2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

12 MARTIE 2011
Aron Pumnul ºi Iosif Vul can - doi bãrbaþi
„prea meritaþi”, doi transilvãneni care au marcat
decisiv biografia poetului nostru naþional - e
greu sã ne închipuim care i-ar fi fost traiectoria,
fãrã aceste întâlniri providenþiale. Iar el, Lu -
ceafãrul, i-a prins în sfera sa de luminã strã -
lucitoare ºi au rãmas pentru posteritate: pro -
fesorul iubit ºi naºul literar, celelalte realizãri
remarcabile ale lor fiind, fãrã voie ºi în mod
nemeritat, umbrite. Sigur cã, doar atât sã fi fãcut
în toatã viaþa lor: sã-i fi predat cu dragoste, unul,
sã-i dea numele nemuritor, celãlalt, ºi ar fi fost
destul ca sã rãmânã pentru totdeauna în istoria
culturii române, dar mãcar în momentele ani -
versare sã ne înclinãm în faþa faptului cã au
acþionat toatã viaþa în spiritul cuvintelor lui Ti -
motei Cipariu: „Dea Cerul ca, precum toþi
sîntem de un sînge, toþi ne-am îndulcit de la
sînul ma mei noastre cu aceleaºi cuvinte dulci,
toþi ne sîntem fraþi, – oricît ne despart munþii ºi
vãile ºi oricît ne împart stãrile politice ºi con -
fesiunile religioase, – tot una sã fim, o naþiune, o
limbã, o literaturã. ªi dacã pe alt cîmp românul e
tãiat în bucãþi ºi purcede pe cãi diferite, uneori
cu totul contrarii, dar cel puþin în literaturã, în
paºii cãtrã culturã, numai un corp ºi numai un
suflet sã fie. Atunci, orice despãrþiri politice,
sociale ºi reli gioase ne vor tãia de laolaltã, dar
spiritul na þiunii ºi geniul român va tinde aripile
sale peste toþi fiii lui Traian ºi-i va þine legaþi
întru le gãturile pãcii, frãþiei ºi unitãþii naþionale.
Aºa sã fie în veci.” 1
De la Biblioteca „Mihai Eminescu”- Aus tra lia
170
IOSIF VULCAN -
FAMILIA ROMÂNÃ
„Cuvânt de deschidere”
a revistei „Iosif Vulcan”
Iosif Vul can este unul dintre acei neo -
bosiþi purtãtori ai fãcliei culturii ro -
mâneºti ºi ai emancipãrii Neamului,
care a ºtiut sã integreze în arena luptei spirituale
puterea unei reviste literare.
La vârsta de numai 25 ani, Vul can fon -
deazã revista sa, Fa milia, pe care o poartã alã -
turi timp de 42 ani. Vie este ºi astãzi, acolo pe
malurile înflorite ºi sfinte ale Criºurilor Bi ho -
rului. Sunt scrieri ºi cãrþi care nu au nevoie de
prezentare, fiindcã acestea se prezintã singure
prin lu mina ºi adevãrul ce aduc. Revista vul -
cãneanã nu are nevoie de prezentare fiindcã,
de-a lungul apariþiei acesteia, a fost o adevãratã
armã de luptã, un far al românismului transil -
vãnean ce lu mina spre direcþia unitãþii Princi -
patelor Ro mâne. ªi a purtat Vul can revista sa, nu
numai prin hârtoapele imperiului habsburgic ºi
austro-ungar, dar a ridicat-o la înãlþimea demni -
tãþii prestigiului Neamului sãu ºi a întregii lumi.
Fondatã la 1 iunie 1865, prin editorialul ei
Ioan MICLÃU
Crin gila, Aus tra lia
1 Timotei Cipariu. Cuvânt rostit la Adunarea ASTREI de la Braºov, 1862. Apud Gavril Istrate. Timotei Cipariu –
200. În Revista Românã, Iaºi, An XI, nr. 2 (40), iun. 2005. http://astra.iasi.roedu.net/revistaromana/