2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

86 MARTIE 2011
ÎN LUME
ROMÂNI
FAMILIA ROMÂNÃ
coperþilor ºi numãrul celor care nu aveau studii
superioare, dar erau interesaþi de cuprinsul
enciclopediilor. În Atena sunt mai puþini cei
care citesc ziare, totuºi, e destul sã citeascã 2-3
câte ceva, cã imediat su biectul ajunge pe buzele
tuturor. Apoi merg ºi cumpãrã publicaþia.
— Aveþi concurenþã în Grecia În afara
ziarului pe care îl redactezi, „Ziarul ro mâ ni -
lor” din Atena, existã în spaþiul jurnalistic elen
vreo publicaþie similarã
— Un ziar sim i lar nu existã. Existã un ziar
care se tipãreºte în România pentru românii din
diasporã, la mijloc având 4 pagini specifice fie -
cãrei þãri: Grecia, Spania, Italia… Existã un alt
ziar, de 64 de pagini, care apare în 7 lim bi.
Pentru România existã 8 pagini. Existã o revistã
bilingvã, care apare tri mes trial. Toate aceste pu -
blicaþii sunt gratuite ºi au propria reþea de di -
fuzare. De asemenea, existã o paginã elec tro -
nicã, stil cotidian. Un alt ziar de limbã românã
pentru Grecia, distribuit la chioºcurile de ziare
cu presã strãinã din toatã Grecia nu existã. Toc -
mai de aceea am un oarecare con trol atunci când
spun cã „vând mai bine” în afara marilor oraºe ºi
ziarul nostru ajunge peste tot în Grecia.
— Eºti editorul unui ziar românesc de
succes. Ce satisfacþii poartã cu sine munca de
ed i tor Care este secretul iniþierii ºi continuãrii
unei activitãþi jurnalistice spectaculoase
— Tot ce spui sunt cuvinte mari: „suc -
ces”, „activitate spectaculoasã”. Nu mi-e fricã
de cuvintele mari, îmi plac, le folosesc, nu mã
feresc de ele, nici nu mã caracterizeazã excesul
de modestie. Încã nu e cazul în ceea ce mã
Cu George Ciamba,
Ambasadorul României în Grecia
priveºte, o spun cu re al ism. Sper sã vinã ºi ziua
aceea! Con sider cã sunt iar… la un nou început,
con sider cã aceastã provocare mã ajutã sã cresc,
dar… „mai am mult pânã departe”. Viaþa mea
profesionalã a fost totdeauna, mereu ºi mereu,
un ºir de provocãri, de lucruri noi, de oameni
noi, de locuri noi. ªi se întâmplã, inevitabil, sã
plec din locurile acelea ex act dupã ce am ter -
minat mai tot ce am avut de fãcut, ex act în
perioada când ar trebui sã mã odihnesc ºi… sã
primesc laurii, dacã vrei. Vine mereu un mo -
ment când am de ales între a sta ºi a consolida, a
trece la ritm slow, light, pentru un timp… sau a
schimba ºi a face, din nou ºi din nou, altceva. Nu
ºtiu cum, deºi mereu îmi spun cã e pentru ul tima
datã… totdeauna aleg a doua variantã. Satis -
facþia ca ed i tor îmi imaginez cã este aceeaºi cu
cea pe care o simþi tu punând întrebãrile de
acum, când rãspunzându-þi þie, îmi clarific ºi eu
ideile. Expunând ceea ce cred eu cititorilor bã -
nuiesc cã îi oblig sã hotãrascã care este pãrerea
lor. ªi orice hotãrâre, bunã sau rea, cred cã e mai
bunã ca nehotãrârea. Dupã ce hotãrãºti ceva…
te simþi mai bine, mai liber. Deci satisfacþia ar fi
cã, prin ceea ce scriu, particip la decizia citi -
torilor ºi la starea lor de bine. Secretul succe -
sului tuturor oamenilor este unul vechi, arhi -
cunoscut: „Ai pierdut Continuã! Ai câºtigat
Continuã!”
— Realizând o incursiune în timp, poves -
teºte-ne cum ai ajuns sã practici aceastã me -
serie.
— Mi-era fricã de aceastã întrebare, în
mãsura în care nici acum nu sunt sigurã cã îmi
amintesc ex act „cum” sau „când”. Oricum…
mult mai târziu ca tata. Tatãl meu, la 15 ani, era
co re spon dent în presa centralã. La întrebarea
„cum”… rãspunsul corect mi se pare… re flex.
Am scris mereu, de copil, prin toate revistele ºi
publicaþiile specifice. O mare tristeþe a mea este
cã, de la un mo ment dat… ºi nici asta nu mai ºtiu
când, am încetat sã scriu poezii. Cred, ºi poate
greºesc, cã „mi s-a rupt filmul”, n-am mai reuºit
sã-mi pãstrez în suflet fãrâma aceea de puritate,
inocenþã, curãþenie… de aceea nu mai pot scrie
versuri. Când Cum De ce… Nu-mi pot rãs -
punde nici mie. Sã nu-þi imaginezi cã þara a
pierdut vreun Eminescu, (asta ca sã ºi râdem!),
doar cã înºiram ºi eu „cuvinte goale, ce din
coadã au sã sune”… ºi nici asta nu mai pot face.
Începutul a fost o rubricã de modã ºi cosmetice
ºi ºtii de ce Mã împãcam cu toate destul de
bine, eram tânãrã, puteam atunci sã ac cept cu
uºurinþã cã unii habar n-au despre aproape ni -
mic, doar cã mã irita faptul cã vedeam femei