2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

62 MARTIE 2011
Constantin Mãlinaº
(21 mai 1943 – 24 februarie 2010)
Toþi suntem nemuritori. Dar trebuie sã murim întâi.
(Mircea Eliade)
IN MEMORIAM
FAMILIA ROMÂNÃ
Atrecut un an de când a încetat sã batã o inimã atât de mare încât în frun tariile ei
se întâlneau Cornova ºi Uzdinul, Apºa de Jos ºi Petrovasâla, Herþa, Chi ºinãu ºi
Jula ºi, mai departe, Cringilla, Syd ney ºi Odesa, Tiraspol ºi Mon treal, într-un
cu vânt, toa te locurile lumii în care mai rãsunã azi rostire româneascã. Iar dra gostea lui s-a
întrupat în fap te de omenie, acte de culturã, în scrieri ºi rostiri care au þesut legãturi între
spaþiile lui privi le giate. Nu altfel înþelegem ctitorirea re vistei de culturã ºi credinþã
româneascã Familia românã, pe care ne-a gãsit vrednici sã o ducem mai de parte atunci când
energiile nu i-au mai ajuns sã înfrunte ostilitãþile celor strãini de a ceste idealuri.
ªi mai avea acest bibliotecar, scriitor, cer cetãtor, numismat, ziarist, fondator de
reviste ºi asociaþii culturale, mãrunt de staturã, dar mare în faptã, o dragoste neþãrmuritã
pentru poetul nostru naþional, cãruia i-a dedicat numeroase opere – el însuºi având o superbã
colecþie de cãrþi ºi medalii ded i cate lui Mihai Eminescu.
Moºtenirea sa este remarcabilã: o operã ºtiinþificã solidã, cu menþiune specialã pentru
domeniile catalogãrii ºi cãrþii vechi, dar ºi pentru istoria culturalã, vol ume de poezie ºi prozã
ºi o activitate neobositã pe tãrâmul culturii române, indiferent de spaþiul geografic de
manifestare, o listã impresionantã de lucrãri ºi iniþiative, dar ºi exemplul unui om care ºi-a
înfruntat destinul cu mult curaj, luptând ºi fãptuind pânã în ul tima clipã. Cu puþin timp
înainte de moarte, i-au apã rut lucrãrile: Eminescu în arta medaliei : 1871- 1989: studiu, cat -
a log ºi al bum ºi Din arhiva unei familii de bibliotecari, expresii ale pasi unilor lui de o viaþã.
A fost apreciat ºi contestat, a avut parte de recunoaºtere ºi de ingratitudine, dar acestea
sunt lucruri omeneºti, pe care timpul le cerne. Ceea ce rãmâne este valoarea autenticã, este
felul în care a marcat ºi îmbogãþit vieþile tuturor celor cu care a colaborat, cu darul prieteniei
lui, pentru care avea o adevãratã vocaþie.
Dumnezeu sã îl odihneascã în pace, în grãdini înflorite de mãlin, însoþit de iubirea ºi
recunoºtinþa noastrã!
Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare
Revista Fa milia românã
Asociaþia Fa milia românã