2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

74 MARTIE 2011
FLLE DE ISTORIE
FAMILIA ROMÂNÃ
pãrtinitor când este cazul, autorul ºlefuieºte sub -
til ºi faþetele mai puþin plãcute (sau cunoscute)
ale existenþei mo nahale, de care dumnealui a
fost aproape, ca absolvent de Teologie, dar ºi în
calitate de ju rist al Episcopiei (mai nou Arhi -
episcopiei Ro man), lãcaº care influenþeazã pã -
rinteºte, pozitiv, exis tenþa Seminarului. Puþini
dintre strãinii care po posesc în oraºul Ro man,
dacã îºi îndreaptã paºii spre sfânta zidire mu -
ºatinã ctitoritã de Petru Rareº, ºtiu cã în apro -
piere dãinuie clãdirea cã rãmizie, ale cãrei uºi
s-au închis în urma gene raþiilor întregi de viitori
preoþi sau cântãreþi bi se riceºti, care îºi amintesc
cu nostalgie ºi e vla vie anii trãiþi în Seminarul
Sfântu Gheorghe.
Rãdãcinile existenþei ºcolii bisericeºti,
nu maidecât pe lângã Episcopia Romanului, se
ramificã în timp spre anul 1716, an în care dom -
nul profesor Þuþuianu localizeazã un manuscris
pornit chiar de acolo. Însã, despre o ºcoalã ade -
vãratã se poate vorbi (probabil) prima datã, abia
în timpul domnitorului Moldovei, Grigore II
Ghica; ºcoalã analizatã cu argumente bazate pe
raþionamente logice, pe deducþii inspirate din
mulþimea documentelor gãsite, ºi care au putut
fi accesate. Dupã incursiuni laborioase (prin ani,
târguri moldoveneºti, domnitori ºi dregãtori ai
vremurilor), demne de un adevãrat cercetãtor, se
ajunge la Seminarul eparhial din Ro man, în anul
1858.
Odatã cu trecerea anilor, evoluþia ºi în -
treaga existenþã a Seminarului, este redatã cu
stricteþe. Totuºi nu poate fi trecutã cu vederea
prima desfiinþare a ºcolii în 1901, impusã de
criza bugetarã dar ºi de viziunea ministrului
Spiru Haret. Însã, asemeni pãsãrii Phoe nix,
dupã 18 ani, renaºte. Dupã rãzboi, s-au gãsit
fonduri pentru construcþia unei monumentale
aripi în partea de sud-vest a vechiului lo cal, a
construirii clãdirii de lângã gard. Dupã aceea, în
timp, s-au mai fãcut investiþii pentru buna func -
þi onare a seminarului, pânã în 1948 când, în
vremuri tulburi pentru clerici, s-a desfiinþat din
nou. Când a fost posibil, dupã Revoluþia din
decembrie 1989, în urma demersurilor epis co -
pului Eftimie, susþinute de arhiereul vicar
Ioachim Mareº Vasluianul, Seminarul s-a reîn -
fiinþat.
Desigur, cei care vor sã afle întreaga isto -
rie a Seminarului, cu amãnunte, vor citi cartea.
Pentru relevarea - încã odatã - a importanþei
ºcolii romaºcane, o trecere în revistã a numelor
câtorva personalitãþi care ºi-au legat, într-un fel
sau altul, destinul de al Seminarului „Sfântul
Gheorghe” din Ro man, cred cã este binevenitã:
APOSTOL NICOLAE - di rec tor al Se mi -
narului (Cezar Petrescu i-a dedicat romanul sãu
Apostol; le-a dirijat paºii spre literaturã scrii -
torilor Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu);
BURADA MIHAIL - medic al Semi na ru -
lui, distins pi a nist, compozitor valoros;
D.D. BOTEZ - profesor la Sem i nar, apoi la
conservatorul din Bucureºti (compozitor, dirijor
de muzicã coralã);
CIOBANU A. M. GHEORGHE - profesor al
Seminarului, intelectual contemporan de primã
mânã, numit de Iosif Sava: ,,miracolul Cio banu”;
DIAMANDI STERIE - profesor al Semi -
narului, biograf, eseist;
CALISTRAT HOGAª - profesor al Se mi -
narului, scriitor;
GEORGE PASCU - profesor al Se mi na -
rului, dirijor, compozitor;
ATHANASIU I. SAVA - elev al Se mi na -
rului, ac a de mi cian;
HÃULICÃ IOAN - elev al Seminarului,
ac a de mi cian;
PUIU VISARION - elev al Seminarului,
mitropolit;
PORCESCU SCARLAT - elev al Semi na -
rului, preot, consilier cul tural ºi vicar admi nis -
trativ la Mitropolia Moldovei ºi Sucevei;
RIEGLER EMANOIL - elev al Se mi na ru -
lui, ac a de mi cian.
Ev i dent, numãrul personalitãþilor care au
trecut pragul Seminarului este mult mai mare,
dar bucuria de a le descoperi le rãmâne citi -
torilor.