2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 77
„Centrul lumii este acolo unde trãiesc eu”
Di a log cu scriitorul PETRU CÂRDU, din Vârºeþ (Banatul Sârbesc)
Gheorghe PÂRJA
Petru Cârdu, poet, traducãtor, ed i tor. S-a nãscut în
zodia Balanþei, la 25 septembrie 1952 la Bariþe.
A fãcut ºcoala primarã ºi liceul la Vârºeþ. La Belgrad a
studiat literatura iugoslavã ºi universalã, iar la
Bucureºti istoria ºi teoria artei. Este preºedinte ºi
re dac tor ºef al Comunei Literare Vârºeþ (KOV) din
1988. Comentator la ra dio Novi Sad. Trãieºte la Vârºeþ
(Ser bia). Adevãratul sãu volum de de but este Menire,
care, din pricini de primã iubire liceanã, a fost pierdut
în Lacurile Plitvice. Bibliografic vorbind, el apare, în
1970 cu titlul Menire în doi conþinând poeme scrise cu
furie juvenilã într-o serie de nopþi de toamnã. Autor al
volumelor de poeme: Aducãtorul ochiului (1974),
Pronume (1981), Cãpºuna în capcanã (1988), În
biserica Troia (1992), Cerneala violetã (1997). La
Londra, în 1990, sub titlul The Trapped Straw berry
i-a apãrut o culegere de poeme transpuse în englezã
de Brenda Walker ºi Dusika Marinkov. I-a cunoscut
îndeaproape pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Constantin Noica. Auzisem de
el de la Adam Puslojic ºi de la alþi poeþi prieteni sârbi. Dar mai ales de la Ioan Flora. Mã
aflam la Craiova, la Zilele oraºului, în cadrul cãrora au avut loc ºi întâlnirile periodice ale
Comitetului Di rec tor al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România. Aici l-am întîlnit.
De o modestie aproape enervantã. Celebritate retrasã în discreþie, deºi este mereu în pas
cu modernitatea poeziei europene. Îi propun un di a log. Acceptã. Era în octombrie 2006.
— Cu Petru Cârdu, suntem la Craiova,
chiar în Primãria urbei. Între uºi capitonate,
mese aus tere. Îþi propun un di a log de cu -
noaº tere. De recunoaºtere. Întreb: ce mai face
poetul Petru Cârdu
— Cultivã o grãdinã a toamnei. Prietena
mea de-o viaþã, doctoriþa Ana, iubeºte florile ºi
eu am reuºit, graþie ei, sã le iubesc poate ºi mai
mult. Ce fac la Vârºeþ Cresc copii ai cuvintelor.
Îi alimentez cu vitamine de pe meridianele lu -
mii. I-am adus la Vârºeþ pe Allen Ginsberg, pe
Nichita Stãnescu ºi pe alþi mari poeþi ai lumii.
Acolo acord Premiul eu ro pean pentru poezie.
Vârºeþul este o grãdinã de cuvinte, cred eu.
Luptând ºi pledând pentru demetropolizarea
cul turii, noi, cred cã am reuºit sã mutãm capitala
literarã a Serbiei de astãzi, chiar a fostei Iu -
goslavii, la Vârºeþ. Vârºeþul este singurul oraº
din Ser bia de astãzi, sau din fosta Iugoslavie,
care se bucurã de douã cãrþi de poezie închinate
lui. Scrise de poeþi mari, con sider eu. De mari
corifei ai Cuvântului. De la Tadeusz Ruszevic
din Polonia la Michel Deguy din Franþa. Sau
ªtefan Augustin Doinaº, Marin Sorescu sau
Nichita Stãnescu din România. Centrul lumii
este acolo unde trãiesc eu. Ce vreau sã spun cu
asta Vreau sã spun cã Centrul lumii poate fi la
Satu Mare, la Timiºoara, la Craiova sau chiar în
Deseºtiul tãu na tal unde ai fixat un vers de
rezonanþã avându-l ca simbol pe Nichita Stã -
nescu. ªi sunt convins cã ai puterea magicã a
locului pe care-l reprezinþi.
— Uimitor cât de mult ne asemãnãm. Tu
consideri Vârºeþul ca o metaforã. Cred cã þi-am
luat-o înainte, sau am gândit la fel fãrã sã ne
cunoaºtem. Ori Dumnezeu ne-a dat aceeaºi ilu -
minare. Cã la Sighetu Marmaþiei ºi apoi la De -
seºti am fãcut cam acelaºi lucru. Recunosc cã
am tras cu sufletul la celebrele Seri de poezie de
la Struga, unde Nichita Stãnescu a fost în co -
ronat. Cred cã Nichita ne-a sugerat asta printr- un
mesaj se cret.
F AMILIA ROMÂNÃ CUNUNA DE AUR A ROMÂNIE I