2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 123
Despre Fa milia românã
Numãrul 4/ 2011 al revistei Fa milia românã, în care a fost
dezbãtutã „Chestiunea armâneascã” nu a rãmas fãrã ecou în
rândurile asociaþiilor armâneºti din þarã dar ºi în presa localã.
Redãm mai jos douã scrisori ale celor mai de seamã
reprezentanþi ai aromânilor, precum ºi articolele din
publicaþiile lo cale care ne onoreazã.
Acest numãr poate fi considerat o primã încercare
de „rediscutare” a unui subiect aproape tabu în România:
„modelul tradiþional” al problemei armâneºti
Stimate domnule Ardelean,
(…) Aceastã scrisoare, însã, nu v-o adresez pentru a vã aduce „critici”. Dim -
potrivã! Deºi numãrul nu l-am putut coordona „împreunã”
(mã re fer la „Fara Armâ neascã / Comunitatea Armânilor din
România), pot spune cã acest numãr poate fi considerat o
primã încercare de „re dis cutare” a unui subiect aproape tabu
în România: „modelul tradiþional” al problemei armâneºti.
Desigur, majoritatea articolelor se înca dreazã în acest
model tradiþional, prin utilizarea acelor sintagme care au
devenit aproape „leit- motiv” când se discutã problema
armânilor. Se vorbeºte mai mult de „Sudul Dunãrii”, parcã
ignorându-se cu voin þã faptul cã Armânii sunt la ei acasã
dintotdeauna în Mac e do nia anticã – geografic destul de
departe de Dunãre!
În schimb, Editorialul dvs. este o clarã dovadã a faptului cã aþi înþeles cu adevãrat
problematica armâneascã de azi, care nu mai poate fi tratatã ca în sec.19. „Respectul
fãrã limite” faþã de Armâni, de care vorbiþi iarãºi în ed i to rial, nu v-a împiedicat sã aveþi
o „privire” plinã de înþelegere faþã de „cea de-a treia încercare de emancipare a
aromânilor”. „Ev i dent cã o identitate nu se face în „laborator” ci se „asumã” – spuneþi
în ed i to rial ºi ex act aici este cheia rezolvãrii „problemei armâneºti” în România! Nicio
academie ºi nici cei mai de seamã oameni de ºtiinþã nu pot impune o identitate, pentru
simplul fapt cã este un proces nat u ral, nor mal de „autodefinire”!
„Cel mai im por tant neam din Balcani trebuie acum, la masa verde a istoriei sã se
lupte sã-ºi demonstreze fiinþa!” Cu aceastã frazã aþi spus un mare adevãr. Însã, este
România de azi capabilã sã înþeleagã ºi sã „ajute” sã ne putem demonstra fiinþa
Desigur, singurul ajutor ºi cel mai im -
por tant este recunoaºterea noastrã ca po -
por cu limba ºi cultura lui aparte. ªi
atunci, vom fi în aceastã parte de Eu -
ropã, noi ºi românii, ca reprezentanþi ai
„romanitãþii/latinitãþii orientale aºa cum este cazul celorlalte lim bi romanice din
„romanitatea occidentalã”! Ex act cum spuneþi ºi dvs. în aceastã frazã:„Ei (Armânii)
sunt parte primã ºi geneticã a romanitãþii orientale, iar dacã Ac a de mia Românã nu
doreºte sã-ºi schimbe poziþiile, nu trebuie sã ne închistãm în aceastã dificultate”.
În acest numãr de revistã se vorbeºte, pe bunã dreptate, de contribuiþia uriaºã adusã
de armâni culturii române! Însã nu trebuie sã uitãm cã aceeaºi contribuþie au adus-o în
toate statele balcanice – de aceea istoria armânilor este istoria statelor în care trãiesc!
F AMILIA ROMÂNÃ publicaþie a românilor de pretutinden i