2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 19
tãºeascã acest mo ment, iubitul sãu profesor
Aron Pumnul, murise de curând.
Poate s-a uitat mai întâi la Poºta redac -
þiunii, cu toate cã era cam devreme pentru rãs -
puns ºi, spre surprinderea lui, a vãzut: Cernãuþi.
M.E. ªi corespondenþã am primi cu bucurie. ªi
aºa, rãsfoind revista, a gãsit tipãritã acolo, pe a
opta paginã, între Jertve de oameni în Dahomei
ºi nuvela lui Puºkin, Fata cãpitanului, una din
poeziile trimise de el: De-aº avea... A citit din
nou poezia, cântãrind modificãrile ortografice,
sau s-a oprit cu o tresãrire plinã de mirare asupra
numelui: Mihai Eminescu Nu, nu putea fi o
greºealã, numele lui primise o rezonanþã ro -
mâneascã: Eminescu, Mihai Eminescu. Ce fru -
mos sunã! Un nume nou, o altfel de viaþã, un alt
început. Sau i-a atras atenþia, în primul rând,
notiþa redactorului, din subsolul paginii: „Des -
chidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui
june numai de 16 ani, care cu primele sale în -
cercãri poetice ne-a surprins plãcut” Cine poa te
ºti Ce se ºtie însã e cã, din acel mo ment, lumea
putea sã afle ceea ce el înþelesese deja: era poet!
Cum au decurs lucrurile din perspectiva
lui Iosif Vul can „Înainte cu douãzeci de ani, în
o dimineaþã de februarie a anului 1866, re dac -
þiunea noastrã primi o epistolã din Bucovina –
scrie el în numãrul omagial 2/1885. Epistola
conþinea poezii, primele încercãri ale unui tânãr,
care se subsemna «Mihail Eminovici». Co mi -
tiva poeziilor ne mai spunea cã autorul lor este
numai de 16 ani.
Farmecul gingaº al poeziilor, considerând
ºi etatea tânãrã a autorului ne indicã un tal ent
adevãrat, care avea un viitor frumos în literatura
românã. De aceea publicarãm cu plãcere aceste
inspiraþiuni ju ve nile; prima apãru în nr 6 al Fa -
miliei din anul acela.
Redactorul însã îºi permise o micã schim -
bare. Numele Eminovici nu-i suna bine [...];
romanizã darã numele, modificând termi na þiu -
nea ºi astfel poeziile apãrurã în foaia noastrã sub
numele Eminescu.
Autorul n-a protestat, ba a adoptat însuºi
acest nume ºi semnã apoi aºa toate poeziile ºi
scrierile sale în viitor. Astfel fu introdus numele
Eminescu în literatura noastrã; scriitorul acestor
ºire i-a fost naºul.
De atunci a trecut un timp îndelungat. În
intervalul acesta, speranþele noastre cari ne în -
demnarã sã publicãm primele acorduri ale lirei
tânãrului începãtor se realizeazã. Eminescu s-a
înãlþat din ce în ce mai sus pe calea Parnasului
român ºi astãzi putem sã constatãm cã dânsul
este o decorare a beletristicii noastre.
Cu bucurie vedem aceasta, cãci Fa milia a
fost cuibul de unde a ieºit acest tal ent mare, noi
l-am prezentat pentru prima datã publicului, cu
cea mai mare plãcere venim dar sã-i aducem
tributul stimei, punând în fruntea acestui numãr
portretul sãu. [...]
Activitatea literarã a lui Eminescu se re -
prezenteazã prin poeziile sale, publicate în Con -
vorbiri literare ºi Fa milia. La noi a început,
dincolo s-a înãlþat la zenitul renumelui sãu ºi
iarãºi la noi a publicat cele din urmã poezii ce a
scris, ºapte adevãrate mãrgãritare ale lirei ro -
mâne, în Fa milia din 1883 ºi 1884.” 1
G. Cãlinescu scrie cã „Titu Maiorescu nu
avea nici o greutate sã afirme valoarea lui Emi -
nescu, dupã ce cu atât de norocoasã uºurinþã o
afirmase Vul can.” 2 E adevãrat cã, pentru a în -
curaja dezvoltarea unei producþii literare ori -
F AMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 17 0
1 Ei l-au vãzut pe Eminescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989. Afirmaþia „ultimele poezii” este adevãratã raportat
la anul 1885, dar nu ºi la opera antumã a poetului. În 1887 apare în Convorbiri literare poezia De ce nu-mi vii,
iar pe pe data de 1 iulie, tot acolo, poezia Kamadeva, deºi G. Cãlinescu presupune cã aceste poezii au fost
concepute cu mult înainte, raportat la starea sãnãtãþii poetului. (n.a.)
2 G. Cãlinescu. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Bucureºti, Editura Mi nerva, 1988, p. 108.