2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 13
cuprinzãtor, treptat, revista vulcãneanã capãtã
un profil multiplu ºi enciclopedic. Apogeul Fa -
miliei este atins atunci când scriitori ºi patrioþi
de talie, aduc aportul lor cre ator ºi
vizionar spre viitorul României.
George Bariþiu, Nicolae Iorga, B.
P. Hasdeu, Timotei Cipariu. Dupã
1880, când Iosif Vul can îºi mutã
definitiv re vista la Oradea, încep sã
publice în con tinuare George
Coºbuc, Ale xan dru Ciurea, ªt. O.
Iosif, Octavian Goga º.a. Revista
are me ritul ex cep þional prin
publicarea pri melor versuri ale tâ -
nãrului bu covinean Mihai
Eminescu.
Pe chiar prima paginã a Fa -
miliei nr. 89, din 1878, re dac to rul-
ºef publica Cântecul Gintei Latine
al lui Vasile Alecsandri, versuri ce
aduc izul dulce al proaspetei Uniri
de la 1859: „La sunetul cântãrii
sfin te, / Surorile se-ntineresc, / Cu
drag s-aduc din nou aminte, / De
vechi cãminul strãmoºesc”.
În aceste contururi am dori ºi
noi sã aºezãm orientarea noii Re -
viste de Artã ºi Culturã Iosif Vul -
can tocmai aici în Aus tra lia, cã reia,
în mod onorabil ºi sincerã pre þuire,
i-am dat numele cãrtu ra rului ho -
lodean.
Continuitatea revistei Fami -
lia este ºi astãzi, ºi va rãmâne
veº nic o îngemãnare vie a culturii
noastre româneºti ºi strãmoºeºti.
Nu mai în 1932, George Cã li nes cu
reafirma frumuseþea spiritualã a lui
Vul can în relaþiile sale so ciale ºi
familiale. Neobosit suflet pentru e -
man ciparea transil vã ne nilor, îl nu -
mea Ion Agârbiceanu. Demne sunt
cuvintele bine cu no scu te ale lui Oc -
ta vian Goga, care îmbogãþesc bio -
grafia lui Vul can. Demnã este astã zi
strãdania de pusã de profesorul
universitar dr. Lucian Drimbea, la Editura „Mi -
nerva”, de a aduna au rul muncii ºi vieþii lui Iosif
Vul can.
Acest Cuvânt de deschi de re a revistei Iosif
Vul can din Aus tra lia, are ataºat un anume Cu -
vânt - Pro gram cu rubricile pro puse. Unele
segmente vor fi per ma nen te, unele ocazionale:
Fol clor, de buturi li te rare, concursuri lite rare,
viaþã coti dianã, etc.
Aºteptãm suportul moral ºi spir i tual din
partea tuturor, pentru a deveni Fondatorii
Revistei.
LA MONUMENTUL LUI IOSIF VULCAN
Argintoase haine luna pune zãrii necuprinse,
Iar al sãlciilor umbre peste ape stau întinse,
Numai stelele puzderii atârnând de-al razei fir,
Legãnau a lor lucire pe al undelor creþ ºir…!
Din al Criºului strãfunduri turn me di eval rãsare,
Clãtinând zidirea-i veche pe a valului miºcare,
Iar din mijlocul acestei zugrãviri d-etern Criºan,
Peste turn se-nalþã um bra bardului Iosif Vul can,
El e strãmoºescul geniu, laur dat posteritãþii,
Însemnând pe malul verde locul sfânt Romanitãþii;
De pe soclu-i Monumentul viu privirea ºi-o ridicã,
Iar pe arbori frunze tineri cresc când cele galbeni picã!
Astfel gen eraþii tineri nasc în româneasca glie,
Urmând flacãra luminii lui Vul can, ca o fãclie,
Cuprinzând cu-a lor simþire, munte, ape, ºes ºi deal,
Crescând veºnic a lor dulce rãdãcinã în Ardeal,
Prin cununi de raze albe privind fruntea-i gânditoare,
Îmi pãrea cã vãd-nainte-mi Naþia nemuritoare,
A ei doruri ºi suspine într-un suflet adunate,
Ce-mpietrirã-n veºnicie ca simbol istoric date,
Criºul e muzeu de taine sub al tar de cer ºi stele,
Eu privind pluteam cu gândul pe sub bolta Þãrii mele;
Ce ferice-mi fu viaþa, când pe malul din cea parte,
Îl vãzu-i pe Eminescu, valul numai ce-i desparte!
Ah, ce urieºi ni-s moºii, mândri suntem de strãmoºi,
Nu mã-nclin ºi nici port teama cât or fi de colþuroºi,
Cei ce jinduiesc la Criºuri, ori la a Lotusului floare,
Cãci Istoria e tunet, fulger lung peste popoare.
Ioan MICLÃU
„Þinem foarte mult la per fec þiunea ºi
curãþenia tematicilor, cât mai ales la educaþia ce
o com portã materialele publicate, fiind cã ne-am
propus sã publicãm lucrãri ce înnobileazã ºi
înfrãþesc spiritele, dând astfel revistei noastre
literare acel suflu în no itor, spe cific tradiþiilor
româ neºti, care de fapt au caracterizat istoria ºi
cultura acestei þãri mile nare, ce rãspunde la
frumosul nu me, România!” (1997)
F AMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 17 0