2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 31
punctul fix pentru orientarea lui. Într-o vreme
când cãrturãrimea Ardealului se înfãºura în în -
gustimea unei mândrii lo cale, când cei mai mulþi
fruntaºi politici de aici credeau încã în iluzia
atavicã a milos teniei de la Viena, când unii erau
pe cale sã-ºi facã intrarea în parlamentul de pe
malul Dunãrii, bãtrânul Vul can de zeci de ani
bãtea drumul Bucureºtilor. Pe la Academie, prin
culoa rele Teatrului Naþional, pe la di verse ser -
bãri se ivea silueta lui, de stejar falnic cu obrazul
ru men, dar ochii împãienjeniþi de emoþie... El nu
se întorcea numai încãrcat de bucãþi litera re, care
apãreau pe rând la gazeta lui, dar înregistra toatã
creºterea continuã a unui or gan ism, ºi venea
acasã ipnotizat de îndemnuri noui. În acest chip
revista de la Oradea deveni se pentru Ardeal un
palpitant mon i tor al ideii naþionale, care aducea
verbul mântuirii ºi fãcea sã treacã în suflete acea
pre simþire minunatã ce presãrase de mult cu flori
în minþile tutu rora drumul armatelor româneºti.
De-aceea, cu toþii pe vre muri am fost clienþii
Familiei, nu mai vorbesc de cei care au crezut cã
pot avea un cuvânt de transmis tiparului, fiindcã
aceºtia ºi-au început ucenicia subt ocrotirile gaz -
dei primitoa re din Bihor...
Fa milia e meritul de cãpetenie, cãrþile lui
pot fi uitate, Fa milia nu se uitã. Ea rãmâne bile -
tul de intrare permanentã a lui Iosif Vul can în
istoria literaturii noastre.” (Oradea, 1926)
Pornind de la acest punct de vedere, op era
literarã a lui Iosif Vul can a fost treptat uitatã, dar
revista mereu amintitã, deºi nu toate poeziile ºi
romanele lui meritau uitarea, precum, de pildã,
Ranele naþiunii (Pesta, 1876, în trei vol ume), sau
tragedia istoricã ªtefan Vodã cel Tânãr (pre -
miatã în 1891 la Teatrul Naþional din Bucureºti
ºi jucatã în 1892, publicatã în volum în 1893, la
Oradea, tradusã în limba maghiarã ºi ju catã ast -
fel în 1903, tot la Oradea), iar sutele sale de
articole de atitudine au rãmas doar în seama
cercetãtorilor. În schimb, s-a proiectat ca o co -
metã în posteritate revista Fa milia, în totalitatea
colecþiei sale, fiind mereu un subiect viu, mai
ales prin traseul Mihai Eminescu, al cãrui de but
nom i nal s-a pro dus aici, cu poezia De-aº avea, în
numãrul 6 din 25 februa rie / 9 martie 1866, dupã
debutul absolut, de la Cernãuþi, din ianuarie a
aceluiaºi an. S-a proiectat acest de but cu atâta
insis tenþã, de altfel motivatã, încât prea puþin s-a
observat un alt fapt remarcabil de istorie literarã
ºi anume, revenirea lui Mi hai Eminescu în pa -
ginile revistei Fa milia, la 1883-1884, cu ºapte
dintre cele mai perfecþionate poezii ale sale, din
vârsta deplinei motivaþii poetice. Parcã pentru a
echilibra percepþia celor douã vârste ºi momente
O SEARà LA RêINARI
Unde sunt sã-mi spuneþi mie,
Cãci eu, frate, zãu nu ºtiu!
Într-un rai de bucurie,
Am ajuns doar încã viu
Nu-s în rai cã nici el n-are,
Sã-mi dea astfel de comori;
Sunt în loc mai de-ncântare,
Între fraþi ºi dragi surori!
Trageþi hora româneascã,
Veselia sã trãiascã !
Pân-avem noi în naþiune,
Fiice brave ºi fii buni,
Steaua nu ne-a mai apune,
Vom fi vrednici de strãbuni,
Numai dânºii sã se-nspire
De cerescul sen ti ment,
Sã lucreze-n înfrãþire,
Pentru scopul nalt ºi sfânt.
Trageþi hora româneascã,
Înfrãþirea sã trãiascã!
Am venit sãrac aice,
ªi bogat am sã pornesc,
Cãci de-acuma vãd ferice,
Viitorul românesc.
Eu pornesc, dar vai, cu jale,
Las acest loc desfãþat,
Unde inimi amicale,
Dulci iluzii mi-au creat!
Trageþi hora româneascã,
Înfrãþirea sã trãiascã!
(I. Vul can, Fa milia nr. 88, 1888)
Eminescu la Fa milia, în car tea recentã Emi nescu
ºi Oradea, publicatã sub egida Pri mãriei noastre
în Anul Internaþional Eminescu 2000, am pus
accentul mai puþin pe debutul nom i nal din 1866,
care s-a pro dus la Pesta, dar am ac centuat des -
fãºurarea colaborãrii Emi nescu - Io sif Vul can
din 1883-1884, care s-a produs la Oradea ºi a
generat cel mai de seamã episod de istorie li -
terarã româ neascã în oraºul de pe malu rile
Criºului Repede, de atunci ºi pânã acuma.
Dincolo de reconstituirea factologicã a bio -
grafiei, de abordarea esteticã a operei, rã mâne în
cazul lui Iosif Vul can de studiat ºi de calificat
misiunea sa de formator cul tural al ro mânilor,
F AMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 170 - RESTITUIR I