2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 79
fost sã fie. Vasko a scris foarte
puþin dar aproape tot va rãmâne.
E un lucru mare. La Vasko totul
este esenþã.
— Unde s-a nãscut Vasko
Popa
— La Grebeneþ, un sat pur
românesc. A optat pentru limba
sârbã, lucru pe care pânã în clipa
de faþã nu mi l-am putut explica.
Dar, despre asta putem vorbi cu
un alt prilej.
— Petru, hai sã ne amintim
ºi de Nichita Stãnescu care l-a
cunoscut bine pe Vasko Popa.
Cum þi-l aminteºti
— Nichita este un mare
poet, unul dintre cei mai mari poeþi ai lumii.
Poet în carne ºi oase. În tot ce fãcea, de la gest
pânã la Cuvânt, de felul de a se apropia, de a se
pronunþa despre lumea din jur. Pãcat cã a trecut
dincolo de Styx atât de tânãr. Blestematul de
Premiu No bel, sã nu mã audã ãºtia de la
Stocholm, nu a ajuns nici în mâinile lui. Este un
lucru extraordinar pe care l-a fãcut Gabriela
Melinescu. Cu atâta demnitate ºi rupere de
suflet a fãcut tot cea a putut ca Nichita sã fie
tradus în suedezã. Sã fie publicat de cea mai
influentã editurã. Dupã cum se ºtie, cei care
publicã acolo, unul dintre cei cinci va lua
Premiul No bel. Spre nefericirea lui, ºi a noastrã,
nu a reuºit ºi de aceea nu este cunoscut în lume.
Era aproape de consacrarea mondialã.
— În schimb este cunoscut în Ser bia.
— În Ser bia se bucurã de un interes extra -
ordinar. Are câteva cãrþi traduse în sârbã de
Adam Puslojic. Chiar eu l-am tradus în cartea de
buzunar, în 1980, într-un tiraj de cinci mii de
exemplare. Foarte curând o sã-i pub lic o nouã
carte, Rana se numeºte, la editura KOV, pe care
o conduc. Venind la Craiova, de la Târgul de
carte de la Belgrad, am fost întrebat de nenu -
mãrate ori la standul editurii: de ce nu publicaþi
Nichita Stãnescu Am rãmas plãcut surprins.
Am în sertar un nou Nichita în limba sârbã pe
care tot o amân. Aºa cum amân cartea de inter -
viuri cu Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil
Cioran.
— Cum i-ai cunoscut
— Ei m-au cunoscut pe mine. Eram în
corespondenþã. Mergeam la ei acasã.
— Cum ai ajuns la ei acasã
— Am mers la Paris pur ºi simplu. Am
ajuns la Paris, strada Odeon 21, în Cartierul
Petre Cârdu, Gheorghe Pârja, Alexandru Mironov. Craiova, 2006
Latin. Îl cãutam pe Emil Cioran. Chiar atunci nu
avea lift. Cioran m-a primit cã m-a recomandat
Mircea Eliade. Am urcat la el pe scãri. Stãtea
într-o garsonierã. Nu ºtiu cum ne-am împri -
etenit. Am conversat în româneºte. Vorbea o
româneascã impecabilã. Cu Nicolae Breban
vor bea numai în germanã. Breban este un mare
prozator. ªi asta am aflat-o de la Cioran. Cu
mine vorbea româneºte. Când era Simone de
Bue, vorbea franþuzeºte. În rest vorbea numai
româneºte. Pe o carte a lui mi-a scris: „Vã invi -
diez pentru limba în care scrieþi! Limba românã
este cea mai frumoasã limbã din lume”. Da, asta
mi-a scris Cioran. Filozofia lui e liricã. Dacã
citeºti primul volum în limba românã Pe culmile
disperãrii, pe care eu am avut fericirea ºi nefe -
ricirea sã-l transpun în sârbã, ºi sã-mi frâng
limba de nu ºtiu câte ori, aveþi zece cãrþi de
poeme. Cãrþile lui, scrise în limba românã, dupã
pãrerea mea, sunt mai importante decât cele
scrise în francezã. Poate exagerez, dar sunt mai
aproape de sufletul meu. De la Cioran am ma -
nuscrise. Unii chiar glumeau pe seama mea.
Cum, te-a primit Cioran El care era inabor dabil.
— Cum l-ai cunoscut pe Eugen Ionesco
— Un mare regizor sârb, Boro Drasko -
vici, a montat Ionesco pentru Teatrul pro fe -
sionist românesc din Voivodina, unde, printr-o
întâmplare sunt eu preºedinte. Punerea în scenã
a piesei lui Ionesco, Englezeºte fãrã profesor a
fost la un fes ti val de teatru de la Veneþia unde
autorul era în juriu. Regizorul l-a cunoscut ºi
chiar ºi-a luat doctoratul cu el. Mã întrebai cum
l-am cunoscut Am fãcut o imprudenþã: i-am
spus lui Cioran cã dacã îl voi întâlni pe Ionesco
o sã-i pun o întrebare nepotrivitã: de ce Ionescu
ºi-a falsificat toatã viaþa anul naºterii Cu trei
ani s-a fãcut mai tânãr. ªi pentru cã, într-un fel
F AMILIA ROMÂNÃ CUNUNA DE AUR A ROMÂNIE I