La îndepărtarea pansamentului, 

gingia se prezintă în poziţie optimă. 

_Prepararea dinţilor (fig. 7– 9) 

După patru săptămâni, gingia s-a conformat şi s-a 

fixat bine. În vederea preparării dinţilor s-a mai 

aşteptat încă patru săptămâni pentru stabilizarea 

stării gingivale şi pentru determinarea poziţiei 

sale definitive consecutiv vindecării. Preparaţia 

vestibulară a dinţilor s-a efectuat juxta şi respectiv 

minim subgingival. Au fost incluse în zona 

preparată obturaţiile preexistente. 

S-a avut în vedere ca în relaţie centrică, marginile 

restauraţiilor să nu se afle în contact articular cu 

dinţii antagonişti (exceptând protruzia), pentru a 

se evita producerea de fisuri în ceramică. 

De asemenea, s-a avut în vedere ca preparaţia să 

se realizeze în cea mai mare parte doar în zona 

smalţului. Datorită alungirii estetice a coroanelor, 

nu poate fi evitată expunerea discretă a dentinei 

în zona marginală. Cu ajutorul unui fir de retracţie 

subţire (Surgident, mărimea 1) se poate realiza o 

amprentare fidelă, fără sângerare. 

Faţetele au fost confecţionate din ceramică presată 

Cergo® ( DeguDent ). Ceramica presată Cergo®, 

este o ceramică feldspatică, cu o cromatică foarte 

variată şi modalităţii facile de prelucrare, fiind 

astfel indicată în terapia dinţilor frontali. 

Datorită stabilităţii extraordinare a ceramicii presate 

Cergo® se pot confecţiona coroane de înveliş sau 

punţi frontale reduse (edentaţii unidentare), cu 

un aspect estetic foarte bun. Înaintea fixării cu 

ciment dual asortat cromatic, faţetele au fost 

tratate timp de 3 min. cu acid fluorhidric şi cu silan 

( Monobond-S, Ivoclar Vivadent ). După verificarea 

faţetelor cu paste Try-In (Try-In Veneer Variolink, 

Ivoclar Vivadent), acestea au fost fixate definitiv la 

nivelul bonturilor dentare, care au fost în prealabil 

condiţionate prin tehnica gravajului acid. 

Fixarea definitivă s-a realizat utilizând cimenturi 

duale, corespunzătoare din punct de vedere 

cromatic (Variolink Veneer, Ivoclar Vivadent).

_Comparaţia înainte/după ( Fig. 10 – 17 ) 

În cazul de faţă, conturul marginii gingivale a 

putut fi îmbunătăţit considerabil, chiar dacă s-ar 

fi dorit ca limita marginii cervicale a incisivilor 

centrali să fie plasată mai apical, lucru limitat 

însă, de lungimea intraalveolară a rădăcinii . 

Din punctul de vedere al dimensiunii verticale a 

coroanelor caninilor, vârfurile caninilor au fost 

astfel corectate, încât au ajuns la nivelul incisivilor 

centrali. Corectura necesară a orientării axului 

longitudinal al incisivilor laterali a putut fi realizată 

optim la nivelul dintelui 1.2.. Pentru obţinerea 

unei corecţii optime şi la nivelul dintelui 2.2 ar 

fi fost însă necesară o şlefuire mai accentuată a 

Dr. med. dent. Catrin 

Kramer MSc ( Master of 

Science ) 

1992-1997 Studiul de 

stomatologie la Tübingen, 

1997-1999 Colaborator 

ştiinţific în departamentul 

de protetică (Prof.H.Weber) 

a clinicii universitare din 

Tübingen, 

1999-2000 Medic stomatolog angajată în cabinetul 

Prof.Dr.J.Einwag (colegiul medicilor stomatologi 

din Baden-Württemberg); din 2002 asociată la un 

cabinet stomatologic în Kamen cu specializare în 

implantologie şi estetică dentară. Master of Science 

Implantologie (Donauuniversität), autorarea cărţii 

“Cum se obţin dinţii frumoşi”. 

Dr. med. dent. 

Achim Sieper MSc 

Implantolog şi homeopat, 

cu specializare protetică 

(APW), fondator ALL- 

DENTE Institut pentru 

informare şi inovaţie 

stomatologică, expert 

marketing în domeniul 

sănătăţii. Autorul de cărţi Bestseller, printre altele 

: “Apostelmarketing ®” şi “Implantate – Bissfest 

ein Leben lang”, preşedintele Societăţii Master 

Implantologilor. 

substanţei dure dentare. Curbura marginii incizale 

a incisivilor centrali spre canini urmează paralel 

conturul marginii libere a buzei inferioare. 

În urma tratamentului efectuat, pacienta revine 

cu entuziasm la programările trimestriale pentru 

profilaxie. 

_Concluzie 

Problematica esteticii roşu-alb rezultată în urma 

înclinării incisivilor centrali asociată cu ocluzia 

adâncă acoperită (clasa II/2 Angle), nu se poate 

ameliora prin metode ortodontice cu rezultate 

predictibile. Cazul prezentat arată că tratamentul 

combinat chirurgical şi estetic cu faţete oferă atât 

un aspect estetic vizibil îmbunătăţit al dinţilor, 

precum şi o armonizare gingivală plăcută cu un 

contur gingival individualizat. 

Lista cu literatura se poate obţine de la editură. 

ALL DENTE Haus 

Praxisklinik Dr. Sieper u. Partner 

Lünenerstraße 73 

59174 Kamen 

Tel.: 0 23 07/1 80 18 

www.all-dente.com

Proceduri de cimentare pentru obţinerea 

unor rezultate estetice predictibile: 

sfaturi & trucuri 

Autori_Prof. Dr. Montri Chantaramungkorn, Thailanda 

_Performanţa clinică acceptabilă a unui ciment 

dentar presupune o rezistenţă adecvată a acestuia 

la deteriorarea în cavitatea orală, o legătură strânsă 

prin angrenaj mecanic şi adeziune, o rezistenţă 

mare la tensiune, proprietăţi bune de manipulare, 

cât şi o durată acceptabilă de lucru şi de priză şi o 

compatibilitate cu substratul biologic. 

Cimenturile răşinice sunt utilizate, în general, 

pentru restaurările estetice (pe bază de ceramică 

sau răşină) şi au devenit foarte folosite deoarece 

acestea rezolvă dezavantajele date de solubilitatea 

şi lipsa adeziunii observate la materialele precedente. 

Stomatologia restaurativă este într-o continuă 

schimbare, dată, în parte, de noi aplicaţii clinice 

ale materialelor deja existente cât de introducerea 

unor noi materiale. 

Kerr a introdus de curând NX3, un ciment răşinic 

de a treia generaţie cu polimerizare duală, care are 

următoarele caracteristici: 

- Sistem brevetat de iniţiere fără amine şi o matrice 

răşinică optimizată. 

- Aplicare simplificată: seringa auto-mix elimină 

amestecarea manuală. 

- Aplicaţii cu fotopolimerizare: este un ciment utilizat 

pentru faţete şi este indicat pentru o perioadă 

nelimitată de lucru. 

- Aderă la toate substraturile: are o adeziune 

excelentă la dentină, smalţ, blocurile CAD/CAM, 

ceramică, porţelan, răşină şi metal. 

- Autogravare sau gravare completă: compatibilitate 

cu protocolul de adeziune. Nu este necesar un 

activator cu polimerizare duală. 

- Stabilitate superioară a culorii: estetică de lungă 

durată pentru ambele tipuri de ciment cu polime-

izare duală şi fotopolimerizabil. 

- Manipulare optimă: se poate curăţa uşor când 

este sub formă de gel. 

În acest articol se discută despre tehnicile procedurii 

de adeziune estetică pentru noul material NX3 

la restauraţii din ceramică sticlă întărită cu leucit 

cu obţinerea unor rezultate estetice predictibile. 

O şedinţă de cimentare răşinică estetică poate fi 

împărţită în 6 paşi: 

Pasul 1 Proba şi controlul culorii restauraţiilor realizate 

în laborator 

Pasul 2 Tratamentul adeziv al suprafeţei interne 

Pasul 3 Tratamentul adeziv al suprafeţei dentare 

Pasul 4 Cimentarea adezivă 

Pasul 5 Controlul - corectarea ocluziei 

Pasul 6 Finisarea şi lustruirea 

_Prezentare de caz 

Un pacient în vârstă de 27 de ani s-a prezentat la 

cabinet cu o margine gingivală neplăcută de culoare 

neagră apărută de la coroanele din porţelan 

fuzionat pe metal ale ambilor incisivi centrali maxilari 

(Fig. 1, 2). După tratament, noile restaurări din 

ceramică sticlă întărite cu leucit (Empress Esthetic) 

(Fig. 3) cimentate cu NX3, sunt armonios integrate 

în raport cu dinţii adiacenţi şi cu arhitectura 

gingivală (Fig. 4, 5). 

Pasul 1: Proba şi controlul culorii restauraţiilor 

realizate în laborator 

Mai întâi a fost verificată adaptarea marginală şi 

contactul proximal al restauraţiei realizate în laborator 

pe un model turnat prin presiune. 

Cu cât potrivirea este mai bună, cu atât excesul de 

ciment răşinic adeziv poate fi îndepărtat mai uşor 

şi pericolul ca şi compozitul adeziv să picure din 

zona de adeziune şi în timpul îndepărtării excesului 

este mai mic (Fig. 6). 

Gelurile de probă s-au potrivit ambelor tipuri de 

ciment: cu polimerizare duală şi fotopolimerizabil, 

ceea ce reprezintă un mare avantaj atunci când 

este vorba de restauraţiile estetice.

Fig. 13 

Fig. 14 

Fig. 15 

Fig. 16 

Intro Kit-ul conţine 3 culori – galben, transparent 

şi alb – dar sunt disponibile şi alte nuanţe. În cabinetul 

meu, transparent, alb şi alb opac sunt culorile 

cel mai des utilizate. Gelul de probă transparent a 

fost folosit pentru potrivirea lucrării în raport cu 

dintele adiacent (Fig. 7). 

Alegerea şi controlul culorii a fost verificată prin 

utilizarea gelului de probă. Acest pas este de mare 

ajutor pentru stabilirea culorii finale a restauraţiei 

în combinaţie cu nuanţa răşinei adezive (Fig. 8). 

În acest moment este posibilă doar o corectare 

minimă a restauraţiei, altfel, aceasta trebuind 

trimisă înapoi în laborator pentru corecţie, iar 

şedinţa pentru adeziunea restaurării trebuind 

amânată. 

Pasul 2: Tratamentul adeziv al suprafeţei 

interne 

După spălarea temeinică a gelului de probă 

şi uscarea uşoară cu aer comprimat fără ulei, 

partea interioară a ceramicii pe bază de cuarţ 

a fost condiţionată cu acid fluorhidric 5% timp 

de 60 secunde. Acest lucru facilitează modificarea 

morfologică optimă a suprafeţei pentru 

pătrunderea prime-rului pe bază de silan (Fig. 9). 

Pentru acest tip de ceramică silanul joacă rol, în 

principal, de promoter al umidităţii pe suprafaţa 

aspră şi pentru aplicarea succesivă a agentului adeziv 

(Fig. 10). 

Acest aspect strălucitor pe suprafaţa interioară a 

devenit vizibilă după uscarea primerului pe bază de 

silan cu aer cald timp de 2 minute (Fig. 11). După 

tratarea suprafeţei adezive şi înaintea montării, 

resturaţia trebuie protejată de lumină (Fig. 12). 

Pasul 3: Tratamentul adeziv al suprafeţei dentare 

A fost utilizat OptiClean pentru îndepărtarea 

completă a cimentului temporar si a debrisului. 

Acesta îndepărtează toate urmele de ciment temporar 

şi oferă o suprafaţă de adeziune perfect 

curată pe întrega preparaţie dentară. OptiClean se 

Fig. 17 Fig. 18 

10 dentistry 2 2008

Fig. 19 Fig. 20 

Fig. 21 Fig. 22 

utilizează la turaţie redusă şi este un instrument de 

unică folosinţă cu diametrul de 1.6 mm, ce permite 

accesul interproximal excelent (Fig. 13). 

După îndepărtarea completă a cimentului temporar, 

câmpul de operare şi suprafaţa preparaţiei dentare 

au fost adecvat pregătite prin aplicarea unei 

benzi pe dinţii adiacenţi. Gingia a fost retractată cu 

un fir de retracţie #00 Ultrapak (Fig. 14). 

Conform indicaţiilor producătorului, NX3 este 

compatibil cu adezivii cu autogravare (OptiBond 

All-In-One) şi cu gravare completă (OptiBond Solo 

Plus, OptiBond FL) şi duce la obţinerea unei legături 

rezistente chiar dacă cimentul este fotopolimerizabil 

sau cu polimerizare duală. 

În acest caz, am ales un adeziv cu gravare completă 

(OptiBond FL). 

S-a realizat gravarea completă a smalţului/dentinei 

şi suprafeţei din răşină a miezului compozit 

timp de 15 secunde cu gel Kerr cu acid fosforic 

37.5%. După aceea, s-a utilizat o cantitate mare de 

apă pentru clătire până când agentul de gravare a 

fost complet îndepărtat (Fig. 15). 

După clătirea şi uscarea uşoară cu aer suprafaţa 

gravată a fost adusă în starea de umezeală 

adecvată. Pe suprafaţa condiţionată a fost aplicat 

OptiBond FL Prime printr-o mişcare uşoară de frecare 

timp de 15 secunde. După o încă o sesiune de 

uscare timp de 5 secunde, s-a îndepărtat solventul 

volatil. În acest moment, suprafaţa smalţului/dentinei 

ar trebui să aibă un aspect uşor strălucitor 

(Fig. 16-19). 

Fotopolimerizarea nu este recomandată! 

Suprafaţa a fost pregătită pentru un adeziunea 

restauraţiei cu ciment NX3 cu polimerizare duală. 

Pasul 4: Cimentarea adezivă 

Cimentul răşinic NX3 cu polimerizare duală a fost 

uşor aplicat pe suprafaţa interioară a restauraţiilor 

anterior preparate (Fig. 20). 

Montarea restauraţiilor pe suprafeţele dentare 

Fig. 23 Fig. 24 

dentistry 2 2008 11

Fig. 25 

Fig. 26 Fig. 27 

Fig. 28 Fig. 29 

preparate adeziv s-a făcut prin presare uşoară pe 

marginea incizală (Fig. 21, 22). Aceasta s-a făcut 

imediat după aplicarea cimentului. 

Excesul de ciment aflat în stare de gel a fost uşor 

îndepărtat cu o spatulă ascuţită interproximal (Fig. 

23). 

În timpul montării trebuie evitată concentrarea 

directă a luminii de lucru pe restauraţie. În acest 

moment, s-a exercitat o presiune mai mare pentru 

a sigura faptul că restauraţia este complet fixată şi 

că stratul de ciment este cât mai subţire posibil. 

După îndepărtarea excesului de ciment şi a firului 

de retracţie gingivală, toate suprafeţele au fost 

fotopolimerizate timp de 20 secunde fiecare, utilizând 

o lampă de fotopolimerizare cu LED de putere 

mare (Fig. 24-27). 

Chiar dacă a fost utilizat un ciment cu polimerizare 

duală, fotopolimerizarea a asigurat o mai bună 

polimerizare şi o mai bună adeziune la suprafaţa 

dentară. 

Atunci când sunt utilizate cimenturi cu polimerizare 

duală, clinicienii trebuie să întârzie procedura de 

fotopolimerizare cât mai mult posibil clinic. 

În acest mod, poate fi atins un grad mare de conversie 

a cimentului răşinic după fotoactivare, reducând 

riscul absorbţiei unui exces de apă. 

Pasul 5: Controlul şi corectarea ocluziei 

Corectarea ocluziei a fost executată în condiţii de 

siguranţă după montarea adezivă a restauraţiilor 

la dinţi. Aceasta poate fi făcută prin verificarea 

existenţei unui contact prematur în r.c. şi a interferentelor 

laterale în mişcările de propulsie a 

mandibulei. 

Contactul prematur poate fi corectat cu o freză cu 

diamant fin la viteză mare (Fig. 28-30a). 

Pasul 6: Finisarea şi lustruirea 

Suprafaţa ceramică a fost corectată prin şlefuire 

Fig. 30a Fig. 30b Fig. 30c Fig. 30d 


Fig. 31 Fig. 32 

a fost apoi lustruită până la obţinerea unui luciu 

puternic cu OptraFine (Ivoclar Vivadent), un sistem 

de lustruire cu diamant, nou, foarte performant, 

destinat materialelor ceramice, care permite o 

combinaţie unică între aplicarea foarte eficientă şi 

obţinerea unor rezultate perfecte ale lustruirii. 

Marginile ceramice interproximale de sub linia 

gingivală au fost finisate şi lustruite cu Epitex 

Strips (GC) pentru obţinerea unei tranziţii line. 

Aceste benzi sunt foarte subţiri deoarece particulele 

abrazive nu sunt lipite pe bandă cu adeziv. 

Aceasta permite şi accesul mai uşor în punctele de 

contact strâns şi permite minimizarea deteriorării 

gingivale. 

mai bună manipulare, 

- vâscozitate adecvată pentru o montare completă 

şi 

- proprietăţi estetice optime. 

În prezent, nu este disponibil pe piaţă un ciment 

ideal pentru aceste situaţii. NX3 a fost creat pentru 

a îndeplini toate aceste cerinţe. Clinicienii ar trebui 

să trebui să utilizeze în general acest produs, la 

cimentarea estetică a coroanelor, faţetelor, inlayurilor, 

onlay-urilor, restauraţiilor CAD/CAM pentru 

obţinerea unor rezultate estetice mai preductibile. 

Lista cu literatura este disponibilă la editură. 

_Concluzii 

Agentul adeziv ideal ar trebui să: 

- asigure o adeziune durabilă între structurile implicate 

- ofere o adaptare marginală bună, 

precum şi să aibă calităţi suplimentare, cum ar fi: 

- proprietăţi biomecanice optime, 

- solubilitate mică în cavitatea orală, 

- radioopacitate, 

- durată crescută de prelucrare şi priză pentru o 

_contact 

Prof. Montri 

Chantaramungkron 

lucrează în Departamentul 

de Stomatologie 

Restaurativă al Facultăţii 

de Stomatologie, la Universitatea 

Chiang Mai aflată 

lîngă Bangkok, Thailanda 

Fig. 33 Fig. 34 


Zaris White & Brite 

 

Sistem de albire 

Soluia cea mai simpl 

pentru un zâmbet 

strlucitor. 

3M ESPE v ofer un material profesional cu care putei 

satisface exigenele pacienilor dumneavoastr: Zaris White & Brite. 

• Sistem de albire eficient, pe baz de peroxid de carbamid, care 

protejeaz dinii pacienilor 

• Tehnic de aplicare simpl (tehnica gutierei) 

• Disponibil în 3 concentraii: 30%, 16%, 10% pentru utilizare atât 

în cabinet cât i acas 

• Seringi calibrate i gradate pentru a evita excesul de material 

• Dini albi i strlucitori pentru o perioad îndelungat 

3M România SRL, 3M ESPE Dental products, Bucharest Business Park, Str. Menuetului nr.12, Corp D, Etaj 3, Sector 1, Bucureti, tel. 021.202.80.53, fax.021.317.31.84

Ceramica integrală în protetica pe 

implante. Simpozion de evaluare a 

experienţei clinice în ceramică 

Autori_Manfred Kern 

Fig. 3 

În anul 2006, restaurările integral ceramice au 

depăşit un prag important. Au fost confecţionate 

şi inserate peste două milioane de restauraţii din 

ceramică integrală (inlay, onlay, coroane parţiale, 

coroane totale şi punţi). Folosirea pe scară largă a 

acestui material nu ar fi fost posibilă fără ceramica 

de mare rezistenţă din oxid de aluminiu (Al 2 

O 3 

) şi 

oxid de zirconiu (ZrO 2 

). 

Experienţele empirice şi clinice au avut un rol 

hotărâtor în utilizarea ceramicii pe bază de oxizi 

şi în suprastructuri şi coroane în protetica pe 

implante. 

Utilizarea ceramicelor pe bază de oxizi pentru 

suprastructura pe implante a fost tema 

predominantă la cel de-al şaselea simpozion al 

grupului de lucru pentru ceramică în stomatologie 

(asociaţie înregistrată AG Keramik), care s-a 

desfăşurat concomitent cu Congresul Anual al 

Societăţii Germane pentru Implantologie (DGI). 

Sub motto-ul “Ceramica integrală –evoluţie prin 

materiale şi tehnici revoluţionare”, profesorul Axel 

Zöllner al Universităţii Witten/Herdecke a trecut 

în revistă probleme legate de aplicarea şi folosirea 

ceramicii integrale în protetica pe implante. 

Ceramica ZrO 2 

reprezintă un material cu o toleranţă 

biologică foarte ridicată; biocompatibilitatea a fost 

confirmată prin procedura specifică de aprobare 

de către FDA (Food and Drug Administration). 

Deşi nu sunt încă cunoscute fracturi ale scheletelor 

de punţi din ZrO 2 

, profesorul Zöllner a recomandat, 

totuşi, modelarea anatomică a capelor cu cuspizi, 

pentru a susţine straturile de legătură şi pentru a 

reduce riscul fracturării ceramicii (Chipping). 

Fig.3_ZrO 2 

-Bontul artificial din 

zirconium şi coroana de înveliş fără 

schelet metalic, confecţionată din 

ceramică de disilicat de litiu CAMfrezabilă. 

Fotografie: Zitzmann 


Fig. 2 

Fig. 1_Bont artificial din ZrO 2 

cu 

profil de emergenţă individualizat. 

Fotografie: Zöllner 

Fig. 2_Suprastructura din titan cu 

ZrO 2 

şi bont artificial din titan, şi 

coroane integral ceramice. 

Fotografie: Zöllner 

Fig. 4_Implante realizate 

dintr-o singură bucată din ZrO 2 

industrializat, nu au o confirmare 

clinică pe termen lung. 

Fotografie: Kern 

Chiar dacă ZrO 2 

a reuşit, prin 

aceste calităţi, sa păşească pe 

terenul proteticii pe implante, 

referentul a recomandat ca 

folosirea ceramicii pe bază de Fig. 1 

oxizi pentru suprastructuri, să 

fie încă atent evaluată. 

Cu toate că această tehnică este 

deja folosită (fig. 1), bonturile 

artificiale din ZrO 2, 

obţinute 

prin frezare, pe implanturi din 

titan nu pot fi încă încadrate în 

studiile universitare. Conform 

unui studiu realizat de Cho et 

al.(2002), în cazul unor relaţii 

ocluzale dificile, este încă de 

preferat bontul artificial din 

titan. 

Pentru a preveni formarea 

de recesiuni gingivale, Fig. 4 

se recomandă folosirea 

coroanelor cu margini supragingivale. În acest caz, 

bonturile din ZrO 2 

cu forme gingivale împiedică 

vizualizarea (prin transparenţă) implantului din 

titan. 

Conform afirmaţiilor făcute de Zöllner, prin 

scurtarea şi şlefuirea bonturilor confecţionate din 

ZrO 2 

poate apare pericolul de a deteriora structura 

policristalină a ceramicii prin supraîncălzire, 

determinând apariţia microfisurilor. 

Pentru ca bonturile artificiale să corespundă 

profilului de emergenţă a gingiei, realizarea 

structurilor individuale este urmărită cu ajutorul 

unui scaner digital. 

Sistemul CARES (Straumann) oferă posibilitatea 

de a realiza bonturi individualizate atât din 

titan, precum şi din ZrO 2, 

şi de a le conecta prin 

înşurubare cu implantul, bazându-se pe o scanare 

a modelului (fig. 2). 

Coroana finală a implantului poate fi realizată din 

ceramică pe schelet metalic, din ceramică pe bază 

de oxizi (Al 2 

O 3 

, ZrO 2 

) faţetată sau integral, ceramică 

din disilicat de litiu (e.max CAD) (fig. 3). 

Dacă în urmă cu 20 de ani se utilizau implante pe 

baza de oxid de aluminiu (Al 2 

O 3 

), acestea nu au trecut 

proba timpului, datorită producerii fracturilor. 

Conform doctorului Zöllner, încă nu există date 

clinice pe termen lung asupra implantelor apărute 

recent pe piaţă, dintr-o singură bucată fabricate 

din ZrO 2 

şi sinterizate industrial (fig. 4). 

_Între coroană şi implant 

Dr. Doc. Privat Andreas Bindl, 

de la Universitatea Zürich, în 

lucrarea cu titlul “Tratamentul 

cu implante confecţionate prin 

tehnica CAD/CAM” a prezentat 

realizarea bonturilor artificiale 

individualizate din ceramica 

ZrO 2 

. 

În cazul folosirii unei 

suprastructuri metalice, 

Bindl recomandă plasarea 

subgingivală a zonei de 

îmbinare dintre bontul artificial 

şi marginea coroanei, pentru a 

îmbunătăţi aspectul estetic şi a 

împiedica metalul să transpară. 

De menţionat este că din 

punct de vedere parodontal 

ar fi totuşi de preferat 

amplasarea supragingivală a 

marginii coroanei pentru a 

împiedica iritaţia mecanică a 

parodonţiului. 

Astfel, zona de îmbinare poate 

fi mult mai uşor igienizată. 

Din acest motiv, se recomandă folosirea ZrO 2 

ca şi 

material de confecţionare a bonturilor artificiale, 

pentru a proteja parodonţiul şi a îmbunătăţi aspectul 

estetic. Suprastructura individualizată poate fi 

scanată cu ajutorul camerei de triangulare 

(CEREC 3D) şi se poate alege din baza de date 

dentare o coroană adecvată. 

O coroană din ceramică integrală, modelată 

anatomic, fără schelet metalic, poate fi obţinută 

prin frezare dintr-un bloc de ceramică din silicat 

care dispune, asemănător smalţului şi dentinei, de 

diferiţi pigmenţi cromatici (VITA TriLuxe, Ivoclar 

Vivadent Multishade). 

Coroana se va fixa definitiv, ulterior şlefuirii sau 

glazurării, cu adeziv monomer fosfatic. 

Aceasta procedură a fost studiată de-a lungul a 


Fig. 5_Bont artificial din oxid 

de zirconiu ( ZrO 2 

)cu coroană 

din ceramică silicat, fără schelet 

metalic, în partea dreaptă aspectul 

radiologic 

Fotografie: Bindl 

Fig. 6_Bloc de ceramică pe baza 

de silicat cu bontul artificial 

integrat din ZrO 2 

şi îmbinare prin 

înşurubare 

Fig. 5 Fig. 6 

trei ani la Zürich şi s-a dovedit funcţională (fig. 5). 

Pentru a compensa convergenţa unui implant 

care nu este orientat perfect în ax , cu ajutorul 

unei lucrări cu şurub, dr. Bindl recomanda o 

meziostructură din ceramică ZrO 2 

. Acest bont 

artificial poate fi modelat individual ca Wax-up, 

poate fi adaptat cu exactitate la ţesutul moale şi 

poate fi scanat cu camera EOS. 

Datele de prelucrare a suprastructurilor şi a 

coroanei implantului pot fi transmise online 

centrului de frezare (infiniDent, Lava). 

Pentru simplificarea formării bontului artificial 

individual, Bindl a recomandat ca blocul de ZrO 2 

să fie prevăzut din fabricaţie cu un element de 

înşurubare, pentru a putea fi înşurubat în implant. 

În acest fel, bontul artificial ar putea fi şlefuit 

automat în aparatul de frezare CAM. (fig. 6). 

_Implantele imediate - clinic posibil 

Cunoştinţele acumulate referitoare la efectul 

biomecanic al implantelor asupra ţesutului osos 

peri-implantar şi interesul crescut al pacienţilor 

pentru o durată mai scurtă a tratamentului, 

au crescut simţitor cererea pentru implantarea 

imediată. 

Sub deviza provocatoare “Dinte extras-aplicare 

de implant- şi coroană pe acesta” medicul dentist 

Sören Hansen din Wolfsburg a analizat în cadrul 

simpozionului despre ceramică, opţiunile unui 

tratament cu implante imediate, implantare 

precoce sau tardivă. 

Tratarea imediată pierderii dintelui facilitează, 

după Hansen, o conservare optimă a structurilor 

osoase şi gingivale, fără a fi necesare intervenţii 

laborioase reconstructive. 

Implantarea imediată este indicată în situaţiile 

în care există masă osoasă suficientă pentru 

asigurarea stabilităţii primare, iar ţesuturile moi 

nu prezintă inflamaţii. În acest fel papilele pot 

fi prezervate, este evitat colapsul alveolar şi, de 

asemenea, se poate evita decolarea chirurgicală a 

lamboului muco-periostal. 

În zonele anterioare ale mandibulei, precum şi 

în edentaţiile intercalate din zona laterală, există 

premise favorabile implantării imediate; în cazul 

edentaţiilor terminale se recomandă mai multă 

precauţie. 

La maxilarul superior cu masa osoasă predominant 

spongioasă, în zonele anterioare cu edentaţii 

intercalate reduse, care prezintă încărcare limitată, 

implantarea imediată a devenit, între timp, o 

opţiune terapeutică de luat în considerare. 

La maxilarul superior, în edentaţiile laterale reduse, 

până la dintele 4, implantarea imediată poate fi 

considerată potrivită, în timp ce alte zone sunt 

critice pentru aceasta. 

În cazul alveolei intacte nu se produce o atrofiere 

a limbusului alveolar în direcţie verticală şi 

orizontală; este utilizată capacitatea de resorbţie 

a osului. Implantul imediat devine problematic 

atunci când discontinuitatea osoasă depăşeşte 

distanţa de 1,5-2 mm şi spaţiul este invadat de 

ţesut conjunctiv. 

Deplasările relative între implant şi patul osos 

înconjurător trebuie evitate. Studii clinice efectuate 

indică utilitatea în practica zilnică a implantelor 

singulare inserate imediat în zona maxilară 

anterioară. 

Printre factorii de risc ai pacienţilor amintim: 

fumatul, bruxismul şi afecţiunile parodontale. 

“Implantarea imediată temporizată” reprezintă o 

soluţie clinică promiţătoare, care se efectuează în 

6 până la 12 săptămâni după vindecarea epitelială 

şi înaintea consolidării osoase (fig. 7 şi 8). 

După Hansen, trebuie evitată încărcarea imediată 

a unei coroane provizorii aplicată la nivelul unui 

implant, pentru a nu influenţa negativ faza de 

vindecare-chiar şi în cazul maxilarului superior 

edentat total. 

O încărcare timpurie poate fi iniţiată după trei 

săptămâni şi, poate fi crescută treptat, concomitent 

cu remodelarea osului. 

Încărcarea imediată poate fi recomandată doar în 

cazul imobilizării primare a cel puţin 4 implante la 


Fig. 7 Fig. 8 Fig. 9 

Fig. 7_Bont artificial ZiReal din 

ZrO2 după individualizarea în 

cavitatea bucală a pacientului. 

Fotografie: Hansen 

Fig. 8_Dintele 22 - două ore post 

implantare, fără încărcare imediată. 

Fotografie: Hansen 

Fig. 9_Înregistrare CT pentru 

şablonul grafic de foraj stereolitic. 

Redare imagine: Geiselhoeringer/ 

_contact 

Nobel Biocare 

cosmetic 

dentistry 

Manfred Kern 

Arbeitsgemeinschaft für 

Keramik in der 

Zahnheilkunde e.V. 

E-Mail: 

info@ag-keramik.de 

nivelul mandibulei. 

În cazul inserării imediate a unui singur implant, 

sistemul de lucru chairside CAD/CAM oferă, după 

Hansen, avantaje reale. 

În acest fel se poate realiza în cel mai scurt timp 

suprastructura fără amprentă şi model. 

Coroanele pe implantare din ceramică de silicat 

sau ceramică pe bază de oxizi se recomandă să fie 

fixate adeziv sau cimentate, şi nu înfiletate, pentru 

a elimina posibilitatea dislocării implantului. 

Prin tehnica adezivă restauraţia poate fi realizată 

mai facil. 

În plus, în zona dintre coroană şi bontul artificial 

nu se pot infiltra germeni ce favorizează apariţia 

unei halene specifice, neplăcute. Implantele cu 

conexiune conică cu abutmentul sunt, după 

Hansen, de preferat celor cu conexiune hexa sau 

octagonale. 

_Computerul pregăteşte implantarea 

Tehnicianul dentar Hans Geiselhoeringer din 

München relatează despre folosirea stereolitografiei 

în realizarea şabloanelor de foraj pentru inserţia 

intraosoasă. 

În prezent, caracteristicile patului osos pot fi 

vizualizate graţie radiologiei tridimensionale 

asistate de calculator. Astfel, se poate localiza 

traiectoria canalului nervului şi se precizează 

cu exactitate poziţia, precum şi profunzimea 

penetrării implantului. 

Cu ajutorul înregistrării 3-D se confecţionează 

stereolitografic un şablon de foraj (NobelGuide), 

care permite efectuarea cu precizie a forajelor 

intraosoase (fig. 9). 

De asemenea, scanarea CT face posibilă calcularea 

anticipată a mezostructurilor şi a scheletelor 

ceramice. În anumite cazuri, se poate efectua 

chiar în prealabil o punte pe implante ce poate fi 

pusă la dispoziţie în timpul intervenţiei ca lucrare 

imediată. 

Aşadar se poate insera partea intraosoasă, după 

Glauser (2006), folosind metoda de chirurgie 

ghidată prin utilizarea şabloanelor, fără decolarea 

lamboului muco-periostal. 

Reclama dvs. aici! 


Adaptarea tratamentului restaurativ 

necesităţilor pacientului şi în ordinea 

priorităţilor acestuia 

Autori_Dr. Cristian Ursu, Dr. Dan Petre 

_Introducere 

Cazurile extreme de alterare a funcţiilor fiziologice 

ale aparatului dento-maxilar şi implicit a esteticii 

şi fizionomiei pacientului au constituit întotdeauna 

o provocare pentru medicul chirurg implantolog şi 

protetician. 

Atrofia avansată a ţesuturilor dure şi moi, cu 

edentaţii extinse, în urma bolii parodontale şi/sau 

a protezărilor mobile de lungă durată, alterarea 

consecutivă a confortului, aspectului şi chiar a 

psihicului pacientului reprezintă gama complexă a 

tulburărilor cu care medicul trebuie să se confrunte. 

În cazul acestor pacienţi care, foarte frecvent 

sunt dezarmaţi, deprimaţi şi susceptibili vis a vis 

de reuşita actului medical, optăm de preferinţă 

pentru un plan de tratament de scurtă durată, 

cu rezultate imediate, minimal invaziv, menit în 

primul rând, să consolideze motivarea pacientului, 

să reducă sau să elimine tulburările simptomatice 

şi psihico-emoţionale care reprezintă principalul 

handicap al pacientului. Îndeplinirea acestui plan 

reprezintă, de obicei, doar o etapă a rezolvării 

definitive, de amploare a unui astfel de caz şi 

este fundamentul întregului concept terapeutic. 

Această etapă hotărăşte în cea mai mare măsură 

succesul întregului tratament. 

_Concept, material, metodă 

Pacientul în vârstă de 66 de ani, de sex bărbătesc, 

dintr-o localitate din nordul ţării, s-a prezentat în 

clinica noastră solicitând tratamentul problemelor 

estetice (cu implicaţii sociale), articulare şi 

digestive. 

Pacientul fusese protezat în urmă cu aproximativ 

6 ani, parţial cu proteză fixă (punţi) ce era definitiv 

compromisă şi în mare proporţie pierdută prin 

mobilizarea şi expulzarea dinţilor stâlpi, şi parţial cu 

proteze acrilice care nu au fost niciodată acceptate 

şi purtate (Fig.1). Pacientul prezenta un exacerbat 

reflex de vomă cu o puternică componenţă psihotică 

(reflexul fiind provocat chiar de menţionarea în 

conversaţie a protezării mobilizabile). Pierderea 

dinţilor consecutiv cu atrofia marcată a oaselor 

maxilare şi eşecul protezării a condus la alterarea 

gravă a aspectului facial prin prăbuşirea etajului 

inferior, pierderea tonusului muscular, dispariţia 

buzelor, apariţia ridurilor adânci ce se extind chiar 

spre etajul mediu (Fig.2a,2b). 

Faza de asanare, constând în extracţia dinţilor 

restanţi şi chiretajul ţesutului de granulaţie, nu a 

putut fi urmată de o protezare provizorie pentru 

perioada de 6 săptămâni, din acelaşi motiv al 

reflexului exacerbat de vomă care ar fi condus 

pacientul, din nou, în starea de deziluzie şi 

dezarmare vis a vis de tratamentul stomatologic. 

Concomitent cu asanarea s-au implantat 

transgingival 4 implanturi tip şurub, din sistemul 

Dyna Helix, în zonele 13,15,23,25, folosind astfel 

timpul de vindecare postextracţional şi pentru 

osteointegrarea implanturilor în osul maxilar 

(Fig.3a, 3b, 3c, 3d). Perioada de aşteptare de 6 

săptămâni a fost, de fapt, intens folosită pentru 

pregătirea psihicului pacientului şi întărirea 

colaborării medic-pacient. 

Pornind de la explicarea în detaliu a planului 

de tratament, a mecanismului de ancorare a 

viitoarelor proteze, a formei şi modului de folosire 

a acestora, s-au creat premizele acceptabilităţii 

Fig.1_Ortopantomogramă la 

începutul tratamentului 

Fig.2a si 2b_Imagini extraorale 

înaintea tratamentului: facies 

îmbătranit cu accentuarea 

şanţurilor şi ridurilor 

Fig. 1 

Fig. 2a Fig. 2b Fig. 12a Fig. 12b 


Fig. 3a 

Fig.3a_Implantare transgingivală 

minim invazivă 

Fig.3b_Fixarea bonturilor de 

vindecare 

Fig.3c_Aspect postoperator al 

arcadei superioare 

Fig.3d_Implant tip şurub din 

sistemul Dyna Helix 

Fig.4_Modele demonstrative 

pentru exemplificarea cât mai 

corectă a soluţiilor de protezare 

Fig. 3d 

Fig. 4 

Fig. 3b 

lucrărilor protetice. Foarte utile în această fază 

au fost modelele demonstrative, poze de detaliu 

ale lucrărilor protetice inserate şi capacitatea 

medicului de a conduce pacientul conversaţional 

spre încrederea bazată pe informarea adecvată 

şi adaptată nivelului de înţelegere al pacientului 

(Fig.4). Folosind medicaţie specifică (Vomex A) 

şi anestezic de contact aplicat pe partea distală 

a bolţii palatine şi pe vălul palatin, s-a exersat 

amprentarea. S-au folosit linguri standard din 

plastic care s-au adaptat prin tatonări repetate 

la lungimea necesară amprentării şi totodată la 

suportabilitatea pacientului în zona critică. S-a 

procedat apoi la amprentarea câmpurilor protetice 

cu un material alginat pentru confecţionarea în 

laborator a lingurilor individuale şi a şabloanelor de 

ocluzie. Această fază a fost totdeauna considerată 

de pacient ca un prag de netrecut. Amprentarea a 

decurs însă normal, fără a constitui un eveniment 

neplăcut pentru pacient, obţinând astfel primul 

mare succes în realizarea protezării. De la acest 

punct a crescut considerabil încrederea pacientului 

în reuşita planului de tratament. 

Fig. 3c 

După expirarea timpului de vindecare de 6 

săptămâni s-a procedat, în aceeaşi şedinţă, la 

implantarea transgingival a trei implanturi şurub 

(Dyna Helix) în zonele 33,43 şi median (31-41) (Fig.5), 

la înregistrarea ocluziei cu ajutorul şabloanelor, şi 

la amprentarea de precizie a celor două arcade. La 

maxilar s-a amprentat simplu peste şuruburile de 

vindecare iar la mandibulă cu ajutorul şuruburilor 

speciale de amprentare aparţinând sistemului de 

implanturi, folosind un material silicon de adiţie 

(Panasil) şi lingurile individuale (Fig.6). 

În aceeaşi zi s-au trimis laboratorului amprentele 

şi înregistrarea ocluziei şi s-au comandat piesele 

supraconstrucţiei în funcţie de grosimea gingiei 

la nivelul fiecărui implant. Pentru maxilar au fost 

comandate 4 bonturi prefabricate tip patrice 

pentru sistemul capsă şi 4 matrice, iar pentru 

mandibulă 3 bonturi turnabile. 

După 4 zile s-a probat piesa metalică a construcţiei 

mandibulare, reprezentată de o bară tip Dolder 

ancorată pe cele 3 implanturi prin bonturile cu 

şurub ale supraconstrucţiei (Fig.7). După încă 6 zile 

am primit din laborator piesele protetice la gata, 

respectiv bara Dolder finisată şi cele două proteze 

acrilice armate tip “Cover-denture”, proteza 

inferioară având deja montaţi călăreţii pe partea 

mucozală (Fig.8a, 8b, 8c). Ambele proteze au fost 

reduse la minimum de volum şi zonă de acoperire. 

S-au inserat bonturile supraconstrucţiei, bara 

Dolder şi proteza inferioară (Fig.9a,9b). La 

proteza superioară s-au lărgit lăcaşurile de 

deasupra fiecărui implant şi s-au fixat intraoral 

matricele capselor, în baza protezei, cu acrilat 

autopolimerizabil. Apoi s-au adaptat şi corectat 

contactele ocluzale şi marginile protezei. În faţa 

unei oglinzi i s-a prezentat pacientului noua 

înfăţişare, i s-a făcut instructajul cu privire la 

folosirea şi întreţinerea pieselor protetice fixe 

şi mobilizabile şi s-au acordat sfaturile pentru o 

adaptare rapidă şi eficientă (Fig.10). Surprinzător, 

senzaţia de vomă nu a mai apărut nici spontan 

dar nici provocat de introducerea sau îndepărtarea 

protezelor. O uşoară crispare a muşchilor feţei şi 

tendinţa de a vorbi foarte puţin, fără a exprima 

pe larg primele impresii, denotau totuşi impactul 

masiv al restaurării asupra unei sensibilităţi 

exacerbate (Fig.11a,11b). 


Fig. 5 Fig. 6 

Fig. 8a 

Pacientul a fost programat pentru 

o şedinţă de control şi eventuale 

corecturi în termen de 10 zile. O 

singură îndoială plana încă asupra 

adaptabilităţii, şi anume asupra 

adaptării articulare la dimensiunea 

ocluzală stabilită arbitrar. 

Imposibilitatea protezării provizorii 

nu a permis tatonarea şi stabilirea 

gradat a dimensiunii ocluzale. 

_Rezultate, comentarii, concluzii 

Totuşi, după 10 zile pacientului 

i-au mai fost necesare doar 

minime corecturi ale punctelor 

de contact. Problemele articulare 

dispăruseră, faciesul era complet 

relaxat, pacientul avea un tonus şi 

o mină optimistă, exprimându-şi 

deja dorinţa pentru extinderea şi 

continuarea tratamentului, întrun 

viitor, până la o protezare fixă. 

Nu au existat nici probleme de 

masticaţie, vorbire sau deglutiţie 

(Fig.12a,12b). 

Tratamentul s-a încheiat astfel 

după numai 9 săptămâni. 

_contact 

Fig. 7 

Fig. 8b 

Fig. 8c 

Fig. 9a 

Dr. Cristian Ursu 

Este specializat în implantologie şi acreditat 

de societăţi ştiinţifice ca DGZI în Germania, 

ICOI în SUA. 

Autor a numeroase articole în publicaţii 

consacrate de specialitate. Membru al 

camerei medicilor dentişti din landul 

Nordrhein-Westfallen, Germania din 1990, ca şi al CMDB şi 

SSER. Este medic coordonator al clinicii de implantologie şi 

estetică dentară SIRONA din Pipera/România 

Impresia proprie, dar şi a cercului 

de prieteni şi a familiei, asupra 

aspectului intra şi extraoral al 

restaurării este foarte pozitivă, 

pacientul însuşi se simte ca 

întinerit, cu un mare potenţial 

de reabilitare a relaţiilor sociale 

prin reconsiderarea poziţiei eului 

în cadrul acestora şi eliminarea 

handicapului la nivel psihic. 

În cazul pacienţilor cu un prag 

înalt al sensibilităţii reflexogene 

şi cu deprecierea calităţii vieţii 

sociale cauzată de handicapul 

estetic şi implicit psihic, am 

considerat optimal tratamentul 

ce poate conduce în cel mai scurt 

timp şi în cel mai nesolicitant mod 

spre reabilitarea estetică, socialemoţională. 

Hotărâtor pentru succesul 

restaurării au fost folosirea 

implanturilor pentru ancorarea 

pieselor protetice şi considerarea 

componentei psihice a 

problematicii la adevărata sa 

pondere. 

Dr. Dan Petre 

Absolvent al Facultăţii de Medicina Dentara 

UMF Carol Davila – 2003. 

Membru al CMDB si SSER. 

Din 2004 practică privată în clinica de 

impantologie şi estetică dentară SIRONA. 

Contact: 

Şos.Pipera-Tunari nr.50, Pipera, Romania, 

contact@implantdentar.ro, www.implantdentar.ro 

Fig.5_Aspect postoperator al 

arcadei inferioare 

Fig.6_Amprenta funcţională 

inferioară in lingură individuală 

Fig.7_Bară tip Dolder inferioară 

ancorată pe implanturi prin 

înşurubare 

Fig.8a_Aspect intraoral al barei 

inferioare 

Fig.8b_Imagine mucozală a 

protezei superioare cu lăcaşurile 

matricelor capselor 

Fig.8c_Imagine mucozală a 

protezei inferioare cu călăreţii 

montaţi 

Fig.9a_Patricele capselor agregate 

pe cele 4 implanturi superioare 

Fig.9b_Reducerea la minim a plăcii 

palatinale a protezei superioare 

pentru suprimarea/evitarea 

reflexului de vomă 

Fig.10_Imagine intraorală la 

sfârşitul tratamentului 


după inserarea protezelor 

definitive; se poate observa uşoara 

crispare a muşchilor feţei 


la sfârşitul tratamentului; se 

poate observa aspectul întinerit al 

pacientului 

Fig. 9b 

Fig. 10 Fig. 11a Fig. 12b Fig. 12a Fig. 11b 


Al VI-lea 

Congres Internaţional 

de Estetică Dentară 

Al VI-lea Congres Internaţional 

de Estetică Dentară 

7-9 mai 2009 

Bucureşti, România 

Centrul Internaţional de Conferinţe 

Palatul Parlamentului 

Organizator congres: 

Organizator expoziţie: 

Web: www.sser.ro • E-mail: office@sser.ro • Tel. 021 317 58 64

Corectarea poziţiei dinţilor 

fără utilizarea tehnicilor de ortopedie 

dento-maxilară 

Autori_Tehnician dentar Manuela Zartmann,Dr.Thomas Zartmann 

_Introducere 

Cine nu îşi doreşte un zâmbet 

încrezător, o dantură cu o estetică 

perfectă 

Ce se poate face, însă, atunci când 

pacientul refuză tratamentul ortopedic 

dento-maxilar 

Datorită schimbării valorilor în societatea 

noastră care exercită o presiune, 

ce nu este de neglijat, asupra 

fiecăruia dintre noi, mulţi oameni 

sunt afectaţi de faptul că dinţii lor 

nu corespund idealului estetic. 

Bărbaţii, precum şi femeile cu vârste 

Fig. 1.4 

Fig. 1.1 

Fig. 1.2 

Fig. 1.3 

cuprinse între 25 şi 45 ani recunosc, conform studiului, 

importanţa zâmbetului lor în relaţiile sociale, 

respectiv în cariera profesională. 

Pacienţii cu defecte ale danturii încearcă să ascundă 

acest lucru, ţinând voluntar buza superioară astfel 

încât să acopere dinţii sau acoperindu-şi zona 

problematică cu mâna atunci când râd. 

La anamneză, mulţi pacienţi recunosc că sunt 

resemnaţi „La vârsta mea oricum nu se mai poate 

face nimic, iar un aparat ortodontic nici nu intră 

în discuţie!” 

Chiar după un efort intensiv de lămurire a 

pacienţilor asupra tehnicilor moderne ale ortopediei 

dento-maxilare, precum şi asupra produsului 

Invisalign, mulţi dintre ei refuză un tratament ortopedic 

dento-maxilar din cauza duratei lui sau 

datorită nemulţumirilor avute faţă de rezultatul 

unui tratament anterior. 

Pregătirea noastră profesională ne impune să 

asigurăm nu numai funcţionarea protezelor, ci şi 

să îndeplinim exigenţele estetice ale pacientului. 

Fig. 1.1_Pacientă în vârsta de 37 

ani: anodonţia incisivilor laterali 

superiori. 

Fig. 1.2_Provizoriu după realizarea 

unui model wax-up. 

Fig. 1.3_ Rezultatul după cimentarea 

restauraţiei din ceramică 

aplicată prin bonding. 

Fig. 1.4_Pacienta are un zâmbet 

încrezător, are mai multă încredere 

în sine. 


urmează prezentarea protocolului 

de lucru, adică planificarea tratamentului 

pornind de la rezultat: 

aşa numitul „planning backwards”. 

Condiţia fundamentală a realizării 

acestui procedeu terapeutic este ca 

pacientul să menţină o igienă orală 

bună. 

Premisele durabilităţii rezultatului 

pe o perioadă îndelungată, o 

reprezintă măsurile de igienă orală 

profesională, precum şi situaţia 

parodontală stabilă a pacientului. 

Din punct de vedere funcţional, pacientul 

ar trebui să se afle în „zona 

verde”. În cursul unei şedinţe de 

diagnostic, pe lângă realizarea radiografiilor 

şi a modelului, se vor 

verifica şi aceste aspecte. 

În laborator se confecţionează 

un model wax-up corespunzător 

cerinţelor şi se verifică posibilitatea 

realizării lucrării cu ajutorul 

radiografiilor şi a preparaţiei pe un 

model secundar. 

Următoarea fază este hotărâtoare 

pentru obţinerea rezultatului optim 

pentru pacient şi se realizează prin 

Fig. 2.4 Fig. 2.1 

Fig. 2.1_Pacient în vârsta de 42 de 

ani cu ocluzie frontală deschisă. 

Fig. 2.2_Mock-up în cavitatea 

bucală după wax-up. 

Fig. 2.3_Rezultatul obţinut în urma 

cimentării restauraţiei ceramice 

prin bonding (BPR). Pacientul poate 

muşca din nou. 

Fig. 2.4_Pacientul este mulţumit 

de rezultatul obţinut fără utilizarea 

unei intervenţii chirurgicale ortopedice 

dento-maxilare. 

Posibilităţile oferite de stomatologia estetică permit 

soluţionarea problemelor pacientului cu care 

se confruntă de ani de zile. 

Îndrumarea pacienţilor către schimbare - fără utilizarea 

tratamentului ortopedic dento-maxilar, refuzat 

spontan de către pacient – reaprinde dorinţa 

acestuia de a avea dinţi frumoşi, chiar şi la pacienţii 

aflaţi la vârste înaintate, şi de a-şi îndeplini aceasta 

dorinţă. 

_Mod de abordare 

După aflarea dorinţelor pacientului, acestuia i 

se va explica forma şi poziţia dinţilor cu ajutorul 

unor imagini sau fotografii mărite din reviste. 

Scopul este acela ca pacientul să-şi facă o imagine 

cât mai concretă a rezultatului final. La sfârşit 

Fig. 2.2 

Fig. 2.3 


Fig. 3.2 

Fig. 3.1 

Fig. 3.3 

Fig. 3.5 

Fig. 3.7 

Fig. 3.6 

colaborarea strânsă între medic, pacient şi tehnicianul 

dentar. Pentru aceasta este important ca 

tehnicianul dentar să-l cunoască pe pacient pentru 

a adapta lucrarea la „personalitatea” pacientului. 

Astfel, dorinţele şi aşteptările pacientului pot 

fi îndeplinite sau chiar depăşite. Astfel, la pacient 

creşte bucuria anticipării rezultatului şi acceptarea 

schimbării şi este evitată astfel apariţia surprizelor 

nedorite. 

În multe cazuri, modalitatea cea mai bună ce permite 

pacientului vizualizarea rezultatului dorit este 

realizarea a unui model din plastic (mock-up), care, 

în acelaşi timp, îi oferă pacientului posibilitatea de 

a testa estetica, fonetica şi efectul acestuia. 

Acest procedeu este limitat în unele cazuri în care 

formarea materiei dure este foarte accentuată. În 

acest caz, decizia trebuie luată pe durata purtării 

lucrării provizorii. Odată ce a fost găsită forma 

ideală pentru estetică precum şi pentru fonetică, 

cu ajutorul unui model în ceară (wax-up) şi plastic 

(mock-up), şi s-a asigurat funcţia în sistemul stomatognat, 

se va controla cu exactitate substanţa 

dură cu ajutorul amprentei din silicon pentru 

menajarea maximă precum şi pentru conservarea 

ţesutului şi se va prepara bontul. 

Fig. 3.1_Pacientă în vârsta de 34 

ani cu protruzie a planului protetic 

frontal însoţită 

de sucţiunea buzei inferioare. 

Fig. 3.2_Mock-up după wax-up. 

Fig. 3.3_Rezultatul obţinut prin 

restauraţia ceramică aplicată prin 

bonding (BPR). 

Fig. 3.5 şi 3.6_Profilul înainte de 

restauraţie. 

Fig. 3.7_Preparaţia utilizând controlul 

cu amprenta siliconică. 

Fig. 3.8_ Restauraţia ceramică prin 

bonding (BPR) aplicată pe model. 

Fig. 3.8 

Pacientul va părăsi cabinetul având lucrarea provizorie, 

care corespunde rezultatului final, deoarece 

ea reprezintă transferul exact al situaţiei modelului 

wax-up în cavitatea bucală a pacientului. 


Fig. 3.4 Fig. 3.9 

Fig. 3.4_Rezultatul obţinut prin 

restauraţia ceramică aplicată prin 

bonding (BPR). 

Fig. 3.9_Situaţia cavităţii bucale 

înaintea aplicării digii. 

Fig. 3.10 şi 3.11_Profilul după 

cimentarea restauraţiei ceramice 

prin bonding. 

Fig. 3.12,3.13 şi 3.14_Rezultatul 

in situ. 

Se vor confecţiona în laborator reconstrucţiile din 

ceramică integrală, după indicaţiile amprentei din 

silicon. 

Începând cu faţetele ceramice „additional Veneer” 

- fără preparare – până la faţetele ceramice 360°, 

este posibilă realizarea oricărei forme în cadrul 

unei „bonded porcelain restauration (BPR)” . 

După confecţionarea restauraţiilor în laboratorul 

de tehnică dentară şi efectuarea probei în cavitatea 

bucală pacientului, restauraţiile se vor fixa 

cu compozit de fixare fotopolimerizabil, utilizând 

tehnica „total-etch” sub protecţia unei digi. 

Fig. 3.10 

Fig. 3.11 

Datorită schimbărilor majore produse în cavitatea 

bucală a pacientului, confecţionarea imediată a 

unei gutiere de protecţie pe timpul de nopţii s-a 

dovedit utilă. În acest fel, noii dinţi vor fi protejaţi 

suficient faţă de parafuncţiile nocturne. 

Fig. 3.12 

Gutierele de protecţie ar trebui purtate cel puţin 

până când s-a produs adaptarea neuromusculară 

la noua situaţie. 

_Concluzie 

Fig. 3.13 

În cazul tratamentelor de cosmetică estetică este 

de datoria medicului să informeze pacientul asupra 

tuturor posibilităţilor oferite de stomatologie 

care pot duce la obţinerea rezultatului dorit. 

Prin colaborarea strânsă dintre medic, pacient şi 

Fig. 3.14 


Fig. 4.1 Fig. 4.4 

Fig. 4.2 Fig. 4.5 

Fig. 4.7 

Fig. 4.3 Fig. 4.6 

tehnicianul dentar, poate fi configurat posibilul 

rezultat ce se poate obţine şi, începând de la 

acesta, se poate planifica tratamentul (planning 

backwards). 

Tehnicile adezive moderne, precum şi evoluţia 

maselor ceramice şi a tehnicilor de prelucrare 

estetică, permit realizarea, în cadrul unei restauraţii 

ceramice prin bonding (BPR) - care vine în completarea 

sau chiar înlocuiesc tratamentele ortopedice 

dento-maxilare - a unor modificări, care, în multe 

cazuri, se apropie foarte mult de exigenţele estetice 

ale pacientului, uneori chiar întrecându-le 

din punct de vedere al esteticii şi duratei mai reduse 

de tratament. 

Aceste perspective sunt adesea cele decisive pentru 

pacient pentru obţinerea rezultatului dorit. 

În acest fel, de multe ori un „nu” spus de pacient 

devine un „poate”, şi, în final, pacientul spune „da” 

pentru realizarea schimbarii estetice dorite._ 

Manuela Zartmann, 

Tehnician dentar 

Dr.Thomas Zartmann, 

Medic stomatolog 

Din 1989 stabiliţi în clinica 

din Haubrichforum din 

Köln. 

Din anul 1991 lucrează 

împreună cu restauraţii din 

ceramică integrală. 

Din 2000, preocuparea 

principală devine stomatologia 

estetică. 

Membri ai AACD (American 

Academy of Cosmetic 

Dentistry), DGKZ (Deutsche 

Gesellschaft für kosmetische 

Zahnmedizin), DGÄZ 

(Deutsche Gesellschaft für 

Ästhetische Zahnmedizin). 

www.zahnarzt-in-koeln.de 

Fig. 4.1_Pacientă în vârsta de 

35 ani cu protruzie a planului 

protetic frontal cu închidere labială 

insuficientă în profil. 

Fig. 4.2_Pacienta cu provizorii 

după wax-up: profil. 

Fig. 4.3_ Rezultatul obţinut după 

aplicarea restauraţiei ceramice prin 

bonding (BPR): profil. 

Fig. 4.4_Problema pacientei: 

zâmbetul. 

Fig. 4.5_Asanarea finalizată: 

pacienta este mulţumită. 

Fig. 4.6_Programare de control 

după cinci ani : dinţii vitali, situaţia 

stabilă. 

Fig. 4.7_Pacienta este mulţumită 

la şedinţa de control de după cinci 

ani. 


Albirea dinţilor – 

o facem pur şi simplu 

Autori_Dr.Alexandra S. Rieben, Medic Dentist Foteini V. Derdilopoulou, Prof. Dr. Andrej M. Kielbassa 

care a integrat în spectrul de tratament terapia de 

albire a dinţilor durabilă şi de succes. Coloraţiile 

dinţilor diferă prin etiologie, localizare, apariţie, 

gradul de gravitate, precum şi prin posibilitatea de 

tratare. 

Coloraţiile pot fi intrinsece şi extrinsece. 

Fig. 1b 

Fig. 1a_Acest bărbat, în vârstă de 

30 ani, a suferit o luxaţie totală a 

dintelui 11 în timpul unei altercaţii 

violente. Dintele 11 a putut fi 

replantat; dinţii 12 şi 21 nu s-au 

desprins şi au avut o reacţie 

întârziată de sensibilitate. 

Fig. 1b_Pacientul nu a respectat 

programările stabilite şi s-a prezentat 

la cabinet abia după patru 

săptămâni. Între timp, dintele 21 

s-a închis la culoare şi s-a desensibilizat. 

În principiu, am fi putut 

alege un demers expectativ, dar, 

pentru că pacientul acuza dureri 

puternice, s-a făcut trepanaţia 

dintelui 21. 

Fig. 2_ Modificări de culoare 

maronii de clasa N2 a dinţilor 

frontali mandibulari, precum şi la 

nivelul marginilor obturaţiilor din 

compozit insuficiente. 

_Produsele pentru albirea 

dinţilor care se vând fără reţetă Fig. 1a 

sunt disponibile pe piaţă de o 

perioadă lungă de timp. Aceste 

produse over-the-counter par 

a fi, de cele mai multe ori eficiente, 

dar ele sunt eliberate 

pacienţilor fără ca aceştia să 

aibă stabilit un diagnostic. 

La polul opus, pacienţii care Fig. 2 

preferă o albire a dinţilor 

profesională, se lasă pe mâna unei echipe de 

dentişti de la care aşteaptă o diagnosticare atentă, 

un tratament ulterior adaptat nevoilor individuale, 

consultanţă şi lămuriri suplimentare. 

Acest articol ne prezintă un scurt rezumat asupra 

cauzelor colorărilor dinţilor şi descrie punctele care 

trebuiesc avute în vedere înaintea tratamentului. 

Suplimentar, sunt prezentate efectele secundare 

tipice albirii dinţilor. 

_Etiologia coloraţiilor 

Abilitatea de a identifica coloraţiile dinţilor şi 

cauzele acestora reprezintă una din calităţile 

esenţiale ale oricărei echipe de medici stomatologi 

Coloraţiile extrinsece 

În cazul coloraţiilor extrinsece este vorba despre 

depozitări pe suprafaţa dintelui care absorb 

coloranţi si care se solidifică 

ulterior, printre altele, datorită 

depozitelor minerale. 

Coloranţii, sau cromoforii, 

sunt molecule cu multiple 

legături duble care absorb lumina 

şi influenţează, în acest 

fel, efectul de culoare. Aceşti 

cromofori se află în băuturi (de 

exemplu sucuri roşii de fructe, 

vin roşu), în alimente (de exemplu 

mâncăruri preparate cu 

curry) şi în alte produse (cafea, 

tabac, ceai negru). 

Însă, şi medicamentele sau 

soluţiile pentru dezinfectare 

care conţin metale (de exemplu 

fier, permanganat de potasiu, 

argint) duc la apariţia de coloraţii care sunt relativ 

greu de îndepărtat. 

Clasificarea lui Nathoo (clasificarea N), care este 

cunoscută din 1997, împarte coloraţiile extrinseci 

în trei grupe. Prima grupă (coloraţii N1) este 

caracterizată prin faptul că acea coloraţie ce se 

poate observa, are aceeaşi culoare ca şi colorantul 

care reacţionează cu suprafaţa dintelui; în acest 

caz, molecula îşi păstrează culoarea primară. 

Coloraţiile N2 sunt acelea la care cromogenul care 

intră în reacţie cu structura dentară îşi schimbă 

culoarea primară. Un exemplu reprezentativ sunt 

depunerile gălbui care se transformă în timp în 

pigmenţi maronii (fig. 2). 

La cea de-a treia grupă (coloraţii N3), aderarea 


unor substanţe incolore la suprafaţa dintelui 

declanşează schimbări chimice moleculare ale 

acesteia. Prin aceasta se formează molecule cromatice 

care duc la apariţia coloraţiilor dintelui. 

Acest fenomen se poate înţelege cel mai bine prezentând 

exemplul utilizării clorhexidinei. 

După folosirea intensivă a soluţiilor de clătire a 

gurii cu conţinut de clorhexidină, se formează, în 

prezenţă de lumină şi oxigen, coloraţii maronii care 

se depun pe dinţi precum şi pe mucoasa bucală şi 

care pot fi greu îndepărtate. 

Coloraţiile intrinsece 

Coloraţiile intrinsece se deosebesc de cele extrinsece 

prin cauza care a dus la coloraţia dintelui, ce 

trebuie căutată mai degrabă în interiorul substanţei 

dure a dintelui. Există o multitudine de motive 

care duc la apariţia unor asemenea schimbări şi 

se diferenţiază între coloraţii formate înaintea 

erupţiei şi de după erupţia dentară. 

Multe dintre coloraţiile intrinsece care se tratează 

într-un cabinet de stomatologie s-au format după 

erupţia dentară. În acest caz sunt adesea afectaţi 

dinţi individuali, care au fost expuşi unui eveniment 

declanşator. În multe cazuri este vorba despre 

acţiuni relativ banale, ca de exemplu o leziune 

carioasă ce translucide prin stratul de smalţ, sau o 

obturaţie decolorată. 

Adeseori, dintele afectat de o coloraţie posteruptivă, 

a suferit o traumă prin care s-a produs 

coloraţia datorită produselor de descompunere ale 

sângelui. Coloraţia apărută în acest caz este de culoare 

maro spre gri (fig. 1a şi 1b); în unele cazuri 

se poate, totuşi, observa iniţial o nuanţă cromatică 

roşiatică. În cazul dinţilor care îşi păstrează vitalitatea 

este posibil ca această coloraţie să se reducă 

în intensitate. Desigur, persistenţa schimbării 

cromatice, chiar în cazul desensibilizării de lungă 

durată a dintelui, nu reprezintă un indiciu sigur 

asupra lipsei vitalităţii acestuia. 

Luarea deciziei dacă dintele va fi supus tratamentului 

de canal trebuie bine gândită; din această 

cauză ar trebui ca în asemenea cazuri, decizia 

terapiei să fie întotdeauna însoţită de către rezultate 

de investigaţie obiective (de exemplu, un 

diagnostic radiologic pozitiv). În cazul unor dinţi, 

datorită traumei se poate produce şi obliteraţia 

camerei pulpare, fapt care se poate observa 

printr-o coloraţie galben intensiv. 

La dinţii supusi deja tratamentulului de canal, 

motivul coloraţiei îl poate reprezenta produsele 

de descompunere sangvină. Acest lucru se produce 

deseori iatrogen prin extirparea insuficientă 

a pulpei coronare. De asemenea, unele materiale 

uzuale utilizate pentru obturaţia canalelor, precum 

de exemplu Ledermix-ul sau unele substanţe 

folosite pentru etanşeizare (Sealeri), pot avea un 

efect nefavorabil asupra aspectului dintilor. 

Acest risc poate fi redus printr-o bună alegere a 

materialelor şi printr-un mod de lucru foarte atent 

al medicului dentist. 

Coloraţiile formate pre-eruptiv se disting prin 

faptul că toţi dinţii, care se aflau în momentul 

evenimentului cauzator în faza de dezvoltare, 

sunt afectaţi. Exemplul clasic pentru acest caz este 

coloraţia indusă de tetraciclină. 

Această interdependenţă a fost demonstrată în 

urmă cu câteva decenii, atât în experimentele cu 

animale, cât şi în studii retrospective asupra omului. 

Deoarece, acest efect nedorit se poate produce 

şi în cazul unei administrari pe termen scurt a medicamentului, 

utilizarea acestuia de către gravide 

şi copii sub opt ani nu este recomandată. 

Tetraciclina se infiltrează în laptele matern, iar în 

experimentele pe animale aceasta s-a depozitat 

în oase şi substanţa dură a dintelui, aşa că nu se 

recomandă prescrierea tetraciclinei la femeile care 

alăptează. Unele dintre coloraţiile dentare formate 

pre-eruptiv sunt descrise ca şi simptome într-un 

număr mare de îmbolnăviri. Adesea, este vorba 

de îmbolnăviri ale metabolismului; exemple pentru 

aceasta fiind alcaptonuria, hiperbilirubinemia 

congenitală sau porfiria eritropoetică congenitală. 

Nuanţa cromatică variază în funcţie de îmbolnăvirea 

care se află la bază. Suplimentar, unele dintre 

coloraţiile formate pre-eruptiv pot fi asociate cu 

schimbări structurale ale substanţei dure a dintelui 

(de exemplu amelo-sau dentogeneza imperfectă). 

Neregularităţile structurale pot fi observate şi în 

cazul fluorozei dentare; aici este vorba despre o 

disfuncţionalitate ameloblastică datorită fluorului. 

O manifestare aparte a modificărilor formate preeruptiv 

o reprezintă traumele dentiţiei temporare. 

Deşi acestea afectează primar dinţi temporari 

individuali (fig. 3), se pot produce modificări ale 

dentiţiei de lapte ce sunt în legătură cu dinţii definitivi. 

Acestea pot varia foarte mult de la mici pete la 

modificări structurale masive. 

_Diagnostic 

Anamneza 

Perspectivele succesului terapiei de albire depind, 

datorită diferitelor cauze ce provoacă coloraţia, de 

un diagnostic corect şi de un plan de tratament 

individual. 

Anamneza reprezintă primul pas. Fişa de anamneză 

completată poate să reprezinte baza unei discuţii 

pe larg, dar nu o poate înlocui. Prin discuţie se 

urmăresc mai multe obiective. Pe de o parte, se 

investigează dorinţele pacientului, iar pe de alta se 


Suplimentar, se recomandă aflarea de informaţii 

referitoare la vitalitate, starea curăţării şi a parodontului 

dinţilor. În cazul în care nu exista radiografii 

actuale, se recomandă realizarea lor. În 

cazul dinţilor desensibilizati, aprecierea situaţiei 

relaţiilor apicale este foarte importantă. 

Aceste premize revin clar domeniului de competenţă 

stomatologică şi cu siguranţă nu pot fi practicate 

de către persoane neinstruite (nespecializate); 

aşadar, trebuie interzisă înfiinţarea cabinetelor de 

albire a dinţilor, fără permanenta prezenţă a unui 

cadru cu competenţă medicală. 

_Planificarea tratamentului 

Fig. 4 

Fig. 3_Traumă la nivelul dentiţiei 

de lapte a unei fete de patru ani. 

La copii mai mici dinţii luxaţi sau 

intruşi pot duce la daune permanente 

asupra dinţilor definitivi. 

Fig. 4_În unele ţări, cabinetele 

stomatologice unde se execută 

tehnica de albire a dinţilor sunt 

conduse de neprofesionişti care 

nu pot face o diagnosticare 

aprofundată. 

Fig. 5_Un pacient cu vârsta de 18 

ani care dorea să aibă dinţii albi şi 

frumoşi. 

Pacientul nu ştia la prima 

şedinţă că va necesita o curăţare 

cuprinzătoare a dinţilor. 

Fig. 6_În cazul unei coloraţii 

extrinsece slabe, ce apare în mod 

repetat, se poate recomanda 

pacientului (pe lângă curăţarea 

profesională a dinţilor), utilizarea 

ocazională a unei paste de dinţi cu 

efect de albire. 

Fig. 7_Albirea marginii gingivale 

după contactul accidental cu 

soluţia de apă oxigenată de 38% în 

timpul unui „Power-Bleaching”. 

asigură că nu există intoleranţe, 

respectiv alergii la elementele 

componente ale agentului de 

albire. Pacientele vor fi întrebate 

suplimentar despre o posibilă 

Fig. 3 

sarcină sau dacă alăptează. 

De asemenea, este esenţială stabilirea 

cauzei coloraţiei. Pacienţii 

care au această informaţie pot 

răspunde dacă au fost trataţi 

în copilărie cu antibiotic şi 

ce substanţă a fost utilizată. 

Asemănător, pot să fi survenit 

Fig. 5 

modificări în timpul dezvoltării 

dentare, prin administrarea 

sistematică de fluor. Deoarece 

traumele dentare apar des în 

perioada copilăriei şi persoanele 

afectate uită că s-a efectuat 

tratamentul, interogarea pacientului 

în acest sens este un alt 

Fig. 6 

punct important al anamnezei. 

Suplimentar, ar trebui documentate 

obiceiurile pacienţilor 

(cantităţi şi intervale) în privinţa 

consumului de tutun, vin roşu, 

cafea şi ceai negru. 

Acest comportament al 

pacienţilor nu poate fi singur 

cauza coloraţiilor, dar poate Fig. 7 

afecta negativ rezultatul pe termen lung. 

Analiza clinică şi radiologică 

Chiar şi în cazurile aparent simple la prima vedere 

se impune, pe lângă cercetarea factorilor 

determinanţi ai coloraţiei, o cercetare a sistemului 

stomatognat. Este posibil ca pacientul să aibă şi 

alte probleme importante, care nu sunt cunoscute 

acestuia (fig. 5). 

Alegerea metodei de albire 

O diagnosticare completă, 

respectiv un diagnosic 

diferenţial al coloraţiilor 

dentare, nu reprezintă singurul 

criteriu pentru stabilirea 

planului de tratament. 

Doleanţele pacientului de a 

obţine rezultate rapide şi de 

o mare intensitate, considerentele 

economice, dorinţa 

de participare şi chiar 

dăruirea cu care pacientul 

participă la tratament, 

reprezintă parametri de o 

egală importanţă ce trebuie 

luaţi în consideraţie atunci 

când se efectuează alegerea 

metodei potrivite de albire. 

Nu trebuie să se uite faptul 

că albirea, la mulţi pacienţi, 

nu poate fi decât o parte a 

unui concept holistic integral. 

Alternative de tratatament 

si tratamente suplimentare 

necesare 

Albirea nu reprezintă singura 

soluţie pentru modificarea 

cromatică. În unele cazuri, soluţia este 

reprezentată de o curăţare profesională, eventual 

în combinaţie cu recomandarea unei paste de dinţi 

speciale (fig. 6). 

De asemenea, este posibil să fie de ajuns schimbarea 

unei obturaţii insuficiente sau efectuarea 

unui tratament de canal. În cazul petelor albicioase 

sau a schimbărilor structurale ale suprafeţei 

dintelui, aşa cum apar, printre altele, în diferitele 

forme ale fluorozei, terapia de albire a dinţilor duce 


la îmbunătăţirea aspectului doar prin adaptarea 

zonelor înconjurătoare care sunt, de cele mai multe 

ori, de culoare gălbuie. Pentru îmbunătăţirea aspectului 

dintilor, pot fi luate în considerare, în unele 

cazuri, măsuri invazive precum microabraziunea 

sau implementarea coroanelor sau a faţetelor. 

În cazul coloraţiilor grave, ca de exemplu a celor 

produse de către tetraciclină, terapia de albire 

poate fi insuficientă sau chiar lipsită de rezultate. 

În aceste cazuri trebuie luat în vedere demersul invaziv. 

În general, în cazul acestui tip de coloraţie se 

recomandă, mai întâi, efectuarea unui tratament 

de albire, deoarece el este perceput de către mulţi 

pacienţi ca fiind suficient. Dacă se dovedeşte ulterior 

ca fiind necesară o terapie mai drastică (faţetarea 

cu Veneer sau ceva asemănător), atunci, se poate 

porni de la o situaţie iniţială îmbunătăţită. 

agentul de albire intră accidental în contact cu 

acestea (fig. 7). 

În unele cazuri, s-a relatat o hipersensibilitate 

temporară a dinţilor la rece sau cald. Acest fapt se 

poate explica prin capacitatea apei oxigenate de 

a pătrunde în pulpa dentară. Referitor la acţiunea 

agenţilor de albire – în special cel al peroxizilor - 

asupra substanţei dure a dintelui, multe cercetări 

au demonstrat faptul că sistemele de albire se 

comportă pasiv asupra smalţului şi a dentinei. 

Nu a putut fi observată decat o reducere tranzitorie 

a microdurităţii smalţului şi dentinei, care poate fi 

din nou crescută prin procesele de remineralizare 

(saliva), precum şi prin aplicarea de fluor. 

Consultarea pacientului 

Este important ca încă de la începutul tratamentului 

să fie clarificate aşteptările pacientului în ceea 

ce priveşte tratamentul de albire a dintilor, precum 

şi să se stabilească dacă aceste aşteptări sunt realiste. 

Pacienţii care au aşteptări ce sunt greu de 

îndeplinit, sunt consideraţi ca fiind proble-matici şi 

se recomandă ca aceştia să fie 

lămuriţi corespunzător asupra 

efecte-lor ce se pot obţine. 

Pacientului trebuie să i se 

explice diferitele opţiuni de 

tratament recomandate în cazul 

lui, pentru a înlesni luarea 

unei decizii asupra uneia dintre 

alternativele terapeutice. 

Fig. 8a 

În acest caz, nu este suficientă 

doar discutarea aspectelor 

tehnice sau celor financiare ale 

alternativelor de tratament; în 

afară de acestea trebuiesc discutate 

(ca şi în cazul oricărui 

Fig. 8b 

tratament stomatologic) 

şansele de reuşită, precum şi 

efectele secundare nedorite. 

Printre altele, pacientul ar 

trebui informat asupra duratei 

efectului de înălbire. 

Pe lângă indicaţia asupra 

faptului că, după un anumit 

timp, culoarea dinţilor revine 

la culoarea iniţială, este recomandabil să se 

menţioneze faptul că materialul de obturaţie nu se 

albeşte, iar casele de asigurare nu preiau costurile 

albirii dinţilor. 

Suplimentar, ar trebui menţionate şi alte posibile 

efecte secundare. Un efect secundar al terapiei de 

albire, frecvent întâlnit, este iritaţia reversibilă a 

gingiei, respectiv a mucoasei bucale, atunci când 

Alte studii au urmărit să determine 

dacă peroxidul afectează 

diferitele materiale de 

obturaţie. S-a stabilit că materialele 

ceramice şi aurul nu 

suferă modificări la nivel chimic 

sau structural. Amalgamele 

în schimb, după expunerea la 

agenţii de albire prezintă semnele 

unei reactivităţi oxidative, 

iar în cazul expunerii la peroxid 

de concentratie de 30%, mercurul 

este eliberat sub formă 

de gaz. 

Deşi nu poate fi încă evaluată 

relevanţa clinică a eliberării de 

mercur, pare a fi recomandabilă 

evitarea contactului direct 

al agentului de albire cu 

restauraţiile din amalgam. Deoarece foarte des 

după efectuarea terapiei de albire apar discrepanţe 

cromatice între obturaţiile din compozit şi culoarea 

mai deschisă a dinţilor, s-a realizat mai multe 

studii asupra influenţei agenţilor de albire asupra 

forţei de adeziune a restauraţiilor. 

S-a constatat faptul că, puterea de aderenţă a 

materialelor fixate adeziv, scade temporar, imediat 

Fig. 8k 

Fig. 8a_ Pacient a fost supus unui 

tratament de canal la dinţii 21 

şi 22. 

Dintele 21 s-a colorat puternic in 

decursul a două luni după terminarea 

tratamentului. 

Din acest motiv, pacientul s-a prezentat 

la cabinet solicitând albirea 

dintelui 21 

Fig. 8b_ Radiografia prezintă 

situaţia iniţială a dinţilor 21 şi 22. 

Se poate recunoaşte cu claritate 

faptul că la dinţii 21 şi 22 a fost 

efectuată cu două luni în urmă o 

rezecţie apicală. Datorită imaginii 

radiologice se poate suspecta 

faptul că obturaţiile radiculare sunt 

insuficiente. 

Fig. 8k_Dintele 21 dupa finalizarea 

tratamentului de albire. 


Fig. 8c 

Fig. 8c_Ulterior îndepărtării 

obturaţiei de acoperire, a devit 

evident faptul că in zona coronară 

a fost lăsat material pentru obturarea 

canalului restant. Se simtea 

un miros fetid, ceea ce a condus 

luarea deciziei de revizuire. 

Fig. 8d_Dinţii 21 şi 22 după revizuirea 

obturaţiei de canal. 

Fig. 8e_Dinţii 21 şi 22 după 

obturaţia sistemului de canale 

radiculare şi îndepărtarea materialului 

de obturaţie a canalului de 

sub nivelul gingival. 

Fig. 8f_Ulterior a urmat o refacere 

a rezecţiilor apicale a ambilor dinţi; 

cu această ocazie s-a efectuat 

excizia unui chist (histologic asigurat), 

care perforase deja osul pe 

partea palatinală. 

Fig. 8g_După şase luni se pot observa 

pe radiografie semnele unei 

regenerări osoase în zona apicală. 

după tratamentul de albire. 

Din acest motiv se recomandă 

ca după tratamentul de albire 

să existe o pauză de două 

săptămâni înainte de inserţia 

restauraţiilor prin adeziune. 

Se discută controversat posibilitatea 

ca apa oxigenată din 

produsele de albire să aibă un 

efect cancerigen. Deşi studiile 

efectuate până acum nu arată 

un efect direct cancerigen la 

oameni, „Scientific Committee 

on Consumer Products“ 

(SCCP) a reclamat Comisiei 

Europene faptul că cercetările 

efectuate asupra acestui subiect 

nu furnizează suficiente 

informaţii, respectiv nu există 

o schemă adecvată a studiului. 

SCCP argumentează că, testarea 

îndelungată pe animale a 

apei oxigenate de concentraţie 

mică, ar putea avea un efect 

cancerigen. De aceea SCCP 

recomandă ca doar produsele 

cu o concentraţie a apei oxigenate 

de sub 0,1 % (sau un 

echivalent corespunzător) să 

fie disponibile liber consumatorilor, 

pe când ce conţin apa 

oxigenată cu concentraţie 

cuprinsă între 0,1% până la 

6% să fie utilizate numai sub 

supravegherea medicului 

stomatolog. 

O componentă suplimentară în 

cadrul consultaţiei pacientului 

este necesitatea ca acesta 

să respecte anumite reguli în 

Fig. 8d 

Fig. 8e 

Fig. 8f 

Fig. 8g 

timpul terapiei de albire a dinţilor. Independent 

de tehnica de albire aleasă, pacientul nu trebuie 

să bea, să mănânce, să fumeze pe durata aplicării 

agentului de albire. 

Deşi nu există o dovadă ştiinţifică că pacientul ar 

trebui renunţe pe tot parcursul tratamentului de 

albire a dintilor la băuturi, mâncăruri şi alte produse 

puternic colorate, se speculează că, în unele 

cazuri, efectul de albire ar putea fi influenţat de 

către acestea. 

Suplimentar SCCP bănuieşte că apa oxigenată ar 

putea să întărească efectul 

cancerigen al tutunului şi alcoolului. 

Acumularea radicalilor 

în acest caz ar putea, întradevăr, 

să ducă la o creştere 

a riscului; pentru aceasta ar 

trebui aşteptate rezultatele altor 

studii. 

În concluzie, se recomandă o 

conduită restrictivă datorită 

acumulării a mai multor factori 

de risc. Pacientul trebuie 

ulterior instruit ca, în cazul 

apariţiei efectelor nedorite, să 

contacteze imediat o echipă de 

medici stomatologi. 

_Documentarea 

Costuri estimative şi 

declaraţia de acceptare 

Deoarece, aşa cum s-a prezentat 

deja, nu poate fi exclusă 

apariţia efectelor secundare 

nedorite datorate terapiei 

de albire, este necesară o 

informare amănunţită preoperativă 

a pacientului. 

Potrivit hotărârii Curţii Supreme 

de Justiţie, la intervenţii 

medicale (dentare) ce implică şi 

o componentă estetică, informarea 

pacientului trebuie să 

fie amănunţită, cuprinzătoare 

şi documentată în scris. 

Discuţia de informare nu 

trebuie să aibe loc chiar 

înaintea începerii tratamentului, 

pentru că pacientul trebuie 

să aibă timp să reflecteze asupra 

hotărârii. 

La minori, la care din punct 

de vedere stomatologic este 

fondată o terapie de albire, 

este necesar acordul persoanei 

ce are tutela legală. 


Pacientele ar trebui să declare suplimentar că 

nu sunt însărcinate şi că nu alăptează. Nu în ultimul 

rând, pacientul ar trebui să declare în scris 

că suportă costurile terapiei de albire, ele nefiind 

decontate de către casa de asigurări. 

Din această cauză, înaintea tratamentului pacientul 

va semna o factură proformă. 

Documentarea culorii, a schimbărilor survenite 

şi fotografii 

Culoarea iniţială a dinţilor ar trebui stabilită şi 

documentată înaintea tratamentului de albire. 

Pentru aceasta, sunt disponibile mai multe proceduri 

de stabilire a culorii. Metode ca spectrofotometria 

sau colorimetria au avantajul că folosesc 

o tehnologie standardizată. De asemenea, culoarea 

stabilită se poate documenta digital, ceea 

ce reprezinta un avantaj. Tehnica cel mai frecvent 

utilizată este cea a determinării cromatice vizuale, 

care se realizează cu ajutorul cheilor de culoare (de 

exemplu, VITA Classical, VITA 3D-Master, Chromascop 

Complete ş.m.d.) şi in condiţii definite (camere 

ce au culoarea gri neutral, lumină difuză din nord 

în timpul prânzului, ş.m.d). 

În acest tip de demers, culoarea se documentează 

în scris şi apoi prin fotografie. 

Se recomandă realizarea de fotografii la fiecare 

şedinţă, pentru a putea urmări desfăşurarea 

terapiei şi rezultatul final. În cazul albirii a mai 

multor dinţi este recomandabil a se fotografia şi 

culoarea aleasă de pe cheia de culori, deoarece 

mediile de redare precum monitorul sau hârtia 

fotografică nu dispun de o fidelitate cromatică 

exactă. 

_Tratamentul preliminar 

Tratamentul preliminar al dinţilor. 

Albirea dinţilor reprezintă o intervenţie 

stomatologică şi ar trebui privită exclusiv ca parte 

componentă a unui plan de tratament cuprinzător. 

Diagnosticarea şi planificarea tratamentului necesar 

trebuiesc pregătite atent şi cuprinzător. 

În special, în cazul coloraţiilor post-eruptive, intrinseci 

ale unor dinţi individuali, trebuie exclusă 

necesitatea unui tratament suplimentar. 

În cazul în care este necesar, se efectuează un 

tratament de canal la dintele respectiv. Dacă în 

urma unei traume dintele se desensibilizează şi 

prezintă o uşoară coloraţie cu tentă gri, indicaţia 

de albire trebuie făcută cu mari reţineri. 

În acest caz se recomandă observarea dintelui pe 

o perioadă îndelungată şi controlul radiologic al 

acestuia în intervale mărite de timp. În cazul în care 

pacientul nu prezintă dureri şi nu există modificări 

apicale trebuie stabilit dacă se poate renunţa la un 

tratament de canal, deoarece dintele, chiar dacă 

este desensibilizat, poate totuşi să fie vital. În cazul 

dinţilor care au fost supuşi unui tratament de canal, 

trebuie să ne asigurăm de faptul că nu există 

modificări patologice la nivel apical. Dacă nu este 

aşa, atunci este indicată o revizie a obturaţiei de 

canal (fig. 8a-8k). 

Înainte de albirea internă a dinţilor care au fost 

supusi unui tratament de canal, se vor îndepărta 

resturile coronare ale materialului de obturaţie a 

canalului până în zona subgingivală. 

Dentina colorată însă, nu ar trebui îndepărtată, 

deoarece întocmai aceasta se doreşte a fi albită, 

iar îndepărtarea substanţei dentare creşte întotdeauna 

riscul fracturării. 

În cazul în care dintii au fost deja trataţi prin 

obturaţii sau coroane, trebuie avut în vedere 

faptul că acestea nu sunt accesibile terapiei de 

albire. Acest fapt trebuie luat în calcul în vederea 

planificării. 

Obturaţiile care, înainte de albire trebuiesc schimbate 

din cauza insuficienţei, vor fi înlocuite 

dacă este necesar, printr-un material provizoriu 

corespunzător. Este mult mai riscant să se 

confecţioneze mai întâi obturaţiile în culoarea 

dorită şi dupa aceea să se efectueze albirea dinţilor. 

Este posibil ca, după efectuarea tratamentului, să 

fie necesară şi schimbarea altor elemente (de exemplu 

coroane). 

Această problemă trebuie discutată neapărat cu 

pacientul înaintea începerii tratamentului, discuţie 

ce trebuie să conţină şi informatii despre costurile 

suplimentare previzibile. 

Tratamentul preliminar al parodonţiului: 

Dacă în cadrul consultaţiei clinice, respectiv a 

celei radiologice, s-a constatat existenţa gingivitei 

sau a parodontitei, ar trebui efectuată asanarea 

completă a parodonţiului înaintea începerii tratamentului 

de albire. Printr-o curăţare profesională 

nu se vor îndepărta doar coloraţiile superficiale, 

extrinseci, ci se va trata şi o posibilă gingivită. 

Pentru tratarea parodontitei ar trebui să se efectueze 

o diagnosticare ce o depăşeşte pe cea iniţială, şi 

să se aplice o terapie parodontală corespunzătoare 

mai complexă. 

După finalizarea tratamentului, dantura ar trebui 

analizată clinic din nou pentru a controla pe de 

o parte, igiena bucală a pacientului, iar pe de altă 

parte, pentru documentarea retracţiilor gingivale 

determinate de către diminuarea edemelor inflamatorii 

şi pentru a le putea lua în considerare 

pe durata tratamentului de albire. 

Amprentele 

Pe durata tratamentului preliminar, o altă măsură 

este adesea luarea de amprente simple bimaxilare cu 


efect avantajos. 

_Concluzii 

Fig. 8h 

Fig. 8h_Dintele 21 are un aspect 

vizibil îmbunătăţit obţinut doar 

prin îndepărtarea materialului 

de obturaţie radicular din zona 

camerei pulpare coronare. 

Fig. 8i_La dintele 21, anterior 

aplicării agentului de albire, s-a 

aplicat un capac peste obturaţia 

de canal cu ajutorul unui compozit 

fluid cu vâscozitate redusă, pentru 

a împiedica penetraţia acestuia în 

direcţia apicală. 

Fig. 8j_Dintele 21 după inducerea 

materialului de albire. În acest caz 

s-a folosit ca material de albire 

perborat de sodiu- tetrahidrat 

amestecat cu ser fiziologic. 

alginat pentru confecţionarea 

gutierelor de albire. Această Fig. 8i 

gutieră se va realiza cu ajutorul 

aparatului cu vacuum 

de confecţionat gutiere. Se va 

decupa din folia rezultată cu 

grosimea de 1 mm rândul dentar 

cu o limită de distanţă de 

cca. 0,3 până la 0,5 mm până 

la marginea gingivală; papilele Fig. 8j 

însă nu trebuiesc acoperite. 

Gutiera nu trebuie să acopere zone ale gingiei, 

pentru a nu permite agentului de albire un contact 

direct cu aceasta. Se discută contradictoriu dacă 

aplicarea unui rezervor vestibular poate avea un 

Factorii determinanţi ai coloraţiilor dentare sunt 

foarte numerosi, fapt pentru care se indică o diagnosticare 

cuprinzătoare. 

Bazându-se pe aceasta şi luându-se în seamă şi 

particularităţile individuale ale pacientului, precum 

şi dorinţele acestuia, se poate întocmi o schemă 

de tratament corespunzător. Punctul de pornire 

trebuie să fie unul holistic şi 

nu trebuie luată în seamă doar 

dorinţa a pacientului de albire 

a dinţilor, pentru că dinţi 

coloraţi reprezintă adesea 

doar un simptom pentru probleme 

mai complexe. 

Clarificarea exigentă precum 

şi atenta documentare sunt 

necesare suplimentar. 

Deoarece coloraţiile dentare 

sunt provocate adesea nu numai 

de către depozitări superficiale, 

fiecare albire a dinţilor 

reprezintă o intervenţie 

medicală (dentară) care este, 

asemenea oricărui act medical, 

supusă unor riscuri, ceea ce interzice 

abordarea superficială a acesteia. 

Lista literaturii se poate obţine de la editură 

Dr.Alexandra S.Rieben 

Studiul stomatologiei în Heidelberg, 1996 licenta, 1999 doctorat. Din 05.11.2001 

Colaborator ştiinţific al Policlinicii de Stomatologie şi Parodontologie (Director: 

Prof. Dr. A.M. Kielbassa) a Clinicii Universitare pentru Stomatologie, Charité – Universitätsmedizin Berlin, 

Campus Benjamin Franklin 

Medic dentist Foteini V. Derdilopoulou 

Studiul stomatologiei în Atena/Grecia 2002 licenta, din 01.04.2002 colaborator ştiinţific al Policlinicii de 

Stomatologie şi Parodontologie (Director: 

Prof. Dr. A.M. Kielbassa) a Clinicii Universitare pentru Stomatologie, Charité – Universitätsmedizin Berlin, 


Prof. Dr. Andrej M.Kielbassa 

Studiul stomatologiei în Marburg, 1990 licenta şi doctoratul, 1998 studii postuniversitare. Din 2000, 

directorul Policlinicii de Stomatologie şi Parodontologie a Clinicii Universitare pentru Stomatologie 

Charité – Facultatea de Medicina, Berlin, Campus Benjamin Franklin 

Contact: 

Charité - Universitätsmedizin Berlin 

CharitéCentrum 3 für Zahnmedizin 


Poliklinik für Zahnerhaltungskunde und Parodontologie 

Aßmannshauser Str. 4–6, 14197 Berlin 


Reabilitarea protetică orală totală 

folosind o combinaţie de porţelan 

fuzionat pe metal şi restaurări integral 

ceramice 

Autori_Dr. Ausgar Cheng, Dr. Elvin Leong - Singapore 

Fig. 1 Fig. 2 

_Rezumat 

Reabilitarea orală prin proteză totală fixă a unei 

dentiţii mutilate, reprezintă întotdeauna o provocare 

clinică. Diagnosticul precis, alegerea prudentă 

a materialelor protetice şi executarea meticuloasă 

a lucrării sunt esenţiale pentru obţinerea unui rezultat 

reuşit al tratamentului pe o perioadă lungă 

de timp. Este prezentat tratamentul protetic al 

unei cavităţi orale parţial edentate cu pierderea 

dimensiunii verticale a ocluziei. 

În acest raport s-au folosit materiale protetice inovative. 

_Introducere 

Judecata clinică prudentă şi punerea atentă în 

balanţă a riscurilor şi beneficiilor variatelor opţiuni 

de tratament sunt esenţiale pentru succesul pe 

termen lung al tratamentului protetic. Se ştie că 

pierderea dimensiunii verticale de ocluzie poate 

determina dificultăţi clinice semnificative în tratamentul 

protetic (Refacerea şi menţinerea unei noi 

dimensiuni verticale de ocluzie este rareori predată 

în curicula studenţilor la Facultatea de Stomatologie). 

Au fost propuse variate metode pentru 

evaluarea şi restabilirea dimensiunii verticale. În 

general, alterarea dimensiunii verticale de ocluzie 

ar trebui abordată cu mare grijă şi ar trebui evitate 

modificările excesive ale dimensiunii verticale de 

ocluzie. 

Una dintre problemele tratamentului de reabilitare 

totală fixă a cavităţi bucale constă în obţinerea 

unei amprente exacte a bonturilor dentare multiple. 

Amprentele dentare trimise laboratoarelor 

comerciale pentru confecţionarea protezelor fixe 

convenţionale s-au dovedit frecvent a avea numeroase 

deficiente. 

Una dintre deficienţele majore este aceea că 

marginile preparaţiilor dentare sunt înregistrate 

inadecvat pe amprentele definitive. Deoarece matricea 

de bază pentru restauraţiile coronare este 

reprezentată de amprenta definitivă, este crucial să 

existe o tehnică bună pentru a obţine o amprentă 

exactă care să permită fabricarea unei restaurări 

indirecte potrivite, care, la rândul ei, va determina 

longevitatea restaurării. 

Fig. 1_Vedere frontală intra-orală 

înaintea tratamentului – se observă 

abraziune, pierderea stopurilor 

laterale, dimensiunea verticală de 

ocluzie redusă şi compromiterea 

apectului estetic. 

Fig. 2_Radiografia panoramică 

dinaintea tratamentului arată 

obturaţii endodontice inadecvate, 

abraziunea dentară şi restauraţii 

dentare indecvate. 


Fig. 3_Preparaţii dentare teminate 

pentru restaurări de acoperire 

totale pentru tratamentul aproximativ 

al dimensiunii verticale 

de ocluzie. Se observă marginile 

juxtagingivale ale preparaţiilor. 

Fig. 4_Restaurări integral ceramice, 

complete ale coroanelor anterioare. 

S-a obţinut un suport ocluzal 

adiţional prin restăurari provizorii 

ale molarului doi maxilar stâng şi 

mandibular stâng 

Fig. 3 

Metoda optimă de realizare a amprentării este de 

a folosi o cantitate minimă posibil de material cu 

vâscozitate scăzută pentru a înregistra detaliile 

fine. Corpul amprentei este confecţionat dintr-un 

material cu vâscozitate crescută. 

Acest articol descrie managementul protetic al 

unei dentiţii mutilate folosind diferite tipuri de 

restaurări convenţionale şi restaurări fixate prin 

implant. 

_Raport clinic 

O pacientă în vârstă de 45 de ani s-a prezentat la 

cabinet cu edentaţie parţială şi decolorare dentară. 

Pacienta dorea refacerea funcţiei şi esteticii dentare. 

Clinic, pacienta prezenta abraziune dentară 

moderată, restaurări dentare defectuoase, pierderea 

suportului posterior, pierderea dimensiunii 

verticale de ocluzie, şi aspect estetic compromis 

(Fig. 1). 

Radiografia dinaintea tratamentului a arătat o 

obturaţie endodontică inadecvată, lipsa dinţilor 

mandibulari posteriori, egresiunea dinţilor maxilari 

posteriori, şi abraziunea dentară a incisivilor. 

În ciuda tuturor acestor condiţii, dinţii naturali nu 

prezentau carii dentare active. Categoria osului 

mandibular posterior a fost diagnosticată ca fiind 

de tipul 2 (Fig. 2). 

Planul de tratament general a inclus plasarea 

implantelor în zona mandibulară posterioară, 

restabilirea dimensiunii verticale a ocluziei, retratarea 

dinţilor afectaţi endodontic, şi plasarea 

restaurărilor fixe la maxilar şi la mandibulă. 

Din moment ce toţi dinţii din arcul maxilar necesitau 

restaurări totale, au fost prescrise dentiţii 

parţial fixate pentru înlocuirea primului premolar 

maxilar drept absent şi a primului molar stâng absent. 

După terminarea tratamentului endodontic, dinţii 

posteriori au fost restauraţi cu dispozitive coronoradiculare 

înainte de preparaţiile pentru restaurările 

totale. Şapte implanturi endosoase (Nobelreplace; 

Nobel Biocare, Yorba Linda, CA, USA) au fost plasate 

la nivelul mandibulei posterioare în prezenţa 

unui protetician. 

Toate implanturile au fost fixate cu o forţă de torsiune 

de 45 Ncm. 

Pentru a stabili un ghidaj anterior, tratamentul 

a arătat că restaurarea dinţilor anteriori trebuie 

încheiată înainte de terminarea restaurărilor prin 

implant. Dinţii anteriori au fost preparaţi în modul 

obişnuit al restaurărilor totale ale coroanei de acoperire 

(Fig. 3). 

Fig. 4 


Fig. 5 

Fig. 6 Fig. 7 

Molarii doi maxilar şi mandibular din partea stângă 

au fost, de asemenea, pregătiţi pentru restaurare 

provizorie pentru un suport suplimentar al dimensiunii 

verticale. 

Marginile preparaţiilor dentare au fost păstrate 

supra-gingival. 

Materialul din vinil-polisiloxan cu vâscozitate 

înaltă (Aquasil Ultra Heavy; DENTSPLY DeTrey 

GmbH, Konstanz, Germany) a fost injectat cu 

atenţie în toate preparaţiile dentare, asigurânduse 

că toate suprafeţele dinţilor, inclusiv marginile, 

au fost înregistrate. Deasupra întregii arcadei dentare 

s-a aplicat lingură de amprentă cu material 

chitos (Aquasil Putty; DENTSPLY) pentru a realiza 

amprentarea definitivă. O înregistrare a relaţiei 

centrice a fost realizată din material vinil polisiloxan 

(Regisil PB; DENTSPLY). 

Realizarea suprafeţei de acoperire definitive planificate 

şi restaurările indirecte au fost făcute, ca de 

obicei, pe matrice definitive. 

Toţi dinţii maxilari şi mandibulari anteriori au fost 

restauraţi cu coroane integral ceramice, Cercon 

(Degudent GmbH, Hanau, Germany) (Fig. 4). 

Restaurările totale anterioare au fost cimentate cu 

agent ionomer de sticlă cu răşină modificată (RelyX 

Unicem; ESPE, St. Paul, MN, USA). Restaurările 

provizorii ale coroanei (Luxatemp automix; Xenith/ 

DMG, Englewood, NJ, USA) au fost plasate pe molarul 

doi maxilar stâng şi mandibular doi stâng la 

nivelul dimensiunii verticale stabilite a ocluziei. 

Fig. 5_Vedere ocluzivă ale 

restaurărilor maxilare definitive. Se 

observă suprafeţele metalice ocluzal 

la nivelul dinţilor posteriori. 

Fig. 6_Vedere ocluzală ale 

restaurărilor mandibulare integrale 

definitive cu suprafeţe ocluzal din 

porţelan. 

Fig. 7_Radiografia postoperatorie 

arată o combinaţie 

între modalităţile protetice de 

tratament. Natura radio-opacă 

a restaurărilor integral ceramice 

permite evaluarea radiografică a 

restaurărilor. 


Dinţii maxilari posteriori au fost preparaţi pentru 

restaurarea cu coroane de acoperire din porţelan 

fuzionat pe metal cu suprafeţe ocluzive metalice 

(Fig. 5). 

Dinţii mandibulari posteriori au fost restauraţi 

cu coroane de acoperire din porţelan fuzionat 

pe metal cu suprafeţe ocluzive porţelan (Fig.6). 

Amprentele definitive maxilare şi mandibulare 

au fost realizate folosind tehnicile descrise anterior. 

Confecţionarea restaurărilor posterioare definitive 

s-a realizat după protocolul obişnuit de 

confecţionare a matriţelor definitive. 

Pentru dinţii mandibulari posteriori susţinuţi de 

implanturi au fost indicate restaurări din porţelan 

splinted cemented-type fuzionat pe metal, cu 

suprafeţe ocluzele din porţelan. Pentru dinţii 

maxilari posteriori au fost indicate restaurări 

din porţelan convenţional fuzionat pe metal, cu 

suprafeţe ocluzele metalice. 

După implanturile mandibulare, bonturile au fost 

torsionate la 32 Ncm, iar găurile şuruburilor bonturilor 

au fost sigilate cu gutapercă (Mynol; Block 

Drug Corp, Jersey City, NJ, USA). Toţi dinţii maxilari 

şi mandibulari posteriori au fost cimentaţi cu un 

agent ionomer de sticlă cu răşină modificată (RelyX 

Unicem; ESPE). 

este benefic, în mod particular, pentru biotipurile 

cu gingii subţiri. Restaurările din porţelan fuzionat 

pe metal au fost utilizate pentru dinţii posteriori 

datorită rezistenţei de lungă durată, bine 

documentată. 

Pentru a maximiza rezultatul estetic, pentru dinţii 

mandibulari au fost prescrise suprafeţele ocluzive 

din porţelan. La nivelul dinţilor maxilari posteriori, 

au fost indicate suprafeţe metalice ocluzive 

deoarece sunt uşor de fabricat şi au o rezistenţă 

structurală superioară. 

_Concluzii 

Managementul funcţional al reabilitării protetice 

complexe este întotdeauna o provocare clinică. În 

acest caz, s-au folosite materiale variate pentru 

restaurare. O combinaţie realizată din restaurări 

integral ceramice şi restaurări din porţelan fuzionat 

pe metal cu suprafeţe ocluzionale din metal 

şi porţelan îmbunătăţesc, atât rezultatul estetic, în 

general, cât şi predictibilitatea funcţională. 

_Discuţii 

În acest caz clinic, a fost nevoie de o mărire a dimensiunii 

verticale a ocluziei. 

De aceea, a fost necesar să se ia amprente ce 

înregistrează simultan toate preparaţiile dinţilor în 

segmentul anterior. 

Deoarece pacientul a dorit obţinerea unui rezultat 

estetic foarte bun, s-a decis realizarea de restaurări 

integral ceramice pentru toate restaurările anterioare. 

Grosimea minimă a miezului pentru acest sistem 

integral ceramic a fost de 0.4 mm, lucru care a 

făcut posibilă conservarea structurii dintelui şi simultan 

obţinerea unui aspect estetic rezonabil. 

Restaurările coroanelor anterioare din porţelan 

tradiţional fuzionat pe metal necesită plasarea 

marginilor labiale ale coroanei în interiorul şanţului 

gingival pentru a masca tranziţia de nuanţă şi 

valoare dintre suprafaţa rădăcinii şi restaurarea 

din porţelan fuzionat pe metal. 

Prin indicarea restaurărilor integral ceramice, 

fixarea intra-sulculară a marginilor coroanei pe 

suprafaţa labială devine mai puţin importantă din 

punct de vedere estetic. În acest caz, dinţii anteriori 

erau lipsiţi de carii, marginile preparaţiilor dentare 

fiind realizate juxtagingival, iar retracţiea gingivală 

fiind eliminată. Deoarece nu a fost necesară inserarea 

firului de retracţie gingivală, traumatismul 

fizic asupra ţesuturilor gingivale a fost mai mic 

şi durata procedurii a fost mai scurtă. Acest lucru 

_contact 

Dr. Ausgar Cheng 

a făcut studiile de 

stomatologie în cadrul 

Universităţii din Hong 

Kong, studiile de specialitate 

în protetică la Universitatea 

Northwestern, 

SUA şi a obţinut Diploma 

în Protetica Maxilofacială 

la UCLA, SUA. Este consultant în Protetică al Grupului 

De Stomatologi Specialişti din Singapore. 

Dr. Cheng poate fi contactat la 

drcheng@specialistdentalgroup.com . 

Dr. Elvin Leong 

a făcut studiile de stomatologie 

şi studiile de 

specialitate în protetică la 

Universitatea Naţională 

din Singapore şi este 

membru al Stomatologiei 

Restaurative (Protetică) al 

Colegiului de Chirurgi. 

Este consultant în protetică al Grupului de Stomatologi 

Specialişti din iulie 2008. 

Grupul de Stomatologi Specialişti 

www.specialistdentalgroup.com 


Supraacoperirea incisivă 

în Clasa II/2– factor determinant al 

esteticii surâsului 

Autori_Asist. Univ. Dr. Radu Stanciu, Asist. Univ. Dr. Cristian Romanec, Asist. Univ. Dr. Anca Temelcea 

_Rezumat 

Supraacoperirea frontală, cât şi forma ghidajului 

anterior, reprezintă un handicap deosebit, atât din 

punct de vedere funcţional, dar mai ales din punct 

de vedere estetic. În momentul surâsului, subiectul 

arată o zonă gingivală mult deasupra coletelor 

incisivilor superiori, ceea ce face ca activitatea 

musculară la nivelul feţei să fie crispată, pacientul 

încercând să ridice buza doar atât cât prejudiciul 

estetic să fie minim. Sub acest aspect, arcuirea, 

nivelarea şi ingresiunea la nivelul uneia sau ambelor 

arcade din zona frontală pot satisface principala 

dorinţă a pacientului şi anume cea estetică. 

_Cuvinte cheie 

Clasa II/2, supraacoperire incisivă, ingresiune 

superioară sau inferioară 

Supraocluzia anterioară trebuie corectată din motive 

(după Dermaut şi Van den Bulcke): 

- estetice; 

- parodontale: atunci când supraocluzia este totală 

ea poate provoca o distrugere a parodonţiului vestibular 

al incisivilor mandibulari şi a parodonţiului 

palatinal al incisivilor maxilari; 

- articulare: menţinerea mandibulei într-o 

retropoziţie este la originea unor disfuncţii articulare 

(Thompson); 

- terapeutice: constituie un obstacol al corecţiei 

malocluziei sagitale. 

Mai mult, Levy a demonstrat că reducerea supraocluziei 

incisive se însoţeşte de o stimulare a 

creşterii mandibulare. 

Această corecţie se poate obţine prin: 

- ingresiune incisivă; 

- egresiune molară şi rotaţie posterioară 

mandibulară; 

- asocierea celor două. 

Indicaţiile ingresiunii incisive depind de: 

- tipul de creştere: 

Este elementul esenţial al problemei. 

În cazul creşterii hiperdivergente, unde orice 

egresiune molară este contraindicată, corecţia 

supraocluziei trebuie să se obţină prin ingresiune 

incisivă. 


surâsului un aspect edentat. Engel şi colaboratorii 

utilizează, de asemenea, această relaţie ca şi ghid 

terapeutic. 

_Poziţia marginii libere a incisivilor maxilari în 

raport cu joncţiunea labială. 

Stein, citat de Holdaway şi Gugino, raportează 

valori de 3-4,5 mm sub această joncţiune. Dar el 

insistă asupra importanţei unui studiu dinamic; 

mobilitatea buzelor în caz de incompetenţă labială 

este variabilă şi modifică substanţial abordarea 

problemei. 

În cazul creşterii hipodivergente, egresiunea molară 

este frecvent recomandată pentru favorizarea unei 

dezvoltări scheletice verticale de utilizatorii aparaturii 

mobile. 

În acelaşi timp, forţa musculară şi repercusiunile 

ei ocluzale, determină, pentru cei mai mulţi autori 

(Wylie, Tweed, Thurow) un rezultat întâmplător. 

Doar cazurile care prezintă un spaţiu liber crescut 

pot suporta o anumită egresiune molară. 

Pentru Schudy acest tip de terapie poate să consitutie 

o opţiune terapeutică când mişcarea de 

egresiune este însoţită de distalizare. 

_Factori estetici: 

Armonizarea surâsului şi a relaţiei buze-incisivi 

constituie un ghid esenţial după care se alege terapia 

care permite cuantificarea ingresiunii necesare 

şi determinarea arcadei la nivelul căreia trebuie să 

se acţioneze. Din acest punct de vedere, trebuie 

luate în calcul anumite elemente: 

_Armonia surâsului 

Pentru Lewis, buza inferioară acoperă în mod normal 

2-4 mm din incisivii superiori. 

În cazul supraocluziei, creşterea acestei acoperiri 

se datorează unei suprapoziţii a incisivilor maxilari, 

iar diminuarea sa denotă o suprapoziţie a incisivilor 

mandibulari. Lewis preferă ingresiunea incisivilor 

prea egresaţi. 

Dermault şi colaboratorii estimează că marginea 

liberă a buzei superioare trebuie să se situeze în 

repaus la 2 sau 3 mm sub cea a incisivilor maxilari. 

Când această distanţă este diminuată, ingresiunea 

maxilară este contraindicată. 

_Factori funcţionali 

Poziţia terapeutică ideală a incisivilor maxilari şi 

mandibulari poate fi, de asemenea, stabilită în raport 

cu planul ocluziei funcţionale al lui Ricketts. 

Acest plan reprezintă echilibrul vertical al sectoarelor 

laterale sub influenţa factorilor fiziologici 

(forţe ocluzale) şi poate fi, de aceea, considerat o 

referinţă stabilă pre- şi post-terapeutică. O poziţie 

simetrică a incisivilor în raport cu acest plan (1 mm 

inferior pentru incisivii maxilari şi 1 mm superior 

pentru incisivii mandibulari) integrează incisivii 

Observată pe fotografii de ¾ din faţă (Ackerman şi 

Profit) sau pe faţa întreagă (Janzen), este afectată 

de cantitatea vizibilă de gingie şi de relaţia buzeincisivi. 

Surâsul gingival (gummy smile) este o indicaţie 

absolută de ingresiune a incisivilor maxilari (Dermaut 

şi colaboratorii, Janzen, Ten Hoeve şi colaboratorii). 

Aspectul surâsului depinde de lungimea şi tonicitatea 

buzelor, dar şi plasarea joncţiunii labiale în 

raport cu planul de ocluzie. 

Pentru Janzen, ea se situează în mod normal la 2,5 

mm dedesubt. Dacă planul de ocluzie este prea 

jos, surâsul este gingival, dacă din contră, este 

prea înalt, incisivii maxilari sunt ascunşi, conferind 


în acest echilibru şi asigură corespondenţa postterapeutică 

a celor două planuri de ocluzie. 

Elementele determinante în stabilirea poziţiei incisive, 

pe lângă aspectul estetic, rămân forma şi 

aspectul ghidajului anterior. 

_Factori terapeutici: 

Ingresiunea incisivilor maxilari poate fi discutată 

pentru motive terapeutice: 

- controlul planului de ocluzie, deoarece acesta 

basculează în sus şi anterior; 

- torque-ul incisiv maxilar. Pentru Ten Hoeve 

şi colaboratorii, ingresiunea incisivă facilitează 

mişcarea de torque, prin plasarea apexurilor într-o 

zonă osoasă mai largă. Se evită, astfel, contactul 

apex-corticala palatină, care limitează mişcarea 

de torque, creşte necesitatea de ancoraj posterior 

şi uneori poate provoca distrucţia corticalei sau 

resorbţia apicală; 

- controlul over-bite în timpul retracţiei incisive. 

Mişcarea de retrudare a incisivilor maxilari se 

însoţeşte de o creştere a over-bite, care nu poate 

fi compensată decât prin ingresiunea simultană a 

incisivilor (Magill, citat de Ten Hoeve). 


dorinţa expresă a pacientei, vis-a-vis de corectarea 

surâsului şi a anomaliei de bază. Tratamentul s-a 

făcut cu aparatură fixă, în sistem Tweed Merrifield, 

cu înălţare temporară de ocluzie pe cale de compozit. 

S-a obţinut o aliniere şi o nivelare a arcadei superioare, 

cu realizarea saltului articular la nivelul lui 

13 şi corectarea relaţiei de Clasa II/2. 

Musculatura pe faţa pacientei este relaxată, surâsul 

devine larg, fără nici un fel de reţinere, influenţând, 

în mod sigur, şi psihicul pacientei. 

În concluzie, tulburările de la nivelul zonei frontale 

din Clasa II/2 generează o gamă largă de inconveniente 

estetice, care ţin de la vederea unor 

incongruenţe dezagreabile, la vizibilitatea unei 

mucoase fixe vestibulare, de multe ori inflamată. 

Intervenţia ortodontică redă nu doar o mobilitate 

şi un aspect normal facial, dar are şi implicaţii asupra 

psihicului pacienţilor. 

_contact 

Pacient în vârstă de 12 ani, Clasa II/2, hipodivergent, 

cu tulburări de dezvoltare la nivelul maxilarelor 

şi arcadelor dento-alveolare consecutive unui 

determinism genetic important. 

Tratamentul cu aparatură fixă de tip Tweed-Merrifield, 

pe o perioadă de 2 ani de zile s-a soldat cu 

restabilirea surâsului în cadrul unei ocluzii echilibrate, 

ceea ce a schimbat, pe lângă aspectul în totalitate 

al activităţii musculare faciale şi tonusul 

psiho-motor al pacientului. 

Pacientă în vârstă de 14 ani, s-a prezentat în clinică 

pentru tulburări fizionomice. Pacienta prezintă, pe 

lângă Clasa II/2 un canin în entopie, care realizează 

un angrenaj invers în partea dreaptă. De remarcat 

Radu Stanciu, medic specialist ortodont, asistent universitar, 

Catedra de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială, Facultatea de 

Medicină Dentară, U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti 

Anca Temelcea, medic specialist ortodont, asistent universitar, 

Catedra de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială, Facultatea de 

Medicină Dentară, U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti 

Cristian Romanec, medic specialist ortodont, asistent universitar, Catedra de 

Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F. „Gr. 

T. Popa” Iaşi 


despre _ 

Cosmetic Dentistry 

cosmetic 

_ beauty & science 

the international magazine of cosmetic dentistry 

Comitet Ştiinţific: 

Prof. Dr. Badea MÂNDRA 

Dr. Alexandru BREZOESCU 

Prof. Dr. Alexandru BUCUR 

Şef Lucr. Dr Lucian CHIRILĂ 

Conf. Dr. Bogdan DIMITRIU 

Prof. Dr. George FREEDMAN 

Dr. Alecsandru IONESCU 

Dr. Florin LAZARESCU 

Dr. Elliott MECHANIC 

Prof. Dr. Augustin Traian MIHAI 

Prof. Dr. Ion PATRAŞCU 

Dr. Radu SECELEANU 

Prof. Dr. Dragos STANCIU 

Prof. Dr. Teodor TRĂISTARU 

Dr. Cosmin ULMAN 

Conf. Dr. Constantin VARLAN 

Contact: 

Pentru mai multe detalii legate de publicitate, distribuire, editare, tipărire vă rugăm să ne contactaţi la: Societatea 

de Stomatologie Estetică din România, Str. Dr. Leonte, Nr. 8, Sector 5, Bucureşti, Tel. / Fax 021.317.58.64 

Mob. 0726.691.132 / www.sser.ro 

Revista se distribuie în mod gratuit. În cazul în care nu primiţi revista şi doriţi acest lucru vă rugăm să ne contactaţi. 

Copyright: 

Editura îşi rezervă toate drepturile de reproducere şi traducere a articolelor publicate. Toate articolele publicate în 

“Cosmetic Dentistry” sunt protejate de legea dreptului de autor. Toate încercările de reproducere, fără acordul prealabil 

al editurii, se va pedepsi penal. 

Revistă editată de Societatea de Stomatologie Estetică din România. 

ISSN 1843-6755 

Partener ştiinţific 

dentistry 2 2008 

43

directive pentru autori 

_ 

Cosmetic Dentistry 

cerinţe redacţionale: 

“Cosmetic Dentistry” este 

revista oficială a Societăţii 

de Stomatologie Estetică din 

România, societate care se ocupă 

de formarea şi perfecţionarea 

medicilor stomatologi în 

domeniul esteticii dentare. SSER, 

prin revista sa, oferă posibilitatea 

medicilor din România de a 

tipări, alături de medici de 

renume internaţional, articole de 

specialitate. 

_Criterii de eligibilitate 

Vă rugăm să aveţi în vedere că 

toate articolele trimise trebuie să 

conţină: 

_articolul complet 

_toate subtitlurile articolului 

_bibliografia completă 

_informaţii generale ale 

autorului: scurt CV, adresa 

poştală, adresa de e-mail. 

Toate aceste documente trebuiesc 

trimise într-un fişier tip Word. 

Vă rugăm să nu trimiteţi fişiere 

multiple pentru fiecare document 

în parte. În completare, imaginile 

(tabele, grafice, fotografii) nu 

trebuiesc încorporate în fişierul 

Word mai sus menţionat, ci trimise 

separat alături de referinţele 

de apariţie ale fiecărui articol. 

_Lungimea articolului 

Lungimea fiecărui articol poate 

varia între numai 1500 cuvinte 

şi 5500 cuvinte – după subiectul 

abordat. 

_Încadrarea textului în pagină 

În cadrul textului vă rugăm 

să lăsaţi un singur spaţiu 

între cuvinte, şi să nu începeţi 

paragrafele de la capăt. Pentru a 

departaja paragrafele folosiţi un 

rând de spaţii. Vă rugăm să nu 

folosiţi decât normele ortografice 

aflate în vigoare, manuscrisul nu 

trebuie să necesite modificări 

ulterioare. Dacă doriţi să 

accentuaţi anumite cuvinte din 

text, vă rugăm să folosiţi numai 

italics (nu subliniaţi cuvintele şi 

nu măriţi caracterele). Boldface 

se foloseşte doar pentru titlul 

articolului. Vă rugăm să nu 

centraţi textul în pagină, să 

adăugaţi diferite tabele, să 

subliniaţi părţi din text, pentru că 

toate acestea vor fi şterse. 

Dacă articolul dvs. necesită un 

layout special vă rugăm să folosiţi 

programul special de prelucrare 

al calculatorului pentru a crea 

acest layout. Dacă doriţi să creaţi 

o listă, să adăugaţi referinţe 

de subsol vă rugăm să lăsaţi 

programul special de prelucrare 

al calculatorului să facă acest 

lucru pentru dvs. Sunt meniuri 

pentru fiecare calculator care vă 

pot ajuta în acest sens. Oricât de 

atent aţi fi, pot apărea oricând 

greşeli în numerotarea notelor de 

subsol sau a bibliografiei. 

_Trimiterea imaginilor 

Vă rugăm să numerotaţi imaginile 

din articol în mod consecutiv. 

Dacă este necesar ca o parte din 

imagini să fie grupate vă rugăm 

să folosiţi următorul model: 

imaginea 2a, 2b, 2c. Vă rugăm 

să introduceţi în articol figura 

la care se referă articolul fie că 

este in mijlocul sau la finalul 

propoziţiei. 

_Informaţii suplimentare: 

_trimiteţi doar poze în format 

TIF sau JPEG 

_aceste imagii nu trebuie să fie 

mai mici de 6/6 cm la o rezoluţie 

de 300 DPI 

_imaginile nu pot fi mai mici de 

80 kb 

Întotdeauna imaginile mai mari 

sunt mai bune, în cazul în care 

aveţi imagini mai mari nu încercaţi 

să le modificaţi dimensiunea. 

Imaginile cât si textul în sine 

trebuiesc trimise prin e-mail si 

prin poştă normală la adresa de 

corespondenţă. Vă rugăm să nu 

uitaţi să ne trimiteţi o fotografie 

recentă, care să se încadreze în 

parametrii ceruţi, pentru a putea 

fi tipărită alături de articolul dvs. 

_Rezumatul lucrării: 

Nu este necesar să trimiteţi 

rezumatul articolului dvs. În cazul 

în care trimiteţi unul, acesta va fi 

tipărit alături de articol. 

_Informaţii de contact 

La sfârşitul fiecarui articol va 

apărea o căsuţă care va conţine 

datele de contact ale autorului/ 

autorilor, o poză recentă, precum 

şi un scurt CV (maxim 60 cuvinte). 

Vă rugăm să trimiteţi la sfârşitul 

articolului informaţiile exacte care 

doriţi să apară în articol. Odată 

cu trimiterea manuscrisului de 

către autor, acesta se declară de 

acord ca editura să aibe drepturi 

depline de tipărire, distribuire şi 

traducere în alte limbi. Nu pot fi 

trimise articole care au mai fost 

tipărite în alte publicaţii. 

Pentru mai multe informaţii 

vă rugăm să ne contactaţi la 

office@sser.ro. 

dentistry 2 2008

dentistry 2 - SSER

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?