2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

38 MARTIE 2011
Tinereþea lui Iosif Vulcan
Dr. Constantin MÃLINAª
FAMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 170 - RESTITUIRI
Ideea de a vedea în personalitatea, în
întreaga activitate a lui Iosif Vul can un
model cul tural, este de foarte mare ac -
tualitate, pentru cã suntem într-o perioadã în
care sunt semne cã se pro duce o deculturalizare.
În sensul cã lumea nu mai dã atâta din timpul
liber pentru preocupãri culturale, lumea aleargã
foarte mult ca sã câºtige bani, îºi face tot felul de
activitãþi conexe, deci tim pul de lecturã, timpul
de informare culturalã, de practicare a valorilor
culturale, cu atât mai puþin de creare de noi
valori culturale, este mult mai redus. Încât poate
se creeazã chiar o urgenþã ca sã vorbim despre
modelul cul tural pe care l-a propulsat Iosif Vul -
can ca intelectual, sã-i înþelegem struc turalitatea
personalitãþii ºi a acþiunii lui pe traseele ei. ªi de
asemenea a revistei pe care timp de 41 de ani a
editat-o la Budapesta ºi la Oradea. Aº spune cã
avem multe lucruri de învãþat ºi de preluat de la
el. De pildã, ideea acelor cãlãtorii exemplare,
care sunt prezente ºi în revista Fa milia românã.
Însemnãrile lui de cãlãtorie presãrate peste tot în
revista Fa milia, formeazã partea cea mai re zis -
tentã a activitãþii scri itoriceºti a lui Iosif Vul can,
adicã mai puþin valoroase sunt poeziile extrem
de retorice, proza discursivã, însã însemnãrile de
cãlãtorie, care sunt cãlãtorii culturale, sunt ex -
trem de antrenante, sunt vii, sunt dinamice. Aco -
lo se dezvãluie cu ade vãrat prozatorul, care se
structureazã compoziþional pe firul cãlãtoriei
cul tu rale. Iosif Vul can nu a avut capacitatea
unor construcþii epice inventate ºi romanele pe
care le-a scris, destul de multe, aratã acest lucru,
dar aici firul epic îl dãdea însãºi cãlãtoria pe care
apoi el îºi construia cu multã pricepe re ob ser -
vaþiile, asocierile, ideile lui care erau cât se poate
de clare, aproape teziste, am spune, pe aceastã
solidaritate cultu ralã, solidaritate de valori cu
toþi românii. ªi acesta este exem plul pe care el
ni-l dã. Sigur cã uneori are ºi ironii, are un umor
fin, dar are puterea de a evoca. De la întâlnirile
pe care le avea, fie cã erau ale societãþii pentru
fond de teatru român, fie cã erau ale Astrei, sau
erau ale Academiei Române, venea în totdeauna
cu însemnãri interesante. ªi noi de aceea avem o
ru bricã de cãlãtorii exemplare în Fa milia ro -
mânã, care oare cum se doresc o replicã. Modelul
lui cul tural este ºi un model sub alt as pect, ui ta -
þi- vã numai la frontispiciul revistei. El s-a mo -
dificat de câteva ori într-un traseu de 41 ani, dar
ideea lui fundamentalã a rãmas aceeaºi, acolo
este efectiv o familie în frontispiciu, unde toþi
componenþii ei au niºte preocupãri nobi le: tata
citeºte ziarul, mama împleteºte, fata este la pian,
cu bã iatul mai e problemã, într-unul din fron -
tispicii fuge dupã pisi cã, în altul însã pic teazã,
adicã cu bãieþii se pare cã ºi atunci existau niºte
probleme în plus. Însã acest frontispiciu aratã
care era mesajul revistei, care vroia sã propunã o
familie cu preocupãri culturale, ex trem de nece -
sare pentru ca sã ridice nivelul de informare, de
culturã ºi modul ca atare de viaþã co tidianã a
familiei româneºti de pretutindeni, acest lucru
este necesar ºi acuma, deoarece ve dem cã apar
surprize în ceea ce priveºte cu noaºterea cultu -
ralã, atât de cãtre adulþi cât ºi de cãtre tineret.
De aceea trebuie sã facem ceva ase mã -
nãtor, sigur în alt plan, ºi în aceºti ani, ca sã
activãm preocuparea ºi prestigiul de fapt al unor
preocupãri culturale ale oamenilor, sã fie aces te
preocupãri socotite la fel de importante ca ºi
preocuparea zilnicã de a câºtiga bani. Dupã
aceea mai vedem ceva, în re vistã Iosif Vul can a
cãutat sã adune din tot spaþiul românesc tot ceea
ce-i pãrea im por tant valoric. Aici sunt douã as -
pecte, aduna ºi ceea ce-i pãrea valoric ºi de
oriunde. Revista apãrea la Pesta sau la Oradea,
dar el publica scriitori de peste tot, din tot spaþiul
românesc. ªi dacã s-ar face o statisticã de acest
fel, am vedea cã în cei 41 de ani prin paginile
revistei au trecut cei mai de seamã scriitori ro -
mâni, cu destulã rapiditate aspiraþi în revistã, la
in ter val de luni de zile, de jumãtate de an, de un
an, toþi se regãseau în paginile revistei Fa milia
de la Oradea. Foarte multe fiind republicãri, adi -
cã materiale preluate, fie prozã, poezie, sau ma -
teriale despre, preluate din alte reviste ro mâ -
neºti, ºi-n felul acesta se producea o comunicare
interro mâneascã de valori, scriitorii cei mai noi
erau repede cunos cuþi. Sigur cã publicând câteva
sute de scriitori, a publicat scriitorii în vogã în
acel mo ment, mulþi dintre ei s-au sedimen tat,
acuma nu-i mai percepem ca valori, atunci, însã,
au avut o acuitate care lui i-a rãsunat ºi de aceea
i-a preluat în revistã. Dacã ar fi timp de arhe -
ologie, s-ar putea face o antologie de literaturã