2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

42 MARTIE 2011
FAMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 170 - RESTITUIRI
poet se înfige aici ca o cariatidã pe care se rea -
zimã streaºina cerului românesc”. Sigur cã într-un
alt numãr din a ceeaºi Gazetã de Vest, T. Neº
vrea sã aducã elogiul celor trei mari per sona -
litãþi, cãrora li s- au ridicat busturi în Oradea. Era
vorba de I. Vul can, Eminescu ºi, în cele din
urmã, Delavrancea, pentru cã în aceeaºi lunã,
iunie, s-a dezvelit ºi bustul lui Delavrancea la
Oradea. ªi poate cã e interesant sã vã citesc ce
spunea el despre I. Vul can: „Prin Iosif Vul can
sufletul Bihariei s-a re vãrsat în efluvii în planul
elevat al spiritualitãþii gen er ale române; îndelet -
nicirile timide de ver sificaþie cultã ale unor ti -
neri, mora vurile ºi poe zia poporalã din Bihor au
contribuit la crea rea acelei atmosfere literare în
care se nasc capo doperele. Fãrã aceastã at mo -
sferã sporitã ºi între þinutã statornic de oxigenul
umilelor produse provinciale ºi rurale este cu ne -
putinþã zãmislirea unor opere de universalã respi -
raþie. Chipul lui Eminescu, revãrsat de o impre -
sionantã seninã tate aduce în Bihor valorile desãvâr -
ºite ale unei literaturi cu rãsfrângeri universale”.
Iatã, prin urmare, cã omagiul bi horenilor
adus celor douã personalitãþi în 1934 este mai
mult decât re prezentativ, este un elogiu care ne
însufleþeºte ºi astãzi gândul, pentru aceste i dea -
luri în slujba cãrora cei doi s-au pus. E pãcat cã
mai târziu bustul lui Eminescu a fost dat jos de
pe soclu ºi a fost aruncat undeva în apele Cri -
ºului, e pãcat cã acest lucru s-a întâmplat, dar nu
e mai puþin adevãrat cã orãde nii au ºtiut sã ridice
în locul lui o statuie impozantã, o statuie impu -
nãtoare, pe care o vedem aici strãjuind în inima
oraºului, pentru cã poetul nostru naþional este
una din acele mari valori ale spiritului nostru,
care ne cãlãuzesc veºnic.
Ecoul Familiei lui Iosif Vulcan
la românii din Ungaria
Trebuie sã mãr turisesc cã pentru te ma
aceasta m-am documentat la Buda pesta
ºi puþin în satul meu na tal, la Mi che -
rechi. Sã încep cu Budapesta. Ecoul Fa miliei în
rândul budapestanilor, adicã a ro mâ nilor din Bu -
dapesta, mai înainte Pesta ºi Buda, era bine înþeles
foarte mare, pentru cã acolo a apãrut revista, acolo
era prima catedrã de limbã ºi literaturã românã, a
înfiinþat-o Ale xandru Ro man, deci, era un focar al
culturii româneºti, Pesta, pe vremuri. Ceea ce a rã -
mas, documente, o mare parte s-au pãstrat la capela
noastrã, de pe strada Ha1ló. Unele au dispãrut în
timpul rãz boiului. Când a trãit fostul vicar Petru
Mândru þãu, am avut ocazia sã studiez ceea ce a
rãmas, deci aproape toate revistele de limbã românã
care au apãrut, calendarele etc. Românii ºi aro mânii
din Budapesta se întâlneau pânã la 1914 la capela
aceasta, unde era un fel de club al ro mânilor, acolo
unde existã o antecamerã. Deci, la Budapesta ecoul
Fa miliei ºi activitãþii lui I. Vul can a rãmas ºi în
perioada interbe licã. Din pãcate, dupã al doilea rãz -
boi mondial numai 2 ani a funcþionat Colegiul ma -
ghiar-român, dupã care a fost desfiinþat ºi tradiþia
aceasta nu s-a mai pãstrat, în timpul stalinismului.
La þarã, în satul meu na tal, preoþii erau aceia
care rãs pândeau cultura româneascã. În primul rând
pãrintele Bordaº a fost primul cu un nume mai cu -
noscut la Micherechi ºi de la dânsul au rãmas aceste
documente despre istoria Mi che rechi ului ºi multe,
multe reviste, însã care au dispãrut, majo ritatea lor în
Dr. Vasile ROXIN
perioada interbelicã ºi imediat dupã rãzboi.
Ceea ce am gãsit eu la preotul Ioan Olah erau
doar câ teva numere din Fa milia ºi Lu cea fãrul. În
perioada interbe licã la Micherechi nu se vorbea de
Luceafãrul, doar preoteasa mai a min tea din când în
când, cã nu era ºcoalã ro mâ neascã, dupã Trianon, la
Micherechi. Sâmbãta, se preda religia ºi acolo în -
vãþau copiii alfabetul românesc. Deci, dupã, în tim -
pul anilor ‘50-’60, n-am mai gãsit numai foarte pu -
þine documente la 3 familii ºi câteva exemplare, dar
numai din Fa milia. Bã trânii, adicã plugarii mai
înstã riþi, ºtiau de Eminescu, bineînþe les, dar a ieºit la
ivealã, sã zic aºa, numele lui Octavian Goga. ªi se
cântau cântecele, pe lângã romanþele de Eminescu, ºi
cele de Goga, De ce m-aþi dat de lângã voi etc. ªi am
ajuns, deci, pânã în zilele noastre. Ar fi bine, o sã
propun ºi în viitor, mãcar o lecþie sau douã, în ºcoala
generalã sau la liceu, sã fie propuse în programa
ºcolarã istoria culturii româneºti din Pesta ºi Bu -
dapesta; în Buda se tipãreau pe vre muri multe cãrþi
româneºti, începând de la ªcoa la Ardeleanã, dar ºi
mai înainte de aceasta, pânã la sfârºitul secolului
trecut. Eu sper cã va re învia ecoul Familiei ºi Iosif
Vul can. Despre Iosif Vul can doar atât cã Foaia
noastrã a publicat di verse articole despre activi -
tatea lui, semnate de prof. G. Petruºan, care a scos
ºi o carte. Deci, inte lectualitatea cunoaºte acti -
vitatea dânsului, însã lim bajul lui nu mai este
înþeles de oamenii de rând, dar chiar nici de unii
intelectuali.