2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

MARTIE 2011 9
Aron Pumnul ºi Iosif Vul can
în um bra Poetului
Adelina ULICI
Când cãminarul Gheorghe Eminovici
a hotãrât sã-l dea ºi pe Mihai, pe
urma fraþilor mai mari, la ºcoalã bu -
nã, nemþeascã, în „strãinãtate”, probabil cã era
destul de îngrijorat, pentru cã
firea con templativã a copi lu -
lui îl dezamãgea. Nu putea
bã nui mãcar cã aceastã ale -
gere va declanºa o suitã de
întâlniri ºi întâmplãri care vor
marca definitiv drumul deve -
nirii poetice a fiului sãu, cel
atât de puþin înclinat spre o -
cu paþiile prac tice.
La Cernãuþi, copilul va
lua cunoºtinþã de asuprirea
cul turalã a românilor, dar va
avea ºi ºansa sã întâlneascã
omul potrivit sã-i potenþeze
dragostea pentru literaturã ºi
istorie, sã-i insufle profunde
sentimente patriotice ºi sã-i
cizeleze conºtiinþa naþionalã.
Profesorul de limba ºi lite ratura românã Aron
Pumnul va suplini lipsa aprecierii paterne, ofe -
rindu-i înþelegerea ºi cãl dura ce fac sã se dez -
volte plenar personalitatea ºi calitãþile unui co -
pil. Nu numai cã l-a notat cu calificative
ex ce lente ºi, pentru cã nu aveau ma nuale, i-a dat
propriile „însemnãri de lecþiuni”, sã înveþe din
ele, ci i-a hrãnit ºi setea neostoitã de lecturã cu
cãrþile din biblioteca lui ro mâ nescã, ascunsã de
ochii autoritãþilor, în care l-a gãzduit temporar,
Eminescu îndeplinind rolul de bibliotecar, trã -
ind ºi visând printre cãrþi. Con figuraþia acelei
biblioteci o putem re consti tui urmând Leptu -
rariul românesc 1 , lucrare a cã rei realizare îl
plaseazã pe Aron Pumnul între întemeietorii
isto riei literare româneºti, sau ci tind poezia
Epigonii, publicatã de Mihai Emi nescu aproape
zece ani mai târziu, dar pãstrând ideile Leptu -
rariului.
Aron Pumnul
Un re flex dobândit ne face sã ne gândim la
ilustrul profesor în termenii poeziei La mor -
mântul lui Aron Pumnul - pentru elevul preferat,
durerea despãrþirii convertindu-se în impulsul
trecerii pragului publicãrii
pri melor versuri, a pã rute în
bro ºura omagialã Lãcrãmioa -
rele în vãþãceilor gimnaziºti
din Cer nãuþi la mor mân tul
prea iubitului lor profesor
Aru ne Pumnu. De acelaºi mo -
ment din iarna anului 1866 se
leagã ºi decizia de a trimite
prima corespondenþã re vistei
Fa mi lia din Pesta, de a trece
munþii în Transilvania ºi de a
încerca sã-ºi con tinue stu diile
la Blaj. Despre dorul de Tran -
silvania a mult regretatului
pro fesor, þinut pe care l-a pã -
rãsit în urma implicãrii în mi -
ºcarea paºoptistã ºi unde nu
s-a mai întors niciodatã, vor -
beºte ºi emo þionanta dedi caþie de pe lucrarea sa
Privire re pede preste douã sute ºesezeci ºi ºepte
de’n proprietãþile aºa numite Moºiile mînae -
stiresci, de’n carile s’a for mat mãreþul fond
relegiunariu all Bi sericei dreptcredincioase rã -
sã ritene de’n Bu covina, tipãritã la Cernãuþi, în
1865 ºi aflatã în colecþiile speciale ale bi bli otecii
noastre: Bibliotecii se minarului român din Gher -
la cu toatã ardoarea inimei. Arun Pumnul, Iulie,
1865.
Aron Pumnul era pasionat de presã vã -
zând în ea un in stru ment eficient de educare a
maselor. L-a secondat pe Timotei Cipariu în
înfiinþarea ziarelor Organul luminãrii (1847),
primul ziar românesc scris în întregime cu
caractere latine ºi Învãþãtorul poporului (1848).
Ajuns la Cernãuþi, redacteazã partea românã a
ziarului Bucovina, care avea colaboratori din
toate pãrþile locuite de români. 2 Sunt suficiente
F AMILIA ROMÂNÃ IOSIF VULCAN - 17 0
1 Editat în intervalul 1862-1865, la Viena, Lepturariul... este o primã antologie de literaturã românã.
2 Acest model se perpetueazã ºi astãzi, dovadã implicarea românilor din afara graniþelor þãrii în numeroase
publicaþii româneºti (pe suport de hârtie sau electronice) printre care se numãrã ºi revista noastrã. (n.a.)