2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"
2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"
2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeÅ£eanÄ "Petre Dulfu"
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
MARTIE <strong>2011</strong> 41<br />
privind posibila influenþã pe care un cântec<br />
pop u lar din zona Vaºcãului, un frag ment din<br />
balada Bradul l-ar fi putut avea pentru geneza<br />
poeziei Ce te legeni codrule. El ºi citeazã urmã -<br />
toarele versuri: „Bradule, brãduþ de jale/ Ce te<br />
legeni aºa tare/ Fãrã boarã fãrã vânt/ Cu crengile<br />
la pãmânt/ Da’ cum nu m-oi legãna/ ªi când<br />
vântul n-o sufla” etc. Prin urmare, iatã cã legã -<br />
turile acestea dintre Eminescu, poezia popularã<br />
localã, sunt foarte puternic reliefate. De ase -<br />
menea, T. Neº vorbeºte de influenþa lui Emi -<br />
nescu asupra poe ziei lui Miron Pompiliu ºi ci -<br />
teazã câteva ver suri într-adevãr care par a fi<br />
scrise sub impresia Scri sorii a III-a: „Mii icoa -<br />
ne-ngrozitoare îi întâm pinã privirea/ Larmã,<br />
zvo nuri, surlet, ºuier ºi fanfarã-n aer tremur/<br />
Munþii vârfurile-ºi clatin ca de un grozav cutre -<br />
mur/ Ful gerele sãgeteazã, veºnic tunetul vuieºte/<br />
Codrul de stejar se-n doaie, valea urlã, clo co -<br />
teºte/ În acest vârtej sãl batic, fulgere când trec<br />
prin ceaþã/ Se aratã scene crunte care sufletul<br />
îngheaþã” etc. Par versuri scrise sub influenþa lui<br />
Eminescu, dupã cum tot el pune în paralel câteva<br />
din versurile emi nes ciene cu acelea ale Lucreþiei<br />
Suciu. Chiar în cheie arti colul acesta foarte fru -<br />
mos, spunând: „Sufletul lui Eminescu se îm -<br />
brãþiºa demult cu sufletul Bihariei. O spun<br />
aceasta ca sã se ºtie acum când bustul marelui<br />
LA REVEDEREA ARDEALULUI<br />
ªi iar te vãd Ardealule,<br />
Tu cuib încununat,<br />
ªi farmecele tale<br />
Mã-ncântã minunat.<br />
Mo ment de revedere,<br />
Eºti dulce ºi ceresc,<br />
În tine grija piere<br />
ªi parcã-ntineresc.<br />
Grãbit-am ieri la tine,<br />
Pãmânt încântãtor,<br />
Precum drumarul vine<br />
Setos la vr-un izvor.<br />
Motivul ce sã-nspire,<br />
Curaj la scop zeesc,<br />
Izvorul de-ntãrire,<br />
La tine le gãsesc.<br />
ªi sufletul meu zboarã,<br />
Sub cerul tãu senin,<br />
ªi-n trecere uºoarã;<br />
Vai, munþi se duc ºi vin.<br />
Ce plaiuri de plãcere,<br />
Îmi pare cã visai;<br />
Sunt beat, n-am ce mai cere,<br />
Cãci parcã sunt în rai.<br />
Visez!... ºi prin tãcere,<br />
Deodatã sunã-n cor,<br />
Fan tas tic ºi-n mistere,<br />
Un mur mur lin, sonor.<br />
Ascult!... ºi-atunci îmi pare,<br />
ªi mai frumos, mai lin,<br />
Ce este... O cântare<br />
O ºoaptã sau suspin<br />
ªi cântecul vibreazã,<br />
Cum sunã coarda-n vânt,<br />
Cum licãre o razã,<br />
Ca fluierul plãngând.<br />
ªi-apoi zãresc o zânã,<br />
Ce þine-n mâna sa,<br />
O harfã eolinã,<br />
Cântând fãr-a-nceta.<br />
Dar cântul tot se mutã…<br />
Acuºi s-aude sus,<br />
ªi zâna mult plãcutã,<br />
Îmi strigã-n ton pãtruns:<br />
„Cum vârful ãstui munte,<br />
Se-nalþã falnic, drept,<br />
Aºa cu-naltã frunte,<br />
Sã dai cu toate piept!<br />
ªi zâna se coboarã,<br />
Se scaldã prin pârâu,<br />
ªi vocea-i mult sonorã,<br />
Îngânã argintiu;<br />
ªi cum pârâul stricã,<br />
Opreala-n calea ei,<br />
Pãºeºte fãrã fricã,<br />
ªi-nfruntã pe miºei!<br />
Dar zâna mea se pierde,<br />
ªi n-aud glasul sãu…,<br />
Atunci din codru verde,<br />
Un freamãt geme greu;<br />
Apoi un vuiet moale,<br />
Un plânset, un susur,<br />
Apucã sã se scoale,<br />
Lin, tainic, împrejur;<br />
ªi totul cântã, spune,<br />
Precum în munþi afund,<br />
ªi-n scumpa ta naþiune,<br />
Tezauri mulþi se-ascund;<br />
Dar scoateþi-i la soare,<br />
Sã-i poatã toþi vedea,<br />
ªi lumea hulitoare,<br />
Se va-nchina la ea”.<br />
ªi stânca se clatina,<br />
Îmi zice: Fiþi cu noi,<br />
Copacii vechi mã-nvitã,<br />
Sã-nfrâng orice nevoi!<br />
ªi-n pieptul meu rãsare,<br />
Dorinþa de lucrat,<br />
Dar Doamne ce schimbare!<br />
Cãci cerul s-a-norat!<br />
ªi fulgerã, trãzneºte,<br />
Cã-i vijelie grea;<br />
Prin trãznet se iveºte,<br />
Pe ceruri zâna mea…!<br />
Dar iatã cã deodatã,<br />
Tot cerul s-a deschis,<br />
ªi vremea cea turbatã,<br />
Dispare ca ºi-un vis.<br />
ªi sus pe bolta latã,<br />
A cerului senin,<br />
Stã zâna minunatã,<br />
Privind cu farmec plin.<br />
În mâna dreaptã þine,<br />
Stindardul tri color,<br />
ªi vãd sub el cum vine,<br />
Un mândru viitor!”<br />
(Iosif Vul can, 1880)<br />
F AMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 170 - RESTITUIR I