2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

80 MARTIE 2011
CUNUNA DE AUR A ROMÂNIEI
FAMILIA ROMÂNÃ
sau altul, m-am fãcut prieten cu Cioran, pe el
puteam sã-l tachinez. Ionescu, sobru cum era, cu
vocea lui de bariton, mi se pãrea ca ºi cum ar fi
coborât Dumnezeu pe pãmânt. Asta este im -
presia mea de astãzi. Dupã prima întâlnire cu el,
era ºi Ma rie-France acasã ºi doamna Rodica, am
rãmas fascinat. ªtiam cã era bolnav ºi cã va
trebui sã coboare din pat pentru întâlnire. ªi a
venit. Nevastã-mea a fãcut pe fotoreporterul ºi
ne-a fãcut câteva poze. Una dintre întrebãri a
fost cea care mã obseda. Spusã lui Cioran. Zic:
nu vã supãraþi, dumneavoastrã v-aþi falsificat
anul naºterii. Chestia asta m-a costat pe mine
foarte mult. Un pachet de kent ºi o sticlã de
wisky, sã verific. Am fãcut un xerox dupã certi -
ficatul de naºtere. Dovadã pe care am publicat-o
într-o revistã din Belgrad unde m-am ocupat de
avangarda româneascã. Am scris cã nu este
nãscut în 1912, cum spunea el. ªi asta con -
semnau toate enciclopediile lumii, ci în 1909.
— Cum a reacþionat marele dramaturg
— Mã aºteptam la o altã reacþie. Nu am
ascultat de sfatul lui Cioran, sã nu-l întreb totuºi.
Nu, dimpotrivã. Interviul pe care i l-am luat a
fost publicat ºi în revista Apostrof, în care el
rãspunde foarte clar: da, este adevãrat!
— De ce ºi-a falsificat Ionesco anul
naº terii
— Deoarece, mi-a spus el, atunci când a
venit la Paris, pentru a se înscrie într-o anumitã
generaþie de scriitori, el trebuia sã fie mai tânãr.
Altfel nu era luat în seamã. Lucru extraordinar!
— Ajung la Mircea Eliade. Cu el cum te-ai
întâlnit
— Cu Eliade a fost mai simplu. Lui Eliade
De ziua lui Eminescu
m-a recomandat Ion Negoiþescu. Cred cã i-am
scris o scrisoare. Am ajuns la Paris þi i-am dat un
telefon. Eliade era, sã zic, cel mai nor mal, cel
mai firesc dintre toþi trei. În Jurnalul lui con -
semneazã una dintre întâlnirile noastre: „între
orele 4 ºi 7 am stat de vorbã cu poetul iugoslav
Petru Cârdu”. Trei ore. Mã mir ºi acum, cum
i-am rãpit acestui gigant al spiritului trei ore.
Nici nu ºtiu cum sã-i mai zic. Ori de cîte ori
mergeam la Paris, îi bãteam la uºã. Mã primea.
κi gãsea timp liber. Îi sunt ºi acum recu nos -
cãtor. De fiecare datã deschideam reportofonul.
Accepta. Toate întîlnirile le-am înregistrat.
Eliade! Eliade! Mã doare sufletul cã n-am
publicat încã romanul Maytrei pe care l-am tra -
dus demult. Eu nu mã grãbesc. La mine stau în
sertar atâtea lucruri...
— Ai o percepþie ciudatã asupra tim pu lui...
— Pentru mine timpul nu existã.
— Cum ai ajuns la aceastã concluzie
— Nu ºtiu. Aºa gândesc eu. Mã simt bine
în pielea acestei idei.
Eu nu mã grãbesc. Aºa anunþ de multã
vreme cartea Rugaþi-vã pentru fratele Ale xan -
dru de Constantin Noica pe care l-am cunoscut.
— Ne oprim, deocamdatã aici, frate Petru
Cârdu, încercând de acum sã învãþ de la tine cã
timpul nu existã. Sã nu mã grãbesc.
— Nu cred cã îþi va fi foarte greu, deoa -
rece acolo la tine în Maramureº timpul are o altã
dimensiune. Grãbeºte-te încet, prietene Gheor -
ghe. Voi veni în Maramureº sã constat cât ai
învãþat din lecþia mea.
— Te aºtept în Nord. Cu spiritul Mara -
mureºului ºi al lui Nichita.
Un europarlamentar, în vizitã la românii
din dreapta Tisei
Florentin NÃSUI
În organizarea Uniunii Regionale a
Ro mânilor din Transcarpatia „Da-
cia” din Apºa de Jos, prezidatã de dr.
Ion M. Botoº, a V-a ediþie a concursului literar
itin er ant „Mihai Eminescu” s-a desfãºurat
sâmbãtã, 15 ianuarie, la Cãrbuneºti, satul apar -
þinãtor co mu nei Strâmtura (Gluboki Potok) din
raionul Teceu.
Manifestarea a început la Biserica Orto -
doxã Românã din Strâmtura, cu un parastas în
memoria poetului naþional al românilor de pre -
tutindeni, oficiat de preotul paroh Mihai Ma -
rina ºi doi pre oþi din Ma ra mureº (Vasile Luþai)
ºi Sãtmar. La parastas s-au ru gat împreunã cu
invi taþii din judeþele Maramureº, Satu Mare ºi
Bi hor: primarul din Strâmtura, Vasile Buga,