2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

58 MARTIE 2011
IN MEMORIAM
FAMILIA ROMÂNÃ
Constat, cu oarecare strângere de inimã, cã
nu este uºor sã faci un asemenea lucru mai ales
pentru unul ca mine care l-am cunoscut de rela -
tiv puþinã vreme, adicã de doar optsprezece ani,
de când a fost slujitorul, pãstorul cel bun ºi
arhipãstorul duhovnicesc, al preoþilor ºi al cre -
dincioºilor care vieþuiesc în cuprinsul celor douã
judeþe – Cluj ºi Bistriþa Nãsãud - ce aparþin
acestei eparhii!...
În viziunea, în mintea ºi în inima mea
personalitatea prea sfinþiei sale s-a conturat ºi
s-a identificat prin câteva trãsãturi ºi calitãþi di -
stinc te: - ºi anume, în primul rând prin maturi -
tatea ºi bogata experienþã sau înþelepciune pasto -
ralã ºi duhovniceascã, prin ataºamentul faþã de
valorile spirituale, perene ale poporului nostru,
prin felul sãu de a fi foarte firesc ºi mai puþin
sofisticat sau complicat; dupã aceea prin tena -
citatea ºi perseverenþa, prin dispoziþia pe care o
avea spre intensificarea eforturilor în vederea
rezolvãrii unei probleme, atunci când situaþia o
cere; prin cultura teologicã ºi nu numai cu care
sunteþi înzestraþi datoritã muncii ºi tenacitãþii
prea sfinþiei sale – deoarece a fost un autodidact
înnãscut ºi foarte consecvent cu el însuºi de-a
lungul întregii sale vieþi; prin luciditatea ºi spi -
ritul critic însoþit de foarte multã înþelegere ºi
condescendenþã; pe urmã prin spiritul de dis -
ciplinã, în primul rând cu propria lui persoanã,
revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predicã
sau cuvântare, susþinute într-un mod foarte ce re -
bral, lu cid ºi ver ti cal, concis, coerent dar ºi con -
sis tent în diferite împrejurãri sau cu diferite oca -
zii!... De asemenea, mai avea ºi calitatea de a fi
un om de o sinceritate, fermitate dar ºi discreþie
ºi modestie ieºite din comun, care îþi inspirau
foarte multã încredere, confort sufletesc ºi dra -
goste faþã de valorile eterne ale spiritualitãþii
noastre româneºti ºi ortodoxe!...
Cugetând la activitatea ºi la personalitatea
prea sfinþiei sale, care este foarte bine conturatã
ºi cât se poate de autenticã ºi de fireascã, mã
gândesc la darul omului providenþial cu care l-a
înzestrat Creatorul ºi Stãpânul nostru al tuturor –
Domnul Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos – pe care prea sfinþia sa l-a cinstit ºi l-a
slujit cu toatã sinceritatea, dragostea ºi abne -
gaþia!...
M-aº bucura sã ºtiu, cã atât contemporanii
cât ºi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cin -
stea, recunoºtinþa ºi preþuirea cuvenitã pentru tot
ce a fãcut, pentru ceea ce a fost ºi însemnat (sau
ar trebui sã însemne) în conºtiinþa ºi în memoria
noastrã colectivã, care, mã rog lui Dumnezeu sã
nu fie alteratã ºi o spun aceasta cu mare înfri -
gurare fiindcã, din pãcate, noi cam avem „darul”
Noapte liniºtitã
Noapte liniºtitã, noapte desfãtatã,
Naºti în toatã vremea ce-ai rodit odatã.
Steauã cãlãtoare, leneºã-n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o-ntrupezi
ªi mi-o urci în tindã, lumea s-o cuprindã
Ca o nestematã prinsã pe oglindã.
Cine te citeºte, cine mi te-aratã,
Noapte liniºtitã, noapte desfãtatã
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
ªi pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea sã mi-o stâmpãr, cum de încãpuºi
În mãsura vremii dintre doi þãruºi
Umblu’în cartea toatã, eºti mereu în carte.
Foaia te desparte, faþã nu te’împarte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
ªi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dãruindu-mi viaþa pintenoagã,
Ca o rugãciune scrisã pe zãloagã.
ªi cântãri de leagãn cânþi ca ºi-a altãdatã
Tot atât de vie ºi adevãratã,
Limpede’n vecie, limpede-n clipitã,
Noapte minunatã, noapte liniºtitã!
Valeriu Anania
acesta de a ne uita foarte repede binefãcãtorii ºi
înaintaºii noºtri, dar încerc totuºi, sã–mi fac un
act de încurajare ºi de op ti mism ºi sã cred cã ori
de câte ori va fi pomenit numele sãu va fi pro -
nunþat cu veneraþie ºi re spect pentru tot binele pe
care l-a fãcut atâtor oameni ºi care fapte sunt
consemnate de cãtre Mântuitorul nostru Iisus
Hristos – Arhiereul Cel Veºnic în Împãrãþia Sa
cea cereascã ºi veºnicã de care, ne rugãm Lui, sã
aibã parte!...
Aºadar, sunt încredinþat cã sunt foarte
mulþi oameni de rând, credincioºi ºi slujitori ai
Bisericii noastre strãmoºeºti, care se roagã Bu -
nului Dumnezeu, sã-l ierte, sã-l odihneascã ºi
sã-i rãsplãteascã pentru faptul cã i-a fãcut pe ei
ori pe copiii lor oameni cu ºcoalã teologicã înal -
tã, încheiatã, ºi pe care, apoi i-a hirotonit preoþi
ºi diaconi, dupã care i-a instalat în parohiile
încredinþate lor spre pãstorirea turmei celei cu -
vân tãtoare, spre Slava lui Dumnezeu – Pãstorul
cel Bun ºi Arhiereul cel Veºnic; apoi a târnosit ºi
binecuvântat atât de multe biserici ºi lãcaºuri de
închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria
acestor locuri - mar cate de prezenþa ºi activitatea
înaltpreasfinþiei sale atât de prodigioasã, care s-a
desfãºurat pe parcursul atâtor ani; rugãciuni cã -
rora mã alãtur ºi eu, avându-l per ma nent în
cinstirea ºi preþuirea mea!...