2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

36 MARTIE 2011
FAMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 170 - RESTITUIRI
o bunã parte a intelectualitãþii române se în -
drepta înspre lite ratura francezã, germanã sau
maghiarã, din care citeau în ori g i nal multe ro -
mane la modã. Crearea literaturii naþionale im -
punea ca o necesitate de prim ordin ca aceastã
activitate sã fie transferatã în cadrele naþionale
proprii. E motivul pentru care scriitorul încearcã
mai întâi aclimatizarea unor astfel de creaþii la
noi, traducând Colomba (1865) a lui Alexandre
Dumas, Cavalerii nopþii (1870-1871) a lui Pon -
son du Terrail, Cãlã torie de pe pãmânt la lunã
(1876) ºi În jurul lumei (1876) de Jules Verne,
Secretele castelului (1877) de Xa vier de Mon -
tepin, Misterul nopþii de Claire de Chandeneux etc.
Copertã a revistei „Fa milia”
din colecþia BCU Cluj
Prima încercare de ro man orig i nal o face
în 1873 cu Sclavul amorului, pe care-l oferã ca
supliment cititorilor Fa miliei. Prin el Vul can
voia sã atragã atenþia tineretului asupra peri -
colului pe care-l putea reprezenta o iubire fatalã.
Mircea Tertulian, eroul romanului, îºi sacrificã
onoarea ºi renumele pentru o fiinþã care nu-i
meritã dragostea, nefiind la înãlþimea sen -
timentelor lui. Pe aceeaºi linie moralizatoare,
educativã, stãruie Vul can ºi în cel de al doilea ro -
man al sãu, Barbu Strâmbu în Europa (1879).
Aici el vrea sã avertizeze de pericolul pe care-l
pot reprezenta prieteniile nechibzuite. Barbu
Strâmbu, fiu de boier moldovean, este trimis la
Paris la studii, dar aici în loc sã se þinã de carte se
lasã sedus de plãce rile frivole ale oraºului. Se
lasã atras de prietenia englezului John Fright,
care deºi de 15 ani în capitala Franþei, „nu avu -
sese încã timp sã termine nici un curs la Sor -
bona”. Tinerii sunt mereu în cãutare de expe -
diente, din care cauzã ajung în con flict cu poliþia.
Sunt nevoiþi sã pãrãseascã Franþa din cauza unor
escrocherii, iar tânãrul Barbu se face pãrtaº
aven turilor lor londoneze. Aventura se complicã
mereu printr-o cãlãtorie în Al ge ria ºi în unele
þãri europene, dupã modelul lui Jules Verne, pe
care autorul îl ºi invocã la un mo ment dat: „ªi
acuma, de cum scopul nostru ar fi de-a scrie un
ro man în genul lui Jules Verne, am avea o nouã
ocaziune spre a pre zenta cititorilor noºtri o des -
criere topograficã ºi etnografi cã. Þinta noastrã
însã, precum doarã aþi putut vedea, este cu totul
alta. Vom trece doar înainte ºi încât pentru Al ge -
ria, avizãm pe cetitorii noºtri la cutare lex i con de
conver saþie”. Cu alte cuvinte, I. Vul can preferã
sã ne relateze aici aventurile eroului sãu, un
adevãrat picaro mod ern, decât sã in siste pe des -
crieri ºi aspecte geografice, De altfel poziþia
auto rului în ro man este aceea a scriitorului
omni prezent ºi om ni s cient. În virtutea acestor
reguli balzaciene (romanul ºi debu teazã la mo -
dul balzacian cu „În frumoasa dimineaþã de
toamnã a anului 18xx, pe ºoseaua ce duce de
cãtre Lin coln la Londra, cãruþa poºtei înainta cu
repeziciune” etc.), el in tervine cu de la sine pu -
tere pe parcursul acþiunii ori de câte ori crede cã
e necesar sã o facã, mutând psihologiile ºi si -
luind si tuaþiile sunt motiv cã „este cam ne psi -
hologicã aceastã schimbare a inimii sale, dar ºi
psihologia cautã sã suporte uneori niºte nere -
gularitãþi”. În concluzie, scriitorul îºi aduce în
cele din urmã eroul în þarã, unde în con tact cu
solul na tal el se pocãieºte, cãsãtorindu-se ºi îm -
plinindu-ºi cu pricepere în datoririle strãbune ºi
sfãtuind ºi pe alþii sã nu-i urmeze expe rienþele,
deoarece „timpul risipit în tinereþe sã nu se mai
poatã suplini la bãtrâneþe”.
Scrise spre destindere ºi petrecere, sub in -
fluenþa unor cunoscute romane de aventuri ºi
senzaþie ale vremii, primele douã romane ale lui
Iosif Vul can nici nu depãºesc propriu-zis pe -
rimetrul acestor joase ambiþii. Abia prin Ranele
naþiunii, apãrut în trei vol ume în 1876, concepþia
sa despre ro man evo lueazã ºi se de fineºte în
raport cu gustul ºi cerinþele naþionale. Romanul
acesta este unul dintre primele noastre romane
politice. Ideea sa este aceea a întârzierii ºi con -
solidãrii fiinþei naþionale în faþa valului de dez -
naþionalizare, pornit de maºina infernalã a sta -
tului dualist. Politicianismul veros ºi corupt este
urmãrit aici în strânsã legãturã cu tema trãdãrii
de neam ºi a renegãrii, problemã de mare ac -
tualitate în Ardealul so cial-po l i tic al vremii sale,