2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

20 MARTIE 2011
170
IOSIF VULCAN -
FAMILIA ROMÂNÃ
ginale, pãrea sã funcþioneze la Fa milia o lar -
gheþe în aprecieri, dar mi se pare nedrept a vorbi
despre „norocoasa uºurinþã” a lui Iosif Vul can,
atâta timp cât la Poºta redacþiunei gãsim sufi -
ciente refuzuri categorice pentru alþi aspiranþi la
glo ria literarã. ªi apoi, graba cu care îi rãspunde
ºi îi publicã prima poezie, intensitatea cores -
pondenþei ulterioare mi se par ºi ele elocvente.
Erau ºase poezii scrise de un gimnazist din Cer -
nãuþi, fost elev al lui Aron Pumnul, care vãdeau
un tal ent real ºi surclasau producþiile literare cu
care era asediatã redacþia. E aºa greu de acceptat
cã, în dimineaþa aceea de februarie, citind ver -
surile unui atât de tânãr co re spon dent, re dac -
torul Familiei a avut intuiþia descoperirii unui
viitor mare poet
Dar sã revin la revista Fa milia care gãz -
duieºte debutul lui Mihai Eminescu. Numãrul se
deschide cu un portret al lui Emanoil Gojdu (p.
1-2 1 ), continuã cu poezia Adoru de Georgiu
Tãutu (p. 2-3), Geniul lui ªtefan cel Mare - frag -
ment - de Vasiliu Ranta-Buticescu (p. 3-6), Des -
pre amoru, eseu despre educaþia femeii, din
copilãrie pânã la maturitate, de Alexandru
Ona ciu (p. 6-7), apoi Jertve de oameni în Da -
homei, nesemnat (p. 7-8), poezia De-aº avea... ºi
un frag ment din nuvela lui Puºkin, Fata cã -
pitanului (p. 8-10). Urmeazã serialul Cronica
din Pesta (p. 10-11), semnat de Iosif Vul can,
conþinând informaþii de ultimã orã, vehiculate în
oraºul dunãrean: o anecdotã legatã de abdicarea
lui Cuza, slaba participare a publicului ro mâ -
nesc la concertul domniºoarei Eliza Circa, un
exemplu moralizator pentru tinerele domniºoare
ºi o prenumeraþiune la culegerea de poezii ori -
ginale pe care intenþiona sã o publice semnatarul
rubricii: „Nu este vanitatea ceea ce m-a decis a
pune sub tipariu aceastã carte; la câºtig ma te rial
nu pot conta: ci ca un simplu lucrãtor al be -
letristicii noastre, am voit numai sã concurgu
[contribui n.n.] ºi eu cu produsele debilului meu
tal ent la înflorirea acestui ram nefertil al lite -
raturii naþionale, fiind convins cã mama comunã
- naþiunea – va primi tot cu aceeaºi bucurie
dinarii sãracului, ca ºi miile avutului. Apelând
darã la întregul pub lic român, rugându-l ca – de
cumva va gãsi demnã de pãrtinire aceastã co -
lecþiune – sã binevoiascã a mã onora cu con -
cursul sãu ma te rial. Aceastã pãrtinire mã va
îmbãrbãta în viitor, sau mã va descuraja pentru
totdeauna. ªi atunci, durere! nu voi mai fi noro -
cos a vã putea scrie - cronica din Pesta.”
Revista se încheie cu rubricile per ma nen -
te: Ce e nou, Literatura ºi arta, jocul enig -
mistic Gâcitura de siacu [Ghicitura de ºah n.n.]
ºi, desigur, Poºta redacþiunii. Acesta este, aºa -
dar, conþinutul numãrului în care a debutat
Mihai Eminescu.
Dar este numai începutul, pentru cã 1866
este un an publicistic bogat. Se succed revistele
Fa milia: nr. 14 din 15/27 mai, cu O cãlãrire în
zori (p. 2-3); nr. 21 din 17/29 iulie, cu Din
strãinãtate (p. 2-3); nr. 25 din 14/26 au gust, cu
La Bucovina (p. 4); nr. 29 din 11/23 septembrie,
cu Speranþa, care deschide numãrul – „speranþã”
fiind cuvânt de ordine pentru români, la acea
vreme (sã nu uitãm cã, dincolo de entuziasmul
lui Iosif Vul can, Eminescu a fost receptat cu
dificultate în Transilvania, re proºându-i-se pe -
simismul contrar comandamentelor epocii, aici
dominând, pânã târziu, dupã moartea poetului,
cultul lui Vasile Alecsandri); nr. 33 din 19/21
octombrie, în care începe publicarea în se rial a
novelei svedice [suedeze n.n.] Lanþul de aur de
Onkel Adam, tradusã de Mihai Eminescu pe
filierã germanã (p. 10-11); nr. 34 din 16/28 oc -
tombrie, cu Misterele nopþii (prima paginã) ºi
Lanþul de aur – urmare (p. 8-10); nr. 35 din 23
octombrie/4 noiembrie, Lanþul de aur – urmare
(p. 8-10); nr. 36 din 30 octombrie/11 noiembrie,
Lanþul de aur – urmare (p. 10-11); ºi nr. 37 din
6/18 noiembrie, Lanþul de aur (p. 9-10), aceastã
ultimã parte purtând semnãtura Mihaiu Eminescu.
În intervalul martie-noiembrie 1866, co -
laboratorul ad o les cent este prezent cu poezie
sau traducere, în zece numere din revista Fa -
milia, perioadã în care se confruntã cu
inimaginabile dificultãþi materiale ºi face, mai
mult la pas, traseul Cernãuþi – Blaj – Sibiu –
Giurgiu - Bucureºti.
Când, la vârsta de 16 ani, þi se publicã
versurile într-una dintre cele mai bine cotate
reviste literare ale momentului, de îndatã ce sunt
primite, mai mult, redactorul le salutã cu cuvinte
pline de entuziasm ºi eºti solicitat sã trimiþi
corespondenþe ulterioare, când þi se acceptã, fã -
rã rezerve, orice colaborare, e de presupus cã
acest fapt îþi influenþeazã deciziile.
Mihai Eminescu continuã sã colaboreze
cu Iosif Vul can pânã când, o succesiune de eve -
nimente, printre care: reconcilierea cu tatãl sãu
ºi plecarea la studii la Viena, un iminent proces
de presã pentru articolele publicate în Fede -
raþiunea din Pesta ºi, nu în ultimul rând, con -
1 Deºi paginile au atribuitã numerotarea pe întregul an ed i to rial, ca sã faciliteze legarea în volum, am preferat sã
numãr paginile fiecãrui ex em plar, pentru a avea o imag ine a poziþionãrii lucrãrilor eminesciene în corpul revistei.
(n.a.)