2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

32 MARTIE 2011
FAMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 170 - RESTITUIRI
axiologia asemãnãtoare cu misiunea a su matã ºi
desfãºuratã de cãtre scriitorul ºi peda gogul N. F.
S. Grundtvig al danezilor (1783 - 1872).
Iosif Vul can a fost un formator misionar,
din acea promoþie europeanã, care a ri dicat per -
sonalitãþi din mai toate naþiunile, în veacul trecut
ºi care au acþionat pentru luminarea poporului,
prin tratarea po zitivã a subiectelor ce le pro -
puneau, cât ºi prin înlocuirea artei cu tendinþa,
prin tratarea cu artã a tendinþei, dupã o expresie
cunoscutã a lui I.L.Caragiale. Astfel, mesajul
intelectual transmis cititorilor putea sã fie atrac -
tiv, sã nu fie confuz, sã fie viu, puternic ºi moral.
În acest scop, Iosif Vul can a fãcut din
revista sa o tri bunã a tuturor românilor, un loc în
care cititorii sãi puteau gãsi exprimate valorile
românilor, dar ºi ale neamurilor înconjurã toare,
ale Europei, exprimate în cea mai curatã, fru -
moasã ºi flexibilã limbã românã, înveºmântatã
în ortografia Academiei Române.
Din acest punct de vedere, Iosif Vul can a
fost un eu ro pean atunci, în genul acelora de care
este nevoie acuma, pen tru a întinde punþi eu -
ropene peste români ºi punþi româneºti peste
Europa. Prin urmare, mi se pare motivat sã spun
cã modelul cul tural oferit de întreaga biografie,
operã ºi acti vitate a lui Iosif Vul can capãtã o
nouã actualitate ºi pro babil nu întâmplãtor nu -
mele sãu ºi modelul sãu genereazã asociaþii ºi
fundaþii culturale în þarã ºi în strãinãtate, din
România ºi pânã în Aus tra lia.
Restudierea modelului cul tural Iosif Vul -
can, din punct de vedere al artei ºi ºtiinþei forma -
torilor, andrologia, ar fi foar te utilã, deoarece în
acest mo ment eu ro pean asistãm la reînvierea
altfel serioasã, în mai toate þãrile, a învã þã mân -
tului pop u lar, ca politicã de stat, deoarece se
constatã tendinþa de scãdere a nivelului cul tural
al populaþiilor, creºterea indicelui de ignoranþã
ºi necunoaºtere a oamenilor de rând, simultan cu
procesul de separare ºi izolare a elitelor, absenþa
preocupãrilor culturale din stratul de mijloc al
societãþii, cu totul absorbit de solicitãrile tran -
ziþiei cãtre economia de piaþã. Pe acest teren,
examinarea tradiþiilor poate încuraja preo cu pã -
rile, uneori dis perate, de a readuce populaþia la
un mod cul tural de viaþã.
Dacã înaintaºii au putut, de ce sã nu putem
ºi noi acum, cu mijloace logistice ºi mass-me dia
mult mai performante.
Modelul lui Iosif Vul can de acþiune cultu -
ralã este cât se poate de recomandabil, deoarece
prezintã urmãtoarele ca racteristici:
1. A acþionat transfrontalier, aºa cum se
acþioneazã acum în Europa, în condiþiile în care
frontierele devin tot mai permisive din punct de
vedere cul tural. Astfel, el este un pre mergãtor.
2. Ca om de margine, a avut din punct de
vedere cul tural, moral ºi caracterologic, acele
premize ºi însuºiri, acele prelungiri, care i-au
asigurat sã fie un cre ator de mijloace pentru
comunicarea valorilor pozitive ale neamului sãu
ºi ale nea murilor învecinate.
3. În mod prioritar a înþeles importanþa
comunicãrii culturale dintre români ºi unguri ºi a
acþionat con stant pentru acest scop, fiind prieten
al tuturor.
4. Deºi om de margine, a avut purtarea
unui personaj de metropolã, cãlãtorind de la O -
ra dea mereu în cele douã ca pitale, la Bucureºti ºi
la Budapesta, de unde a adus ºi a publi cat în
revistã ceea ce gãsea vrednic de exemplu pentru
progre sul cititorilor sãi.
5. Limba maternã, literatura, arta, credinþa
ºi istoria propriului neam le-a socotit esenþiale ºi
le-a cultivat, precum ºi N. F. S. Grundtvig a
fãcut-o în Danemarca, recunoscând fie cãrui
neam un drept simetric.
6. Idealul sãu a fost „fa milia culturalã” ºi
acest ideal l-a afiºat tot timpul în frontispiciul
revistei, care, deºi s-a schimbat de câteva ori, a
urmat mereu icoana aceleiaºi ermi nii: în jurul
mesei, tata citeºte revista, probabil cu voce tare,
mama coase, dar ascultã, fata cea mare este la
pian, tânãrul e în faþa unui ºevalet, deci e atras de
picturã, un ad o les cent e cu cartea în mânã iar
fetiþa mezinã e cu ochii la mâinile mamei.
Asemenea imag ine idilicã e, desigur, un
deziderat, me sajul ei este fa milia culturalã, care
acum trebuie recuperatã ºi construitã din nou, cu
mijloacele mult mai promiþãtoare, dar nefolosite
destul ale societãþii de azi.
Pentru care modelul cul tural numit Iosif
Vul can este un simbol, este chiar un mis ter, dar
ar fi minunat ca din re proºul cu care ne priveºte
sã devinã realitate în acþiune. Iar aceastã ani -
versare de 160 de ani, mai necesarã ca oricând.
Ceea ce ex plicã ºi atenþia ce o dãm subiectului în
acest numãr al revistei noastre.