2011, aprilie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

98 MARTIE 2011
ÎN LUME
ROMÂNI
FAMILIA ROMÂNÃ
Franþei. Complexul periferiei, care exista în ge -
n eral în cultura românã, era mai pronunþat în
rândurile intelectualilor evrei, complexaþi psi -
hologic, deoarece nu mai erau legaþi de cultura
tradiþionalã evreiascã ºi nici nu erau primiþi în
cultura româneascã. Ei erau marginalizaþi de
douã ori: odatã ca evrei, nefiind acceptaþi în
centrul culturii române ºi, a doua oarã ca ro -
mâni, în raport cu marea culturã europeanã. De
aceea aderarea la avangardã a fost o soluþie,
întrucât prin caracterul ei cosmopolit, le oferea
posibilitatea afirmãrii. O altã soluþie a fost emi -
grarea. De pildã, la Paris, unde artiºtii strãini
erau acceptaþi ºi, unde mulþi dintre ei s-au afir -
mat pe plan internaþional. Unul din exemple este
chiar Fundoianu, devenit pe malurile Senei,
Benjamin Fondane (trebuie totuºi notat cã, la
Paris, Fondane s-a depãrtat de cercurile avan -
gardiste). În Is rael au emigrat Mar cel Iancu,
dupã pogromul legionar din 1941, iar Paul Pãun ºi
Sesto Pals, dupã instaurarea regimului comunist.
Ovidiu Morar (Universitatea Suceava),
au torul unui volum de sintezã, foarte bine do -
cumentat, despre Avangardismul românesc (E -
di tura Fundaþiei Culturale Ideea Europeanã,
2005), a afirmat cã problema este mai com -
plicatã, poziþia lui Fundoianu neexplicând totul.
În primul rând n-a existat o singurã avangardã ºi
nici un singur centru – la Paris. Au fost cen tre
avangardiste la Berlin, la Viena, la Zürich, Ge -
neva ºi chiar la... Bucureºti, oraºul unor im -
portante expoziþii internaþionale de artã mo -
dernã, organizate, începând cu anul 1928, sub
egida Revistei Contimporanul.
De altfel nu toþi avangardiºtii au avut
com plexul de periferie. Într-un man i fest pu bli -
cat în revista Contimporanul se afirmã cã „nu
am imitat pe nimeni (...) am fost, în Europa,
dintre cei care au ridicat steagul”. În 1945 gru -
pul suprarealist român (Gellu Naum, Gherasim
Luca) ºi-a manifestat dorinþa subordonãrii faþã
de miºcarea patronatã de André Breton, printr-o
încercare disperatã de a-ºi con tinua activitatea,
în condiþiile iminentei instaurãri a dictaturii co -
mu niste. Bineînþeles cã aceastã încercare nu avea
nicio ºansã sã reuºeascã, ºi grupul supra realist s-a
autodizolvat, de voie, de nevoie, în 1947.
Evreii, suferind din cauza nerecunoaºterii
lor în România, au fost atraºi în mod firesc de
avangardism, care este prin esenþã cosmopolit.
Aºa se explicã ponderea neobiºnuit de mare în
avangarda româneascã a poeþilor ºi artiºtilor de
origine evreiascã: Tristan Tzara, B. Fundoianu,
Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Saºa Panã, Ghe -
rasim Luca, Paul Pãun, Dolfi Trost, Isidore Isou,
Mar cel Iancu, Vic tor Brauner, Jules Perahim,
M. H. Maxy, Jacques Herold, Ar thur Segal etc.
Cosmopolitismul, aºa cum a arãtat Guy
Scarpetta, respinge orice tendinþã de „înrã dã -
cinare”, care-l conecteazã pe individ la gintã,
naþiune, rasã etc. Iar, Eugne Ionesco definea
avangarda „în termeni de opoziþie ºi rupturã”,
considerând cã artistul avangardist este un opo -
zant al sistemului ex is tent.
Camelia Crãciun (Universitatea din Bu -
cureºti), a afirmat cã problema trebuie analizatã
în contextul situaþiei intelectualului evreu în Ro -
mânia acelor ani, când populaþia evreiascã sufe -
rise schimbãri datoritã fenomenelor de acultu -
raþie (preluarea unei alte culturi) ºi de
secu larizare. De altfel, unii scriitori evrei au
abordat în literatura lor subiecte evreieºti: Ion
Cãlugãru, Isac Peltz, Uri Benador.
Complexul culturii mici a existat la toatã
generaþia anului 1927, nu numai la scriitorii
evrei. Paralel cu înflorirea avangardismului în
România, el a înflorit în Ungaria ºi în alte þãri
est-europene.
Ion Pop (Universitatea din Cluj), autorul a
numeroase lucrãri de referinþã în domeniul a -
vangardei (ultimul volum Din avangardã spre
ariergardã, Editura Vinea 2010, a fost lansat la
16 decembrie la ICR Tel Aviv), a subliniat cã
problema centru-periferie are mai multe di men -
siuni. România se gãsea pe drumul mo der ni zãrii,
chiar dacã procesul nu se împlinise. Ma rele critic
Eugen Lovinescu preconiza sin cro nizarea cul -
turii române cu cele europene. Ceea ce apãrea la
Roma, la Paris, la Berlin, era imediat cunoscut la
Bucureºti. Lumea modernã era o lume a inter -
ferenþelor culturale. Desigur Parisul era marea
metropolã, care încã din timpul generaþiei de la
1848, a influenþat cultura din Principate. În Ar -