2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 91
Ovidiu Creangã la 90 de ani
Elena BUICÃ (Buni)
To ronto, Can ada
Puþini sunt cei care pot pãºi pragul
vârstei de 90 de ani pãstrându-ºi
valorile care i-au definit de-a lungul
vieþii, în aºa fel, încât sã poatã spune la 90 de
ani: ”eu voi sãri peste sutã”, precum cu umor ºi
op ti mism ne spune prietenul nostru Ovidiu
Creangã.
Mulþi l-am luat ca model de viaþã ºi toþi
râvnim sã ne pãstrãm starea
lui de spirit, vioi ciunea min -
þii capabilã sã aº tearnã scrieri
ºi sã scânteieze în epigrame
într-o etapã de viaþã în care
mulþi au trecut într-un fel sau
altul la odihnã. Câþi sunt la
numãr cei care, la 90 de ani,
s-au înscris la con curs de li -
te raturã ºi au primit Pre miul
Scri i torilor din Di as pora, aºa
cum a primit el re cent, pre -
miul acordat de Liga Scri i -
torilor din România, Filiala
Bucureºti Nu-l cunoºteau,
dar membrii comisiei de eva -
luare a textelor, scriitori ex -
pe rimentaþi, au fost luaþi prin
surprindere întâlnind un fenomen atât de rar în
literaturã. Câþi sunt cei care s-au apucat de scris
dupã trecerea pragului de 80 de ani, aºa cum a
fãcut el Mintea sa scormonitoare l-a ajutat ca la
aceastã vârstã sã mai prindã un tren al vieþii în
care s-a urcat cu firescul cu care a trãit pânã
acum. A fost aceeaºi minte iscoditoare care i-a
încununat studiile la facultate, cu Magna Cum
Laudae, iar invenþiile în specialitatea lui mult
îndrãgitã – chimia – l-au ridicat pe cele mai
înalte culmi ale cercetãrii, cu cele mai mari
premii ºi aprecieri, încât a stârnit invidia „sa -
vantei de renume mondial” ºi a fost nevoit sã se
refugieze în Can ada. Deºi securitatea ºi aici i-a
fãcut mari greutãþi, le-a învins ºi ºi-a urmat
cariera în mod strãlucit ºi cu succese care au
fãcut cinste neamului nostru românesc. Când a
venit vremea sã încheie munca pe acest tãrâm,
s-a apucat sã studieze medicina alternativã ºi
hipnotismul cu rezultate incredibile. Scrierile au
fost ul tima sa iubire. Ele cereau mai puþinã aler -
gãturã ºi de pe scaun, acum putea sã vadã ceea
ce tinerii nu pot vedea stând în picioare. Opt
cãrþi publicate în aceºti ani ºi alte câteva vol ume
care îºi aºteaptã momentul trimiterii la tipar, vin
sã întregeascã volumul studiilor de specialitate
publicate în þarã. La acestea mai avem de a -
dãugat prezenþa sa în mai multe antologii, cu
multã laudã mai ales în cele de epigrame. Mai
punem la socotealã ºi câteva
premii din Basarabia, dar ºi
de la Observatorul, presti gi -
oasa pu blicaþie din To ronto,
Ovi diu Creangã numã rân -
du-se printre fondatorii ei
alã turi de directorul Dumitru
Puiu Popescu ºi de regretatul
sculp tor ºi scriitor Nicã pe -
tre. ªi cãrþile ºi tot ce in tre -
prinde, Ovidiu Creangã le
face ca pe cel mai simplu ºi
firesc gest. Într-o zi, când
dis cutam despre bateriile cu
care funcþioneazã ceasurile
de mânã, îmi spune:
— Buni, ºtii tu cine a
inventat aceste ba terii în
urmã cu 50 de ani Tãcerea mea ºi ridicatul din
umeri au adus rãs punsul lui scurt. Eu. ªi a
început sã îmi povesteascã îm pre ju rarea, în
timp ce eu încã nu dãdeam semne cã înþelegeam
prea bine totul. E brevetat, a con tinuat el ºi bine
cã mi-ai stârnit aceastã amintire, fiindcã am sã
cer din România brevetul de in venþie. ªi tot la
fel de simplu, în cursul aceleiaºi sãptãmâni,
datoritã internetului, mi-a pus în faþã brevetul lui
de invenþie care acum a luat locul lângã multe
altele pe peretele din elegantul lui birou de
lucru.
Ovidiu Creangã poate sã se înscrie printre
oamenii deosebiþi chiar dacã aº pune punct aici,
dar mai sunt multe de adãugat ºi, de bunã seamã,
nu le voi putea cuprinde pe toate. A fost în -
zestrat cu o structurã psihologicã fericitã ºi cu
farmec per sonal, „lipici” cum se spune în popor.
Nãscut în ziua îndrãgostiþilor, 14 februarie,
ursi toarele au fost bucuroase sã-l înzestreze ºi
cu acest dar. Carisma sa l-a fãcut sã fie mereu
F AMILIA ROMÂNÃ ROMÂNI ÎN LUM E