2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

64 MARTIE 2011
FLLE DE ISTORIE
FAMILIA ROMÂNĂ
Fa milia nr. 39 din 1873 publica pe prima pagina poezia
Reîntoarcerea de Petre Dulfu. Sursa Biblioteca digitală
Transsilvanica: http://documente.bcucluj.ro/periodice.html
starea de dezvoltare culturală a naţiunii
române, merită atenţia nu numai a
naţiunii ro mâne, ci a oricărei naţiuni.”
Este numit profesor de pedagogie
la Şcoa la Normală „Carol I” din Bu -
cureşti, apoi preia conducerea Şcolii
Nor male din Turnu-Severin. Revine în
Bucureşti la solicitarea profesorului şi
pedagogului Barbu Constantinescu. În
această perioadă îi cunoaşte pe Ioan Sla -
vici, şi el pro fesor la Şcoala Normală, pe
Eminescu, Vlahuţă, Hasdeu şi alte mari
personalităţi ale culturii ro mâneşti. Pu -
blică o serie de articole necesare pentru
evoluţia spiritului, în revistele de peda -
gogie ale vremii: Educatorul, Lu mina
pentru toţi, Revista pedagogică.
În 1886, se căsătoreşte cu Elena
Mateescu cu care a avut patru copii. Via -
ţa alături de soţia sa a fost benefică
pentru scriitor, aceasta încu rajându-l să
se dedice scrisului.
În anul 1894 a debutat ed i to rial cu
Ispră vile lui Păcală. Premiată de Ac a de -
mia Română, lucrarea a cunoscut zeci de
ediţii aducându-i o popularitate deo se bită. Au urmat alte creaţii care, de asemenea, i-au adus
recunoaştere una nimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna flo rilor, Cei doi feţi-logofeţi cu părul
de aur (ul tima poveste, scrisă la vârsta de 83 de ani), Gruia lui Novac şi Povestea lui Făt-Frumos. A
redactat numeroase manuale şcolare din cele mai di verse do menii: limba română, aritmetică,
geografie. Cele mai cunoscute şi apre ciate au fost Etica sau morală filosofică şi Noţiuni de estetică.
Se stinge din viaţă în ul tima zi a lunii octombrie a anului 1953, intrând în nemurire prin
creaţiile sale literare de valoare incon testa bilă.
Autor de basme, profesor, traducător şi doc tor în filosofie, fost membru al Societăţii
Scriitorilor Români din 1911, Petre Dulfu r ămâne la loc de cinste între dascălii promotori ai celor
mai înalte idealuri naţionale.
Numele său face onoare Bibliotecii Jude ţene din Baia Mare - Maramureş, prilej pentru care,
trans mit omagii în numele culturii veşnice.
Cuvânt înainte
Şi spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin şi zboară,
Pentru cei din urma noastră, scumpa de poveşti comoară,
Din acele ce-auzit-am pe bătrâni de mult spunându-mi,
Prins-am cu urechea una, ca s-o spun şi eu la rându-mi.
E povestea lui Păcală, năzdrăvanul din născare,
Cela ce-n isprăvi isteţe pe pământ pereche n-are;
Cel ce-n cale-i nici de oameni, nici de draci nu se-nspăimântă,
Ci-a juca pe toţi mi-i face cum din fluier el le cântă.
Vreţi s-o auziţi întreagă Adunaţi-vă deci roată,
Câţi grăiţi aceeaşi limbă, dragi români din lumea toată!
Ce ne-am face tot cu-amaruri, dacă n-ar mai fi pe lume
Şi câte-o poveste plină de-nveselitoare glume
PETRE DULFU