2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 71
þara mea. So licit compatrioþilor mei de pretu -
tindeni sã mi se alãture în lupta de eliberare a
þãrii natale. Putem sã o facem. Eu l-am întâlnit
pe acest Hit ler. Îl con sider un neamþ de duzinã.
De asemenea n-am vãzut la el nici o scânteie de
geniu; în plus, este un mincinos ordinar”.
Carol, uitându-ºi propriul sãu com por ta -
ment dic ta to rial, care pusese capãt incipientei
democraþii din þarã, afirma mincinos cã ar dori
sã lupte împotriva lui Hit ler, întrucât „trebuie
susþinutã democraþia”. Vãzând atitudinea in -
tran sigentã a autoritãþilor nord-americane, care
nu s-au lãsat pãcãlite de declaraþiile mincinoase
ale ex-regelui, Carol al II-lea a trimis scrisori ºi
unor americani influenþi în speranþa cã aceºtia ar
putea interveni la Departamentul de Stat în fa -
voarea sa.
Pentru a-ºi spori ºansele de afirmare pe
plan internaþional, dupã sosirea sa în Mexic, fãrã
a avea acceptul cuiva, fostul suveran s-a declarat
pe sine ºi propria sa camarilã drept „Guvernul în
exil”. Continuându-ºi trimiterea de scrisori spre
diverºi factori politici ºi diplomatici, Carol 1 a
avut tupeul sã de clare cã: „Hit ler mã considerã
pe mine principalul obstacol al ambiþiilor lui în
Europa”.
Totodatã, Carol al II-lea aprecia cã Mihai
ar fi în România un prizonier moral. „Când
miºcarea mea România Liberã va intra în acþiu -
ne, îl voi elibera din aceastã robie”.
În perioada în care se afla în Mex ico,
Carol a fãcut ºi alte dovezi ale caracterului sãu,
inclusiv ale zgârceniei fãrã margini de care a dat
dovadã. Deºi plecase din România cu o avere
impresionantã, depunând în bãnci mexicane
peste 6 milioane de dolari ºi scoþând din þarã o
impresionantã colecþie de tablouri, precum ºi o
colecþie de tim bre ce rivaliza cu cea a preºe -
dintelui nord-amer i can.
ªi pe pãmânt amer i can Carol al II-lea ºi-a
continuat circul sãu pol i tic înfiinþându-ºi la pro -
pria sa reºedinþã din Coyoatan, la periferia ora -
ºului Mex ico City, o curte regalã în calitate de
„re gent al României Libere”. O perioadã de
timp el ºi însoþitorii sãi duc o viaþã retrasã,
participã la rare evenimente mondene ºi întreþin
cor di ale relaþii cu vecinii.
Având în vedere intenþiile sale de revenire
în þarã, Carol al II-lea depune eforturi susþinute
pentru a ajunge în SUA pe de o parte pentru a-ºi
lansa noua miºcare politicã, iar pe de alta pentru
Carol a II-lea ºi Elena Lupescu
a obþine sprijinul ºi recunoaºterea oficialitãþilor
americane pentru planurile sale viitoare.
În plus, credem noi, deplin conºtient de
forþa economicã ºi de poziþia deþinutã de mem -
brii comunitãþii române din SUA, Carol al II-lea
spera cã aceºtia vor uita excesele sale dicta -
toriale ºi îi vor acorda sprijin. El îºi planificã,
aºadar, o vizitã la sediul Bisericii Româneºti din
SUA.
Având în vedere refuzul con stant al gu -
vernului amer i can când a cerut vizã de intrare,
Carol al II-lea încearcã sã pãtrundã fraudulos în
SUA deghizat în pelerin. Unele personaje din
anturajul sãu ºi din comunitatea româno- ame -
ricanã îi cer fostului monarh sã se abþinã de la
orice activitate politicã în timpul planificatei
cãlãtorii în SUA. Ahtiat, însã, de publicitate cu
orice preþ, Carol al II-lea ar fi dorit ca, pe timpul
deplasãrii sale în SUA, tinere cupluri de români
sã-ºi oficieze cãsãtoria religioasã.
Carol ajunge sã recurgã la sprijinul celor
pe care, cât s-a aflat la domnie, i-a nedreptãþit.
Se ºtie cã emigraþia româneascã din SUA s-a
opus con stant intenþiilor ºi regimului dic ta to rial
ale lui Carol al II-lea, iar ziarul Amer ica, or -
ganul de presã al coloniei române, interzis în
România în timpul domniei sale ºi care, dupã
renunþarea sa la tron, în 1940, a publicat un
extrem de critic articol intitulat Sfârºitul unui
regim înspãimântãtor. Cu acelaºi prilej se vor -
bea de nevoia de epurare a eventualilor sus þi -
nãtori ai fostului rege din rândurile comu nitãþii
românilor din di as pora nord-americanã. Lucru
surprinzãtor, însã: Carol al II-lea va gãsi sus -
þinãtori politici tocmai în rândul foºtilor preoþi
legionari, cu toate cã tocmai regele Carol al
II-lea este cel care dispusese uciderea în þarã nu
numai a lui Corneliu Zelea Codreanu, ci ºi a
F AMILIA ROMÂNÃ FILE DE ISTORI E
1 Prin astfel de afirmaþii, morganaticul ex-rege îºi demonstreazã o laturã narcisistã. El vroia sã prezinte Noii Lumi
un cu totul alt chip, pozând în luptãtorul pentru valorile democraþiei, dupã ce, ca rege, a încãlcat ºi batjocorit
legile ºi Constituþia ºi a subminat instituþiile democratice ale statului român.